Gazeta Transilvaniei, iulie-decembrie 1888 (Anul 51, nr. 143-286)

1888-09-11 / nr. 200

Nr. 200 cum se cântăriţi cele petrecute, după facultatea judecăţii D-voastre să vă de­claraţi cu curagiu bărbătescă pentru vi­novăţia ori nevinovăţia acusatului, după cum elți veţi fi aflata de vinovata, ori nevinovata Juraţii se retrage. Presidentulu: (trage clopoţelula). Custocul păşiţi înainte, uşile să se încuie. Ridica şedinţa. Juraţii se reîntorca şi Dr. Ştefană Priegel publică verdictula curţii cu juraţi. Pe onoarea şi consciinţa mea înain­tea lui Dumnezeu şi a oamenilor şi ver­­dictula juriului e următorula: la întrebarea primă: 12 da, la întrebarea a doua: 12 da, la întrebarea a treia: 12 da. (Unu slabu „eljen“ se aude) Presidentulu: Se voru mai ceti în­trebările. Dr. Simon: Le cetesce. Presidentulu: poftesce pe acusatoru se se pronunțe asupra aplicării legii. Acusatorulu: Fiindă vorba de ju­decarea acusatului, îmi iau voiă a me pronunţa şi asupra împrejurărilor­ uşu­­rătore şi agravatoare: împrejurare uşurătore de felii nu esistă! împrejurări agravatoare suntu: că acusatul, în virtutea culturei sale a pre­­vezutu vătămarea legii comisă de dân­­sul­; în virtutea posiţiei sale sociale şi a influinţei ce o are în Caransebeşă, ca unulți, care de 6 ori a fostă alesă depu­tată ală locuitorilor­, cuvintele lui suntă de o însemnătate estraordinară, în sfir­­şită împrejurare agravatoare e, că chiar faţă de acelă stată a comisă vătămarea, dela care şi acum trage pensiune. Binevoiţi a lua în considerare dis­posable §-lui 90 la dictarea pedepsei. Tribunalulă se retrage pentru adu­cerea sentinței. In scurtă timpă se reintoarce. Presidentulu ordoneză a se ceti §§-ii 171, 172 și 90 din codicele penală. Dr. Simon : cetesce paragrafii res­pectivi. Presidentulu : publică următorea sen­tinţă : Tribunalul G reg , în calitate de ju­­decătorie de pressă, o judecată in nu­mele Maiestăţii sale regelui. Traiană Doda, generală c. r. în pen­siune, născută în Prilipeţă, de 66 ani, se declară vinovată în delictulă de agi­tare contra naţionalităţii, prevăzută în aliniatulă al­ doilea din §. 172 ală co­­dicelui penală, și pentru acesta se con­damnă, în sensulă § 172, cu aplicarea § 90, la 2 arii de robia (államfogház) și la o amendă în bani de 1000 fl. pentru scopurile amintite în § 1 ală art. de lege 8 din 1887, în casă de neplătire se ju­decă la prelungirea închisorii la 3 ani; mai departe datoră este în termină de 15 zile a solvi 62 fl. 20 cr. spese viste­­riei statului și 4 fl. 40 cr. dragomanului, fiindă a se încassa aceste sume la casă de neplătire pe calea esecuţiunei. Sgomotă mare în auditoriu. Nu s’au mai auzită cuvintele din urmă ale pro­curorului, totală altora. Ei în înţelesură largă ală cuvântului, întregă vieţa este o şcolă; educaţiunea nostră începe în legănă şi se termină în mormântă. Instituţiunile firesci pentru crescerea tinerimei suntă familia şi şcola. Aces­tea suntă însă numai o pregătire pen­tru scoala vieții, o pregătire în adevără necesară, fără de care noi nici-odată n’amă fi ceea ce amă putea să fimfi, ori câtă de inzestrați amă fi dela natură. Chiar între omenii celebri prin genială foră anevoe se va găsi vre-unulă, care să nu fi suptă pulberea scóalei. Shakes­peare, pe care le place unora , şi­ l­ în­chipui ignorantă, se scie că şi-a termi­nată studiile liceale în Stratford şi cu­­noscea limbele latină, grecă, francesă, italiană şi pete şi cea spaniolă. Vic­tor­­ Hugo era forte familiară cu clas­­sicii latini şi eleni, pe cari îi cetea în originală. Schiller, după­ ce îşi făcu e­­ducaţiunea clasică şi studia medicina, aprofunda filosofia lui Kant şi, prin impor­tantele sale studii, dădu o mai mare desvoltare esteticei acestuia. Goethe, re­numită ca poetă şi omă de sciinţă tot­deodată, şi adâncă cunoscătoră ală lite­­raturilor­ classice, vechi şi moder­ne, îşi făcu scolă din operele lui Spi­noza, pe care-lă considera ca maestrulă său în filosofiă. Schopenhauer, deopo­trivă celebru ca filosofă şi ca scriitoră, asemenea măestrului său Platonă, era fl­uid unui neguţătorii germană, care-lă luase de la şcolă ca să urmeze meseria părintescă. Insă după moartea tatălui, spunându-i mumă-sa, că, deci nu-i place comerţul­, îi dă voe­a să-şi urmeze studiele liceale şi univesitare, elă vărsă lacrimi de bucurie şi în scurtă timpă deveni unulă din cei mai iscusiţi elenişti şi lati­nişti, pe lângă care vorbea cu eleganţă şi limbele culte ale Europei apusene, alegându-şi apoi de specialitate filosofia, studia cu deameruntulă literatura filoso­fică şi religiosă a Indiei şi operele lui Platonă şi ale lui Kant, pe care îşi în­­temeieză sistema sa filosofică, ducândă mai departe cugetarea acestor­ predece­sori ai săi. Ceea­ ce este de regretată în operele coloră mai iubiţi din scriitorii noştri până la 1860, este tocmai defectuosa loră edu­caţiune intelectuală din timpul­ tine­reţii provenită din lipsa de şcoli bine organisate. Să ne grăbimă a observa însă, că şi cea mai bună şcală nu este decât o ună mijlocă de a ne ajuta în lucrarea nostră de evoluţiune. Desvoltarea elevului prin propria sa activitate este scopul­ scalei mai multă decâtă cunoscinţele ce-i poate da. Omenii cei mai practici şi mai în­­treprinz­ători suntă Englesii şi America­nii, pentru­ că caracterulă distinctivă ală sculelora loră este mai multă educaţiu­nea decâtă instrucţiunea. Apoi? întregă educaţiunea este o afacere de deprin­dere ; şi, ca să fie adevărată şi completă, acestă deprindere trebue făcută regulată, după o anumită ordine şi într’ună timpă în­delungat ceea ce este cu greu sau imposibil omului tânără fără ajutorul­ scelei. Este o strînsă analogă între exerciţiulă unei arte, ală artei de a cânta (sau de a de­semna, de exemplu, şi între educaţiunea propriu zisa, care şi ea este o artă, poate cea mai grea şi de sigură cea mai însem­nată din tóte. (Va urma). GAZETA TRANSILVANIEI. Doda şi Strossmayer. I. Braşovă, 10 Septemvre st. v. Foile şovinistei unguresc! gă­­sescu, că esistă o legătură între cuvintele dojenitoare adresate de Majestatea sa monarchală nostru episcopului Strossmayer la Belo­­vara şi între judecata ce i-au fa­­cut’o juraţii de la Aradă generalu­­lului Traiana Doda. „Traiană Doda“ — (rice „Pesti Napló“ — „face ceea ce face şi Strossmayer. Şi decă regele a pronunţată asupra lui[ Strossmayer cea mai nimicitoare sentinţă, de ce se fiă mai indulgentă curtea cu cu juraţi faţă cu Doda?“ „Verdictul­“ juriului din Arad se pune aşadar pe aceeaşi treapta cu „sentinţa“ monarchului. Acesta se întâmplă atunci, când sciută este, că juriula din Aradă n’a fă­cută alta decâtă a subscrie prin votulă seu cererea formulată în acusarea representantelui ministe­­riului publică. Autoritatea capului statului, care după toate pricipiile constitu­ționale trebue să stea totdeauna mai pe susit de luptele de partidă ca ună sanctuară neatacabilă, se trage astfelă de cătră şoviniștii pressei unguresc! în învălmăşala luptelor­ pasionate politice şi se declară a fi solidară cu procuro­rii guvernului ungurescă şi cu tendinţele şi inştiinţele creaturelor­ acestuia ce au format juriul, într’un proces, ce l’a intentată partida dela putere unui bărbată de frunte din oposiţiunea naţionalităţilor­. Acesta strania şi ne mai­po­menită manieră publicistică este cu atâtă mai surprincjetere, cu câtă ea este împreunată cu o mon­­struosă denaturare a faptelor­ pe­trecute. „Traiană Doda,“ adică şovi­niştii de la fata maghiară „face totă ceea ce face şi Strossma­­yer“. Ajunge că o susţină, ca se-o şi dovedesca înse nici că se gân­­descă. In cele din urmă autorulă articulului din vorbă ală lui „Pesti Napló“ va fi fostă de ideă, că deca procurorulă şi decă juraţii din Aradă se identifică cu autoritatea supremă a capului statului, şi cu­vintele lui suntă ună eflucsă ală acestei autorităţi. Prin urmare la ce ar mai trebui se şi le justi­fice cu doveciî? Traiană Doda face ce a făcută şi Strossmayer? Noi scimă, că episcopulă dela Diakovar a fostă dojenită de că­tră Majestatea Sa pentru cuprin­­sulă unei telegrame, ce a adresat’o la Kiev, când cu aniversarea în­­troducerei creştinismului în Rusia. Adresatu-sa are şi generalulă Doda cu vreo asemenea telegramă cătră vreo corporaţiune, societate sau vr’ună comitetă festivă din afară? Noue nu ne este cunoscută aşa ceva şi nici procurorulă dela Aradă n’a putută produce ună asemenea faptă spre întărirea acusaţiunei sale. Decă generalulă Doda s’a a­­dresată vre-odată, cătră cineva în afacerea intereselor­ vitale ale naţiunei sale, atunci acesta n’a fostă altulă decâtă însuşi Domni­­torulă seu, marele seu căpitană, căruia i-a servită cu credinţă nes­trămutată şi cu celă mai mare devotamentă ani îndelungaţi. A cerută generalulă nostru de pildă sprijinulă şi înaltulă sculă ală Maiestăţii Sale pentru ca se se potă realisa vechia dorinţă a grăniţenilor­ sei de a avéa şi ei o sculă românéasca în Caransebeşă, dorinţă care a întâmpinată celă mai categorică refusă din partea guvernului. A cerută acestă scută şi în alte cestiunî de viaţă ale po­porului grăniţerescă. Ore se fi făcută şi episcopulă Strossmayer asemenea în ceea ce privesce interesele de viaţă ale cre­­dincioşilor­­rei Croaţi? Nu ne în­­doimă, că o va fi făcută, căci dîn­­sulă a fostă totdeuna considerată de ai sei ca ună luptătoră de frunte pentru drepturile, cultura şi bunăstarea Croaţilor­. Se fiă ore aceste fapte ale e­­piscopului croată, cari se pună a­­lăturî cu faptele generalului Doda? Cum sar potrivi atunci „sentinţa“ mai estetică cu „verdictula“ jura­­ţilor­ din Aradă, căci noi nu scimă ca Maiestatea Sa se fi imputată măcară c’ună singură cuvântă lui Strossmayer la Belovar, că s’ar lupta pentru Croaţia se aibă scule şi drepturi. Nu suntemă în stare a înţe­lege dor nicidecum nexulă ce ar esistă după tatarele şoviniste ma­ghiare între cuvintele monarchului nostru şi verdictulă din Aradă. Şi deci aceste chtate totuşi sus­ţin esistenţa acestui nexă, chiar cu risiculă de a lovi în autorita­tea capului statului, atunci cău­şele trebue se fiă cu totulă altele decâtă cele cuprinse în dojenirea monarchului dela Belovar şi la rândulă seu suntemă datori de a le cerceta mai de aproape şi cu deameruntulă. 1888. Procesiile lui Doda şi Mo­­pwL „Pesti Napló“, în articulul­ sĕu de fondu dela 17 Septemvre, scrie sub tit­­lul: „Traiana Doda condamata la doi ani — între altele. . . . Forte mulţi vor­ fi, cari voru aduce aspra judecată din Aradu în le­gătură cu evenimentele dela Belovara, petrecute în curendă, şi voru fi convinşi că asupra curţii cu juraţi din Aradu a avuto multă înrîurire acea rigoare, cu care regele a apostrofată la Belovara pe Stross­mayer. Traiana Doda face aceea ce face şi Strossmayer. Şi deca regele a pronunţată asupra lui Strossmayer cea mai nimici­­toare sentinţă, curtea cu juraţi din Aradă să fiă mai indulgentă cu Doda? N’a fost­ mai indulgentă. A pro­nunţată verdictul, şi nu a suferită jo­­cul­ lui Doda, prin care a voito se facă preste putință aducerea verdictului, ab­­sentândfi dela pertractare. .Ca apărătoră ală lui Traiana Doda s’a fi resentată Carol Eötvös, deputată dietala. Der ela nu a voito se fiă nu­mai apărătorii, ci totodată și represen­­tantulă lui Doda, care era absentă. Cur­tea cu jurați nu l’a acceptată, și a fostă în dreptu să nu-l­ accepteze. Și după ce acusatula nu a fostă represen­­tata, ea nu a acceptată nici pe apă­­rătoră. Din punctă de vedere ală formei, și aceasta se poate motiva; dar după pă­rerea nostră, aceasta este partea cea slabă a verdictului. Pentru că verdictula nu e numai de natură penală, ci de na­tură politică, și faptulă, ca cineva — fie câtă de vinovată — se se condamne fără a se apăra, ușoră s’ar putea ex­ploata pentru agitațiuni politice. Acesta se poate însă corege; pentru că curia poate schimba verdictulă și poate ordona o nouă pertractare, la care apoi Traiană Doda poate să fie în personă de față și poate să se folosească de toate drep­turile apărărîi. După ce însă acestă corectivă există, noi din parte­ ne aprobămă pe deplină procederea de astăzi a curții cu jurați din Aradă. O aprobămă încâtă privesce efec­­tulă ei morală şi o aprobămă mai de­parte de aceea, pentru că Traiană Doda s’a încercată să se joace şi cu curtea cu juraţii cum s’a jucată cu dieta ţării şi a voită să le porte pe amândouă de naşă. A fostă corectă a arăta lui Traiană Doda, că se poate aduce verdictă pentru delictă de agitare şi atunci, când vinovatulă încun­­giură cu intenţie pe judecătorie. A fostă bine să i se arete, că cu anumite ab­senţii continue nu poate să dăinuescă nici dieta, nici curtea cu juraţi... SCHEILE DILEI. Joi, înălţimea Sa Archiducele Carol Ludwig, împreună cu soţia Sa Archidu­­cesa Maria Teresia, au sosită dela Sinaia în Braşovă şi au făcută îndată o escur­­siune de aici la Râşnovă, unde au visi­­tată castelulă de acolo. Sera la 672 ore s’a întorsă în Braşovă şi a visitată bi­serica evangelică de aicea, ascultândă la concertură cu organele, dată de or­­ganistul­ Rudolf Lasl. Din biserică înalţii oaspeţi s’au dusă la otelură „Bu­­curesci“, unde au primită comitetulă Reuniunei „Crucea roşie“. După primire a fostă masă, la care au fostă invitate 12 persoane. Archiducele şi archiducesa au vorbită forte afabilă cu toţi membrii comitetului şi cu invitaţii. La 10 ore sara înălţimile lord au mersă la gară, de unde au plecată dimineţa la Sibiiu. * * * „Pesti Napló“ reproduse în ddele acestea o scrie, în sensul­ căreia Ludovică Mocsary, Carol Eötvös şi Dionisiu Pasmandy

Next