Gazeta Transilvaniei, iulie-decembrie 1885 (Anul 48, nr. 145-289)
1885-09-18 / nr. 207
REI)ACŢIUNEA ŞI ADMIXISTRAŢIUNEA : BRAŞOVC, piaţa mare Nr. 22. ,GAZETA“ IESE ÎN FIECARE DI. Pe anu anu 12 fior., pe şase luni 6 fior., pe trei luni 3 fior. România şi străinătate: Pe anui 40 fr., pe şase luni 20 fr., pe trei luni 10 franci-ANULU XLVIII. SE PRENUMERA: la poşte, la librării şi pe la doi. corespondenţi. ASUHCICKILE: O seriă garmonda 6 cr. şi timbru de 30 er. v. a. pentru fiecare publicare Scri8ori nefrancate nu se primescu. — Manuscripts nu se retrovolta. im 207« Mercurî IS (SO) Septemvre. 1885. BraşovH, 17 (29) Septemvre 1885. O serie mai nouă din Viena spune, că Sâmbătă sara a sosită acolo ministrulă-preşedinte română Brătianu şi că Duminecă a avută lungi convorbiri cu ministrulă de esterne Kulnoky, cu ministrulă de finance comună de Kallay şi cu şefulă ambasadei române. Călătoria d-lui Brătianu imediată după sosirea regelui Carol I în ţară trebue să surprindă, mai ales, în faţa importantelor, evenimente ce se desfăşură în peninsula balcanică. Se înţelege, că este secretă şi va rămânea mai multă timpă secretă ceea ce a formată obiectul discusiunei între primul- ministru română şi miniştrii Austro-Ungariei. Ori şi cine va pricepe însă, că în specială pe noi Românii, pe cei din monarchie nu mai puţină ca pe cei din regatură vecină, trebue să ne intereseze în mare măsură atitudinea guvernului română faţă cu mişcarea slavă din peninsulă, căci dela acesta atitudine depinde resolvarea gravei cestiuni privitore la rolulă, ce-lă va avea elementulă română în mijloculă transformăriloră, la cari ne putemu aştepta acum, după ce unirea Bulgariloră a făcută o spărtură aşa de mare în tractatură dela Berlină. Aucţiunu adeseori accentuându-se dintr’o parte şi alta cu multă aplombă misiunea Românilor, de a fi una „elementă de ordine“ aci pentru monarchie, aci pentru Oriental, aci pentru Europa întrăgă. Dăcă numai acesta ar fi misiunea românismului, ca să susţină ordinea pentru alţii, atunci ar trebui să admitemă că d. Brătinu se va fi dusă la Viena cu hotărîrea d’a îndupleca pe diplomaţii austriaci pentru vr’o întervenire în favoarea susţinereei şi apărărei ordinei create în Orientă prin tractatură dela Bealină; amă pută crede chiar, că d. Brătianu oferă d-lui Kalnoky bunele servicii ale guvernului română pentru restabilirea statului quo în Bulgaria. Dar nici mă omu cu mintea sânătăsă nu va crede capabilă pe ună ministru română, d’a face o asemenea politică, care ar fi identică cu riscarea proprietarii interese ale țării, pentru o ordine de lucruri pe care nici autorii ei nu mai voră să o respecteze şi să o susţină, o politică, care ar însemna a înnota în contra torentului. Din contră, ni se pare că misiunea oricărui guvernă română în asemeni grave împrejurări nu poate fi alta decât a veghia asupra intereselor ţării, ca să nu sufere scădere, şi a profita de orice momentă favorabilă spre a asigură statului română o posiţiune şi mai tare şi sigură. Călătoria d-lui Brătianu la Viena nu m-am puté-o esplica decâtă numai din acestă punctă de vedere. Ea ne aduce aminte, într’aceea de întâlnirile anterioare ale acestui bărbaţii de stată română cu miniştrii Bismarck şi Kalnoky, în urma cărora s’a proclamată o apropiare a României de sfera alianţei austro-germane. De atunci s’a observată unu felu de procedere paralelă a României şi a Sârbiei în sfera acestei alianţe, relaţiunile dintre guvernele ambeloră state fiindă cele mai intime, mai alesă după visita regelui Carol I la Belgrad. Scimu că în urma revoluţiunei rumeliate regele Milan a mobilisată armata sa şi că se pregătesce cu toata seriositatea de a ocupă Serbia vechiă spre a se recompensă astfelă pentru mărirea Bulgariei. Aceste măsuri le iau Sârbii spre a-şi asigura interesele de viaţă ale statului şi elementului loră. Ce măsuri va luă la rândul său România, în ce va consiste de aici încolo acţiunea ei politică în sfera alianţei, în care se susţine că a intrată? Nu are oare România totă atâtea cause de a se teme de-o prea mare întărire a elementului bulgară ? Nu este ameninţată mai multă seu mai puţină prin uniunea bulgară şi posiţiunea statului română la ţărmură dreptă ală Dunărei ? Scimă că nici chiar miculă conflictă de graniţă dela Arab-Tabia încă nu s’a putută aplana păn’acum în modă multăraitoră şi nu va fi oare o înţelegere în privinţa acesta şi mai dificilă după ce Bulgaria va deveni mai puternică ? După a nostra părere numai cestiuni de felulu acesta au putută formă obiectulă discusiunei dintre d. ministru-preşedinte Brătianu şi ministrulă nostru de estenie în împrejurările de față. Trebue să recunoascem că situațiunea României este și astădi destulă de dificilă și se recere ca oamenii săi de stată, înainte de a face ună pasă decisivă, de trei ori se cumpenesc o lucrulă ca nu cumva să-le facă greșită, căci ceea ce într’una momentă se pierde nu se mai poate câştigă într’unu veci. Ca românismulă se poate fi şi remânea ună elementă de ordine la porţile Orientului, trebue înainte de toate se i se dea garanţiile necesare esistenţei sale. UNIREA BULGARILORII. Pe câtă de liniştită decurge în Bulgaria şi Rumelia faptulă unirii, pe atâtă de îngrijitoare simtă scirile ce sosescă din alte părţi ale peninsulei balcanice, şi cu greu ne vine a crede, că evenimentele din Bulgaria şi Rumelia vor trece fără urmări grave. Telegrame datate 26 şi 27 Septemvre din Belgrad comunică urraatarele: Opiniunea publică din Serbia urmeaza a nu admite întinderea Bulgariei fără ca Serbia să obţiă oarecare compensaţiune. înţelegerea e deplină între Serbia, România şi Grecia în vederea unei acţiuni comune. Regele va lua comanda armatei. E probabilă că colonelul Popovici va fi numită şefă ală statului majoră. Regele va pronunţa ună discursă la deschiderea Scupcinei. Studenţii universitari din Belgrad au trimisă o deputaţiune la regele Milan rugându-lă a le permite să între în armată ca voluntari, fiindcă cu toţii voră să se lupte pentru patrie şi rege. Ştirile din Macedonia semnalează o luptă între nizamî şi Arnăuţi la Barania. Mai multe sute de nizamî au fost omorîţi. Citiț despre perderile Arnăuţilor, ele ar fi considerabile. Ună cârpă de miliţie bulgară, de 4 batalioane, a ocupată graniţa serbeasca (tealungulă oraşului Rajkov-Suvat pănă la Babin-Nos (cerculă Krajuievaţ). Afiarele din România desfintă scrrea, că între România, Sârbia şi Grecia ar fi existândă o înţelegere pentru o acţiune comună. Cu data 26 şi 27 Septemvre se telegrafiază din Atena urmatoarele: Ministrul marinei a ordonată înarmarea tuturoră corăbiilor. Trupele cari ţină garnisoana în Peloponeză au primită echipamentul o loră de campanie şi vor fi înbarcate pentru a pleca la graniţă. Se crede că mai multe case de bancă grecesc vor înainta capitaluri, dacă acesta va fi de trebuinţă, pentru mobilisarea totală a armatei. Se urmeaza a se fine meetingurî, unde se votează resoluțiuni cari sfătuescă pe guvernă se ia o atitudine energică. Regele a sosită. I s’a făcută o primire entusiastă. O mulțime imensă strigândă ura prelungite și „Trăiască Macedonia! Trăiască Creta! Trăiască Epirulf Trăiască Tracia!l’a însoţită până la Paiaţă. Drapele macedoniane, epirote, cretene şi tracice precedau cortegială. Regele au apărută în balconulă Palatului şi vorbindă mulţimei, afise că împrejurările actuale suntă cu totulă escepţionale şi ceră curagiu şi prudenţă, că mări sacrificii se voră cere ţării, dér că patriotismula elenică va şei se le primăscă bucurosă, că poporulă trebue se aibă încredere în patriotismul Suveranului şi înţelepciunea guvernului seu. Aceste cuvinte din urmă ale Regelui au pricinuită mnă viu entusiasmă şi au fostă ă acoperite cu ună tunetă de aplause. Din Filipopolu se telegrafiază cu data 27 Septemvre. De când s’au retrasu oficerii ruși din armată bulgară, se observă o mică descurajare pe ici pe colo, cu atâtă mai multă cu câtă vițiile organisărei armatei bulgare esă merer la ivela. Se simte mai cu seama lipsa de oficeri superiori şi de cavalenă; totă cavaleria bulgară se urcă de abia la 1.500 oamen!; dacă ar întră acum în Rumelia vr’o şase regimente de cavaleriă turcască, sprijinite de câteva baterii călăreţe, armata bulgară ar fi într’o posiţiă forte critică. Pentru a se întâmpina orîce primejdie, se întârescă mereu toate trecătorile dinspre Turcia. Bulgarii conteaza multă atâtă pe slăbăciunea armatei otomane câtă și pe o răscoala în Macedonia, Albania și Creta, ceea ce ar opera o diversiune insemnata a puterilor turcești. Din Varna se telegrafiază dela 28 Septemvre : Turcia nu voiesce să păşăscă la o acţiune mai seriosa înainte d’a-şi aduna puterile. Cu cele 7000 oamen! din Adranopole şi cu garnisoana din Constantinopole nu se poate face mare lucru; s’a chemată un corpă de armată din Anatolia; primele regimente trebue să soseasca a fi s’au mâne în Constantinopole. Nu trebue uitată apoi, că Turcii potă lesne organisa corpuri neregulate și bande armate, cari voră fi de ună mare ajutoră în casă de răscoala a poporațiilor din Macedonia și Albania. Din Sofia cu data 28 Septemvre se telegrafiază . Ciocnirea dintre Albanezi și Turci la Barania pare a fi fostă foarte serioasa; se crede că perderile suntă multă mai mari de câtă s’au spusă la începută. Perderile totale d’o parte și de alta trebue să se fi urcată la aproape 1,500. De altminteri pretutindeni se organiseaza bande în Albania și momentulă este apropiată când o răscoala va isbucni și în aceasta provinciă. O telegramă dela 27 Septemvre din Lompalanca comunică: Dela Vidină şi Lompalanca pănă la Şistov locurile de debarcare oferă o privelişte ca în cele mai seriose timpuri Belieni, bărbați şi tineri părăsescă familiele iară şi se ducă ca voluntari la graniţele Rumeliei. Părerea generală e, că orice despărţire a Rumeliei de Bulgaria ar face să curgă sânge. Atitudinea Austro- Ungariei deşteptă îngrijiri în Bulgari. Din Belgrada se telegrafeza cu data 27 Septemvre. Din Djakovo vine scrrea, că ună mare măcelă s’a făcută acolo între Albanezi şi Turci, din care causă paşa din Bitolia a intrată cu mai multă tabere de nizamî. La Skoplje s’au trimisă 200 de răniţi. In Novibazară, Arnăuţii refusă a plăti nouele dări; între ei şi nizamî a fostă o încăerare desperată. Nizamii au perdută câteva sute de oameni, dar şi Arnăuţii au avut număroşi morţi şi răniţi. Valiulă din Cossovo s-a întelnită în Taslicze cu ună oficeră superioră austriacă, cu care a conferită mai multă timpă. „Agenţia Havas“ anunţă din Petersburg, că toate puterile au primit propunerea Rusiei de a se întruni în Constantinopole o conferință. După cum se telegrafează din Constantinopolu, rechimarea ofițerilorruși din Bulgaria