Gazeta Transilvaniei, iulie-decembrie 1887 (Anul 50, nr. 142-288)

1887-11-08 / nr. 246

KBDAOtnmiU S* ADMIHimATIUm I BRAȘOVfr, piața sare Nr. 22, ,GAZETA" IESE ÎN FIECARE pi, ’s ani ană 18 fior., pe şăse înnî S fior,, petrei luai Sor Koiatai» ful sir&in&tat?. Pe ană 40 fr., pe sfese luni 20 h,. pe t - ·• i 1 ■■ ■ ’ 5" fSS. Sf% 1= «al ANULU L. Duminecă. 8 (10) Noemvre. SE FROUHăEii'Â: ia poste, ia librării şi pe la doi. corespondenţi. ÂHcrm­auE: 0 serîâ garmond 8 cr. şi timbru de 30 cr. v. a. pentru fiecare publicare ..af.sa0aț8 „ B; rrt.;,a«»j. — Bs*M»in­ lista nu an ratramulSn. 1887. Braşovu, 7 Noemvre 1887. Telegrama ce amil primit,’o erl din Paris fi ie-a comunicate aci rea, că camera francesa a votato, numai fără trei voturi, estrad­area depil­atului Wilson pe mâna tribunalului. Votul­ aproape unanimă alu camerei este cea nai puternică dovadă despre culpabilitatea gine­­elui preşedintelui republicei. In urma anchetei parlamentare si a tribu­­lalului, s’a constatată că Wilson a traficată cu ecoraţiuni şi cu furnisărî pentru armată. Deci lucrurile s’ară mărgini numai la aceste afaceri scandaloase, la constatarea şi la înfierarea oră, şi poate că și la condamnarea lui Wilson, ntreaga cestiune n’ar merita atâta vorbă. Contrarii republicei însă, cari, în urma des­inărilor­ ce esistă între partidele republicane, e simtă destulă de puternici, folosescă acesta iestiune ca armă în contra republice’, spre a druncina ori ce încredere a poporului în ea, nfăţişându-o ca ună isvoră ală tuturoră lelelorii ,e au căzută pe capulă Franciei. Deci afacerea a luată proporțiuni așa de periculoase pentru republica francesă, acesta are , se m­ulțămi unui monarchists, care a putut f­ace să se primeasca de cameră propunerea sa, le a se porni o anchetă parlamentară în contra ui Wilson, precum şi unei părţi dintre republi­cani, cari în zelulă loră d’a vedé peslepsindu-­se ibusurile, nu vădă că mână apă pe mara mo­­larchiştiloră. Inimicii republicei nu cruţă nici chiar pe preşedintele ei Grévy, deşi din împrejurarea că , socrală lui Wilson nu se poate arunca asupră-i licî o parte din vina ce o purtă acesta pentru aptele sale. Ară voi monarch­iştii să vadă pe Grévy d­e­­misionândă din preşidenţiă, pentru ca apoi să-şi ncerce noroculă profitândă de încurcătura în care ar fi adusă în acestă casă republica. Şi considerândă că suntă o mulţime de candidaţi a preşidenţii republicei şi că partidele republi­­cane în privinţa acesta cu greu ar­ putea ajunge a o înţelegere, suntă foarte justificate îngrijirile i temerile ce se nutrescă despre o eventuală lo­vitură de stată în Francia, care ar fi împreunată la cele mai cumplite grozăvii. I)eja două fracţiuni republicane, intransigenţii, imeninţă cu r’evoltă, déca demisionândă Grévy, ’ar alege în locu-i Jules Ferry, şi deja au şi ad­esă ună comitetă ca să organiseze revoluţiunea pentru acestă casă. De altă parte anarchiştii stau gata la pândă, ca să între în acţiune îndată ce s’ar da semna­­ntă revoluţiunei. Nu puţină periculă constitue pentru esis­­enţa republicei, împreună cu monarch­iştii, şi ge­­neralul­ Boulanger, care deja e luată în pers­­pectivă ca candidată la preşidenţiă republicei. In popularitatea de care se bucură acestă gene­­■ală în Intréga Franeiâ, popularitate, care mai :ă s’a prefăcută în fanatismă, nimică mai uşoră, lecâtă ca elă într’ună m­omentă dată să se facă tăpânu peste situaţiune, fiă pentru sine însuşi, fă pentru vre-unulă dintre pretendenţii la tronulă franciei. Nu e mirare deci, decâ toata lumea uivnă­resce cu o încordată atenţiune cele ce se petrecă atjt în Francia, căci Republica francesă trece prin grele zile. Caletoria Ţarului la BerlinU. O s­ afiarului oficioşii din Viena „Fremdenblatt“ îi se comunică în acâstă privinţă din Berlină ur­­matoarele: Cu uite că este mai pe susă de orice îndoială că oprirea ţarului la Berlină este o urmare inevitabilă a unor­ cause nepolitice, şi cu tate că esistă din ambele părţi declaraţiunî, care asigură că nu trebue să se în­şele nimenea in privinţa motivelor­ călătoriei, totuşi aici se crede că din contactul­ personala ale ambiior­ mo­­narchi şi din întâlnirea principelui Bismarck cu Giers va resulta o schimbare în starea lucrurilor­. In sferele politice se admite că întâlnirea ambiior­ împăraţi ar pute da nascere la o Întorsătură hotărîtore cu relaţiunile ambelor­ imperii vecine. Se crede că nu trebue să se renunţe la speranţa d’a vedea pe Rusia a­­propiindu-se de tendinţele alianţei I puterilor­ centrale, şi se speră că presenţ­i ţarului la Berlină va avea inţere­­sulă unui inceput­ la schimbare în politica Rusiei. D’aită parte insă toţi recunoscă că contractele care esistă ac­tualmente se voră înăspri, deci pressa oficiosă rusăscă cu totă ducerea Ţarului la Berlină, după reintereere va continua a scrie articole provocătore şi pline de ură la adresau Germaniei. Prin urmare, cu tote că întrevederea ceioră doi împăraţi n’a pornită nu­mai din intenţiune­a bărbaţilor­ de stată, cari conducă afacerile, totuşi se poate spera ca ea să aibă însemnate consecinţe politice. Slovenii austriaci. Slavii din Austria nu sunt­ de loc­ mul­ţumiţi cu tendinţele politice ale sferelor­ condu­­cătoare din monarchia austro-ungara. „Slovenski Narod“ din Laibach scrie între altele urmatoarele : Déca astăziî ar cade Rusia, atunci mâne nu mai esistă nici Sloveni, nici Croați, nici Cehi. Singuruță scopă ală tuturora Slaviloră trebuie să fiă unirea culturală pe basa limbai și bisericei rusesc!. Slavii suntă o sin­gură naţiune, naţiunea viitorului, care va fi şi trebuie să fie ală loră. Când va veni vremea, vomă încheia socotelile cu toţii, aceste socoteli nu voră fi făcute între două său trei imperii, ci voră fi făcute prin luptă de morte între sla­­vismă şi teutonism­. Suntemă sătui de robia dela Ber­lină şi Roma, suntemă sătui de cuvinte dulci, de mân­gâieri şi promisiuni făţarnice, voimă fapte, voimă tóte drepturile nóstre, noi, cari suntemă fii mamei Slavia. Polonii din Germania. Se scie că guvernula germană a luată cele mai despotice măsuri contra Poloniloră şi naţionalităţii loră, deoparte măsuri de espropiare a Poloniloră şi coloni­­sarea locuriloră espropiate cu Germani, de altă parte desfiinţarea învăţămentului în limba polonă. Polonii însă au luată măsuri contra espropiărilor, rescumperândă mo­şiile ce au să fie espropiate pentru datorii ori alte în­curcături, or în privinţa desfiinţării învăţământului limbei polone­ită ce ne spune o telegramă din Posen, dela 15 Noemvre, întrunirea visitată a stăzii de 3000 Poloni­a pro­testată contra disposiţiunii guvernului prusiana, prin care se desfiinţăză învăţămăntulă limbei polone. Oratorii principali au fostă corniţele Ziltowski, ginerele prinţului Adam Sapieta, şi canoniculă Kantecki. Au vorbită ase­menea ţăranii şi cetăţenii. Oratorii au invocată tracta­­tură din Viena. 300 000 copii sunt d­escluşi de la invă­­ţămăntulă în lim­ba loră maternă. Toţi oratorii au de­clarată că ţină morţişă la naţionalitatea loră. Orice măsuri s’ară lua contra Poloniloră, fiă ori câtă di drastice, nu voră folosi nimică. Pr­esa rusă şi declarările lui Kalnoky şi Salisbury. „Le Nord“, diara oficiosă rusescă, ocupân­­du-se cu declaraţiunile comitelui Kalnoky şi ale lordului Salisbury dela Guildhalle, scrie între al­tele urmatorele : Acăstă purtare nu se potrivesce nici cu lealitatea politică nici cu respectulă ce ’şi datorescă statele, care voescă să trăiască între ele în bună înţelegere. Dăcă guvernul­ rusescă ar voi să imiteze acestă esemplu și ar porni poporulă și pressa ruseasca în acăstă direcțiune, ar putea forte uşoră să răstoarne afirmațiunile comitelui Kal­noky şi să doved­ăscă că alegerea principelui de Coburg n’a fostă opera poporului bulgară, ci opera unei intrigi mişelesci; că nu Austria, ci Rusia a luptată de ună se­­colă pentru libertatea şi bunăstarea popoarelor­ balcanice, gând­ndu-se şi astăzi cum să le ferăscă de anarchia din lăuntru şi de esploatarea din afară; că în fine nu Aus­tria cu alianţa centrală, care desbină Europa în două ta­bere, ci Rusia este adevăratulă chizaşă ală păcei. Din norocire guvernul­ rusescă n’are nevoe să urce tribuna parlamentară, pentru ca să facă paradă înaintea Rusiei şi a Europei. Probabilă că la acestă limbagiu necuviin­­ciosă Rusia va răspunde cu tăcerea dispreţului. Dar opiniunea publică şi adevărulă voră face uşă de drep­­tulă loră. Din delegaţiuni. In şedinţa planară dela 14 Noemvre n. a delega­­ţiunei ungare, intre alţii vorbi delegatul­ Kornél A­­branyi despre politica din afară. Aminti lozinca Ruşi­­loră, că drumulă la Constantinopol, duce prin Viena, dar­­­ise că acestă peliculă ce ameninţă din Nordă, din partea Rusiei, numai în sud, poate strica m­onarchiei. E de lipsă ca monarchia să ia o posiţiune tare, pentru ca eventuale surprinderi să nu o potă constrînge a se re­trage. Bulgaria, dire elă, luptândă pentru interesele şi independenţa ei, luptă şi pentru interesele nóstre. Con­tinuă apoi astfelă: »Nu vremă răsboiu cu Rusia şi a­r pută trăi cu Rusia în raportă amicală, dăcă ea ar abejice dela pla­nurile sale, eu care vrea să ne pregătăscă peninsula bal­canică pentru ună teatru de răsboiu contra nóstru. Câş­­tigândă preponderanţă Rusia în peninsula balcanică, a­­tunci în easulă unui răsboiu, în locă d’a ne pută con­centra tóta puterea nóstra armată într’ună punctă, din contră amă fi nevoiţi să o divisămă.“ • Căci în easulă unui răsboiu va atârna de relaţiile în cari se va găsi Bulgaria faţă de noi şi de Rusia, ce atitudine va lua România faţă cu monarchia noastra. In adevără, nici o niustă să nu ne facemă în aceasta privire. E tristă dar aşa este. Dintre vecinii noştri răsărîteni celă mai apropiată geograficesce este România, dar în privinţa contactului, a relaţiunilor­, a intereselor, este cea mai depărtată. Şi cu toate acestea, nu numai în te­orie dar şi în practică este pe deplină justificată idea că România nu este la nici o altă mare putere atâtă de multă avizată în desvoltarea sa politică şi la împlinirea misiunei sale culturale de câtă la noi, de­oare-ce comu­nitatea de interese între ambele state e cea mai mare. Cu toate că pressa, opinia politică, parlamentară demons­­treză acesta fără întrerupere, România tace ca mormăn­­tală şi nu răspunde nimică acestei argumentaţii. Nu cerceteză intenţiile, când facă însă acăstă experienţă nu potă ajunge la altă conclusiă de câtă că dela programa pe care ne-au împins’o împrejurările, nu trebuie să ne deportămă câtă e negru sub unghie cu nici o condiţiune, ch­ar cu preţulă de a provoca ună răsboiu. Seiu unde ne duce pe noi acestă principiu, acolo ca într’o bună dim­ineţă să ne vedemă nevoiţi a compta singuri cu con­­secuenţele lui. Căci trebue să ne intre­bă­mă odată : Sun­­tem s ore mare putere de faptă, ori numai de onoare? Ce e dreptă, suntă încredinţată că numai o politică o­­fensivă şi de cucerire poate sgudui posiţia de mare pu­tere acestei monarchii. In acelaşi timp, însă sunt ase­menea convinsă că mai bine ne vomă afirma ca mare putere într’ună eventuală răsboiu, dăcă nu vomă primi bătăliile când şi unde ni le va da inimiculă, ci le vomă strămuta noi acolo unde ne va plăcea.

Next