Gazeta Transilvaniei, ianuarie-iunie 1887 (Anul 50, nr. 1-141)
1887-02-23 / nr. 41
II «»ACŢIUNEA ŞI ADMINISTRAŢIUNEA BRAŞOVC piaţa mare Nr. 22. GAZETA/ IESE ÎN FIECARE DI. Pe un cană 12 fior., pe şase luni 6 fior., pe trei luni 3 fior. ANUL II L. România şi străinătate: Pe ană 40 fr., pe şase luni 20 fr., pe trei luni 10 franci. SE PRENUMERA: la poşte, la librării şi pe la doi. corespondenţi. ANUNCIURILE: O seriă garmandă 6 cr. şi timbru de 30 cr. v. a. pentru fiecare publicare Săritori nafranoate nu te primeaoa. — Hannapripte nu ta retrimită. m 4i. Duminecă, 22 Februariu (6 Martie). 1887. Braşovn, 21 Februariu 1887. Cu mare încordare s’a aşteptată de astădată în tota Europa discursulu tronului, prin care s’a deschisă noului Reichstag germană în 3 Martie a. c. Se credea, că guvernulă germană se va folosi de acâstă ocasiune spre a-şî precisa atitudinea în politica din afară, aducendă mai multă lumină asupra situaţiunei. Aşteptările de felulă acesta nu s’au împlinită. Din mesagiulă împărătesei, ce l’a cetită ministrulă de stată Bötticher, în absența împăratului, care e bolnavă, nu aflămă nimicu nou. Se asigură întrînsulă, că raporturile Germaniei cu celelalte state nu s’au schimbată și că „politica esteriora a Maj. Sale împăratului urmăresce mereu scopulă d’a susţină pacea cu toate statele şi mai vărtasă cu statele vecine“. Unăl singură pasagiu conţine discursul tronului germană, care, deşi repetă din nou ceea ce s’a fash de atâtea ori înainte de alegeri despre importanţa primirei septenatului, totuşi este astfelă stilisată, încâtă a făcută asupra membrilor Reichstagului o impresiune mai multă belicosa, decâtă pacînică, presentându-le situaţiunea ca foarte seriosă. „Dăcă Rechstagulă — orice mesagiulă — va esprima unanimă, fără şovăire şi fără desbinare, voinţa naţiunei de a se opune api şi în orice timpă deplinii înarmată cu tată tăria paterei noastre naţionale în contra oricărui atacă îndreptăţit asupra graniţelor noastre, atunci Reichstagulă singură numai prin decisiunile lui şi încă înainte de esecutarea lor, va întări în modă esenţială garanţiile păcii şi va înlătura îndoielele, ce s’au putută nasce în urma discuţiunilor parlamentare de pană acuma asupra proiectelor privitóre la întărirea puterei nóstre armate.“ Cu alte cuvinte, primirea septenatului va contribui a asigura pacea, pentru că nici ună stată nu va mai cugeta a ataca Germania, vădendu-o armată până în dinți. Ei bine, dar aceasta era și mai înainte totă așa. Nimeni, și Francia mai puțină ca ori ce altă putere mare, nu s’a gândită a ataca Germania. De ce dor atâtea pregătiri, de ce atâta grabă cu înarmările. Şi ministrulă de esterne austro-ungară Kalnoky a făcută în delegațiuni asemeni declarări, dar refrenulă loră este „că trebue să fimă gata pentru toate eventualitățile.“ Prin urmare diplomația prevede una sau alta eventualitate şi o crede foarte apropiată. Probabilă chiar, că din vr’o parte sau alta se pregătesce o lovitură ofensivă și că cei ce pretecsteaza temerea d’ună atacă din afară se gândescu ei înșiși la ună atacă, la ună resboiu, care să-i mântuie de calamitatea de a cheltui mereu alte milioane pentru înarmări. Unele foi oposiționale germane susţină cu toate acestea, că mesagiulă împăratului Wilhelm desminte spirile de resboiu, ce au fostă răspândite cu intenţiune de cătră pressa bismarkiană, cu scopă de a face presiune alegătorilor germani în favoarea septenatului. Nici nu mai scie omulă, ce ar fi mai bine, să se trăgănască starea de astăzi, care înghite milioanele contribuabililor, ţinândă lumea într’o continuă iritaţiune şi nesiguranţă, ori să se hotărască odată la ună felă. In totă casulă este rău cum e şi nu suntă prospecte ca să fiă mai bine. Până mai erî se părea, că celă puţină fatala cestiune bulgară a încetată de a mai fi periculoasa pentru pacea lumei. Acum revoltele din Bulgaria au nimicită şi aceste speranţe şi contele Kalnoky, care întâiu vorbea de „importanţa secundară“ a cestiunei bulgare, este nevoită aciî a mărturisi, că ea încă tată nu şi-a perdută caracterulă său periculoşii. Intr’aceea nimeni nu scie ce vrea Rusia şi ce paşi are de gândă să facă şi totuşi pacea lumei depinde adi în cea mai mare parte dela atitudinea acestei puteri. --------i Din paşalâcul» lui Banffy. Din Bistriţa i se, scrie (farului „Sieb. D. Tgbl”, că în şedinţa comisiunei administrative a comitatului Bistriţa, ţinută la 21 Februarie, s’a presentatu recursulu Saşiloru contra cunoscutei hotărîri d’a se închide grădina de copii săsăscă de acolo, şi s’a decisă a se trimite ministeriului cultelor şi instrucţiunei. In acesta şedinţă s’a întămplată şi ună incidenţă, care dă o nouă dovadă despre purtarea bruscă a organelor guvernului faţă cu îndreptăţitele dorinţe ale naţionalităţilor. Inspectorulă de dare Algatzy referă despre iicassarea dărilor în luna Ianuarie şi despre ună recursă ală reuniunei de credită şi împrumută din Bistriţa şi făcu în legătură cu acăsta şi o moţiune. Membrul comisiunei, preotul Carol Müller, invită pe inspectorulă de dare, să reproducă referatulă său, cum a fostă obiceiu până acum, şi în limba germană, deorece membrii aleşi ai comisiunei administrative nu sciu perfectă unguresce. Acăstă invitare fă bruscă respinsă de referentă cu observarea, că elă va refera în viitoră numai în limba ungurăscă. Preşedintele Banffy-paşa care fă invitată să facă pe inspectorulă de dare a’şî reproduce referatulă său în limba germană, răspunse că după lege n’are dreptă a sili pe ună funcţionară, ca afară de “limba statului“ să refereze şi în altă limbă. In zadara advocatulă Löw replică, că membrii aleşi ai comisiunei nesciindă perfectă unguresce ar fi numai nisce statişti la tractărî unde se referă să numai unguresce, că funcţionarii şutită pentru* poporă, or nu acesta pentru funcţionari şi că considerarea la bună administraţiune cere, ca raportele să se dea şi într’o limbă de toţi inţelăsă, în zadară accentua advocatură Lica, că membrii români se mulţumescă cu o recapitulare în limba germană, nu s’a dată nici o urmare dorinţei membrilor aleşi ai comisiunei administrative. Libertate ori despotismă ungurescă este acesta faptă? Răspundă „liberala“ fata kossuthistă din Clusiu! Nu v’atingeţi de Jidovi! E lucru cunoscută, că guvernulă ungurescă aternă de buzunarele Jidoviloră, singurulă refugiu pentru a mai cârpi ciuruita visteria a statului. Prin urmare nu trebue să ne mirămă, deca Jidovii suntă copii răsfăţaţi şi giugiuliţi ai stăpânirei unguresci. Pressa unguresca e în măna loră, în funcţiuni suntă preferiţi, arendile şi gheşefturile suntă ale loră, nemeşii scăpătaţi îşi află mântuire la punga jidovescu, — negreşită până la o vreme, — prin urmare de ce nară fi Jidovii cei mai „patrioţi“ ? Şi apoi trebue să sciţi, că chiar acum are nevoiă guvernulă ungurescă de ună împrumută de 40 milioane. Nu’i vorbă, Rothschild se dice că l’a respinsă pe d. Tisza, dér speranţa nu e perdută. Şi-a cam perdută guvernulă ungurescă creditură, şî-a cam mâncată omenia, dér „patriotismula“ jidano-maghiară îlă va face să’nţelâgă pe Rothschild, că deşi banii împrumutaţi suntă în periculă d’a fi perduţi, în schimbă însă Ungaria e menită a deveni Ţara făgăduinţei, precum arată toate semnele. Prin urmare să nu v’atingeţi de Jidovi, că e focă ! Şi ca să vetru şi cetitorii noştri cu câtă cruţare e tractată jidovimea, le comunicămă o scenă petrecută în o şedinţă a camerei din Pesta, după ce se desbătuse până, la ună timpă bugetală ministerului de agricultură, comerţă şi industrie. Raportul despre acesta şedinţă dice : Mai mulţi cetăţeni din Tolnau petiţionară la dietă ca să se ia disposiţiuni prin autorităţi în contra arendatorului reganetoră de acolo Salomon Kohn, care folosesce cazanuia de rachiu pentru a’şî vindeca scârbosele sale bele. Comisiunea propuse, ca, deorece în acăstă afacere s’a pornita cercetare, petiţiunea să se dea ministrului de interne Deputatul. Geza Racz observă, din incidentul acestei petiţiunî, că Jidovii, cari s’au introdusa ca contrabandă pănă şi în reuniunile de nobilitate a moravurilor, treca beléle lora asupra creştinilorâ. (Nelinişte. Preşedintele sună clopoţelula). Preşedintele: Rămâi la obiecta şi nu te estinde asupra unora lucruri, care ofenseaza 600.000 cetăţeni şi atinga şi fără de acăsta neplăcuta. (Vii aprobări.) Geza Racz continuă a vorbi asupra acestui obiecta. Preşedintele: Sala acăsta este cea mai distinsă sală de desbateri a Ungariei şi d. deputata datorăză ţării să respecteze acesta loca. (Vii şi generale aprobări). Geza Racz declară, că a luata cuventură numai în interesula petiţionarilora creştini. Josef Madarasz protestăză contra atacului antevorbitorului asupra reuniunei de nobilitate a moravurilor, şi speră, că ministrulă va da în curăndă lămuriri în acesta casă şi va lăsa să se pedepsăscă cum se cuvine cei cari vor a fi vinovaţi, celă ce e de pedepsita, să-şi ia pedăpsa, fără considerare la confesiunea sa. Gustav Vizsolyi arată, că chiar în petiţiune se declară, că, deja s’a pornită cercetare în acăstă afacere. In totă casulă ministrală va răporta, pănă atunci să aibă răbdare Racz. Preşedintele enunţă ca decime, că petiţia se predă ministrului de interne. Va săică, îndată ce este în jocu „onoarea“ şi „patriotismul“ Jidoviloră, preşedintele dietei întrerupe pe vorbitură protestândă ca să nu ofenseze 600.000 jidovi şi să respecte celă mai distinsă locală de desbateri alu Ungariei. Ce se face când e în jocu onoarea şi patriotismul a 10 milioane nemaghiari? Atunci preşedintele dietei său tace sau, deci vorbesce, dojenesce, nu pe calomniatorii maghiari, ci pe câte ună deputată națională, care se încerca a protesta în contra calomniatorilor. Când se ridică corifeii parlamentari ca să descrie naționalitățile nemaghiare ca duşmane statului, întreaga cameră aprobă ca preşedinte cu toţii; oi când se găsesce ună corbă albă, care să le spună îngâmfaţilor dela putere, că rău facă când îşi înduşmănescă astfelă naţionalităţile, atunci arăşi întrega cameră isbucnesce în strigăte de desaprobare şi preşedintele găsesce că nu se vorbesce la ordinea (elei. Numeni nu’şi ridică atunci vocea să se respecte „celă mai distinsă locă de desbateri ală Ungariei “ , nimeni nu se ridică să ia în apărare cele 10 milioane de locuitori ofensaţi, cari purta greulă şi sarcinele statului, nu numai osurile şi foloasele ca Jidovii. Dar din nenorocire trăimă în ţara risipei şi d. Tisza are trebuinţă acum la momentă de multe milioane şi urăşi trebue să apeleze la buzunarul capitaliştilor perciunaţi. Prin urmare nu v’atingeţi de Jidovi ? SOIRILE PILEI. Precum se scie, deputatul Mocsary a adresată alegătorilor săi din Halas o scrisoare deschisă asupra punctului său de vedere espusa în cestiunea naţionalităţilor şi desfăşurată prin vorbirea sa de deunăzi în dietă. In urma acestei scrisori, alegetorii seî din Halas au ţinută — precum anunţă »Egyetértés« — în 2 Martie o adunare fără deosebire de partidă, în care s’a hotărîtă unanimă, că alegătorii nu se alătură la punctulă de vedere ală lui Mocsary în cestiunea naţionalităţiloră şi nulă aprobă. * —x— Princesa de coronă Ştefania, ca protectare a asilului ungurescă de copii din Tergu-Mureşului a dăruită acestuia şi pentru anulă curentă 50 îl. —x— Din Bucovina ărăşî au vrută să vină în Ungaria, după cum scrie „Kolozsvár”, 30 familii de Ciangăi din comuna Josefina. Guvernulă ungurescă însă le-a făcută cunoscuta să rămână acolo, unde suntă, căci aici n’au unde să se coloniseze. Reuniunea Ciangăiloră va a-