Gazeta Transilvaniei, iulie-decembrie 1888 (Anul 51, nr. 143-286)
1888-09-11 / nr. 200
Nr. 200 cum se cântăriţi cele petrecute, după facultatea judecăţii D-voastre să vă declaraţi cu curagiu bărbătescă pentru vinovăţia ori nevinovăţia acusatului, după cum elți veţi fi aflata de vinovata, ori nevinovata Juraţii se retrage. Presidentulu: (trage clopoţelula). Custocul păşiţi înainte, uşile să se încuie. Ridica şedinţa. Juraţii se reîntorca şi Dr. Ştefană Priegel publică verdictula curţii cu juraţi. Pe onoarea şi consciinţa mea înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor şi verdictula juriului e următorula: la întrebarea primă: 12 da, la întrebarea a doua: 12 da, la întrebarea a treia: 12 da. (Unu slabu „eljen“ se aude) Presidentulu: Se voru mai ceti întrebările. Dr. Simon: Le cetesce. Presidentulu: poftesce pe acusatoru se se pronunțe asupra aplicării legii. Acusatorulu: Fiindă vorba de judecarea acusatului, îmi iau voiă a me pronunţa şi asupra împrejurărilor uşurătore şi agravatoare: împrejurare uşurătore de felii nu esistă! împrejurări agravatoare suntu: că acusatul, în virtutea culturei sale a prevezutu vătămarea legii comisă de dânsul; în virtutea posiţiei sale sociale şi a influinţei ce o are în Caransebeşă, ca unulți, care de 6 ori a fostă alesă deputată ală locuitorilor, cuvintele lui suntă de o însemnătate estraordinară, în sfirşită împrejurare agravatoare e, că chiar faţă de acelă stată a comisă vătămarea, dela care şi acum trage pensiune. Binevoiţi a lua în considerare disposable §-lui 90 la dictarea pedepsei. Tribunalulă se retrage pentru aducerea sentinței. In scurtă timpă se reintoarce. Presidentulu ordoneză a se ceti §§-ii 171, 172 și 90 din codicele penală. Dr. Simon : cetesce paragrafii respectivi. Presidentulu : publică următorea sentinţă : Tribunalul G reg , în calitate de judecătorie de pressă, o judecată in numele Maiestăţii sale regelui. Traiană Doda, generală c. r. în pensiune, născută în Prilipeţă, de 66 ani, se declară vinovată în delictulă de agitare contra naţionalităţii, prevăzută în aliniatulă al doilea din §. 172 ală codicelui penală, și pentru acesta se condamnă, în sensulă § 172, cu aplicarea § 90, la 2 arii de robia (államfogház) și la o amendă în bani de 1000 fl. pentru scopurile amintite în § 1 ală art. de lege 8 din 1887, în casă de neplătire se judecă la prelungirea închisorii la 3 ani; mai departe datoră este în termină de 15 zile a solvi 62 fl. 20 cr. spese visteriei statului și 4 fl. 40 cr. dragomanului, fiindă a se încassa aceste sume la casă de neplătire pe calea esecuţiunei. Sgomotă mare în auditoriu. Nu s’au mai auzită cuvintele din urmă ale procurorului, totală altora. Ei în înţelesură largă ală cuvântului, întregă vieţa este o şcolă; educaţiunea nostră începe în legănă şi se termină în mormântă. Instituţiunile firesci pentru crescerea tinerimei suntă familia şi şcola. Acestea suntă însă numai o pregătire pentru scoala vieții, o pregătire în adevără necesară, fără de care noi nici-odată n’amă fi ceea ce amă putea să fimfi, ori câtă de inzestrați amă fi dela natură. Chiar între omenii celebri prin genială foră anevoe se va găsi vre-unulă, care să nu fi suptă pulberea scóalei. Shakespeare, pe care le place unora , şi l închipui ignorantă, se scie că şi-a terminată studiile liceale în Stratford şi cunoscea limbele latină, grecă, francesă, italiană şi pete şi cea spaniolă. Victor Hugo era forte familiară cu classicii latini şi eleni, pe cari îi cetea în originală. Schiller, după ce îşi făcu educaţiunea clasică şi studia medicina, aprofunda filosofia lui Kant şi, prin importantele sale studii, dădu o mai mare desvoltare esteticei acestuia. Goethe, renumită ca poetă şi omă de sciinţă totdeodată, şi adâncă cunoscătoră ală literaturilor classice, vechi şi moderne, îşi făcu scolă din operele lui Spinoza, pe care-lă considera ca maestrulă său în filosofiă. Schopenhauer, deopotrivă celebru ca filosofă şi ca scriitoră, asemenea măestrului său Platonă, era fluid unui neguţătorii germană, care-lă luase de la şcolă ca să urmeze meseria părintescă. Insă după moartea tatălui, spunându-i mumă-sa, că, deci nu-i place comerţul, îi dă voea să-şi urmeze studiele liceale şi univesitare, elă vărsă lacrimi de bucurie şi în scurtă timpă deveni unulă din cei mai iscusiţi elenişti şi latinişti, pe lângă care vorbea cu eleganţă şi limbele culte ale Europei apusene, alegându-şi apoi de specialitate filosofia, studia cu deameruntulă literatura filosofică şi religiosă a Indiei şi operele lui Platonă şi ale lui Kant, pe care îşi întemeieză sistema sa filosofică, ducândă mai departe cugetarea acestor predecesori ai săi. Ceea ce este de regretată în operele coloră mai iubiţi din scriitorii noştri până la 1860, este tocmai defectuosa loră educaţiune intelectuală din timpul tinereţii provenită din lipsa de şcoli bine organisate. Să ne grăbimă a observa însă, că şi cea mai bună şcală nu este decât o ună mijlocă de a ne ajuta în lucrarea nostră de evoluţiune. Desvoltarea elevului prin propria sa activitate este scopul scalei mai multă decâtă cunoscinţele ce-i poate da. Omenii cei mai practici şi mai întreprinzători suntă Englesii şi Americanii, pentru că caracterulă distinctivă ală sculelora loră este mai multă educaţiunea decâtă instrucţiunea. Apoi? întregă educaţiunea este o afacere de deprindere ; şi, ca să fie adevărată şi completă, acestă deprindere trebue făcută regulată, după o anumită ordine şi într’ună timpă îndelungat ceea ce este cu greu sau imposibil omului tânără fără ajutorul scelei. Este o strînsă analogă între exerciţiulă unei arte, ală artei de a cânta (sau de a desemna, de exemplu, şi între educaţiunea propriu zisa, care şi ea este o artă, poate cea mai grea şi de sigură cea mai însemnată din tóte. (Va urma). GAZETA TRANSILVANIEI. Doda şi Strossmayer. I. Braşovă, 10 Septemvre st. v. Foile şovinistei unguresc! găsescu, că esistă o legătură între cuvintele dojenitoare adresate de Majestatea sa monarchală nostru episcopului Strossmayer la Belovara şi între judecata ce i-au facut’o juraţii de la Aradă generalulului Traiana Doda. „Traiană Doda“ — (rice „Pesti Napló“ — „face ceea ce face şi Strossmayer. Şi decă regele a pronunţată asupra lui[ Strossmayer cea mai nimicitoare sentinţă, de ce se fiă mai indulgentă curtea cu cu juraţi faţă cu Doda?“ „Verdictul“ juriului din Arad se pune aşadar pe aceeaşi treapta cu „sentinţa“ monarchului. Acesta se întâmplă atunci, când sciută este, că juriula din Aradă n’a făcută alta decâtă a subscrie prin votulă seu cererea formulată în acusarea representantelui ministeriului publică. Autoritatea capului statului, care după toate pricipiile constituționale trebue să stea totdeauna mai pe susit de luptele de partidă ca ună sanctuară neatacabilă, se trage astfelă de cătră şoviniștii pressei unguresc! în învălmăşala luptelor pasionate politice şi se declară a fi solidară cu procurorii guvernului ungurescă şi cu tendinţele şi inştiinţele creaturelor acestuia ce au format juriul, într’un proces, ce l’a intentată partida dela putere unui bărbată de frunte din oposiţiunea naţionalităţilor. Acesta strania şi ne maipomenită manieră publicistică este cu atâtă mai surprincjetere, cu câtă ea este împreunată cu o monstruosă denaturare a faptelor petrecute. „Traiană Doda,“ adică şoviniştii de la fata maghiară „face totă ceea ce face şi Strossmayer“. Ajunge că o susţină, ca se-o şi dovedesca înse nici că se gândescă. In cele din urmă autorulă articulului din vorbă ală lui „Pesti Napló“ va fi fostă de ideă, că deca procurorulă şi decă juraţii din Aradă se identifică cu autoritatea supremă a capului statului, şi cuvintele lui suntă ună eflucsă ală acestei autorităţi. Prin urmare la ce ar mai trebui se şi le justifice cu doveciî? Traiană Doda face ce a făcută şi Strossmayer? Noi scimă, că episcopulă dela Diakovar a fostă dojenită de cătră Majestatea Sa pentru cuprinsulă unei telegrame, ce a adresat’o la Kiev, când cu aniversarea întroducerei creştinismului în Rusia. Adresatu-sa are şi generalulă Doda cu vreo asemenea telegramă cătră vreo corporaţiune, societate sau vr’ună comitetă festivă din afară? Noue nu ne este cunoscută aşa ceva şi nici procurorulă dela Aradă n’a putută produce ună asemenea faptă spre întărirea acusaţiunei sale. Decă generalulă Doda s’a adresată vre-odată, cătră cineva în afacerea intereselor vitale ale naţiunei sale, atunci acesta n’a fostă altulă decâtă însuşi Domnitorulă seu, marele seu căpitană, căruia i-a servită cu credinţă nestrămutată şi cu celă mai mare devotamentă ani îndelungaţi. A cerută generalulă nostru de pildă sprijinulă şi înaltulă sculă ală Maiestăţii Sale pentru ca se se potă realisa vechia dorinţă a grăniţenilor sei de a avéa şi ei o sculă românéasca în Caransebeşă, dorinţă care a întâmpinată celă mai categorică refusă din partea guvernului. A cerută acestă scută şi în alte cestiunî de viaţă ale poporului grăniţerescă. Ore se fi făcută şi episcopulă Strossmayer asemenea în ceea ce privesce interesele de viaţă ale credincioşilorrei Croaţi? Nu ne îndoimă, că o va fi făcută, căci dînsulă a fostă totdeuna considerată de ai sei ca ună luptătoră de frunte pentru drepturile, cultura şi bunăstarea Croaţilor. Se fiă ore aceste fapte ale episcopului croată, cari se pună alăturî cu faptele generalului Doda? Cum sar potrivi atunci „sentinţa“ mai estetică cu „verdictula“ juraţilor din Aradă, căci noi nu scimă ca Maiestatea Sa se fi imputată măcară c’ună singură cuvântă lui Strossmayer la Belovar, că s’ar lupta pentru Croaţia se aibă scule şi drepturi. Nu suntemă în stare a înţelege dor nicidecum nexulă ce ar esistă după tatarele şoviniste maghiare între cuvintele monarchului nostru şi verdictulă din Aradă. Şi deci aceste chtate totuşi susţin esistenţa acestui nexă, chiar cu risiculă de a lovi în autoritatea capului statului, atunci căuşele trebue se fiă cu totulă altele decâtă cele cuprinse în dojenirea monarchului dela Belovar şi la rândulă seu suntemă datori de a le cerceta mai de aproape şi cu deameruntulă. 1888. Procesiile lui Doda şi MopwL „Pesti Napló“, în articulul sĕu de fondu dela 17 Septemvre, scrie sub titlul: „Traiana Doda condamata la doi ani — între altele. . . . Forte mulţi vor fi, cari voru aduce aspra judecată din Aradu în legătură cu evenimentele dela Belovara, petrecute în curendă, şi voru fi convinşi că asupra curţii cu juraţi din Aradu a avuto multă înrîurire acea rigoare, cu care regele a apostrofată la Belovara pe Strossmayer. Traiana Doda face aceea ce face şi Strossmayer. Şi deca regele a pronunţată asupra lui Strossmayer cea mai nimicitoare sentinţă, curtea cu juraţi din Aradă să fiă mai indulgentă cu Doda? N’a fost mai indulgentă. A pronunţată verdictul, şi nu a suferită jocul lui Doda, prin care a voito se facă preste putință aducerea verdictului, absentândfi dela pertractare. .Ca apărătoră ală lui Traiana Doda s’a fi resentată Carol Eötvös, deputată dietala. Der ela nu a voito se fiă numai apărătorii, ci totodată și representantulă lui Doda, care era absentă. Curtea cu jurați nu l’a acceptată, și a fostă în dreptu să nu-l accepteze. Și după ce acusatula nu a fostă representata, ea nu a acceptată nici pe apărătoră. Din punctă de vedere ală formei, și aceasta se poate motiva; dar după părerea nostră, aceasta este partea cea slabă a verdictului. Pentru că verdictula nu e numai de natură penală, ci de natură politică, și faptulă, ca cineva — fie câtă de vinovată — se se condamne fără a se apăra, ușoră s’ar putea exploata pentru agitațiuni politice. Acesta se poate însă corege; pentru că curia poate schimba verdictulă și poate ordona o nouă pertractare, la care apoi Traiană Doda poate să fie în personă de față și poate să se folosească de toate drepturile apărărîi. După ce însă acestă corectivă există, noi din parte ne aprobămă pe deplină procederea de astăzi a curții cu jurați din Aradă. O aprobămă încâtă privesce efectulă ei morală şi o aprobămă mai departe de aceea, pentru că Traiană Doda s’a încercată să se joace şi cu curtea cu juraţii cum s’a jucată cu dieta ţării şi a voită să le porte pe amândouă de naşă. A fostă corectă a arăta lui Traiană Doda, că se poate aduce verdictă pentru delictă de agitare şi atunci, când vinovatulă încungiură cu intenţie pe judecătorie. A fostă bine să i se arete, că cu anumite absenţii continue nu poate să dăinuescă nici dieta, nici curtea cu juraţi... SCHEILE DILEI. Joi, înălţimea Sa Archiducele Carol Ludwig, împreună cu soţia Sa Archiducesa Maria Teresia, au sosită dela Sinaia în Braşovă şi au făcută îndată o escursiune de aici la Râşnovă, unde au visitată castelulă de acolo. Sera la 672 ore s’a întorsă în Braşovă şi a visitată biserica evangelică de aicea, ascultândă la concertură cu organele, dată de organistul Rudolf Lasl. Din biserică înalţii oaspeţi s’au dusă la otelură „Bucuresci“, unde au primită comitetulă Reuniunei „Crucea roşie“. După primire a fostă masă, la care au fostă invitate 12 persoane. Archiducele şi archiducesa au vorbită forte afabilă cu toţi membrii comitetului şi cu invitaţii. La 10 ore sara înălţimile lord au mersă la gară, de unde au plecată dimineţa la Sibiiu. * * * „Pesti Napló“ reproduse în ddele acestea o scrie, în sensul căreia Ludovică Mocsary, Carol Eötvös şi Dionisiu Pasmandy