Gazeta Transilvaniei, 1882 (Anul 45, nr. 1-152)
1882-02-14 / nr. 19
Redactiunea si Administratiunea: Brasiovu, piatr’a mare Nr. 22. — „Gazet’a* ese: Mercurea. Vinerea si Duminec’u. 2?xetiia.lvL aloorxa.meixtTa.lu.l z pe anu anu 10 fl., pe siese luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 cr. Tieri esterne pe siese luni 14 fl. pe anu 28 franci. Nr. 19. S LV. **»«)inRW Dumineca 14 26 Februariu Se pien-aznexa: a postele c. si r. si pe la dd. corespondenti. -â-30.-UL23. C lVLXll© Z un’a serie garmondu 6 cr. si timbru de 80 cr ▼. a. pentru fiacare publicare. — Scrisori nefrancate nu se primescu. — Manuscripte nu se retramitu. 1882 Brasiovu 14 Februariu. Ori incktrau ne aruncamu privirile, nu vedemu decktu stări încurcate si neisprăvite, fierberi si nemultiumiri. Dér’ nici starea trista financiara, nici pericululu ce ne amenintia in aceste momente c’unu teribilu resboiu nu ne pote insufla mai mari îngrijiri, de cktu deștepta in noi slăbiciunea ce pare a fi cuprinsu pe mulţi din luptătorii noştri pentru dreptu si cultura naţionala. De unde vine acest’a slăbiciune? Este ea numai obosel’a naturala, de care e cuprinsu din candu in candu ori si ce popom asupriţii, mai alesu deca armele, cu cari se lupta elu pentru recastigarea libertății sale, sunt inferiore armeloru de cari dispune contrariulu, seu este mai multu de câtu acéstea, este descuragiarea si destrămarea puteriloru insasi? Ce e dreptu, sunt acuma deja 16 ani de candu ne aflamu in opositiune si deca chiaru națiunea ceha, care dispune de mijloace cu totulu altele decatu noi Romanii ardeleni, a avutu multe momente de obosela in intervalulu de 12 ani, catu timpu a facutu opositiune guvernului suprematistu, nu trebue se ne miramu ca ne semtîmu de multe ori si noi obosiţi, cu tote cit suntemu mai dedaţi cu necazurile si asupririle decatu alte popoare din monarchia. Dér’ aceste stagnări trecétóare sunt numai stațiunile ce le facemu in lungulu drumu, ce ne va duce la redobândirea drepturiloru nóastre. Caietonii n ostenitii stil pe lom cattiva timpu, cauta in giurulu seu, resufla mai adâncit si din nou intarita si reculesă o pornesce earasi spre tînt’a s’a. Resuflarea este unu bine, o trebuintia, ea reculege pe omu si-i dii none puteri spre a continuă lupt’a, ea nu e prin urmare slăbiciune. Slăbiciunea incepe acolo unde inceteza curagiulu, barbatia si energi’a si ceea ce ne insufla temeri asia de mari este, ca nu cumva şirurile luptatoriloru nostri pentru egal’a îndreptăţire se fia atinse de mortal’a suflare a acestei slăbiciuni. Impregiurarea, ck amu fost condamnaţi de sarte a indura atktu amaru de timpu sclavi’a, faptulu acestei indelungate asupriri, este in defavorulu nostru, pentru ca ne-a dedatu incktura cu impilarile si ne-a slabitu astfelin forta de resistentia. La acést’a se mai adauge si natur’a Romanului, caruia nu-i place cért’a si care durere de multe ori mai bine isi sacrifica unu dreptu decktu se inscheze rumperea relatiuniloru pacinice cu cei ce tiesu neconteniţii la intrigi si făcu uneltiri contra lui. Este o adeverata nenorocire pentru relatiunile d’intre Romani si Maghiari, ca omenii nostri cea mai mare parte sunt atatu de moi in luptele dîlnice pentru aperarea dreptului loru si sunt asia de usioru credietori si gata intotudeuna a respunde la promissiunile străinului cu jertfirea unei parti din pretensiunile loru. Apoi se te mai miri deca audi pe unulu sau altulu esclamandu: „Tóté nu ne ajuta nimicii — de geab’a ne luptamu, căci totu ei remanu de asupra s. c. l. ? Mai trista inse decatu tóte aceste aparitiuni este convingerea ce amu capetat o, ca in multe parti omenii nostri chiamati a conduce poporalii nu sunt petrunsi de marea seriositate a luptei nóstre pentru esistentia. Romanulu póte se aiba in peptulu seu de arama siépte vieți, cum ne asigura poetulu, dér’ acéstea nu împiedeca pe contrarii lui, ca cu ajutorulu unei sisteme infernale politice, careia i se da timbrulu ideei de statu, se-i rapésea totu mai multu din teremulu si asia destulu de augustu alu culture! sale. Trebue se cercetam» odata mai afundu căușele reului si ne vomusi încerca a-o face acést’a, mai vârtoşii după ce ne provoca la acést’a si unii articuli publicaţi de catra confraţii nostrii din Sibiiu si Timisiara. Cronic’a evenimenteloru politice. Insurectiunea in Crivosci’a si He rtegovin’a devine totu mai intensiva. Acuma se anuntia ca insurgentii s’au aretatu si in apropiare de Grabovo in Bosni’a, unde au datu focii unei păduri. Crivoscianii făcu asalturi nóaptea asupra trupeloru nostre si le tienu astfeliu in continua iritatiune. Anteposturile dela Ledenice au fost atacate in 16 i. c. de insurgenti. Din cele duue regimente ardelene Nr. 51 si Nr. 62 au luatu parte deja mici detastamente la luptele din Ilertiegovina. Consiliarulu de statu si consululu generalu alu Russiei la Sofia Hir ovo a tienutu catra o delegatiune slava unu discursu, care a fost publicatii si in „Berliner Tagblatt.“ In acestu discursu se dice intre altele : „Nu ve uitati la cele ce spunu diarele din Berlin, Petersburg si Pest’a. Dîtele Austro-Ungariei sunt deja numerate; sau nu vedeţi voi oştirile nóstre, cari incepându dela Ode,s’a impenéza Basarabi’a, unu pasu si vomu fi eara in „R omani’a, care ne aparfiene noue.“ Asupra acestei „fanfai made russesci, ce trece peste tote margfitére abeiamTiiei" a facutu in siedinti’a camerei romane dela 9/21 Februariu deputatulu Pantazi G lic ’a o intrebare guvernului atragându-i atenţiunea asupra acestora cuvinte rostite de unu representantu alu Russiei, cari „cu totu ridicululu seu dementi’a loru, au o gravitate si dovedescu, ck orisontulu politicii nil este tocmai seninu si ck intentiunile Russiei catra noi nu sunt tocmai ortodocse, si trebue se fimu atenti, căci cum dice Romanulu: paz’a buna feresee primejdi’a rea. . . Tier’a romanésca nu e nici la dispositiunea Russiei, nici la dispositiunea Austriei, ea nu este decatu a ei propria, si ’si va sei apera dreptulu contra ori si cui. . .“ Ministrulu de esterne Statescu respundiendu intréba la rendum seu déca d. Ghica poate garanta autenticitatea vorbeloru din acea corespondentia si apoi dice: „Totu ceea ce potu respunde d-lui Ghic’a si alu asigură, atotu pe d-s’a crtu si pe oricine, e ch tiér’a romanésca e a Romaniloru si candu lucrulu acest’a va fi pusu in cestiune atunci Romanii voru sei ce se faca.“ (Aplause.) Se asigura ca generalulu Skobelev a primitu prin ambasad’a russesca dela Paris ordinu că se se reintorca la Petesburg. — Foile germane se ocupa multu de vorbirile acestui generalu a caruia atitudine le insufla îngrijiri pentru viitorii. Amu fost facutu menţiune de convorbirea generalului Skobelev cu raportorulu diarului gambettistu „Voltaire“. Skobelev dise cktra diaristulu francesu : „Tiarulu a datu unei noue corăbii numele Skobelev, acést’a ’mi dovedesce, ca nu am cadiutu in disgratia la curte. Eu me aflu aci in Paris din propriulu indemnu, dér’ chiaru si atunci candu francheti’a mea ar’ avé rele urmări pentru mine, voiu spune in totdeauna adeverulu. Eu sunt independenții si indata ce me voiu chiamă, indata ce va fi resboiu toate celelalte ’mi sunt indiferente. Da, am disu cu Germani’a este inimiculu si-o repetu. Credinti’a mea este, ca mântuirea o vomu găsi numai in uniunea tuturoru Slavitoru cu Fransi’a. Trebue se lucramu pentru acésta uniune; trebue se restabilim» ecuilibrulu europénu. Germani’a absórbe totu, acésta o scimu si Frangia durere o scie asemenea destulu de bine. Cestiunea Orientului e mare, o cestiune de căpetenia pentru Orientu e restabilirea ecuilibrului. In curendu va predomină acolo numai o putere : Germani’a. Sperezu si dorescu o solutiune ; sperezu mai alesu in unitatea Francesiloru cu Slavii; astfeliu vomu pute redobândi independenti’a Voi (Francesii) trebue se recuceriţi situatiunea ce ati perdut’o. Poţi se publici ceea ce ’ti-am spusu aici, in interessulu causeî ce o urmarescu neconteniţii este inse, a nu face prea multu sgomotu.“ Corespondintele parisianu alu diarului »Daily News“ a avutu la 19 Februariu o intrevorbire cu generalulu Skobelev. Corespondintele publica din acest’a intrevorbire urmatorele amenunte că forte autentice, mai alesu c’au fostu recitite de generalu. Elu dise intre altele: „Este cu neputintia a ’nlatură unu mare resbelu in casu cându Austriacii ar’ continuă cu apasarea slaviloru din Bosni’a si Hertiegovin’a. Eu urascu resboiulu, si declara, pe onoarea mea, ca resboiulu me disgusta. Dupe dieci si una de mii omeni au cadiutu sub comand’a mea intr’o campania, si am avutu ocasitutea se vedu totu ce resbelulu ne ’nfacisiéza că crudîme, si groaza. D’aceea scopulu meu este, de a dobândi prin a de ve ru acele resultate, pe care compatriotii mei credu, ce le potu capeta prin resbelu si pentru a caroru dobândire voru incepe resbelulu, deca diplomații voru închide ochii înaintea fapteloni.. Cei mai mari măiestri in diplomația au fost Cromwell si Bismark si acestia au vorbita intotdeauna cu francheti’a unoru omeni practici, cari sciau ce voiescu si ’ntielegeau cum potu se dobândesca ăceea ce voiescu.“ — Si ce doresce Russi’a? intreba corespondintele. Generalulu Skobeleff respunse : „Nimicit pentru sine ; noi suntemu unu popom de idealişti; suntemu capabili de unu mare entusiasmu si iubimu chiaru sacrificiulu; vedemu vnse pe fraţii noştri sugrumaţi de Austria, care isi va transformă antai’a s’a calcare in Bosni’a intr’o viitoria dominatiune a tuturora Slaviloru din peninsul’a balcanica. Austri’a inse n’a primitii de catu o tutela asupra celoru dupe provincii slave; ea nu are acolo nici unu dreptu de a inrolă recruți, sau de a se amestecă in afacerile religiose ale poporului. Austri a a inceputu acolo o propaganda clericala, primiadu cu braţie deschise pe Iesuitii alungaţi din Franţi’a; aceşti Iesuiti fura imbracati că popi greci si voira se instraineze pe tierani de religiunea loru. Nimicu, continua generalulu, nu este mai sigura de chtu faptulu, ca tata Russi’a se vă uni pentru a combate clericalismulu militami alu Austriaciloru in acele provincii. Devis’a Russiei acolo va resuna astfelu : josu lab’a! (hands off). . . In restulu intrevorbirei sale, generalulu Skobeleff nu areta nici o deosebita ura contra Germaniei, ci numai o adânca neplăcere pentru nepasarea guvernului germanii faă cu nerespectarea păcii dela Berlinu de cătra Austri’a. Germani’a se nu se insiele asupra pretinsei slabitiuni a Russiei din caus’a ultimului resbelu; Russi’a numera 80 milioane locuitori, si nemultiamirea ce s’a nascutu din jumetatirea resultateloru campaniei balcanice, se va vindecă numai printr’o noua campania pentru liberarea Slaviloru apesati. De altmintrelea, Germani’a nu pote se atace pe Russi’a, fara a se espune ea insasi la unu atacu din partea Franției. Propunerea unoru foi austriace de a ocupă Muntenegrulu, sub cuventu, că numai asié Austri’a va puté sugrumă rescul’a slava, a facutu o impressiune forte rea asupra prințiului Nichit’a. Eata ce respunde foi’a oficiala muntene