Gazeta Transilvaniei, ianuarie-iunie 1885 (Anul 48, nr. 11-144)

1885-02-21 / nr. 41

REDACTUJREA Șl A1IMINIS'llt.V|IlNF.A . BRAȘOVU, piața mare Nr. 22. -----^— .GAZETA“ IESEN FIECARE DI. Pe unii ani 12 fior., pe şase luni fior., pe trei lani 3 fior. Romanla ți străinătate. Pe anui 36 fr., pe ş6se luni 18 fr., pe trei luni 9 franci. ANULU XLVIII. SE PRENUMERA: la poşte, la librării şi pe la doi. corespondenţi. ANUNCIURILE: O seria garmonda G cr. şi timbru de 30 cr. v. a. pentru fiecare publicare Scrisori nefrancate nu se primesc* — Manuscripte nu se retrimită. 41. Joi 21 Febrarie (5 Martie) 1885. BraşovH, 20 Febr. (4 Martie) 1885. Intr’ună momentă, când şefulă puterei esecutive, d. Tisza Kaiman, este salutata în Pesta de cătră cota fispaniloră cu gravele cuvinte ale răsboinicului Romană. Morituri de salutant, când este ridicat în cehii, nu atât pentru că ar fi condusă bine şi spre folosul reală ală ţării administraţiunea internă a Ungariei în timpă de zrece ani de când se află la cârmă, ci mai alesă pentru că a condus’o în spirită naţională maghiară , când la banchetulă festivă, arangeată totă de cătră fişpani, faimosulă paşă ungurescă Bethlen Gabor din Târnava mare îlă salută ca preună energică şi precaută politică maghiară, a căruia politică naţională o scle elă preţui mai bine ca fispană ală ţinutului mărginaşă ardelănă; într’ună asemenea momentu este de îndoită însămnătate limbagiulă foiloră maghiare, care suntă plătite se servesc politica ministrului-preşedinte. Una din aceste foi este „Magyar Polgár“ din Cluşiu, care esprimă ideile funcţionarilor unguri din acelă oraşă. Alături cu „Kolozs, Közlöny“, agită acestă foiă în ruptură capului spre a câştiga aderenţi în ţară pentru idea „reuniunei de maghiarizare“, ce voiescă să o înfiinţeze Cluşienii. Pănă acuma n’au răspunsă la apelulă acestoră foi decâtă numai „neoşii“ Maghiari din Braşov. Slabă speranţă, dacă reuniunea de maghiarisare se radică numai pe umerii acestora! Dar fie sorţii acelei reuniuni mici sau mari, uneltirile ce se facă pentru înfiinţarea ei suntă deja o cutezare atâtă de ameninţătore pentru noi Românii ardeleni, încâtă şi atunci, când ele nu ară veni din partea celoră dela putere, ar trebui s’avemă ochii deschişi în patru şi se veghiămă cu încordare. Atragemă atenţiunea cetitorilor noştri asupra celoră ce le scrie guvernamentalul „Magyar Polgar“ în fruntea unuia din numerii săi cei mai recenţi cu privire la curentulă de maghiarizare pusă în mişcare de la Pesta. . . . „In Braşov, invitarea la reuniunea de cultură maghiară a fostă priimită cu patriotică entusiasmă (?) de cătră Maghiari. Prin acăsta Maghiarii din Braşov, nu au dovedită, că sciu a se amancipa de sub influinţele locale cu direcţiune contrară şi că sunt hotărîţi şi sunt harnici de a promova causa noistră, fie şi numai pe cale socială.“ „De patriotismă şi de tăriă morală avem o lipsă mai alesă în acele părţi, unde suntemă încungiuraţi de naţionalităţi. Acolo unde se isbescă undele curentului inimică, este datoria Maghiarilor, cari se află în minoritate, ca să se concentreze formândă o stâncă tare. De aceea felicitămă pe bravii noştri fraţi din Braşov, şi aşteptămă ca esemplulă loră se fie urmată de Maghiarii din tóte părţile ardelene....“ După acăstă mustră pe Maghiarii din Bistriţă-Nasăudă, o mână de oameni,jicândă că se aşteptă la mai multă dela ei şi că nu-şi poate esplica atitudinea loră passivă. Trebue însă să îndrepte greşăla, căci cjice: „tăcerea, neactivitatea nóastră de pân’acum a fostă interpelată ca o slăbiciune a nostra şi ca şi când Românii şi Saşii ară putè face cu noi ce voiescă.“ După aceea „Magyar Polgar“ continuă aşa: „Numai în statură maghiară se potă petrece lucruri ca cele din Bistriţă cu naţionalităţile străine (sic), ca ele să declare de năsuinţe scamdalose şi vrednice de compătimire năsuinţele naţiune! maghiare privitore la desvoltarea ei în cultură. Dar aceea ce potu face Saşii de ani încaace şi ce facil Românii de mulţii timpii: aceea să nu ne fie permisă nouă, cari amu compusă acestă stată, cari amă dobendită fiecare bucată de pământă cu sângele nostru propriu şi cărora şi ei, Saşii şi Românii, au de a mulţumi că trăiescă, se desvolltă şi se întărescă ?....“ „Până când semai respirămă aerulă aici din graţia naţiunei săsesci şi a naţiei române?“ „Nu se poate negii că cutezanţa cea mare a naţionalităţilor îşi are sorgintea ei în agitaţiunile pressei, care de ună timpă încoce, graţia împărţirei actuale a curţilor, cu juraţi şi toleranţei procurorilor“, agită nepedepsită. In- trenarea Ziaristicei e neapărată de lipsă. Trebue! să împedecămă lăţirea flăcărei. Orice minută nefolosită periclită esistenţa nostră. Nu vorbimă de restrîngerea libertăţii, deşi In atitudinea naţio- nalitâţiloră amă găsi cause destule şi pentru* acesta. Avenul însă dreptulă ide a sugrumă ori şi ce ar ameninţă unitatea statului sau pacea în urma agitaţiunei naţionalităţilor....“ „Publiculă patriotică din părţile ardelenesc! se desvolte o activitate câtă mai mare şi mai bărbătâscă, ca să putemă paralisa uneltirile naţionalităţiloră, căci era a 12-a a sosită. In fine foata maghiară ne spune că fişpanulă dela Bistriţă, voinicosulă şi patrioticulă lor. Banffy Dezsö, în interesul libertăţii funcţionarilor dela comitată, de a lua parte la reuniunea de maghiarisare, o insinuată recursă contra hotărîrei adunărei municipale, ca ei să nu participe la lucrările acelei reuniuni, şi încheie aşa: „Ecoulă din Bistriţă să fie semnalulu, care să adune sub stegil pe toţi adevăraţii patrioţi, ca să nimicăscă pe agitatori, căci nu va fi pace, iubire şi bună înţelegere între noi, pe câtă timpă nu vomă stârpi acesta neghină! ------------Sionula Domnului adecă Biserica stă închisă înaintea vostră*) ne putemă ruga şi afară de biserică, căci Dijeu în totă locală se poate lăuda, — rugaţi-vă în acestă sfântă poştă şi daţi milă la biserici, la şcoli, la săraci, căci ei au pătimită pentru noi toţi!“ Ca pe viitură să potă încunjura multe neplăceri, ce mi se facă din partea autorităţilor mai înalte, aflu cu scopă a face înaltului Regimă următorea interpelaţiune: 1. Pentru ce nu e permisă în modă pacinică, fără demonstraţiuni scandalose ca cele din Clusiu, a prăsnui aniversarea de 3/15 Maiu 1848, ca ună evenimentă de mare însemnătate în viaţa naţiunei române? 2. De ce nu-i permisă pentru pomenirea martirilor din 1784 și a celebra Liturgia şi parastasă, pre când aceia au luptată pentru a mântui poporală română de greutăţile cele mai crâncene ale sclăviei feudale? Deca Inaltulă Regimă constituţională câtă mai în grabă nu va arătă căuşele pentru cari !Unilaterală pune pedecă la serbarea sărbâjorilor naţionale române, eu ca unulă care ţînu susă şi tare la naţionalitatea mea, o sciindă a respecta şi naţionalităţile conlocuitoare, pe viitoră pe lângă toate opreliştile, în modă pacinică şi corespumjătorii cu legile bunei cuviințe voiu prăsnui sărbătorile naționale. Petru Ales. Vlassa, v.protopopă gr. cat. Parastasele întru pomenirea martirilor noştri (lin 1784—85, îndoit), 2 Martie 1885. Regimulă „constituțională“ asolută a se îngriji, ca eu pentru eterna amintire a lui Horia, Cloşca şi Crişană, în memorabila şi jalnica mi de 28 Februarie st. n., se nu celebreza Liturgia şi parastasă. Aşa fiindu-mi mânile şi picioarele legate ca să nu potă merge la biserică, ca împreună cu poporală în modă solemnă să facemu rugăciuni pentru martirii naţiunei române, ce să fi făcută altceva decâtă aceea că, în 1 Martie st. n. fiindu -Şi de Duminecă, după săvârşirea cultului divină şi a predicaţiunei evangelice am ajisă poporului: „Eri împlinindu-se o sută de ani, de când martirii naţiunei române Horia şi Cloşca au suferită moarte pe rote, ar fi trebuită ca întru eterna loră pomenire cu toţii convenindă la biserică prin semne din afară să dămă espresiune condolenţei nóstre, să ne rugămă pentru sufletele şi umbrele loră măreţe — însă durere şi ură şi durere, aşa ceva nu am putută pune la cale pentru că sunt oprită. Cine a fostă Horia, Cloşca şi Crişană nu vă spună, pentru că acesta poate mi s’ară socoti de crimă şi păcată. Dară pentru ce să vă spun? când voi sciţi prea bine din tradiţiune rămasă dela strămoşi, moşi, părinţi că cine a fostă şi dacă voiţi a sei mai lămurită, cetiţi Istoria edată de Densuşianu şi „Gazeta,“ şi decă cele aiujite din tradiţiune cu cele cetite în Istoriă şi înJiai se vor afla armoniă şi locă în inimile vóstre de Română, atunci mergendă acasă cu tota familia rugaţi-vă lui Dumnezeu, că dacă, Dela palele Babiuluî, Februariu 1885. Concentrarea poporului română pre verfulu Babiuluî la anulă 1437 şi rescola lui de desro- bire contra apăsătorilor feudali este identică cu mişcarea din 1784. Descendenţii luptătoriloră pentru libertatea şi drepturile omului şi ale poporului astârji cu deosebire serbâză şi voră serba în totă timpulă , pia memoriă a aceloră eroi şi martiri ai românismului. In părţile nordice ale patriei nóstre, pe înălţimile dela Babiu, Cibleşă, Ciceu —unde a petrecută odiniora Petru Rareşă, apoi dela Voda şi Şiatra, căminulă lui Pintea Eroulu, s’au întrunită în unu cugetă a da cea mai viuă espresiune serbărei amintite. Românulă vrendă a serba oji atâtă de alesă şi seculară, îşi îndreptă mai ânteiu cugetele la Dumnezeu concentrându-şi cătră tronulă cerescu rugăciunile sale pii în biserică. Aşa a făcută poporală română totdeauna şi tare în speranţa unui viitoră mai bună a înaintată mereu pe toate terenele vieţei sociale. Regimulă actuală a aşteptată negreşită, ca serbarea centenariului amintită să producă de acele efecte, spre a putea da ocasiune tuturora funcţionarilor, administratori şi procurorilor, de ■ a păşi la mijlocă cu măsuri coercitive, pentru cari după cum se scie s’a şi făcută toţi paşii prejparativî (ve(l interzicerea mitropolitului Mironu în Nr 38 ală Gazetei) şi ce să vezi? — pre I când doi Români când se întâlnescă unulă cu o altulă cu inima deschisă se înbrăţoşază (jicendă, eternă să fie memoria martirilor) ! iară strîngendu-şi mâna se ducă mai încolo, păzitorii ordineipublice îşi muşcă buzele, că somnulu loră per- dută nu le-au putută câştigă ocasiune de-a arestă ! pe unulă şi pe altulă dintre fruntaşii români. Poporală română este consoiu, că rugăciunile lui îşi au efectele dorite, pentru că decă acestanu ar fi aşa întru adevără, atunci de ce are re■ formaţii când cadă greu bolnavi la pată plătescă neîntreruptă liturgii pe la preoţii români la bună sema pentru aceea, căci şi Maghiarii ori câtă de adversari ar fi libertăţii poporului română, ei ! *) Cine a inchis’o? Autoritatea politică n’a putut’o închide decât numai cu forţa. Trebue aşadar că a închis’o autoritatea superioră bisericeascâ. Lucrula acesta nemai pomenită trebue să se lămurescă, Red.