Gazeta Transilvaniei, octombrie-decembrie 1883 (Anul 46, nr. 115-152)

1883-10-23 / nr. 124

Redactiunea si Administratiunea: Brasiova, piatr’a mare Nr. 22. — „Gazet’a* «8« Mereurea. Tinerea al Duminec’a. JPr^tl-alu. «.■bo33.«m»ntTil­o.l: /\ T**| *1*1 1 T T "^^*T ."T^T • ana ana 10 <1., pa eiese Inni 5 <1.. pa trai lan S 1. 50 cr. Tiari aatarna pa aiíea Inni 14 fr. pa ana 38 frânei. M " ti .!'■ ' § ** S Nr. 124. Dumineca 23 Octobre (4 Novembre) 8« px»aa.-xa.r£x»i«.: postai* e. si r. si pa la doi. coraspondanti. ▲nuncluzlla . an’a sari* garmondu 6 cr. si timbra da 30 cr* ▼. a. pantra fiacar* publicare. — Scrisori na­­francat# hu sa primeseu. — Manuscript# Qu s# ratramitu. 18837 Suntemu noi ore numai asupriți, ori suntemu prigoniți? Brasiovu 22 Octobre st. v. Eata o intrebare privitoare la sortea noastra, a Romaniloru din Transilvani’a si Tier’a ungureasca, care ni se pare a fi de foarte mare însemnătate tocmai in momentele de fasia, candu suntemu in ajunulu redeschiderei cestiunii orientale si candu se tracteaza de gruparea aliantieloru cu scopu de a delatura seu de a brava pericululu amenintiatoru. Deosebirea intre asuprire si prigonire este vedita. Asuprirea poate fi de mai multe feliuri, mai mare sau mai mica, mai grea sau mai usiara pentru poporulu, care trebue se-o îndure; ea schimba conditiunile traiului unui poporu spre mai reu, dér’ de obsce nu se indrépta chiaru in contra esistentiei lui, nu atentéza di­­rectu la viati’a lui cu prigonirea. Se afla esem­­ple destule in istoria ce ne dovedescu acést’a. Navemu lipsa inse se mergemu prea departe, căci cele mai elocvente pilde le putemu culege chiaru din trecutulu nostru. Fost’a poporulu nostru romanu asupritu si pe timpulu absolutismului nemtiescu, cu toate astea inse epoc’a acést’a a adusu usturare sor­tei sale. Pentru ce ? Pentru ca înainte de 1848 bietulu Romanu era prigonitu cu sclavu, cu omu tara de dreptu, avere si patria. Absolutismulu ne-a asupritu ce e dreptu pe noi, cari amu luptatu nu numai pentru libertate si naţionalitate, ci si pentru aperarea dinastiei, tocmai asia de multu ca si pe rebelii dela 1848, dér’ chiaru aceasta tractare a nóastra pe unu picioru egalu era unu bine pentru noi. Nemții lui Bach nu voieau esterminarea nationalitatii noastre, care era de­cretata in legile vechi din timpii sclaviei ci voieau numai se ’si asigure stăpânirea absoluta. De aceea sub absolutismu ne-a fost iertatu se ne redicamu scoli si se ne cultivamu si — lu­cru de mirare — limb’a noastra avea mai mare trecere înaintea tribunaleloru si la oficiile pu­blice ale tierei, decâtu astadi sub „parintesc’a* oblăduire constituționala. Si câ se ajungeam mai curendu la tem­a ce ne-amu pus’o se-o spunemu pe fasta, cu tata câte le-amu câstigatu sub stăpânirea Nemtiloru, in timpulu absolutismului si alu provisoriului lui Schmerling: scóle, dreptu de limba si dreptu politicu-nationalu, ba chiaru si autono­­mi’a noastra bisericesca sunt astadi, — in er’a multu laudata a constitutionalismului ungurescu — parte nimicite, parte amenintiate in gradulu celu mai mare cu distrugerea. De unde vine, ci liberalismulu ungurescu nu numai, ce nu este in stare a ne oferi me­­caru ceea ce ne-a oferitu absolutismulu nem­tiescu, dér’ nimicesce chiaru totu ce amu fost cas­tigatu sub regimulu nemtiescu in favorulu na­tionalitatii si a limbei noastre ? Respunsulu urméza de sine din cele duse mai susu. Gluvernulu nemtiescu n’a cerutu dela noi decâtu se fimu supusi ascultători, guver­­nulu ungurescu cere pe lângă acést’a se ne lepedamu limb’a si nationalitatea; celu d'antaiu ne-a asupritu numai, celu din urma inse ne prigonesce. Déea elementulu romanu nu ar’ fi prigo­nitu sub regimulu ungurescu, nu s ar’ puté in­­templa cele ce se intempla adi cu scólele nóstre, cu Episcopii si cu clerulu nostru; n’ar’ fi pos­­sibilu ca se se latiésca atâta terore si gróza in mijloculu unui poporu, c’unu caracteru asia de pacinicu si asia de moderatu in lupt’a le­gala pentru drepturile sale. Publicamu mai la vale unu actu emanatu din siedinti­a consistoriului din Caransebesiu, care ilustréza cu vine colori cele duse mai susu. Vene­­rabilulu Episcopu alu Caransebesiului trebue ck a remasu inmarmuritu, candu a primitu dela minis­­trulu de culte si instructiune publica unu ucazu, care declara starea de assediu asupra scóleloru romane de sub jurisdictiunea s­a. Acestu ucazu opresce „sub grea respundere“ câ tinerimea romana se porte „culori si semne contrarie sta­tului ungurescu, “ precum si câ se cânte »cântece revolutionare îndreptate contra statului un­gurescul Trebue ca amenintiarile ministrului au fost teribile, deoarece consistoriulu petrunsa de-o frica neintielésa cere dela toti preotii si inve­­tiatorii reversu, ca au primitu porunc’a minis­teriala. Ce este inse mai surprindietoru, ucazulu vine din chiaru seninu, caci nu scimu se se fi petrecutu nimicu in scólele din dieces’a Caran­­sebesiului, ce l’ar’ fi motivatu. Si apoi se vor­­besce in elu de culori si de cântece contrarie statului ungurescu, fara a se arata, cari sunt aceste. Astfeliu tinerimea nóstra nu va mai pute cânta nici unu cântecu romanescu fara a risca cu se fiu timbratu de revolutionaru. O astfeliu de terorisare si intimidare nu ne aducemu aminte se se fi intemplatu nici chiaru sub regimulu autocraticu alu lui Bach. In casulu de fasiu incai ministrulu s’a adre­­satu la Episcopu, ca la autoritatea superióra scolara, dér’ ne aducemu aminte, că nu de multu a fost tramisu unu comissariu ministe­­rialu la Blasiu, că se faca cercetare in scoale, calcandu peste competinti’a Metropolitului Van­­cea, caruia i se cuvinea după lege a face aceasta cercetare. Toate aceste se intempla intr’unu timpu cându nimicu nu s’a petrecutu in sin­lu popo­rului romanu ce s’ar’ putea interpretă ca o in­imiciția contra statului ungurescu. Noi cere­mu dreptulu nostru fara a trece vreodată peste marginele legei. Suntemu leali si pacinici. Acéstia inse nu impedeca pe cei dela guvernu ca se ne declare de res­­vretitori, se ne teroriseze si amenintie mereu, se sugrume spiritulu nationalu alu poporului nostru fara de care nu poate esista nici unu feliu de desvoltare nationala. Chiaru se nu esiste alte sute si mii de do­vedi, procederile aceste din urma singure sunt de ajunsu a demonstra, ca elementulu nostru este persecutatu in vechi’a s’a patria; dusmanii nostri nu se mai multiumescu cu asuprirea noastra, ci ceea ce voiescu ei este — moartea noastra nationala, nisterialu in copia indicata spre stricta observare. Ca­ransebesiu din siedinti’a consistoriala tînuta in 7 Sep­­tembre 1883. Episcopulu diecesanu Ioanu Popasu m p.“ Eata faimosulu actu de care vorbiramu mai susu : „Pre onorate Do­mnu protopresbiteru! „Inaltulu ministeriu reg. ung. de culte si instruc­țiune cu dat’a­­ Augustu a. c. Nr. 1319. Pres. ne recerca, că in institutele, cari stau sub jurisdictiunea con­sistoriului, se staruimu, ca tinerimea se se creasca in patriotismu si in alipirea catra statulu ungurescu, anume sub cea mai aspra respundere se oprimu tinerimea de a purta colori si semne contrarie statului ungurescu, precumu si de a cântă cântece revolutionarie îndreptate contra statului ungurescu. D­e c i s­u. Protopresbiterii, administratorii proto­­presbiterali, precum si inspectorulu din tractulu Caran­sebesiului primescu insareinarea de a aduce acést’a la cu­­noscinti’a tuturora invetiatoriloru si preotiloru din trac­tulu loru spre strict’a observare. Despre primirea acestui cerculariu invetiatorii si preoţii voru da reversu, cari apoi protopresbiterii, administratorii, precum si inspec­torul scolara alu Caransiebesiului le voru substerne tóate fara scădere consistoriului. Era directiuniloru dela institutele diecesane din locu­se estrada rescriptulu­­i­ Cestiunea nationalitatiloru in Ungari’a. Cu acest­a tema se ocupa „N. fr. Presse“ scriindu urmatorele : „In mijloculu entusiasmului, ce l’au produsu aparitiunea regelui Ungariei in Seghedinuilu reinviatu, s’a pretrecutu o scena episodica in sal’a de audientie, care merita a fi amintita pentru importanti’a simptomatica ce-o are. Este vorb’a de respunsulu ce l’a datu monarchulu Metropolitului Mironu Romanul, ducendu-i intr’unu tonu dojenitoru, ca se staruiésca ca Romanii se ’si implinésca si datorinitele cktra statulu ungurescu, cktra patria si legi.* „Aceste cuvinte ale imperatului au facutu asupra Romaniloru din Ungari­a si din Ardealu si asupra Serbiloru o impressiune adânca si durabila. Ele caracteriseza situatiunea cea serioasa din Ungari­a, însemnătatea mișcării na­tionale, care agita massele poporului, care nu ’si perde nimicu din insemnatatea s’a prin aceea, ca in parlamentulu ungurescu nu ’si afla espressiune destulu de viua, din contra acést­a miscare va trebui se apara cu atâtu mai periculósa cu câtu nu se manifestéza pe scen’a publica. Observatorii atenti si binevoitori ai sistemului actualu ungurescu au desoperitu de multu o agitaţiune intensiva nationala intre Romani, cari urmarescu program’a unei auto­nomii oarecare, ba cei mai curagiosi d’intre ei vreau se se incorporeze cu vecin’a Romania, care din ce in ce se intaresce mai multu. Pre­cum pretutindinea asia si aici preoţii sunt aceia, cari au luatu rolulu de a conduce poporulu si desvolta cu si preoţii noştri sloveni si cehi unu zelu mai multu decâtu apostolicu in sumu­­ttarea nationalitatiloru. Nu mai pusinu agita­torici se porta Serbii Ungariei, cari prin cori­­feulu ,loru Polit, apologetulu lui Taaffe au decla­­ratu resboiu guvernului ungurescu. Mai de­­unadile Croati’a a fost vatr’a unoru escesse selbatice, in starea s’a esceptionala ea este guvernata de unu generalu austriacu cu comis­sariu regescu si din partile nordice ale Un­gariei sosescu scrii despre legaturi ramificate panslavistice intre Slovaci. Toate acestea apa­­ritiuni potu se insufle legitime îngrijiri. * „In Ungari’a voru se reducă aceste apari­­­tiuni la cause ce se afla afara de teritoriulu statului, dér’ ele totusi ’si manifestéza efectele loru pe teritoriulu coronei s-lui Stefanu. Acestea nu schimba starea lucruriloru din Croati’a, care este destulu de trista. Eata cum o descrie „N. fr. Presse* : „Cestiunea pajoreloru s’au resolvatu, ehei pajorele eu inscriptiuni in ducé limbi s’au delaturatu in tóta form’a. Dér’ cestiunea de certa d’intre Ungari’a si d’in­tre Croati’a nu numai nu s’a delaturatu, din contra ea devine prin discussiune totu mai seriosa; deosebirea intre conceptulu Unguriloru si acel’a alu Croatiloru despre statu este mare, si interpretatiunea legei de impacare este forte diversa, asia câ nu ne prinde nici o mirare, câ nu se afla nici unu Banu, in care se se poata încrede atâtu Ungurii, câtu si Croații, din care causa nici pena acuma nu s’a pututu fomna guvernulu provincial. Apoi In ajunulu alegeriloru munici­pale aducemu aminte tuturora alegetoriloru romani, ca datori­a loru este de a lupta cu energia si in unire pentru a face se reieasa unde numai este cu putintia, candidații nostri; ei voru avea se respunda pentru faptele loru înaintea posterității!

Next