Gazeta Transilvaniei, iulie-decembrie 1887 (Anul 50, nr. 142-288)
1887-11-08 / nr. 246
KBDAOtnmiU S* ADMIHimATIUm I BRAȘOVfr, piața sare Nr. 22, ,GAZETA" IESE ÎN FIECARE pi, ’s ani ană 18 fior., pe şăse înnî S fior,, petrei luai Sor Koiatai» ful sir&in&tat?. Pe ană 40 fr., pe sfese luni 20 h,. pe t - ·• i 1 ■■ ■ ’ 5" fSS. Sf% 1= «al ANULU L. Duminecă. 8 (10) Noemvre. SE FROUHăEii'Â: ia poste, ia librării şi pe la doi. corespondenţi. ÂHcrmauE: 0 serîâ garmond 8 cr. şi timbru de 30 cr. v. a. pentru fiecare publicare ..af.sa0aț8 „ B; rrt.;,a«»j. — Bs*M»in lista nu an ratramulSn. 1887. Braşovu, 7 Noemvre 1887. Telegrama ce amil primit,’o erl din Paris fi ie-a comunicate aci rea, că camera francesa a votato, numai fără trei voturi, estradarea depilatului Wilson pe mâna tribunalului. Votul aproape unanimă alu camerei este cea nai puternică dovadă despre culpabilitatea gineelui preşedintelui republicei. In urma anchetei parlamentare si a tribulalului, s’a constatată că Wilson a traficată cu ecoraţiuni şi cu furnisărî pentru armată. Deci lucrurile s’ară mărgini numai la aceste afaceri scandaloase, la constatarea şi la înfierarea oră, şi poate că și la condamnarea lui Wilson, ntreaga cestiune n’ar merita atâta vorbă. Contrarii republicei însă, cari, în urma desinărilor ce esistă între partidele republicane, e simtă destulă de puternici, folosescă acesta iestiune ca armă în contra republice’, spre a druncina ori ce încredere a poporului în ea, nfăţişându-o ca ună isvoră ală tuturoră lelelorii ,e au căzută pe capulă Franciei. Deci afacerea a luată proporțiuni așa de periculoase pentru republica francesă, acesta are , se mulțămi unui monarchists, care a putut face să se primeasca de cameră propunerea sa, le a se porni o anchetă parlamentară în contra ui Wilson, precum şi unei părţi dintre republicani, cari în zelulă loră d’a vedé peslepsindu-se ibusurile, nu vădă că mână apă pe mara molarchiştiloră. Inimicii republicei nu cruţă nici chiar pe preşedintele ei Grévy, deşi din împrejurarea că , socrală lui Wilson nu se poate arunca asupră-i licî o parte din vina ce o purtă acesta pentru aptele sale. Ară voi monarchiştii să vadă pe Grévy demisionândă din preşidenţiă, pentru ca apoi să-şi ncerce noroculă profitândă de încurcătura în care ar fi adusă în acestă casă republica. Şi considerândă că suntă o mulţime de candidaţi a preşidenţii republicei şi că partidele republicane în privinţa acesta cu greu ar putea ajunge a o înţelegere, suntă foarte justificate îngrijirile i temerile ce se nutrescă despre o eventuală lovitură de stată în Francia, care ar fi împreunată la cele mai cumplite grozăvii. I)eja două fracţiuni republicane, intransigenţii, imeninţă cu r’evoltă, déca demisionândă Grévy, ’ar alege în locu-i Jules Ferry, şi deja au şi adesă ună comitetă ca să organiseze revoluţiunea pentru acestă casă. De altă parte anarchiştii stau gata la pândă, ca să între în acţiune îndată ce s’ar da semnantă revoluţiunei. Nu puţină periculă constitue pentru esisenţa republicei, împreună cu monarchiştii, şi generalul Boulanger, care deja e luată în perspectivă ca candidată la preşidenţiă republicei. In popularitatea de care se bucură acestă gene■ală în Intréga Franeiâ, popularitate, care mai :ă s’a prefăcută în fanatismă, nimică mai uşoră, lecâtă ca elă într’ună momentă dată să se facă tăpânu peste situaţiune, fiă pentru sine însuşi, fă pentru vre-unulă dintre pretendenţii la tronulă franciei. Nu e mirare deci, decâ toata lumea uivnăresce cu o încordată atenţiune cele ce se petrecă atjt în Francia, căci Republica francesă trece prin grele zile. Caletoria Ţarului la BerlinU. O s afiarului oficioşii din Viena „Fremdenblatt“ îi se comunică în acâstă privinţă din Berlină urmatoarele: Cu uite că este mai pe susă de orice îndoială că oprirea ţarului la Berlină este o urmare inevitabilă a unor cause nepolitice, şi cu tate că esistă din ambele părţi declaraţiunî, care asigură că nu trebue să se înşele nimenea in privinţa motivelor călătoriei, totuşi aici se crede că din contactul personala ale ambiior monarchi şi din întâlnirea principelui Bismarck cu Giers va resulta o schimbare în starea lucrurilor. In sferele politice se admite că întâlnirea ambiior împăraţi ar pute da nascere la o Întorsătură hotărîtore cu relaţiunile ambelor imperii vecine. Se crede că nu trebue să se renunţe la speranţa d’a vedea pe Rusia apropiindu-se de tendinţele alianţei I puterilor centrale, şi se speră că presenţi ţarului la Berlină va avea inţeresulă unui inceput la schimbare în politica Rusiei. D’aită parte insă toţi recunoscă că contractele care esistă actualmente se voră înăspri, deci pressa oficiosă rusăscă cu totă ducerea Ţarului la Berlină, după reintereere va continua a scrie articole provocătore şi pline de ură la adresau Germaniei. Prin urmare, cu tote că întrevederea ceioră doi împăraţi n’a pornită numai din intenţiunea bărbaţilor de stată, cari conducă afacerile, totuşi se poate spera ca ea să aibă însemnate consecinţe politice. Slovenii austriaci. Slavii din Austria nu sunt de loc mulţumiţi cu tendinţele politice ale sferelor conducătoare din monarchia austro-ungara. „Slovenski Narod“ din Laibach scrie între altele urmatoarele : Déca astăziî ar cade Rusia, atunci mâne nu mai esistă nici Sloveni, nici Croați, nici Cehi. Singuruță scopă ală tuturora Slaviloră trebuie să fiă unirea culturală pe basa limbai și bisericei rusesc!. Slavii suntă o singură naţiune, naţiunea viitorului, care va fi şi trebuie să fie ală loră. Când va veni vremea, vomă încheia socotelile cu toţii, aceste socoteli nu voră fi făcute între două său trei imperii, ci voră fi făcute prin luptă de morte între slavismă şi teutonism. Suntemă sătui de robia dela Berlină şi Roma, suntemă sătui de cuvinte dulci, de mângâieri şi promisiuni făţarnice, voimă fapte, voimă tóte drepturile nóstre, noi, cari suntemă fii mamei Slavia. Polonii din Germania. Se scie că guvernula germană a luată cele mai despotice măsuri contra Poloniloră şi naţionalităţii loră, deoparte măsuri de espropiare a Poloniloră şi colonisarea locuriloră espropiate cu Germani, de altă parte desfiinţarea învăţămentului în limba polonă. Polonii însă au luată măsuri contra espropiărilor, rescumperândă moşiile ce au să fie espropiate pentru datorii ori alte încurcături, or în privinţa desfiinţării învăţământului limbei poloneită ce ne spune o telegramă din Posen, dela 15 Noemvre, întrunirea visitată a stăzii de 3000 Polonia protestată contra disposiţiunii guvernului prusiana, prin care se desfiinţăză învăţămăntulă limbei polone. Oratorii principali au fostă corniţele Ziltowski, ginerele prinţului Adam Sapieta, şi canoniculă Kantecki. Au vorbită asemenea ţăranii şi cetăţenii. Oratorii au invocată tractatură din Viena. 300 000 copii sunt descluşi de la invăţămăntulă în limba loră maternă. Toţi oratorii au declarată că ţină morţişă la naţionalitatea loră. Orice măsuri s’ară lua contra Poloniloră, fiă ori câtă di drastice, nu voră folosi nimică. Presa rusă şi declarările lui Kalnoky şi Salisbury. „Le Nord“, diara oficiosă rusescă, ocupându-se cu declaraţiunile comitelui Kalnoky şi ale lordului Salisbury dela Guildhalle, scrie între altele urmatorele : Acăstă purtare nu se potrivesce nici cu lealitatea politică nici cu respectulă ce ’şi datorescă statele, care voescă să trăiască între ele în bună înţelegere. Dăcă guvernul rusescă ar voi să imiteze acestă esemplu și ar porni poporulă și pressa ruseasca în acăstă direcțiune, ar putea forte uşoră să răstoarne afirmațiunile comitelui Kalnoky şi să dovedăscă că alegerea principelui de Coburg n’a fostă opera poporului bulgară, ci opera unei intrigi mişelesci; că nu Austria, ci Rusia a luptată de ună secolă pentru libertatea şi bunăstarea popoarelor balcanice, gândndu-se şi astăzi cum să le ferăscă de anarchia din lăuntru şi de esploatarea din afară; că în fine nu Austria cu alianţa centrală, care desbină Europa în două tabere, ci Rusia este adevăratulă chizaşă ală păcei. Din norocire guvernul rusescă n’are nevoe să urce tribuna parlamentară, pentru ca să facă paradă înaintea Rusiei şi a Europei. Probabilă că la acestă limbagiu necuviinciosă Rusia va răspunde cu tăcerea dispreţului. Dar opiniunea publică şi adevărulă voră face uşă de dreptulă loră. Din delegaţiuni. In şedinţa planară dela 14 Noemvre n. a delegaţiunei ungare, intre alţii vorbi delegatul Kornél Abranyi despre politica din afară. Aminti lozinca Ruşiloră, că drumulă la Constantinopol, duce prin Viena, darise că acestă peliculă ce ameninţă din Nordă, din partea Rusiei, numai în sud, poate strica monarchiei. E de lipsă ca monarchia să ia o posiţiune tare, pentru ca eventuale surprinderi să nu o potă constrînge a se retrage. Bulgaria, dire elă, luptândă pentru interesele şi independenţa ei, luptă şi pentru interesele nóstre. Continuă apoi astfelă: »Nu vremă răsboiu cu Rusia şi ar pută trăi cu Rusia în raportă amicală, dăcă ea ar abejice dela planurile sale, eu care vrea să ne pregătăscă peninsula balcanică pentru ună teatru de răsboiu contra nóstru. Câştigândă preponderanţă Rusia în peninsula balcanică, atunci în easulă unui răsboiu, în locă d’a ne pută concentra tóta puterea nóstra armată într’ună punctă, din contră amă fi nevoiţi să o divisămă.“ • Căci în easulă unui răsboiu va atârna de relaţiile în cari se va găsi Bulgaria faţă de noi şi de Rusia, ce atitudine va lua România faţă cu monarchia noastra. In adevără, nici o niustă să nu ne facemă în aceasta privire. E tristă dar aşa este. Dintre vecinii noştri răsărîteni celă mai apropiată geograficesce este România, dar în privinţa contactului, a relaţiunilor, a intereselor, este cea mai depărtată. Şi cu toate acestea, nu numai în teorie dar şi în practică este pe deplină justificată idea că România nu este la nici o altă mare putere atâtă de multă avizată în desvoltarea sa politică şi la împlinirea misiunei sale culturale de câtă la noi, deoare-ce comunitatea de interese între ambele state e cea mai mare. Cu toate că pressa, opinia politică, parlamentară demonstreză acesta fără întrerupere, România tace ca mormăntală şi nu răspunde nimică acestei argumentaţii. Nu cerceteză intenţiile, când facă însă acăstă experienţă nu potă ajunge la altă conclusiă de câtă că dela programa pe care ne-au împins’o împrejurările, nu trebuie să ne deportămă câtă e negru sub unghie cu nici o condiţiune, char cu preţulă de a provoca ună răsboiu. Seiu unde ne duce pe noi acestă principiu, acolo ca într’o bună dimineţă să ne vedemă nevoiţi a compta singuri cu consecuenţele lui. Căci trebue să ne intrebămă odată : Suntem s ore mare putere de faptă, ori numai de onoare? Ce e dreptă, suntă încredinţată că numai o politică ofensivă şi de cucerire poate sgudui posiţia de mare putere acestei monarchii. In acelaşi timp, însă sunt asemenea convinsă că mai bine ne vomă afirma ca mare putere într’ună eventuală răsboiu, dăcă nu vomă primi bătăliile când şi unde ni le va da inimiculă, ci le vomă strămuta noi acolo unde ne va plăcea.