Gazeta Transilvaniei, iulie-decembrie 1886 (Anul 49, nr. 145-292)

1886-10-23 / nr. 238

REDACŢIUNEA ŞI AIU­M I.NSTRA IHNIV KA­­ BRAŞOVO, piaţa mare Nr. 22. .GAZETA“ IESE ÎN FIECARE DI. Pe UUO ană 12 fior., pe şdse luni 6 fior., pe trei luni 3 fior. * România şi străinătate: Pe ană 40 fr., pe şdse luni 20 fr., pe trei luni 10 franci. Nr 238. ANUL II XLIX. VANEI. SE PRENUMERĂ: la poşte, la librării şi pe la doi. corespondenţi. ASUNOIURILE: O seriă garmonda 6 er. şi timbru de 30 cr. v. a. pentru fiecare publicat Sorb­o-i­nsfranoate nu­­» primoioi. —, Samiupripte nu «s retrimită. Joi, 23 Octomvre (4 Noemvre.) 1886. Braşovul, 22 Octomvre 1886. Multu mai bine le stă foiloră unguresc! când critică stările putrede din acesta stată, de­­câtă când strigă nebunesce în contra a totă ce nu e Maghiară. Acésta crede că o va recunósce or! şi ce omă, care se gândesce seriosă la „bi­nele comună,“ şi nu’lă porta numai în gură ca şoviniştii. Intre relele ce bântuie acestă stată este fără îndoială cela mai capitală: disordinea şi dărăpănarea financeloră, este deficitulă îngrozi­­toră, care cresce în proporţia în care poporaţi­­unea sorocesce. După cum arată ministrulă de finance Sza­pary în expunerea sa de Sâmbăta trecută, de­ficitulă pe anulă următoră, 1887, va fi de 54 milioane florini și oameni, care săiu bine socoti, susțină, că de­sigură va ajunge și cifra de 60 milioane. Este aceasta o sumă respectabilă, care are cele mai bune prospecte de a deveni în scurtă timpă îndoită de mare, mai alesă când pe toate terenele economice, comerciale şi financiare nu putemu înregistra decâtă iată numai regresă şi pierderi. Budgetulă de faţă este al­ 12-lea, din câte s’au presentată parlamentului ungurescă, de când e Tisza Kalman la cârmă. O fata maghiară oposiţională constată, că deficitulă anuală ală statului ungară s’a urcată de cănd e Tisza la guvernă, adecă în timpă de 11 ani, cu 15 milioane florini, pre când la 1875 deficitulă era numai de 39 milioane, acum este de 54 milioane. Urcarea enormă a deficitului s’a făcută cu toate că prin înmulțirea dărilor, veniturile sta­tului s’au mărită cu 50 de procente. La 1876 veniturile statului erau laolaltă de 216 milioane, er pentru 1887 ministrulă Szapary le prelimi­­neaza cu 328 milioane florini. Din aceasta sumă de 328 milioane vară trebui se se cheltuiescá în 1887 vre-o 130 milioane florini numai pentru plata da­­toriiloră statului. Aşadar mai multă decâtă a treia parte din cheltuieli se vor­ întrebuinţa pentru acoperirea datoriilor­. Ună tablou acesta puţină măgulitoră pen­tru arta de guvernare a lui Tisza Kalman. El­ poate fi ună isteţă luptaciu parlamentară, ună ministru-preşedinte de cauciucă, când e vorba de a le întoarce şi suci toate în favorulă scu; elă scie se tune şi se fulgere, ca şi unulă din­­jeii gre­­cesci ai antichităţii, când se mâniă pe bietele na­ţionalităţi, dar nu scie se calculeze înainte, n’are pricepere pentru bunăstarea materială a popora­­ţiunei, este surdă şi orbă faţă cu trebuinţele eco­nomice ale ţării, trăiesce din mână în gură şi nu vede, că statulă merge cu paşi repezi spre ruina sa totală economică şi financiară. Păcatula celă mare a lui Tisza Kalman este, că a tolerată o politică financiară — deci me­rită acestă nume — care în timpă de 11 ani a produsă astfelă de resultate întristatoare. Dar cum ar fi putută ministrulă-președinte să se opună cheltuielilor­ orbe ale colegiloră sei din minis­­teriu, câfid aceste se făceau pentru a glorifica sistemulă lui de guvernare, seducândă lumea, dândă nntremântă continuu îngâmfărei orbe şi linguşindă pasiunile orbe şovinistice ale Maghia­­rilor­ ? Risipa ce s’a făcută în financele statului este productulă sistemei de guvernare, este fe­­tulit politicei hidose, cu ajutorulă căreia se sus­ţine la putere şefulă cabinetului ungurescă de atâta timpă. E caracteristică cum se judecă în partea de dincolo a monarchiei situațiunea financiară a Un­gariei, înainte de toate bate la ochi, că acolo nu se dă cretlementa datelor­, ce le produce în expunerea sa ministrulă de finance Szapary, că­ruia, i se impută lipsă de sinceritate. „Neue freie Presse“ spune, că afară de datoriile, ce le înşiră Szapary şi cari suntă în realitate mai mari, se mai află datorii secrete ale diferitelor­ resor­turi ministeriale, despre ori lumea n’are nici o cunoscinţă. Cele mai multe împrumuturi de soluții acesta le face ministrulă Trefort! Ungaria, zi'ce numita foaia, se află în ace­lași peliculă din care a scăpat’o acum zece anî betrenula Ghyczy. Ce-i dreptă creditulă ei încă se susține, der basa lui e sdruncinată. Și ce mijloace de îndreptare propune Szapary ? — Mă­rirea dăriloră, — când poporarațiunea abia mai poate suporta greutatea sarcineloră publice. Suntemă cu totulă de acordă, că numai printr’o cură radicală se poate delătura reala şi că Ungaria trebue să schimbe cu totulă direcţi­unea politicei sale, administraţia sa şi viaţa sa publică. Dar recunoscândă aceasta împărtăşimă şi te­merile ce se esprimă de dincolo de Laita, că Ungurii nu cuprindă îndestulă importanţa situa­­ţiunei financiare a statului şi că prin urmare e puţină speranţă de îndreptare. Deschiderea Sobraniei. Se telegrafiază din Târnova cu data 31 Octomvre: « Astăziî la orele 11 s’a deschisă marea adunare. D. Stambulov şi Mutkurov, urmaţi de ofieerii garnisonei, au luată locă pe estradă. D. Stambulov pronunţă discur­­sulă următoră: „Dupe abdicarea primului prinţă ală Bulgariei, prinţulă de Battenberg, guvernulă a luată ‘direcţiunea a­­faceriloră ţarei şi şî-a dată toate silinţele pentru a men­ţine pacea, liniştea şi siguranţa, şi pentru a păstra averea, vieţa şi onoarea cetăţenilor­ bulgari. Scopulă său era în fine să scoţă patria din crisa în care a aruncat’o lo­vitura de Stată de la 21 Augustă. „Guvernulă a considerată ca actulă celă mai im­portanta, ce-i incumba, convocarea marei adunări, pentru a alege m­ă prință la tronulă vacantă. Cu toate dificul­tățile inerinte regimului provisoriu in care ne găsimă, alegerile s’au îndeplinita fără incidente grave și guvernulă vede cu plăcere astăzi pe representanţii poporului bul­gară întruniţi în vechia capitală a regatului bulgară. »Fiind­­ pe deplină încredinţaţi că veţi şti să ale­geţi ună prinţă, care va consacra viaţa sa pentru ocro­tirea intereselor­ şi a libertăţii patriei şi care­­va con­duce naţiunea în calea progresului, mărirei şi gloriei şi­­ destineloră sale istorice, noi declarămă marea adunare deschisă şi învocămă bine-cuvântarea lui Dumnezeu a­­supra lucrăriloră sale. Trăiască Bulgaria independentă şi liberă !* Documentulă e semnată de d. Stambulov, Ka­­ravelov şi Mutkurov. D. Karavelov rămasă la Sofia şi-a dată semnătură prin telegrafă. Vice-consulii Angliei şi Italiei vor­ sosi aci de soră. Adunarea va procede la alegerea biroului. Nu s’a mai primită nici o nouă comunicare din partea generalului Kaulbars. In faţa atitudinei Rusiei, sesiunea adunărei va fi forte scurtă. Verificarea pute­­rilor­ se va face într’una sau 2­­file și alegerea prin­țului (foarte probabilă prințulă Valdemar) în trei sau patru zile. In sferele oficiale se răspunde la acesta, că candi­datura Bab­enberg este depărtată mulțumită sforțărilor­ guvernului însuși, căci m­ă mare numără de deputați, mai cu seama cei din Rumelia, veniseră la Tîrnova cu ideia de a realege pe prințulă Alexandru. Nu numai că guvernul e a depărtată ideia realegerei sale, dar pro­­­pune chiar candidatura Waldemar sau Oldenburg, apoi acceptă, afară de astea, punerea în libertate a ofiţeri­­lor­ arestaţi. Eră cum se crede că se va satisface Ţarulă şi se va aduce o schimbare favorabilă. Dar acţiunea Rusiei înaintea Varnei, şi poate ocu­­paţiunea acestui oraşă, va distruge fără îndoială acăstă speranţă şi va arăta că Rusia nu voeşte să facă nimică cu guvernulă actuală. Ce devine — decá aceasta atitudine se accentueazá — alegerea unui prință agreată de Rusia, după cum erau deciși a o face ? Mulți deputați sunt, de părere, că nu trebue modificate programele stabilite. El spună că decá guvernulă actuală va cădea, elă a ținută celă pu­ţină o conduită logică pănă la capătă şi conformă cu legile ţărei. Elementulă mai intransigentă ar voi o pro­testare sgomotosă, deci nu mai speră a se împăca cu Rusia. Acestă partidă va pune înainte, fără îndoială, a­­legerea prinţului de Battenberg. Toţi, în fondă, speră cu toate astea că presenţa Ru­­şilor­ la Varna va aduce ună conflictă între oarecari pu­teri, celă puţină, în lipsa altora, între Rusia şi Anglia. Rămâne de semnalată sentimentele partisanilor­ Rusiei, cari credă că atitudinea acestei puteri va face să-şî piardă capulă cei dela putere. Situaţiunea în Bulgaria. Eră cum se înfăţişază situaţiunea în sfe­rele guvernamentale bulgare, după o telegramă din Tîrnova . Lumea îşî dă bine seama, că presenţa bastimente­­lor­ rusescă înaintea Varnei şi ameninţările de ocupa­­ţiune au de scopă să eser­citeze o presiune asupra mem­­brilor­ adunărei și se arunce spaimă în populațiune, căci fără îndoială Rusia totă mai crede în realegerea prințului de Battenberg. Se întrăbă, deci Rusia lucreaza astfelă numai spre a împedica aceasta realegere, sau ca în același timpă se provoace căderea regenței. Reuniunea femeilor­ române din comitatul­ Huniadorei. Bravele române din comitatul­ Huniădora, în con­ferinţa ţinută în oraşul­ Deva, la 30 Octomvre a. c. au pusă temelie la „Reuniunea femeilor­ române din comi­tatul­ Huniadora,“ cu scopă de a înainta industria de casă şi ajutorarea fetelor­ şi văduvelor­ române sărace. Prin înfiinţarea acestei reuniuni, Românele Hun­ădorene au dovedită, că inima loră palpită de sentimente nobile şi că ele îşi cunoscă sublima loră chiămare de „femeiă.“ Aplaudămă şi felicitămă pe gingaşele române, întru­nite în conferinţa din Deva, asigurându-le, ca vocea loră nu va suna în pustiă. Geniulă să bine-cuvinte salutara loră întreprindere, or noi ceştialalţî, să ne dămă parola, că suntemă şi vomă fi totdeuna gata a le da mână de ajutoră întru înplinirea şi ajungerea scopului ce şi-au fixată. Şi acum, ca onor. publică să poata fi informată, cum s’a înfiinţată acea lău­dată reuniune, ne ţinemă de datoriă a espune pe scurtă paşii făcuţi pănă în cjiua de astăzi. Ideia de a înfiinţa o reuniune de femei în comi­­tatul­ Huniadóra nu este nouă. Românele nóastre au discutata de câţiva ani acesta ideiă, — durere însă, că realisarea ei, din mai multe cause, s’a amânată de azil pe mâne. înainte de asta cu câteva luni, ideia de a forma numita reuniune să discută cu mai multă energiă, pănă când în fine, câteva doamne din Deva se resolviră a lua iniţiativa şi făcură paşii cuviincioşi, pentru a întruni o conferinţă prealabilă. La 8 Septemvre a. c. se întruniră Românele din Deva şi după o desbatere interesantă, deciseră ca să ia ele iniţiativa şi să convoce o conferinţă generală a tu­turora Românelor­ din comitată. Onorabilulă publică cetitură cunosce deja apelul, ce l’a adresată comisiunea aleasă la 8 Septemvre şi buna impresiune, ce a făcută acelă frumosă şi căldurosă apelă. Trebue să accentueză la acestă locă şi aceea, că înainte şi după publicarea apelului, comisiunea aleasa a ţinută mai multe şedinţe şi a pregătită toate agendele pentru adunarea generală, încâtă, pe când s’a întrunită conferința generale, comisiunea a stată gata cu toate ce se referă la asemene conferințe. Le amintescă toate aceste, ca să dovedescă, că Ro­mânele noastre sciu și pot fi lucra și în aceasta privință.

Next