Gazeta Transilvaniei, iulie-decembrie 1886 (Anul 49, nr. 145-292)
1886-10-10 / nr. 228
REDACŢIUNEA ŞI ADMINISTRAŢ IUNEA I BRAŞOVC, piaţa mare Nr. 22. .GAZETA“ IESE ÎN FIECARE DI. Pe une ană 12 fior., pe şese luni 6 fior., pe trei luni 3 fior. Bontanta şi străinătate: Pe ană 40 fr., pe şase luni 20 fr., pe trei luni 10 franci. SE PRENUMERĂ: la poşte, la librării şi pe la doi. corespondenţi. ANULU XLIX. ANUNCIURILE. O seriă garmondă 6 cr. şi timbru de 30 cr. v. a. pentru fiecare publicat Sorlierî nafranoate nu ia primeeon. — lanuipripte nu aa retrimită. m 228. Vineri, IO (22) Octomvre. 1886. Maghiarizare cu torţa. Dămîi locu în fruntea faiei unei importante corespondenţe ce-o primim dela unu stimată amică şi bravă luptătură naţională în afacerea scólei unguresci din Buciumi. Adversarii limbei şi ai culturei române au deschisă foculă în contra scólelor noastre confesionale pe întrega liniă dela Meseşă pană în munţii Rodnei. Ei pregătescă asaltul celă mare pentru totala nimicire a învăţământului romănescă şi pentru acestă scolă au începută a înfiinţa alături cu şcólele române confesionale şcoli comunale cu limba de propunere maghiară. O astfel de şcolă au hotărîtă să o redice şi în comuna curată română. Buciumi şi clădirea voiescu să o impună cu forţa săteniloră români. Cu aceste uneltiri să ocupă corespondenţa ce-o lăsămă să urmeze: De sub Meseşulu Ardealului, Octomvre 1886. jPrincipiis obsta€.... Alea jacta est! Maghiarismulă furiosă e gata a comite ori şi ce fărădelege numai să-şi ajungă ţinta doririloră sale nefaste: maghiarisarea completă a naţionalităţiloră nemaghiare. Nu sciu, nu vreu să scie şi să înţelegă, că, cu câtă procedă mai violentă spre ajungerea scopului loră păcătosă, cu atâtă semţulă celoră nedreptăţiţi se revoltă mai profundă. Nu sciu, nu vreau să scie, că Românulă de viaţa sa se desparte, dér de naţionalitatea sa niciodată şi că de aceea ajisă şi laureatul ă nostru poetă: „Acum se ’ncârcă crucii în oarba loră trufiă, să ne rupescă limba, dér morţi numai o dămă“, pisa stei scripturi: „Ochi au şi nu vădă, urechi au şi nu audă“ la nimeni nu se poate aplica aşa de bine ca la Maghiarii bântuiţi de grandovaniă. Noroculă i-a îngâmfată pe aceşti oameni, de vefil numai că se umflă ca brusca din poveste. Mărirea falsă îi ameţesce şi le turbură minţile şi succesele lor aparente îi face îndrăsneţi şi capabili de a comite ori şi ce aleusă de putere. Deca e vorba de maghiarisare, nu mai cunoscă lege, nu dreptate şi pudóre. Tóate mijlóacele li suntă bune, cari tindă la impunerea cu forţa a limbei loră, chiar şi pe sate, unde Românulă n’are lipsă de ea nici câtă e negru sub unghiă. Publiculă cetitoră va sei, că în colonele stimatei noastre „Gazete“ mai de multe ori a fostă vorba de comuna curată română Buciumi, situată la palele romanticului Meseşă, şi-şi va aduce aminte de păţania sătenilor, cu redicarea scelei maghiare în comună. Nu va fi trecută cu vederea nici hotărîrea celoră 2—3 Maghiari, 2 Jidani și 1 Armână luată sub presidiulă solgabiroului Wiski Zsiga, că adecă în schimbulă lucrului pentru drumulă vicinală din 1885 să lucreze la edificarea șcólei comunale cu limba de propunere esclusivă maghiară, faptă pe câtă de neiertată, pe atâtă şi de abominabilă. S’au adunată în pripă şi au hotărîtă iute. Poporulă română din Buciumi abia a luată notiţă de lucru atunci, când era aproape să se pună în esecuţiune. Nu a îngrijită şi nu a veghiată asupra drepturilor sale la timpă; şi acum resultatulă va fi, probabilă, că Românii cu braţele şi în sudoarea feţii loră voră fi siliţi a redica şcoala ungureasca; ei singuri singurei se clădască cetate duşmaniloră naţionalităţii loră. Luândă Românii samă de pata şi ruşinea, ce stau străinii să li-o improasce în faţă, au dată în dreapta, au dată în stânga, dar făr’ de nici ună resultată. Au făcută recursă şi au apelată la ministeriu. Insé şi acesta, călcândă peste orice logică şi seinţă de dreptate, a aprobată hotărârea nelegală şi volnică a câtorva săteni străini de-a se redica școala maghiară în contură drumului vicinală. Ministrulă de comuicațiune — căci pe elă îlă privea afacerea drumului vicinală — ună cuvântă nu a avută de adusă ca motivă, afară de „sic volo, sic jubeo“. Procederea aceasta te uimesce, dar e totodată ună semnă evidentă, că dreptatea numai cu măciuca se poate lovi în capă. Las’ că recursele comunei Buciumi tóate au fostă însoţite de o comitivă démna de oamenii volniciei; las că într’însa s’ajisă, că „Românii la începută s’au apucată de lucru cu însufleţire şi numai mai apoi prin burtăgătăi (agitatori) s’au abătută dela astă cale a mântuirei dor şi autorităţile administrative competente nu s’au sfiită a întortochia adeverulu. Noi Românii toate astea trebue să ni le însemnămă pe răvașă, se le ținemă pururea în minte, ca se scie și copii copiilor noștri, că școala maghiară din Buciumi, deca adecă se va redica prin forță, s’a făcută din sudoarea cruntă a Românului şi că dreptul de proprietate asupra ei numai şi numai lui i se cuvine. Primindă în tilele aceste sătenii respingerea bruscă şi nemotivată a recursului lor, sub Nr. 34.314 din partea ministrului de comunicaţiune stau înlemniţi şi uimiţi de atâta neruşinare. Nu mai au sărmanii unde se recurgă; scóala maghiară însă numai cu forța se va face, numai forței majore se vor supune Rmânii în astă privință. Românii suntă firmă hotărâți să nu’și dea copiii la scóala ungureascá, căci au ei scóalá destulă de frumóasá románéscá, de petru, cu doué despărțăminte şi deca i-ar mai lipsi ceva, voră împlini şi aceasta lacună. Suntemă convinşi că preoţii şi toţi cei competenţi voră apera şcóala română de uneltirile celoră ce tindă a o nimici şi voră vegliia ca băieţii români la şcóala română să mearge. Domnilor, preoţi şi învăţători! Nu uitaţi că datorinţa voastra cea mai sfântă e a lumina poporală şi a-i spune, că şcoala română din Buciumi în puterea legii esistă şi de aceea esistă ca Românii să-şi trimită copiii la ea. Toţi cu toţii se îngrijimă ca cele cinci procente de dare directă să între în fondul şcolei confesionale regulată, căci de nu, le va înghiţi şi pe acelea molochulă maghiarisărei. Se ne treejimă pănă încă nu e nóapte! Se stăm şi se priveghiămă, căci „necuratulă ca leulă umblă în jurulă nostru, cercândă pe care când se ne înghită“. Ardoarea sfântă a limbei şi naţionalităţii române se nu se stângă din inima şi peptură nostru; gândul ă şi mintea nóstra se fiă totdeauna aţintite asupra limbei şi a culturei noastre, a românismului nostru! Fără românismă, prafă şi cenuşă se va alege de noi! Et ab koste doceri, z jiceau străbunii noştri. Se învăţămă apărarea drepturilor şi a naţionalităţii noastre chiar dela adversarii noştri seculari! Lupta pentru naţionalitate în fondă niciodată nu e neroditoare, ci totdeuna folositoare şi plină de onoare, câtă şi la cea din Mureş-Oşorheiu, lucrui ordinari de pănă acum să se sistemiseze cu dotaţiunea de pănă acum categoriă primă, or în numărul jutjiloră suplenţi să se sistemiseze locuri de jucrl categoria a doua şi aceşti jucrî de a doua clasă de salariu să se doteze în Pesta cu 2500 fl. salariu şi 500 fl. bani de cvartiră, or în Mureşă-Oşorheiu cu 2000 fl salariu şi 300 fl. bani de cvartiră. Recomandă primirea proiectului de lege în aceasta formă. (Aprobări în dreapta.) Ștef. Teleszky face o propunere mijlociă, după care bugetul ar fi mai puțină împovărată. Oratorul primesce propunerea de două classe de salariu, precum și dotațiunea ambelor categorii. Una însă, că jumătate din jucii să se trecă în clasa primă de salariu, cealaltă jumătate în clasa a doua. Dar pentru a nu se altera sorții de înaintare, propune la § 4 ună alineată ca, întru câtă numărul jutjiloră primei categorii nu scade la cifra hotărîtă în § 1, din câte două locuri de judi din aceasta categoriă ce ară deveni vacante, totdeauna unulă să se stărgă, celălaltă să se ocupe prin înaintare. In modulă acesta jutfii suplenți ară primi cu 600 fl. mai multă pe ană, și pe când după propunerea comisiunei cheltuelile in plus ar fi de 31.000 fl., se reducă după propunerea oratorului la 15.000 fl. Recomandă propunerea sa spre primire. Franz Fenyvessyjice, că într’o ţară, care cheltuesce 15 milioane pentru edificiul parlamentului, nu trebue să se audă nici ună veto, când e vorba de măsuri de reformă a justiţiei. Propunerea lui Teleszky nu e o îmbunătăţire, ci mă regresă. Tocmai la tabla r. trebuescă îmulţiţi jutjii, aci nu trebue să se cruţe. Ar fi necorectă apoi a se face deosebire între jufii suplenţi. Recomandă propunerea comisiunei justiţiare. ("Aprobări). Ministrul justiţiei Teof. Fabini i se esprimă contra propunerei comisiunei justiţiare. Propunerea deputatului Teleszky nu numai nu însemna regresă, ci asigură jujiloră suplenţi la tablele rună însemnată avantagiu. Li se măresce şi lefa dela 2000 şi 1500 la 2500 şi 2000, plus 500 şi 300 bani de cvartiră, şi numai sunt considerați ca tutii suplinitori de a doua classă, ci ca avenda acelaşi rangă, pentru că au acelaşi lucru. Trebue să ţinem seama şi de starea financiară. (Aprobări generale. E pentru propunerea lui Teleszky (Vii aprobări generale.) Iosefă Gali se pronunță pentru propunerea lui Teleszky. Raportorul Literary susţine propunerea comisiunei. Camera primesce proiectul guvernului cu propunerea lui Teleszky. Din dieta ungară. In şedinţa dela 15 Octomvre n. a camerei deputaţilor, s’a desbătută proiectul de lege privitoră la desfiinţarea instituţiunei jwjiloră suplenţi la tablele 1. Raportorul Edm. Lîteraty cjice că interesele justiţiei cere aceasta desfiinţare, dar comisiunea nu poate recomanda spre primire modalitatea propusă de guvernă. Proiectul guvernului propune în classa de josă a salarului un minimum de salariu, sub care nu se poate coborî fără însă să sporească sorţii de înaintare. Comisiunea propune deci, ţinăndă sămă numai de justiţie, nu şi de starea financiară, ca atâtă la tabla 1. din Pesta, Scrisoare cătră generalulul Kaulbars. Reproduceam după „Românulu“ urmatoarea scrisoare adresată de cunoscutul patriotă bulgară Zahana Stoianov generalului Kaulbars. Scrisoarea e o aspră şi în acelaşi timpă plină de ironiă lecţiune dată generalului rusă şi Rusiei. Respectabile generală! Mai întăiu presa d-voastre oficială .Moscovskia Vedomosti,« „Novoe Vremia* etc., ar ridicată vocea loră umanitară şi s’au pronunţată clară şi pe faţă. Să nu se pedepsescâ nimeni din acei cetăţeni, fraţii noştri bulgari clerici său ostaşi, cari la 9 Augustă au intrată in paiaţă şi au ridicată desbrăcată pe şefulă şi principele loră. Mai în urmă singură eu am văzută, când am fostă în Sofia, ună Ultimatum din partea onor. d-vostre guvernă din Petersburg, Ultimatum cu termină de 9 ore! Prin acestă ultimatum să cerea dela guvernulă nostru bulgară să răspundă în termenulă de 9 ore că va afcera pe toţi arestanţii din 9 Augustă şi că nimeni nu se va judeca şi osândi pănă se vor linişti spiritele Acestea suntă două fapte, două pagine strălucite din analele diplomaţiei şi a presei onorate rusesci. Fiă-le viaţa onorată şi gloriosa! Astfelă se cuvine unui guvernă creştină pravoslavnică, astfelă ei spiritulă cultă ală seco- lului XIX, astfelă, în sfârşită, a predicată Mântuitorulă creştinătăţii. Suntă regulamente generale în toate legile Europei, că oamenii cari se atingă de şefulă unui stată suntă ur-