Gazeta Transilvaniei, iulie-decembrie 1886 (Anul 49, nr. 145-292)
1886-10-18 / nr. 234
REDACŢIUNEA ŞI ADMINTRA!'IHNEA: BRAŞOVC, piaţa mare Nr. 22. .GAZETA“ IESE ÎN FIECARE aNI. Pe um ană 12 fior., pe ş6se luni 6 fior., pe trei luni 3 fior. România şi străinătate: Pe ană 40 fr., pe ş6se luni 20 fr., pe trei luni 10 franci. ANUL XLIX. SE PRENUMERA: la poşte, la librării şi pe la doi. corespondenţi. ANUNCIURILE: O serii garmonde 6 cr. şi timbru de 30 cr. v. a. pentru fiecare publicat Scrisori nefrancate nu se primesci. — Hanuscripte nu te retrimită. m 234. Sâmbătă, 18 (30) Octomvre. 1886. Braşovu, 17 Octomvre 1886. Comitatulu Ternavei mici este sărbătoritii atii în Cluşiu ca celu mai ,,patrioticii“, dela care îşi potu lua esemplu toate celelalte comitate. Foile maghiare din Cluşiu, ce ne-au sosiţii aiji, se ocupă toate numai de acesta comitatu. S‘au vorbită între ele ca selii înalţe pănă’n ceru. Şi care credeți că este marele merită ală comitatului Ternavei mici? Este că representanta lui, care de faptă nu represintă decâtă minoritatea locuitoriloră comitatului, a votată 10.000 fl. pentru Kulturegyletulă din Ardeală, cari au să se acopere printr’ună adausă de 2°/s la darea directă în timpă de doi ani. piarele din Cluşiu de astădată nu serbatorescă atâtă votulă reprensentanţei comitatense, câtă mai multă sancţiunea ce i-a dat’o ministrulă de interne Tisza Kalman. Ceea ce părea aproape cu neputinţă s’a împlinită. Tisza sprijinesce acum pe faţă uneltirile kulturegyletiste şi proclamă monstruosulă principiu că, deoarece Kulturegyletul nu face deosebire de naţionalitate, arendă ca ţintă maghiarizarea tuturora, nici naţionalităţile să nu facă deosebire de inştiinţele „culturale“, ci să contribue cu totele la ajungerea ţintei Kulturegyletului. Nu glumimă nicidecum, paginele prime ale foiloră unguresc! ce ne-au sosită abil ne adeverescă, că primulă consiliară ală tronului a aprobată printr’ună rescriptă cu data Budapesta 19 Octomvre 1886 cea mai nedréptá, cea mai asupritóre, cea mai hídósá, cea mai provocatóare decisiune din câte le-a luată vr’odată ună comitată, de când esistă sistema absolutismului constituţională. D-lă Tisza a respinsă totodată recursulă protopopului Iacobă Macavelă din D. Sân-Mărtină, cjicăndă că comitatele suntă în dreptă a impune aruncuri de dare pentru scopuri culturale, că comitatulă Ternavei mici ar fi procedată în înţelesulă legii. Ministrulă îşi întemeiază în fine aprobarea sa prin următorul pasagiu foarte caracteristică: „Acea reuniune (Kulturegyletulă) pentru a căreia ajutorare s’a votată aruncată de 2°/0 la dare, estindându-şî şi asupra acestui comitat, activitatea sa de interesă publică, care eschide orîce pornire duşmană faţă cu deosebitele naţionalităţi, şi care are ca scopă înaintarea culturei, fiindă astfelă sprijinită, nu poate atrage după sine nici ună gravamenă din partea locuitorilor comitatului, fiă ei de orîce rassa.“ E naturală că pressa maghiară şovinistă a trebuită să salute aceasta declaraţiune fariseiescă, antiliberală şi anticonstituţională a ministrului de interne cu strigări nebune de bucurie. „Guvernamentalii dela „Magyar Polgar“ şi „Kolozsvári Közlöny“ în unire cu oposiţionarii dela „Ellenzék“ cântă imnuri de laudă lui Tisza Kalman pentru „marea“ faptă săvîrşită prin aprobarea hotărîrei din vorbă a comitatului Târnavei mici şi se dau de a tumba de veseliă, că acum s’a spartă ghiaţa şi că la rendulă foră toate comitatele vor fi invitate a urma „măreţului“ esemplu, ce li s’a dată, şi a contribui prin aruncuri de dare pentru înaintarea scopului de maghiarisare. Acum potă fi siguri teroriştii şi şoviniştii unguri de prin „varmeghiurile“ Ardealului, că, deci voră stărui pe acâstă cale, aprobarea lui Tisza Kalman le este dinainte asigurată. Rescriptură lui Tisza a creată ună precedentă fatală şi foarte periculosă, aprobândă în principiu despoiarea sistematică a părţii preponderante a locuitorilor Ardealului pentru nisce scopuri şi tendenţe loră cu totulă străine. Ludovică Mocsary zicea în broşura sa primă, în care a vorbită despre kulturegyleturi, că purtarea lui Tisza în cestiunea naţionalităţilor este i e s u i t i c ă. Ce va dice acum după ce va ceti ultimulă său rescriptă ministerială în afacerea dăriloră pentru kulturegylet ? Astăzi nu se mai poate îndoi nimeni despre aceea, că Tisza apără şi sprijinesce pe faţă uneltirile, „Humbugulă“, celoră cari sub firma „culturei“ voră să teroriseze, să asuprască şi să persecute pe Nemaghiari şi mai multă decâtă o au făcut’o pănă acuma sub firma „ideei de stată“. Mocsary îşi cunosce oamenii, cunosce şi pe Tisza şi scie ce-i plătesce pielea. „Iesuitulă“ dela cârmă ne spune, că Kulturegyletulă n’are intenţiuni duşmănose faţă cu Românii şi cu Saşii. Se înţelege, deci Kulturegyletulă tinde a ne maghiarisa cu banii noştri propri, acesta nu este o faptă duşmănosă, ci, după credenlă lui Tisza şi a şoviniştilor din tabăra sa, poate fi numai spre fericirea noastră. Bătătură la ochi este numai, că Tisza se declară pe faţă în favoarea metodei acesteia căzăcesci de a ne ferici pe noi Nemaghiarii tocmai în nisce momente atâtă de serioase, când încurcăturile din afară reclamă mai multă ca ori şi când buna înţelegere între poporele imperiului. Vorbindă de hotărîrea representanţei comitatului Târnavei mici, prin care se impune darea pentru Kulturegylet, amăgisti înainte cu vre-o două săptămâni: „de va aproba d-lă Tisza aceasta hotărîre, atunci dovedită va fi, că elă stă în conivență cu aceia, cari voră să învrăjbască popoarele din acestă stată“. „Viitorulă va arăta“. — s zise d-lă Mocsary când cu prima ordonanță a d-lui Tisza în afacerea dăriloră pentru Kulturegylet — ce bună serviciu se face prin asemeni procederi causei păcii interne şi causei maghiarismului!“ Măcelului dela Dubniţa. Pe timpulă alegerilor, pentru marea Sobraniă, ni s’a comunicată prin telegramă, că în Dubniţa candidaţii guvernului bulgară au fostă omorîţî de partisanii ruşi. Abia acum suntemă în posiţiune a da amărunte despre măcelulă ce s’a comisă în acelă oraşă de cătră ţăranii bulgari aţiţaţi de agenţii ruşi. Stă ce cetimă în »N. fr. Presse:« Infiua alegerii, prefectură începă actulă alegerei învitândă pe cetăţeni să constitue biureulă. Câţiva alegători strigară: „Nu voimă alegere! Nu vremă să ofensămă pe Rusia!“ Postulă deputată Grecearov se ridică atunci să le esplice alegătorilor, că e vorba numai de constituirea biuroului şi că ar fi de dorită să alăgă astfel de bărbaţi, cari voescă să voteze pentru acelă principe, pe care lă va recomanda Rusia, dar care va apăra şi independenţa Bulgariei. Ţăranii nu se liniştiră ci strigau mereu, că nu voescă alegere. Alegătorii orăşeni însă numiră biuroulă şi începură a’şî da biletele de alegere. Două ore nu fu turburată alegerea, când deodată apărură vr’o 500 de ţărani la locuia de alegere strigând »Nu vremă alegere, nu mai vremă pe acei deputaţi, cari au purtată răsboiu contra Serbiei şi s’au învrăjbită cu Rusia ; ei suntă de vină că trebue să plătimă dări, căci Rusia n’ar lua dări dela noi!» Grecearov voi din nou să vorbască, dar ţăranii nu’i deteră timpă, ci năvăliră la masa comisiunei de alegere şi o sfărimară Membrii comisiunii eşiră afară pe ferestri.trei din ei, exdeputatulă Grecearov, Zograv şi învăţătorulă Papukciev, isbutiră să se refugieze într’o casă din apropiere. O ceata de ţărani se luară după ei, dar fură opriți de revolverulă lui Papukciev. Ex-deputatulă Koznieiky fu urmărită de o altă câtă de țărani pănă la sătulă Rosnitz, depărtată două ore de Dubnița, dar n’a putută fi prinsă. Autoritatea încercă să restabilească ordinea și trimise optă soldați călări la locuia de alegere. Ţăranii însă îi goniră cu petri. Incuragiaţî prin acestă succesă, ţăranii se duseră în casa prefectului Dimitriev, îlă tîrîră afară, îlă pisară cu beţe şi cu cuţite, luându’i banii şi vestmintele. In bătăi, loviri şi batjocuriri continue îlă tîrîră pe mai multe strade pănă la podură de pâtră, unde îi aruncară cadavrulă, grozavă de desfigurată, în apă dela o înălţime de 40 de metri. Intr’aceea o cetă de ţărani se duseră la ofieială telegrafică. Şefulă acestuia Bosniakov rugă pe năvălitori să nu se atingă de hârtii şi de cassă, deorece depeşile şi banii suntă destinaţi pentru sărmanii soldaţi,fii voştri“. Tâlharii însă jăfuiră oficială telegrafică şi acum steteu gata să dea focă edificiului, dar renunţară la acestă plană, în urma vaetelor vecinilor şi că le ardă casele. Mulţimea cuprinsă de o furiă bestială făcusă de ună denunţătoră înaintea casei, în care se refugiaseră Grecearov, Zograv şi Papukciev, şi ameninţară că dau focă casei, deci nu li se voră preda refugiaţii. Nenorociţii trebuiră să li se predea. Celă dintăiu esi învăţătorulă Papukciev. Bietulă omă, care n’a jucată nici ună rolă politică, el rămăsese în acea casă numai ca să apere pe amiculă său Grecearov, împuşca cu revolverulă în aeră și încercă să potolească pe bestiele înfuriate. Dar abia îşi deschise gura, şi ţăranii se aruncară asupra lui tăindu-lă bucăţi în toata puterea cuvântului. Acum veni rândulă lui Zograv. „£rtă-mă, Grecearov*, strigă elă amicului său, »tu ai numai ună copilă, dar eu am cinci, soarta mea e mai de plânsă!*... »Fraților«, continuă întorcându-se spre țărani, „cruțați-mă pentru copii mei!« Ţăranii însă se aruncară asupra lui ca fetele sălbatice, îlă trântiră la pământă, îlă loviră cu cuţite şi cu ciomege, pănă ce espira. Câţiva din ei îlă ciungăniră în modă ne mai pomenită, îi scoaseră ochii şi-lfi tăiară bucăţi. „Priviţi“, strigau ei în batjocură, „cum s’a îngrăşată din porcii noştri!“ In asemenea modă procedară bestiele şi cu Grecearov, şi încă totă nu’şi potoliseră setea de sânge. »Să căutămă şi pe Taşikmanov!“ (totă ună fostă deputată) strigau unii. Negăsindu-lă mulţimea se împrăştia, după ce omorîseră şi jăfuiseră cinci ore. Grecearov lasă în urmă’i o văduvă şi ună copilă, Zograv o văduvă şi cinci copii, învăţătorul Papukciev pe bătrâna sa mamă şi pe soră-sa, care frecventăză classa a cincea a gimnasiului de fete din Sofia. Cei patru ucişi îşi lasă în urmă-le familiile lor, în cea mai mare miseriă. Jertfelor acestei grozave fapte sângerose le consacră cunoscutulă patriotă și publicistă bulgară Zaharia Stojanov în „Slavianin“ din Rusciucă între altele următoarele cuvinte: A patra oră se’ntâmplă, că trebue să scriu ună necrologă despre martiri bulgari, jertfe ale rublei rusescci! Fratele ucide pe frate, Bulgarulă pe Bulgară! Intâmplatu-s’a acesta vr’odată mai nainte în ţara nóastra? S’au esecutată v’rodată la noi acte atâtă de bestiale? Amă văcjută revolte sângerose. ţece sate au arsă în acelaşi timpă, femei şi copii au fostă omorîţî, sute de familii au fostă isgonite din locurile în care locuiau; dar nici odată nu s’a întâmplată, ca Bulgarulă să fi omorâtfi pe Bulgară. Acestă obiceiu barbară a fostă cu totulă necunoscută la noi. Cine a pricinuită aceasta schimbare ? Cine e vinovată de fapta sângerosă dela Dubnița? întrebați pe măcelarulă Kaulbars, pe Giers și pe acelă omă satanică, care se numesce Katkov. Aceşti oameni şi rublele loră cele nouă de argintă — rămânea-le-ar înţepenite’n gâtă — au pricinuita moartea acestora martiri. Ce vreţi voi dela noi nenorociţii Bulgari? Asta e ortodoxia voastra, slavismulă vostru, iubirea voastră frăţâscă, creştinismulă vostru şi protecţiunea voastră? Astea să fiă binefacerile ce le-aţî promisă Bulgariloră? Cu cuţite şi cu ruble vreţi să ’’ă câştigaţi influinţă, onoare şi respectă? Ce v’a făcută vouă Bulgaria? Deca sunteţi atâtă de tari, de ce nu trimeteţi armata vostrâ, ca să pună capătă acestui jocă crudă?... Şi diplomaţia rusă, care însceneza aceste fapte monstruoase, scrie încă şi note, în care denunţă alegerile noastre şi susţine că ele s’ar fi făcută sub presiunea unui guvernă teroristică. Ce infamiă! Când seficea, că unele garnisoane bulgare s’ară fi îndârjită contra guvernului, atunci pressa rusă plătită era nebună de bucurie. Aceşti barbari erau încântaţi de perspectiva, că va isbucni ună sângerosă răsboiu civilă în Bulgaria. Sunteţi Iscarioţi curaţi, sunteţi ciuma astrahană pentru patria nóstra! Şi voi martirilor ! Jertfe ale fraţilor ruşi! Doi dintre voi erau cunoscuţii mei! De câte ori strigau ei: »Trăiască Ţarulă rusescăl Protectorulă nostru!« Sărmani omeni! Colo susă găsiţi pe bătrânul el Raidov şi pe popa Angel! Spuneţi-le: ,Şi noi suntemă jertfele rublei rusesc!! Şi spuneţi-i lui Rakovski, Hagi-Dimitri, Botev, Benkovsky, Levsky, Kupcev, Liuben, Karavelov, Volov şi Stableşkov, că Bulgaria trăesce încă şi că, în ciuda tuturora forţărilor sclavilor Ţarului, se însufleţesce numai pentru libertate şi independenţă!“... Espulsaţii Oswald, Feil şi Vitkovics. Amă comunicată înfilele trecute scriea, că guvernulă română a espulsată pe trei supuşi austro-ungari, cari sosiseră pe la Predeală în Braşovă. Tocmai atunci