Gazeta Transilvaniei, 1882 (Anul 45, nr. 1-152)

1882-12-03 / nr. 141

fim TRANSILVANIEI. Nr. 141. Vineri 3 15 Decembre 1882 Redactiunea si Administratiunea: Brasiovu, piatr’a mare Nr. 22. — „Gazet’a* ese Mer­curea. Tinerea si Duminec’a. ri ^retlial-u. a'toorxa.m.eaa.t-u.l-a.l - e unu anu 10 fl., pe siese luni 5 fl., pe trei luni/ 2 fl. 50 cr. Tieri esterne pe siese luni 14 fr. pe anu 28 franci. ^TL-ULl-U. 3« prenumera: postele c. si r. si pe la dd. corespondenti. .A.aa.’u.aa.civirile : un’a serie garmondu 6 cr. si timbru de SO cr- T. a. pentru fiacare publicare. — Scrisori ne­francate nu se primescu. — Manupcripte nu se retramitu. 0 noua formula de maghiarisare. B r a s i o v u. 3 Decembre v. 1882 Nici unu momentu de resuflare nu ne mai este datu. Atacuri după atacuri, care de care mai inversiunatu, ce se îndrepta in contra lim­­bei si a nationalitatii noastre, ne silescu se ne consumamu toate puterile in aperarea acestora tesaure, cari ne sunt si trebue se ne fia mai scumpe chiaru decătu viéti’a. Ungurii isi făcu de capu cu nenorocitele loru tendintie de maghiarisare. Pena acumu a ingrijitu guvernulu si diet’a loru de interessele maghiarisarei, au facutu si făcu totu possibilulu pentru asia dîs’a „unitate maghiara.“ Acuma li s’a cam infundatu si loru. Nationalitatile asuprite si amenintiate ’si-au redicatu vocea si acést’a a aflatu resunetu in Europ­a. Guver­­nulu nu poate lua mesuri noue coercitive, căci aceste s’au deochiatu si in G­ermania si déca d-lu Bismark, ca unu perfectu diplomatu ce este, se face că nu le vede, este Schulver­­ein-ulu, care le inregistreza cu cea mai mare acuratetia si le scie folosi astfeliu, ca d-lu Tiszu cu ai sei se poata avé buna causa de a se teme, că ’si voru perde cu deseversire simpathiile Europei, cari si asia au scadiutu cumplitu de multu. „Statulu ungara, cu toate că este maghiara nu e o institutiune de naționalitate, ci politica. Elu poate face politica de naționalitate numai intre marginele sferei sale de dreptu oficiale ; s’ar’ dice că este asuprire, deca ar’ lua mesuri coercitive pe unu teremu si intr’unu modu, care ar’ trece peste marginele problemeloru sale oficiale. Pe societate inse nu­ o poate opri nimicu, de a fi activa si de a întregi in politica, ceea ce statulu nu poate esecuta.“ Asia se esprima „Pesti Naple“ in unului din articulii mai re­centi. Fanaticii dela acesta foaie nu se mai mul­­tiumescu asiadér’ cu maghiarisarea oficiala, ci voiu ca se-o intregeasca cu o maghiarisare ofi­­ciosa, punendu in activitate intreg’a societate maghiara. Ei ne esplica cu cea mai mare cla­ritate ceea ce voiescu. Statulu seu mai bine disu d-lu Tisza cu aparatulu seu, nu ’si poate baga nasulu pena si in familiele, pena si in blidele cetatianiloru, ca se se convingă deca vorbescu si acasa unguresce seu deca mănca paprica ori mamaliga, pentru aceea trebue se-i vina in ajutoriu societatea ungureasca, trebue se se formeze reuniuni, cari se procure familieloru romane s. a. de prin orasie guvernante ma­ghiare, spre a educa copii loru in spiritu un­­gurescu. Nu glumimu, acéstea se poate ceti ne­gru pe albu in „Pesti Napló.“ D. Kaas crede că societatea maghiara póate cu timpulu se in­­fluintieze pe membrii casineloru nemaghiare, ca se nu se prenumere decătu numai la „Pesti Na­pló“ si se elimineze foile romane, germane si slave, ba densulu crede chiaru, că tóate le poate face societatea maghiara, deca va fi organisata si ’si va propune ca scopu­l de a crea statului un­­gurescu o basa maghiara sociala si ai da unu caracteru esclusivu nationalu. D-lu Kaas se contraduce in unulu si ace­­lasiu articulu. La inceputu susține că statulu ungara e „maghiara“ si totuși cu căteva rân­­duri mai josu se plânge că inca nu are basa maghiara si caracteru nationalu maghiaru. Ori că statulu e maghiaru si atunci nu mai suntu de lipsa societățile de maghiarisare, ori că nu este maghiaru si atunci remane ca Conchisiotii dela „Pesti Napló“ se ne dovedésca, că socie­tatea d-loru ilu poate maghiarisá cu deseversire. D-loru ne spunu, că in diece ani potu se faca lucru mare, deca se voru organisá. Amu staruitu si staruimu mereu, ca noi Romanii se ne organisamu cătu mai strinsu pentru a ne pute apera mai usioru contra unoru asemeni tendintie. Pentru acést­a ne amu vediutu, spre marea noastra mirare, combătuți de cătra unii din noi. Ce totu atâta organisare, ne diceau ei. Ei bine, daca nu ne vomu organisa noi pentru aperarea nóstra, se voru organisa contrarii no­stri pentru a ne ataca chiaru si in sim­lu fami­lieloru nóstre. Deja acesti­a nu se mai multiumescu cu ma­ghiarisarea comitateloru Starosiu, Satumare, Ti­­misiar­a, Aradu, Maramuresiu s. a. ci pretindu ca activitatea societății maghiare se se estinda si asupra Transilvaniei. iNu este nimicu de fa­cutu in Transilvani­a pentru maghiarismu? in­­treba ei. Eata formul­a sistemei de maghiarisare prin societate, cumu a esitu din capetele aprinse ale neobositiloru propagandişti dela „Pesti Napló :* „N’ajunge, ca se ne adunamu si se infiintiamu o reuniune, trebue se si lucramu. Lucrulu de căpetenia este, ca pretutindeni se se faca ceva pentru maghiarismu in privinti’a culturala, nu inse că numai se demonstramu. Puşinu ajuta, deca câţiva inşi declara, că suntu Ma­ghiari si apoi se intindu pe sofa si fuméza. Maghiarismulu practicu consta in aceea, ca fia­care se lupte si se lucreze in famili’a s’a, in positiunea s’a, in satu, in comitatu, pentru interessele maghiare. Faptele au facutu po­porale mari si tari, neactivitatea le-a redusu la o stare de neputintia. Vorbele nu folosescu mu’tu“. N’avemu decătu se inlocuimu cuvintele „Ma­ghiari“ si „Maghiarismu“ din aceasta formula cu cuvintele „Romani“ si „Romanismu“ spre a sei ce trebue se faca societatea noastra romaneasca, pentru ca se se apere cu suc­­cesu in contra maghiarisarei oficiale si ofi­­ciose. Este timpulu supremu ca se invetia cu ceva si dela contrarii neamului nostru! Cronic­a evenimenteloru politice. D-lu Tisza a facutu inaintea dietei decla­rările anuntiate cu privire la scandalulu Ro­­honczy-Hieronymi. Elu luă in aperare pe func­­tionari si pretinse mai multu respectu si mai multa stima pentru ei din partea membriloru parlamentului. Rohonczy se rugă apoi de ertare, pentru că a „atacatu pusinu“ vedi’a ca­merei. Elu dîse, că n’a intielesu pe toti func­­tionarii ministeriului de comunicatiune, ci numai pe cei din despartiementulu hydrotechnicu si nici aici nu tocmai pe toti. — Deputatulu D o­­m a h i d y a publicatu o provocare cătra toti membrii parlamentului, ca se conlucra la infiin­­tiarea unui tribunal­u de onoare, care se decidă in tote casurile, deca este admisu duelulu. Astfeliu speréza densulu, că poft’a de a se duelu a baiatiloru tineri si betrani se va mai stempera. Diarulu polonu din Galiti’a „Dziennik Polski,“ incercându a combate unele diare germane, cari dicu, că P o l o n i­i ar’ fi dispusi se provoce unu resboiu cu Russi’a, respunde, că nu esiste nici o partida polonesa insurecționala, si ca, déca se vorbesce ici colea in căte unu diaru polonesu despre eventualitatea unui resboiu cu Russi­a, acést’a o făcu numai, ca se atraga aten­țiunea cercuriloru conducetóare. Chiaru si acum, adauge diarulu polonu, conducetorii politicei esterne a Russiei păru a fi negligenti, de­si in imperiulu Tiariloru se pregatescu evenimente, caii se potu consideră ca simtome ale unui resboiu apropiatu, „Dziennik Polski“ se pro­­voca spre a dovedi acesta, la caletori­a lui Ignatief la Paris, a lui Giers la Varzin si a lui Abaza la Bucuresci, apoi la inarmarile si fortificatiunile Russiei, precumu si la tramiterea continua de masse mari de trupe spre fruntari­a austriaca. Cestiunea Ara­b-Tabiei fiindu discu­tata in un­a din siedintiele ultime ale Camerei romane, „Pester Lloyd“ vine si dă urmatorele deslusiri despre studiulu resolvarei, in care se afla : „Sultanulu, dice „P. LI.“, a datu intr’adeveru acea iradea (despre care a vorbitu d. I. Bratianu) si ratifi­carea liniei nu s’a comunicatu numai guvernului austro­­ungaru, cum a disu d. Bratianu, ci tuturora guverne­­loru puteriloru semnatare tractatului din Berlin. — Acum ar’ remane unu singuru lucru de facutu, spre a incheia definitivu afacerea: a notified oficialu nou’a linia de gra­­nitia celoru ducé guverne interesate ale JRomaniei si Bul­gariei, si a ingriji, ca punctele însemnate pe harta se fia traduse in faptu. „Acéstea se putea face de multu. Poate ca guvernele puteriloru, fiindu ocupate cu atâtea cestiuni si afaceri, au uitatu acestu detaliu alu unei afaceri credinte de toti cu de multu resolvata. — Observatiunile d-lui Cogalnicenu si declaratiunile d-lui Bratianu in Camer’a romana voru avé pote efectulu d’a reaminti puteriloru acesta omissi­­une. Austro-Ungari’a din parte’i n’are aci datorii parti­culare , va fi treb’a puteriloru se se intieléga asupra mo­dului, in care se se faca comunicarea noului traseu de granitia guvernului romanu si celui bulgaru. Acest’a este actulu finalu naturalu alu afacerei, pentru care nu mai este necesaria o cerere deosebita din partea Româ­niei sau Bulgariei.“ — ' ' Sunt câteva dile de candu e convocata , c­u p c i n’a serb e­t ca si totu inca nu s’a pututu constitui din caus’a, cu numerulu deputa­­tiloru presenti e prea micu. In 12 i. c. era se se alega biroulu. Celu mai bine repre­­sentatu in Scupcina este fara indoiéla partidulu radicalu, inse acestu partidu nu dispune de pu­teri de ajunsu spre a veni singura la putere. De alta parte nu este sperantia, că cele ducé fracțiuni liberale se voru fusiuna, ba se poate dice, că animositatea d’intre diferitele partide ’si-a ajunsu culmea. — Speranti­a d-lui Ristici de a face se se reinstaleze in funcțiunile sale metropolitulu Michailu nu are sianse de a se realisa de­ocamdata. Pe cătu timpu va fi la pu­tere ministeriulu actualu, acestu prelatu nu ’și va redobendi positiunea s’a de mai inainte. „N. fr. Presse“ spune, că dilele acestea se va întruni in Vien’a asié numit’a „Conference a quatte,“ care, conformu articulului 38 din tractatulu de la Berlin, trebue se reguleze ces­tiunea drumuriloru de feru orien­tale. Se sei, că acésta afacere sta de mai mulți ani pe locu, de vreme ce atătu Turci­a câtu si Austri’a isi mantienu si asta­ di punctulu loru de vedere de mai ’nainte. Port’a doresce, ca legătură drumului de feru Mitrovitza-Salonicu se se faca la Iuskiub, pe căndu Austria, legata prin asie numitulu tratatu serbu, este nevoita, din consideratiuni pentru guvernulu din Bel­gradit, se tiena la localitatea Vranza, cu punctu de legătură. Resolvarea acestei cestiuni mai este îngreuiata si prin faptulu, că guvernulu austriacu nu poate se jfaca Porții nici o contra­­concessiune in schimbulu unei aderari eventuale a Turciei, or’ Bulgari’a si Serbi’a, in ale că­rora mani sta se faca oare­ cari concessiuni Porții, nu se arata nici cumu dispuse se intre pe acesta cale si se vina in ajutoriulu Austriei. Mitropolitulu din I a n i n a, după cum afla Resboiulu, face felu de felu de greutati si sî­­câne Romaniloru din eparhi’a s’a. Ast­felu se asigura, că unu d. Miltiade X. Morarii din Pindu (Epiru) infasistandu spre legalisare unu certi­ficata liberata de catra primari’a comunei sale Lancesci, prin care se constata că e romanu.

Next