Gazeta Transilvaniei, iulie-decembrie 1886 (Anul 49, nr. 145-292)

1886-10-18 / nr. 234

REDACŢIUNEA ŞI ADM­INTRA­!'IHNEA: BRAŞOVC, piaţa mare Nr. 22. .GAZETA“ IESE ÎN FIECARE aNI. Pe um­ ană 12 fior., pe ş6se luni 6 fior., pe trei luni 3 fior. România şi străinătate: Pe ană 40 fr., pe ş6se luni 20 fr., pe trei luni 10 franci. ANUL­ XLIX. SE PRENUMERA: la poşte, la librării şi pe la doi. corespondenţi. ANUNCIURILE: O serii garm­onde 6 cr. şi timbru de 30 cr. v. a. pentru fiecare publicat Scrisori nefrancate nu se primesci. — Hanuscripte nu te retrimită. m 234. Sâmbătă, 18 (30) Octomvre. 1886. Braşovu, 17 Octomvre 1886. Comitatulu Ternavei mici este sărbătoritii atii în Cluşiu ca celu mai ,,patrioticii“, dela care îşi potu lua esemplu toate celelalte comitate. Foile maghiare din Cluşiu, ce ne-au sosiţii aiji, se ocupă toate numai de acesta comitatu. S‘au vorbită între ele ca se­lii înalţe pănă’n ceru. Şi care credeți că este marele merită ală comitatului Ternavei mici? Este că representanta lui, care de faptă nu represintă decâtă minoritatea locuitoriloră comi­tatului, a votată 10.000 fl. pentru Kulturegy­­letulă din Ardeală, cari au să se acopere prin­­tr’ună adausă de 2°/s la darea directă în timpă de doi ani. piarele din Cluşiu de astădată nu serbato­­rescă atâtă votulă reprensentanţei comitatense, câtă mai multă sancţiunea ce i-a dat’o ministrulă de interne Tisza Kalman. Ceea ce părea aproape cu neputinţă s’a îm­plinită. Tisza sprijinesce acum pe faţă uneltirile kulturegyletiste şi proclamă monstruosulă prin­cipiu că, deoarece Kulturegyletul­ nu face deo­sebire de naţionalitate, arendă ca ţintă maghia­­rizarea tuturora, nici naţionalităţile să nu facă deosebire de inştiinţele „culturale“, ci să contri­bue cu totele la ajungerea ţintei Kulturegyle­­tului. Nu glumimă nicidecum, paginele prime ale foiloră unguresc! ce ne-au sosită abil ne adeve­­rescă, că primulă consiliară ală tronului a a­­probată printr’ună rescriptă cu data Budapesta 19 Octomvre 1886 cea mai nedréptá, cea mai asupritóre, cea mai hídósá, cea mai provocatóare decisiune din câte le-a luată vr’odată ună comi­­tată, de când esistă sistema absolutismului con­stituţională. D-lă Tisza a respinsă totodată recursulă protopopului Iacobă Macavelă din D. Sân-Măr­­tină, cjicăndă că comitatele suntă în dreptă a impune aruncuri de dare pentru scopuri cultu­rale, că comitatulă Ternavei mici ar fi procedată în înţelesulă legii. Ministrulă îşi întemeiază în fine aprobarea sa prin următorul­ pasagiu foarte caracteristică: „Acea reuniune (Kulturegyletulă) pentru a căreia ajutorare s’a votată aruncată de 2°/0 la dare, estindându-şî şi asupra acestui comitat, ac­tivitatea sa de interesă publică, care eschide orî­ce pornire duşmană faţă cu deosebitele na­ţionalităţi, şi care are ca scopă înaintarea cul­­turei, fiindă astfelă sprijinită, nu poate atrage după sine nici ună gravamenă din partea locui­torilor­ comitatului, fiă ei de orî­ce rassa.“ E naturală că pressa maghiară şovinistă a trebuită să salute aceasta declaraţiune fariseiescă, antiliberală şi anticonstituţională a ministrului de interne cu strigări nebune de bucurie. „Guvernamentalii dela „Magyar Polgar“ şi „Kolozsvári Közlöny“ în unire cu oposiţionarii dela „Ellenzék“ cântă imnuri de laudă lui Tisza Kalman pentru „marea“ faptă săvîrşită prin a­­probarea hotărîrei din vorbă a comitatului Târ­­navei mici şi se dau de a tumba de veseliă, că acum s’a spartă ghiaţa şi că la rendulă foră toate comitatele vor fi invitate a urma „măreţului“ esem­plu, ce li s’a dată, şi a contribui prin aruncuri de dare pentru înaintarea scopului de maghia­­risare. Acum potă fi siguri teroriştii şi şoviniştii unguri de prin „varmeghiurile“ Ardealului, că, deci voră stărui pe acâstă cale, aprobarea lui Tisza Kalman le este dinainte asigurată. Rescriptură lui Tisza a creată ună prece­dentă fatală şi foarte periculosă, aprobândă în principiu despoiarea sistematică a părţii prepon­­derante a locuitorilor­ Ardealului pentru nisce scopuri şi tendenţe loră cu totulă străine. Ludovică Mocsary zicea în broşura sa primă, în care a vorbită despre kulturegyleturi, că pur­tarea lui Tisza în cestiunea naţionalităţilor­ este i e s u i t i c ă. Ce va dice acum după ce va ceti ultimulă său rescriptă ministerială în afacerea dăriloră pentru kulturegy­let ? Astăzi nu se mai poate îndoi nimeni despre aceea, că Tisza apără şi sprijinesce pe faţă unel­tirile, „Humbugulă“, celoră cari sub firma „cul­­turei“ voră să teroriseze, să asuprască şi să per­secute pe Nemaghiari şi mai multă decâtă o au făcut’o pănă acuma sub firma „ideei de stată“. Mocsary îşi cunosce oamenii, cunosce şi pe Tisza şi scie ce-i plătesce pielea. „Iesuitulă“ dela cârmă ne spune, că Kultur­egyletulă n’are intenţiuni duşmănose faţă cu Ro­mânii şi cu Saşii. Se înţelege, deci Kulturegy­letulă tinde a ne maghiarisa cu banii noştri propri, acesta nu este o faptă duşmănosă, ci, după credenlă lui Tisza şi a şoviniştilor­ din tabăra sa, poate fi numai spre fericirea noastră. Bătătură la ochi este numai, că Tisza se declară pe faţă în favoarea metodei acesteia că­­zăcesci de a ne ferici pe noi Nemaghiarii toc­mai în nisce momente atâtă de serioase, când în­curcăturile din afară reclamă mai multă ca ori şi când buna înţelegere între poporele impe­riului. Vorbindă de hotărîrea representanţei comi­tatului Târnavei mici, prin care se impune da­rea pentru Kulturegylet, amă­gisti înainte cu vre-o două săptămâni: „de va aproba d-lă Tisza aceasta hotărîre, atunci dovedită va fi, că elă stă în conivență cu aceia, cari voră să învrăjbască popoarele din acestă stată“. „Viitorulă va arăta“. — s zise d-lă Mocsary când cu prima ordonanță a d-lui Tisza în afa­cerea dăriloră pentru Kulturegylet — ce bună serviciu se face prin asemeni procederi causei păcii interne şi causei maghiarismului!“ Măcelului dela Dubniţa. Pe timpulă alegerilor, pentru marea Sobraniă, ni s’a comunicată prin telegramă, că în Dubniţa candidaţii guvernului bulgară au fostă omorîţî de partisanii ruşi. Abia acum suntemă în posiţiune a da amărunte despre măcelulă ce s’a comisă în acelă oraşă de cătră ţăranii bulgari aţiţaţi de agenţii ruşi. Stă ce cetimă în »N. fr. Presse:« In­­fiua alegerii, prefectură începă actulă alegerei învitândă pe cetăţeni să constitue biureulă. Câţiva ale­gători strigară: „Nu voimă alegere! Nu vremă să ofen­­sămă pe Rusia!“ Postulă deputată Grecearov se ridică atunci să le esplice alegătorilor­, că e vorba numai de constituirea biuroului şi că ar fi de dorită să alăgă ast­fel­ de bărbaţi, cari voescă să voteze pentru acelă prin­cipe, pe care­ lă va recomanda Rusia, dar care va apăra şi independenţa Bulgariei. Ţăranii nu se liniştiră ci strigau mereu, că nu­ voescă alegere. Alegătorii orăşeni însă numiră biuroulă şi începură a’şî da biletele de ale­gere. Două ore nu fu turburată alegerea, când deodată apărură vr’o 500 de ţărani la locuia de alegere strigând »Nu vremă alegere, nu mai vremă pe acei deputaţi, cari au purtată răsboiu contra Serbiei şi s’au învrăjbită cu Rusia ; ei suntă de vină că trebue să plătimă dări, căci Rusia n’ar lua dări dela noi!» Grecearov voi din nou să vorbască, dar ţăranii nu’i deteră timpă, ci năvă­liră la masa comisiunei de alegere şi o sfărimară Mem­brii comisiunii eşiră afară pe ferestri.­­trei din ei, ex­­deputatulă Grecearov, Zograv şi învăţătorulă Papukciev, isbutiră să se refugieze într’o casă din apropiere. O ceata de ţărani se luară după ei, dar fură opriți de re­­volverulă lui Papukciev. Ex-deputatulă Koznieiky fu ur­mărită de o altă câtă de țărani pănă la sătulă Rosnitz, depărtată două ore de Dubnița, dar n’a putută fi prinsă. Autoritatea încercă să restabilească ordinea și trimise optă soldați călări la locuia de alegere. Ţăranii însă îi goniră cu petri. Incuragiaţî prin acestă succesă, ţăranii se duseră în casa prefectului Dimitriev, îlă tîrîră afară, îlă pisară cu beţe şi cu cuţite, luându’i banii şi vestmintele. In bă­tăi, loviri şi batjocuriri continue îlă tîrîră pe mai multe strade pănă la podură de pâtră, unde îi aruncară cada­­vrulă, grozavă de desfigurată, în apă dela o înălţime de 40 de metri. Intr’aceea o cetă de ţărani se duseră la ofieială te­legrafică. Şefulă acestuia Bosniakov rugă pe năvălitori să nu se atingă de hârtii şi de cassă, deorece depeşile şi banii suntă destinaţi pentru sărmanii soldaţi,­­fii voş­tri“. Tâlharii însă jăfuiră oficială telegrafică şi acum steteu gata să dea focă edificiului, dar renunţară la a­­cestă plană, în urma vaetelor­ vecinilor şi că le ardă ca­sele. Mulţimea cuprinsă de o furiă bestială fă­cusă de ună denunţătoră înaintea casei, în care se refugiaseră Grecearov, Zograv şi Papukciev, şi ameninţară că dau focă casei, deci nu li se voră preda refugiaţii. Neno­rociţii trebuiră să li se predea. Celă dintăiu esi învă­­ţătorulă Papukciev. Bietulă omă, care n’a jucată nici ună rolă politică, el rămăsese în acea casă numai ca să apere pe amiculă său Grecearov, împuşca cu revolverulă în aeră și încercă să potolească pe bestiele înfuriate. Dar abia îşi deschise gura, şi ţăranii se aruncară asupra lui tăindu-lă bucăţi în toata puterea cuvântului. Acum veni rândulă lui Zograv. „£rtă-mă, Grecea­rov*, strigă elă amicului său, »tu ai numai ună copilă, dar eu am cinci, soarta mea e mai de plânsă!*... »Fra­­ților­«, continuă întorcându-se spre țărani, „cruțați-mă pentru copii mei!« Ţăranii însă se aruncară asupra lui ca fetele săl­batice, îlă trântiră la pământă, îlă loviră cu cuţite şi cu ciomege, pănă ce espira. Câţiva din ei îlă ciungăniră în modă ne mai pomenită, îi scoaseră ochii şi-lfi tăiară bucăţi. „Priviţi“, strigau ei în batjocură, „cum s’a îngrăşată din porcii noştri!“ In asemenea modă procedară bestiele şi cu Grecea­rov, şi încă totă nu’şi potoliseră setea de sânge. »Să căutămă şi pe Taşikmanov!“ (totă ună fostă deputată) strigau unii. Negăsindu-lă mulţimea se împrăştia, după ce omorîseră şi jăfuiseră cinci ore. Grecearov lasă în urmă’i o văduvă şi ună copilă, Zograv o văduvă şi cinci copii, învăţătorul­ Papukciev pe bătrâna sa mamă şi pe soră-sa, care frecventăză classa a cincea a gimnasiului de fete din Sofia. Cei patru ucişi îşi lasă în urmă-le familiile lor, în cea mai mare miseriă. Jertfelor­ acestei grozave fapte sângerose le con­sacră cunoscutulă patriotă și publicistă bulgară Zaharia Stojanov în „Slavianin“ din Rusciucă între altele urmă­­toarele cuvinte: A patra oră se’ntâmplă, că trebue să scriu ună necrologă despre martiri bulgari, jertfe ale rublei rusescci! Fratele ucide pe frate, Bulgarulă pe Bulgară! Intâmpla­­tu-s’a acesta vr’odată mai nainte în ţara nóastra? S’au esecutată v’rodată la noi acte atâtă de bestiale? Amă văcjută revolte sângerose. ţ­ece sate au arsă în acelaşi timpă, femei şi copii au fostă omorîţî, sute de familii au fostă isgonite din locurile în care locuiau; dar nici odată nu s’a întâmplată, ca Bulgarulă să fi omorâtfi pe Bulgară. Acestă obiceiu barbară a fostă cu totulă ne­cunoscută la noi. Cine a pricinuită aceasta schimbare ? Cine e vinovată de fapta sângerosă dela Dubnița? în­trebați pe măcelarulă Kaulbars, pe Giers și pe acelă omă satanică, care se numesce Katkov. Aceşti oameni şi ru­blele loră cele nouă de argintă — rămânea-le-ar înţe­­penite’n gâtă — au pricinuita moartea acestora martiri. Ce vreţi voi dela noi nenorociţii Bulgari? Asta e orto­doxia voastra, slavismulă vostru, iubirea voastră fră­­ţâscă, creştinismulă vostru şi protecţiunea voastră? Astea să fiă binefacerile ce le-aţî promisă Bulgariloră? Cu cuţite şi cu ruble vreţi să ’’ă câştigaţi influinţă, onoare şi respectă? Ce v’a făcută vouă Bulgaria? Deca sunteţi atâtă de tari, de ce nu trimeteţi armata vostrâ, ca să pună capătă acestui jocă crudă?... Şi diplomaţia rusă, care însceneza aceste fapte monstruoase, scrie încă şi note, în care denunţă alegerile noastre şi susţine că ele s’ar fi făcută sub presiunea unui guvernă teroristică. Ce in­­famiă! Când se­­ficea, că unele garnisoane bulgare s’ară fi îndârjită contra guvernului, atunci pressa rusă plă­tită era nebună de bucurie. Aceşti barbari erau încân­taţi de perspectiva, că va isbucni ună sângerosă răsboiu civilă în Bulgaria. Sunteţi Iscarioţi curaţi, sunteţi ciuma astrahană pentru patria nóstra! Şi voi martirilor­ ! Jertfe ale fraţilor­ ruşi! Doi dintre voi erau cunoscuţii mei! De câte ori strigau ei: »Trăiască Ţarulă rusescăl Pro­­tectorulă nostru!« Sărmani omeni! Colo susă găsiţi pe bătrânul el Raid­ov şi pe popa Angel! Spuneţi-le: ,Şi noi suntemă jertfele rublei rusesc!! Şi spuneţi-i lui Rakovski, Hagi-Dimitri, Botev, Benkovsky, Levsky, Kupcev, Liuben, Karavelov, Volov şi Stableşkov, că Bulgaria trăesce încă şi că, în ciuda tuturora forţărilor­ sclavilor­ Ţarului, se însufleţesce numai pentru libertate şi independenţă!“... Espulsaţii Oswald, Feil şi Vitkovics. Amă comunicată în­­filele trecute scriea, că guver­­nulă română a espulsată pe trei supuşi austro-ungari, cari sosiseră pe la Predeală în Braşovă. Tocmai atunci

Next