Gazeta Transilvaniei, iulie-decembrie 1885 (Anul 48, nr. 145-289)

1885-09-18 / nr. 207

REI)ACŢIUNEA ŞI ADMIXISTRAŢIUNEA : BRAŞOVC, piaţa mare Nr. 22. ,GAZETA“ IESE ÎN FIECARE DI. Pe anu anu 12 fior., pe şase luni 6 fior., pe trei luni 3 fior. România şi străinătate: Pe anui 40 fr., pe şase luni 20 fr., pe trei luni 10 franci-ANULU XLVIII. SE PRENUMERA: la poşte, la librării şi pe la doi. corespondenţi. ASUHCICKILE: O seriă garmonda 6 cr. şi timbru de 30 er. v. a. pentru fiecare publicare Scri8ori nefrancate nu se primescu. — Manuscripts nu se retrovolta. im 207« Mercurî IS (SO) Septemvre. 1885. BraşovH, 17 (29) Septemvre 1885. O serie mai nouă din Viena spune, că Sâm­bătă sara a sosită acolo ministrulă-preşed­inte ro­mână Brătianu şi că Duminecă a avută lungi convorbiri cu ministrulă de esterne Kulnoky, cu ministrulă de finance comună de Kallay şi cu şefulă ambasadei române. Călătoria d-lui Bră­tianu imediată după sosirea regelui Carol I în ţară trebue să surprindă, mai ales, în faţa im­­portantelor, evenimente ce se desfăşură în pe­ninsula balcanică. Se înţelege, că este secretă şi va rămânea mai multă timpă secretă ceea ce a formată obiectul­ discusiunei între primul- ministru română şi miniştrii Austro-Ungariei. Ori şi cine va pri­cepe însă, că în specială pe noi Românii, pe cei din monarchie nu mai puţină ca pe cei din regatură vecină, trebue să ne intereseze în mare măsură atitudinea guvernului română faţă cu mişcarea slavă din peninsulă, căci dela acesta atitudine depinde resolvarea gravei cestiuni pri­­vitore la rolulă, ce-lă va avea elementulă ro­mână în mijloculă transformăriloră, la cari ne putemu aştepta acum, după ce unirea Bulgariloră a făcută o spărtură aşa de mare în tractatură dela Berlină. Aucţiunu adeseori accentuându-se dintr’o parte şi alta cu multă aplombă misiunea­ Români­­lor, de a fi una „elementă de ordine“ aci pentru monarchie, aci pentru Oriental, aci pentru Eu­ropa întrăgă. Dăcă numai acesta ar fi misiunea românismului, ca să susţină ordinea pentru alţii, atunci ar trebui să admitemă că d. Brătinu se va fi dusă la Viena cu h­otărîrea d’a îndupleca pe diplomaţii austriaci pentru vr’o întervenire în favoarea susţinereei şi apărărei ordinei create în Orientă prin tractatură dela Bealină; amă pută­­ crede chiar, că d. Brătianu oferă d-lui Kalnoky bunele servicii ale guvernului română pentru res­tabilirea statului quo în Bulgaria. Dar nici m­ă omu cu mintea sânătăsă nu va crede capabilă pe ună ministru română, d’a face o asemenea politică, care ar fi identică cu riscarea proprietarii interese ale țării, pentru o ordine de lucruri pe care nici autorii ei nu mai voră să o respecteze şi să­ o susţină, o poli­tică, care ar însemna a înnota în contra toren­tului. Din contră, ni se pare că misiunea ori­cărui guvernă română în asemeni grave împre­jurări nu poate fi alta decât­ a veghia asupra in­­tereselor­ ţării, ca să nu sufere scădere, şi a profita de ori­ce momentă favorabilă spre a asi­gură statului română o posiţiune şi mai tare şi sigură. Călătoria d-lui Brătianu la Viena nu m­-am­ puté-o esplica decâtă numai din acestă punctă de vedere. Ea ne aduce aminte, într’aceea de întâlnirile anterioare ale acestui bărbaţii de stată română cu miniştrii Bismarck şi Kalnoky, în urma cărora s’a proclamată o apropiare a Ro­mâniei de sfera alianţei austro-germane. De a­­tunci s’a observată unu felu de procedere para­lelă a României şi a Sârbiei în sfera acestei ali­anţe, relaţiunile dintre guvernele ambeloră state fiindă cele mai intime, mai alesă după visita re­gelui Carol I la Belgrad. Scimu că în urma revoluţiunei rumeliate re­gele Milan a mobilisată armata sa şi că se pre­gătesce cu toata seriositatea de a ocupă Serbia vechiă spre a se recompensă astfelă pentru mă­rirea Bulgariei. Aceste măsuri le iau Sârbii spre a-şi asigura interesele de viaţă ale statului şi ele­mentului loră. Ce măsuri va luă la rândul­ său România, în ce va consiste de aici încolo acţiu­nea ei politică în sfera alianţei, în care se sus­ţine că a intrată? Nu are oare România totă a­tâtea cause de a se teme de-o prea mare întărire a elementului bulgară ? Nu este ameninţată mai multă seu mai puţină prin uniunea bulgară şi posiţiunea statului română la ţărmură dreptă ală Dunărei ? Scimă că nici chiar miculă con­­flictă de graniţă dela Arab-Tabia încă nu s’a pu­tută aplana păn’acum în modă multăraitoră şi nu va fi oare o înţelegere în privinţa acesta şi mai dificilă după ce Bulgaria va deveni mai pu­ternică ? După a nostra părere numai cestiuni de fe­­lulu acesta au putută formă obiectulă discusiu­nei dintre d. ministru-pr­eşedinte Brătianu şi mi­nistrulă nostru de estenie în împrejurările de față.­­ Trebue să recunoascem­ că situațiunea Româ­niei este și astădi destulă de dificilă și se recere ca oamenii săi de stată, înainte de a face ună pasă decisivă, de trei ori se cumpenesc o lucrulă ca nu cumva să-le facă greșită, căci ceea ce în­­tr’una momentă se pierde nu se mai poate câş­tigă într’unu veci. Ca românismulă se poate fi şi remânea ună elementă de ordine la porţile Orientului, trebue înainte de toate se i se dea garanţiile necesare esistenţei sale. UNIREA BULGARILORII. Pe câtă de liniştită decurge în Bulgaria şi Rumelia faptulă unirii, pe atâtă de îngrijitoare simtă scirile ce sosescă din alte părţi ale penin­sulei balcanice, şi cu greu ne vine a crede, că evenimentele din Bulgaria şi Rumelia vor­ trece fără urmări grave. Telegrame datate 26 şi 27 Septemvre din Belgrad comunică urraatarele: Opiniunea publică din Serbia urmeaza a nu admite întinderea Bulgariei fără ca Serbia să obţiă oarecare com­­pensaţiune. înţelegerea e deplină între Serbia, România şi Grecia în vederea unei acţiuni comune. Regele va lua comanda armatei. E probabilă că colonelul­ Popo­­vici va fi numită şefă ală statului majoră. Regele va pronunţa ună discursă la deschiderea Scupcinei. Stu­denţii universitari din Belgrad au trimisă o deputaţiune la regele Milan rugându-lă a le permite să între în ar­mată ca voluntari, fiind­că cu toţii voră să se lupte pentru patrie şi rege. Ştirile din Macedonia semnalează o luptă între nizamî şi Arnăuţi la Barania. Mai multe sute de nizamî au fost­ omorîţi. Citiț despre perderile Arnăuţilor­, ele ar­ fi considerabile. Ună cârpă de mi­­liţie bulgară, de 4 batalioane, a ocupată graniţa serbeasca (tealungulă oraşului Rajkov-Suvat pănă la Babin-Nos (cerculă Krajuievaţ). Afiarele din România desfintă scrrea, că în­tre România, Sârbia şi Grecia ar fi existândă o înţelegere pentru o acţiune comună. Cu data 26 şi 27 Septemvre se telegrafiază din Atena urmatoarele: Ministrul­ marinei a ordonată înarmarea tuturoră corăbiilor­. Trupele cari ţină garnisoana în Peloponeză au primită echipamentul o loră de campanie şi vor­ fi în­­barcate pentru a pleca la graniţă. Se crede că mai multe case de bancă grecesc­ vor­ înainta capitaluri, dacă acesta va fi de trebuinţă, pentru mobilisarea totală a armatei. Se urmeaza a se fine meetingurî, unde se vo­tează resoluțiuni cari sfătuescă pe guvernă se ia o ati­tudine energică. Regele a sosită. I s’a făcută o primire entusiastă. O mulțime imensă strigândă ura prelungite și „Trăiască Macedonia! Trăiască Creta! Trăiască Epirulf Trăiască Tracia!­l’a însoţită până la Paiaţă. Drapele macedoniane, epirote, cretene şi tracice precedau corte­­gială. Regele au apărută în balconulă Palatului şi vor­­bindă mulţimei, a­­fise că împrejurările actuale suntă cu totulă escepţionale şi ceră curagiu şi prudenţă, că mări sacrificii se voră cere ţării, dér că patriotismula ele­­nică va şei se le primăscă bucurosă, că poporulă tre­bue se aibă încredere în patriotismul­ Suveranului şi înţelepciunea guvernului seu. Aceste cuvinte din urmă ale Regelui au pricinuită mnă viu entusiasmă şi au fostă ă acoperite cu ună tunetă de aplause. Din Filipopolu se telegrafiază cu data 27 Septemvre. De când s’au retrasu oficerii ruși din armată bul­gară, se observă o mică descurajare pe ici pe colo, cu atâtă mai multă cu câtă vițiile organisărei armatei bulgare esă merer la ivela. Se simte mai cu seama lipsa de oficeri superiori şi de cavalenă; totă cavaleria bulgară se urcă de abia la 1.500 oamen!; dacă ar întră acum în Rumelia vr’o şase regimente de c­avaleriă turcască, sprijinite de câte­va baterii călăreţe, armata bulgară ar fi într’o po­­siţiă forte critică. Pentru a se întâmpina orî­ce primejdie, se întârescă mereu toate trecătorile dinspre Turcia. Bul­garii conteaza multă atâtă pe slăbăciunea armatei oto­mane câtă și pe o răscoala în Macedonia, Albania și Creta, ceea­ ce ar opera o diversiune insemnata a pute­­rilor­ turcești. Din Varna se telegrafiază dela 28 Sep­temvre : Turcia nu voiesce să păşăscă la o acţiune mai se­­riosa înainte d’a-şi aduna puterile. Cu cele 7000 oamen! din Adranopole şi cu garnisoana din Constantinopole nu se poate face mare lucru; s’a chemată un corpă de ar­mată din Anatolia; primele regimente trebue să soseasca a­ fi s’au mâne în Constantinopole. Nu trebue uitată apoi, că Turcii potă lesne organisa corpuri neregulate și bande armate, cari voră fi de ună mare ajutoră în casă de răscoala a poporațiilor­ din Macedonia și Albania. Din Sofia cu data 28 Septemvre se tele­grafiază . Ciocnirea dintre Albanezi și Turci la Barania pare a fi fostă foarte serioasa; se crede că perderile suntă multă mai mari de câtă s’au spusă la începută. Perderile to­tale d’o parte și de alta trebue să se fi urcată la aproape 1,500. De altminteri pretutindeni se organiseaza bande în Albania și momentulă este apropiată când o răscoala va isbucni și în aceasta provinciă. O telegramă dela 27 Septemvre din Lom­­palanca comunică: Dela Vidină şi Lompalanca pănă la Şistov locurile de debarcare oferă o privelişte ca în cele mai seriose timpuri Belieni, bărbați şi tineri părăsescă familiele iară şi se ducă ca voluntari la graniţele Rumeliei. Pă­rerea generală e, că ori­ce despărţire a Rumeliei de Bulgaria ar face să curgă sânge. Atitudinea Austro- Ungariei deşteptă îngrijiri în Bulgari. Din Belgrada se telegrafeza cu data 27 Septemvre. Din Djakovo vine scrrea, că ună mare măcelă s’a făcută acolo între Albanezi şi Turci, din care causă paşa din Bitolia a intrată cu mai multă tabere de ni­zamî. La Skoplje s’au trimisă 200 de răniţi. In Novi­­bazară, Arnăuţii refusă a plăti nouele dări; între ei şi nizamî a fostă o încăerare desperată. Nizamii au perdută câteva sute de oameni, dar şi Arnăuţii au avut­ număroşi morţi şi răniţi. Valiulă din Cossovo s-a întelnită în Taslicze cu ună oficeră superioră aus­triacă, cu care a conferită mai multă timpă. „Agenţia Havas“ anunţă din Petersburg, că toate puterile au primit­ propunerea Rusiei de a se întruni în Constantinopole o conferință. După cum se telegrafează din Constantino­­polu, rechi­marea ofițerilor­­­ruși din Bulgaria

Next