Gazeta Transilvaniei, ianuarie-iunie 1885 (Anul 48, nr. 11-144)

1885-02-23 / nr. 43

REMOŢIUNEA ŞI AIHUISTISTRAŢIUK­EA: BEASOVU, piaţa mare Nr. 22. .GAZETA“ IESE ÎN FIECARE DI. 7 . Pe anu anu 12 fior., pe şâse luni 6 fior., pe trei luni 3 fior. Romania şi străinătate: Pe anui 36 fr., pe şâse luni 18 fr., pe trei luni 9 franci. ANUL I XLVIÎR^, SE PRENUMERĂ: la poşte, la librării şi pe la do. corespondenţi. ţj - - ANUNCIURILE: Aa^.ijfseria'garmonda 6 er. şi timbru de 30 cr. v. a. pentru fiecare publicare Scrisori nefranoate nu te primeteu. — Manuscripte nu ae retramb­a. HR 43. Sâmbătă 23 Februariu (7 Martie) 1885. Braşovu, 22 Febr. (6 Martie) 1885. Foile maghiare, pe câtă scimă, au luatu mai toate notiță despre acela numără ala­tarei noastre, în care amn jălită amintirea eroilor, libertății poporului română, cu ocasiunea solemnă a ani­versării de o sută de ani a morții lorii, dar n’au făcută nici o observare din parte-le. O voce interioara trebue că le-a şoptită, că nu potă fi óameni slabi şi fără de caracteră a­­ceia, cari sciu să-şi preţuiască trecutulă naţiunei loră şi memoria marilor­ bărbaţi din sînulă ei, de aceea s’au sfiită de a­ ne face imputări, pen­tru că amă dată espresiune unui sentimentă no­bilă de pietate. Numai urm singură diară n’a putută face nici în fața unui momentu atâtă de serbătorescă și acela este neîmpăcatulă „Ellenzék“ din Clusiu. In locă de a ne respunde, precum este da­toră, la provocarea noastra din filele trecute, acestă (fiară estremă surprinde pe cetitorii săi prin ună articulă întitulată: „Ună cadru negru“ (egy gyaszkeret), în numărul­ său 49 dela 28 Febru­ariu, cu urmatoarele espectorări tendenţiose: „înaintea nóstru se află ună (J'arl) înca­drată în negru. Acestă (jiani este „Gazeta Tran­silvaniei,“ faia caotidiană, ce apare în Braşovă....“ (Aici reproduce în traducere maghiară inscripţia de pe pagina primă a fetei nóastre din 16­­28) Februarie şi face sumarula articulilor­, ce i­amă publicată în acestă numără în memoria martirilor­ noştri dela 1785, apoi continuă astfelă): „Iată, pănă unde amă ajunsă! In contra Ungariei vestesce o parte a propriilor­ săi cetă­țeni apoteosa réscóalei, a crimeloră, a trădărei de patriă, a tâlhariloră (rabló zsiványok) o ves­tesce în foi cotidiane....“ „Ori una ori alta.“ „Ori că cultură lui Horiă însemna reînvie­rea memoriei acelei fatale réscóale țărănesci (pre­cum nici nu poate însemnă altceva, înaintea omu­lui cu mintea sonetóasá), ori că elă nu ínsemná acesta.“ „Decá nu ínsemná acesta, ceea­ ce de alt­mintrelea ar fi de neînțelesă, atunci aceasta ser­bare aniversară a trădătoriloră de patrie români n’ar avea absolută nici ună sensă.“ „Sau că ea are ună sensă şi atunci tóta fes­tivitatea nu este altceva, decâtă rebeliune pe faţă sub masca reminiscenţei istorice, aţîţare neruşi­nată în contra statului maghiară, a naţiunei ma­ghiare, a regalităţii maghiare şi în contra consti­­tuţiunei.“ „Ei bine, a suferi mai departe aşa ceva este sinonimii cu sinuciderea, atunci naţiunea ma­ghiară să renunţe de a mai ave o patriă, pentru că nu are, deorece ţara, ce a câştigat’o cu pre­­ţulă sângelui său şi ea însa­şî a apărat’o 1000 de ani, nu este patria ei, ci ea e a Româniloră, a Saşiloră, a Slovaciloru, a Serbiloru, a Croați­­loră; țara este ună bună răpită, care de aceea nu s’a reîntorsă în posesiunea dreapta a proprie­­tariloră ei, pentru că le-a lipsită puterea. îndată ce proprietariulu legitimă va avea destulă putere, în acelașu momentă voră isgoni pe usurpatorulă de 1000 de ani.“ „Ei bine, iată cestiunea, este destulă de clară pusă. Este o cestiune de viaţă de moarte. Este o cestiune pentru presentulă şi viitorulă naţiunei maghiare.“ „Şi faţă cu acesta cestiune, nu mai este şi nu mai poate fi la locă şovăirea, marinimositatea, liberalismul­, ecuitatea.“ „Trebue să alegemă definitivă. Tristele es­­perienţe de 18 ani au putută să convingă pe Maghiari despre aceea, că faţă cu agitatorii na­­ţionalităţilor­, cari năsuescă a se rumpe de Un­garia, numai o singură armă poate fi cu efectă: arma puterii; numai o singură politică: poli­tica conservării proprie naţionale, şi numai o sin­gură cale ne poate duce la consolidarea statului: calea unui regi­mă energică şi neîndură­tor­ă. „Inimicii patriei serbeza şi divineza memoria rebelilor“. Eri jurială din Sibiiu a sancţionată proclamarea pe faţă a rebeliunii. (filele acestea o adunare comitatensă­­a comitatului Bistriţă-Nă­­săudă) a pronunţaţii anatema ei în contra socie­tăţii de cultură maghiară trăgendă chiar în tină năsuinţele ei; în fiecare ap pressa naţionalităţilor o sumuţă pe Saşi, Români, Slovaci şi Croaţi în contra statului maghiară şi a naţiunei.“ „Asemeni stări sunt numai printr’ună firă de pără despărţite de rescoala armată, de rebeliune şi de răsboiară civilă. Asemenea agitaţiuni, ca cele ce le facă necurmată de 18 ani încoace în Ungaria fanaticele (fiare şi fanaticii naţionali, sprijinindu-se pe lucrarea de soboli a asociaţii­­lor­ sociale, publice şi secrete, şi pe agitaţiunile şi doctrinile duşmănoise patriei ale cetelor­ uri­aşe de şcole poporale confesionale, învăţători po­porali şi preoţi, sunt tocmai de ajunsă spre a submina în scurtă timpă toata Ungaria. Atunci n’are să urmeze decâtă ună amestecă moscovită, decâtă o lovitură din afară, și Ungaria va avea soartea Turciei.“ / „Ore energiculă „patriotică“ și petrioticulă „energică“ regimă ală lui Tisza, sub a cărui domniă glorioasa de 10 ani lucrurile au ajunsă așa departe, ajunge-va acesta? „Deci o va ajunge, atunci partida guver­nului iubilantă nu putea să afle pentru cununa de lauri la aniversarea de 10 ani a ministrului­­președinte ună cadru mai demnă decât o cadrulă negru ală „Gazetei“!“ In ce stă prin urmare rebeliunea, de care vorbesce „Ellenzék“ în articululă de susă? Elă ni-o spune destulă de clară: In aceea că voimă să fim­ă şi să rămânemă Români şi că voimă să avemă şi noi o patriă între marginile acestui imperiu. Nu înţelegemă de ce ar trebui să pară na­ţia unguresca dacă şi Românulă va avè pa­triă. Ori una, ori alta. Ori că este indiferentă pentru Români de-a re­­mâne ceea ce suntă şi de a avea şi ei o patriă ca Maghiarii — atunci nu-i mai importă dacă Horia va fi declarată de ună păcătosă şi tălhară. Ori că Românii voiescă se rămână Români în veci şi să aibă şi ei patriă şi atunci Horia trebue să le apară ca ună sfântă, judele pănă din josă de sculă. Fiecare pază a fostă însoţită de ună jurată. Tóate trei păzile au umblată prin comună în susă şi’n josă pănă în­­jorile cjilei. In 28 Februariu d-lă adjunctă se înfăţoşa în scală, însoţită de judele corn. şi ună jurată. Păusândă câteva minute, ascultândă răspunsurile eleviloră, din limba maghiară şi matematică. In fine a fostă întrebată de cătră învăţătoră, că cu ce ocasiune a venită în Intregalde şi când merge acasă? Răspunsul ă fu: „că pentru facerea u­­nui conspectă de esploatare a păduriloră,“ — a venită, — acasă nu merge pănă mâne fiind că-lă apucă noaptea pănă în Ighiu și locurile sunt rele — cu toate că ar fi putută să mearge, fiind că nu era la amena-n ji, apoi că­lătoria pănă la Igh­iu nu te costă mai multă ca 4 ore pe josă. A fostă întrebată și gendarmeria de mai mulți indivizi și chiar de cătră jurați, că de unde au ordinulă și ce caută? Răspunsulă fu: că au ordinulă dela comanda supremă din Clusiu, ca în 27 Februariu seara se se afle în comuna Intre Galde și că pen­tru ce, nu sciu.“ In 28 seara er’ ca în nóaptea trecută au um­blată prin comună, inse acum fără jurați, pănă Duminecă diminața. In 1 Marțiu au fostă întrebaţi de nou: că pentru ce au venită în comună, şi ce e causa venirei şi că stau pe spesele judelui 5 persone şi doi cai vr’o trei­­jile (?). Dară răspunsă n’am căpătată, ci în fine îşi căutară de dramă, fără de a spune măcară judelui că pentru­ ce au ve­nită în comună. Lucrulă este cunoscută acum, că respectivii oispeţi au fostă prevegetori aniversărei lui Horia şi Cloşca şi că pentru aceea au adusă gendar­meria în 27 pe la amécji, să împedece pregătirile de serbare pe ijiua de (28) 16 Februariu. Ei au crezută că poporală munteană va face luminaţiă ca l? aniversarea rjilei de 3 (15) Maiu din anulă espirată, pentru care au fostă inculpate vre-o patru persoane, dintre cari trei au fostă mântuite, or învățătorulă Domșa a fosti judecata la o amendă de 50 fl. și 10 zile inchisoare; or din partea tribunalului reg. din Alba-Iulia a fostă absolvată. Iată ce au ajunsă urmaşii eroiloră, cari în tóta viaţa loră s’au luptată pentru uşurarea sar­­tei nefericitului poporă, — ba au murită frânţi în fată pentru bietulă ţărână. Acum urmaşiloră suntă opriţi a aduce sacrificiu şi rugăciuni pentru sufletele loră, ba încă suntă păziţi prin gendar­­merie ca să nu poata impărţi milă la sărmani. — O Dómne! Caută din ceriu şi veniî! Opinca. --------------­ Parastasele întru pomenirea martirilor­ noştri din 1784—85. M. Le­chin­ta, 19 Fauru 1885. Domnule Redactoră! Duminecă în 17 Fauru v. s’a slujită aci ună parastasă întru memoria martiriloră dela 1785: Horia, Cloşca şi Cri­­şană. Parastasulă a fostă oferită de d. George Cioclană, proprietară. I. Valea-Galdei, in 6 Marţiu 1885. Domnule, Redactor al In 27 Februariu st. n. se pomeni judele din Intregalde cu adjunctulă preturei dela Ighiu Koncz Albert însoţită de pandurii şi cinci gendarmi.. In aceea sără pandurii şi gendarmii au fostă împărţiţi în trei părţi, o parte a fostă îndreptată ca pază în crîngulă Necrelesci, a doua pază în crîngula Ghioncanî, ală treilea a fostă ca dela --------------­ Vocea unui plugaru. De lângă. Betleană, Mărţişoră 1885. Domnule Redactoră / Lasă-mă şi pe mine, ca pe ună plugară să aib­ă o vorbă aşa cum voiu­sei eu. De nu ţi-am grăi noi, petrile ar trebui să-ţi graiéscu. Bine­cuvântată să fii de D-­jeu şi de némulfi româ­­nescă veci pururea, că, dómne! ce pomenire fru­­moasa ai făcută în Gazeta D-tale pentru Horia, Cloşca şi Crişană! Dintr’aceea cunoscă, că nu i-omă putèa uita niciodată, că încă când eram mititelă şi mă ju­­cam eu şi alţi copii de română cu Unguraşii în colbă, de câte­ orî ne studiam lao­laltă tată mereu ne porecleu: Hore. Noi eram mai mulţi ca ei şi deca vedeamă, că ocărăscu pe Horia, apoi ne mâniamă, le stricamă jucăriile şi-i băteamă bine. Rugatu-ne­amă cu toţii din tóta i­­nima pentru Horia şi soţii lui precum m­­ai spusă şi d-ta, şi se voră ruga copii de co­

Next