Gazeta Transilvaniei, iulie-decembrie 1888 (Anul 51, nr. 143-286)

1888-10-18 / nr. 229

Brasovű, 15 Octomvrie v. Schimbările făcute cjilele tre­cute ai în­inisteriulu roane sun­tu fără îndoială una succesu ală po­liticei ministrului-preşedinte aus­triacă. Acesta succesu e cu atâtu mai bătătoră la ochi, cu câtă în tim­­pulă din urmă, şi mai cu seama de când cu decorarea ministrului­­preşedinte ungurescă de cătră îm­­peratură germană, ministrul Taaffe fiindă trecută cu vederea, ziarele germane şi cele maghiare îşi dădea silinţa a face se se­creta, că mi­­nistrulă-preşedinte austriacă ar fi căzută în disgraţia monarchului. Aceistă ilusiune nu le-a fostă dată foiloră dualiste se o aibă multă vreme, şi câtă de mare şi de neaşteptată le-a fostă desamă­­girea, ne-a dovedită faptulă, că mai cu seama aducerea lui Schön­­born în cabinetă a scosă din să­rite pressa centralistă germană şi pe cea maghiară. Cea dintâiu s’a mărginită a’şi arăta nemulţămirea cu modificările ce le-a făcută mi­­nistrulă Taaffe în cabinetulă seu şi a arăta, că acestea însemneza succesulă slavismului din Austria în paguba germanismului. Foile maghiare din contră au mersă mai departe cu espectorările loră, ame­­ninţândă că Ungaria s’ar rupe de Austria, îndata ce s’ar vedea, că tendinţele federaliste câştigă terenă. Respunsulă ce li l’au dată foile cehe celoră maghiare a fostă forte scurtă şi se pote resuma în cuvin­tele : că mai suntă şi alţii cari au se­rică o vorbă în ce privesce vii­­torulă monarchiei, or nu numai Maghiarii. Negreşită că pre puţină îlă turbură pe ministrulă Taaffe ce 4ică foile maghiare, când e vorba de a’şî esecuta programuld seu care, după cum 4ică Cehii, ţintesce egala îndreptăţire naţională a tu­­turora popórelor, şi respectarea drepturiloră regateloră şi ţeriloră austriace. Cumcă lucrulă acesta nu le pla­ce supreiiiai­ia un­ui u ungun, e adevărată. Sciu ei bine, că o îm­păcare a naţionalităţiloră din Aus­tria pe temeiulă egalei îndreptă­ţiri nu poate rămâne fără influinţă asupra naţionalităţiloră din ţările de dincoce de Laita în favorea drepturiloră loră, atâtă de neso­cotite aci de regimulă ungurescă. Dar ori-câtă s’ar svercoli su­­premaţiştii germani şi unguri, lucrurile trebue se’şî facă cursulă loră naturală. Nu mai merge cu dominaţiunea unora în contură a milione de nedreptăţiţi. A sosită vremea se se dea fiă­ căruia ce e ală seu. Dislocările trupeloru rusesci în vestit. Comunicarea, ce a dat’o „Fremden­blatt“ despre dislocări de trupe rusesci din interiorul­ Rusiei spre graniţa austro­­germană, e primită de foile din Berlină cu récéla şi cu linişte. „Post“ şi „Natio­ FOILETONUL!? „GAZETEI TRANSIVANIEI.“ ŞI TA DRAGĂ. Schiţă din vieţa unui muncitorii. (Fine) „Bine v’am găsită“, d­ise femeea. „Bine-ai venită“, grăi Niţă mai încetă şi rămase uitându-se la ea. „Apoi uite Niţă, se nu fie cu supărare, viu din partea mirelui şi a mame-si, să vă aducă vorbă, că nu mai face. A trimisă şi schimbută şi s’a rugată ca să ertaţi. Câtă despre logodnă, vă veţi înţelege şi vă va destarce cheltuiala. „Bine,“ grăi Niţă apăsată şi’şi plimba mânile prin părulă său negru şi stufosă, şi mai apoi începu vorba. „Nu face nimică, dacă n’a fostă dela Dumnedeu să fie,“ dise elă ridicândă din umeri, „ce să facemă!“ gătâ elă vorba, or femeea dândă dina bună vrii să plece. Niţă rămase cu privirea aţintită asupra vetrei, încreţi din sprîncene, îşi întinse puţină gâtulă, fiindcă-lă strîngea cămaşa, şi-apoi făcândă doi paşi cătră poftă, întrebă liniştită de tată: „Şi adecă de ce nu face­?“ „Apoi de Niţă, sciu eu ce să d­ică? Au eşită ni see vorbe, mai aşa, mai pe dincolea, că fata D-tale cine scie cum am fi, că uite cum se vorbesce, că şi Linca d-tale n’a prea fostă“......vru să d­ică mai departe, dar îşi curmă vorba, căci Niţă începuse a’şi mişca sprân­cenele mai iute ca de obiceiu. „Cum n’a fostă?“ întrebă elă apăsată. „Apoi să vecii, Niţă, mirele nu dice nimică, dar mamă-sa şi neamurile nu vreau nici într’ună chipă. Cu toate acestea, cine scie, şi de-o fi dela Dumnedeu, poate tată se va face“. „Bine, bine“, grăi Niţă rară şi începu să se plimbe prin curte. Vatra plecase, dar elă se plimba într’una şi faţa lui se întunecă de năcaz­u. Cei din casă, Păuna şi fetele, audiseră, dar nici una nu cuteza să iesă afară. „Biata Chiva!“ îşi gândi Niţă şi se îndreptă spre uşa casei, puse mâna pe ivără şi’lă isbi tare de tată, ast­felă încâtă cei din lăuntru tresăriră. Linca îşi acoperi faţa cu şorţură, surorile ei erau cu lacrimile în ochi, or Păuna era ca plouată. „Tăceţi pentru Dumnedeu!“ grăi Niţă, or Linca când auzi vorbele tată-său, se ridică de la masă, se duse lângă vatră, se puse acolo şi începu să plângă cu vorbe. „Tăceţi, căci acum mi-e silă să vă mai audă!" se audi vorba grea a lui Niţă, trecu apoi pe lângă pată, pipăi cârpa ce se afla acolo, o luă în mână, se uita la ea şi o aruncă pe podini lângă nevastă-sa, îşi scose mai pe urmă pipa şi începu să o îndope cu tu­tună. Păuna aruncă ochii la cârpă şi tresări, dar de ridicată nu o ridică. Linca îşi luă mânile dela ochi, ridică ea cârpa de josă, şi o băgă în sînă. După câteva clipe, Niţă chemă lângă sine pe băietulă Nicolae şi’lă întrebă o vorbă. Băiatulu, în locă să’i răspundă, îlă întrebă, că de ce plângă cu toții? Nimenea n’a răspunsă nimica, er Linca, ne mai putându-se stăpâni, eși în tindă și se rădimâ de scara ce era pusă la gura podului, AT.’xy A 1 „ T *_____ __ i? xviyai UOOOH1OC uaa oc uiuct ut j_ij.u.ui& ut? îaut?, și îndată apoi se întoarse el în casă, făcu câți­va pași, se opri înaintea nevesti-si şi începu să clatine din capă. „Nevastă“, grăi elă rară şi apăsată, facându cu degetulă, „ţine minte!“. Păuna muşcându’şî buclele plecă capulă în josă, der nu mai îndrăsni să scotă o vorbă din gură. — O di norocosă! Câştigase bietulă Niţă Dragă ună florină întregă, lucru ce nu s’a întâmplată de multă vreme, şi era forte mulţămită în sine pentru acestă norocă, ce­a dată peste elă. Nu era cine scie ce procopselă mare ună florină, dar acâstă întâmplare l’a făcută să nu desnădăjduiască în puterile sale, l’a făcută să créd­a că totuşi nu este aşa de rău în lume, cum gândea elă de obiceiu Bugetulu Austriei. Ministrulă de finanţe Dunajevski a presentată camerei deputaţilor, proiec­­tulă de bugetă pe anulă 1889. Cheltue­­lile sunt­ preliminate în sumă de 588.845,786 fl., or veniturile în sumă de 538.515,245 fl., adecă cu 21.209,677 fl. mai mari ca în anulă trecută. Esceden­­tulă (veniturile mai mari decâtă cheltu­­lile) e de 169,459 fl., prin urmare deficitu nu este pe anulă 1889, pe când în anulă trecută deficitulă a fostă de 21.222,360 fl. Dacă n’ară fi sporite cheltuelile pen­tru afacerile comune și pentru gloate, escedentulă ar fi cu multă mai mare. Negreşită că şi în Austria totă sporirea dăriloră de consumă este, care face să apară bugetulă favorabilă. Dar celă pu­ţină guvernulă austriacă totă o scoate la capătă, pe când guvernulă ungurescă, cu toate dările de consumă, totă bugetă rău a înfăţişată, cu deficită. nal-Zeitung a­d­ică, că nu e nici o causă de a fi îngrijată lumea, deoarece guvernulă rusă a căutată să esplice aceste dislocări -l­a 1 v. v. ... j?_ ______ UU ci UjJVt W 1X1 MA1U I V/1 I» wv iv.vyv.j JJ**—■ consideraţiuni de administrare şi de o mai bună îngrijire şi aprovisionare. A face să apară aceste dislocări în lumină ameninţătore, nu e potrivita cu întrega situaţiune actuală. De altă parte e posi­bila, că consideraţiuni de politică internă facă, să dorescă guvernulă austriacă d’a se arăta situaţiunea la graniţa rusască tocmai acum în lumină posomorită. Cestiunea macedonană. Foia oficiosă serbască „Srpska Rec" din Belgrad se ocupă într’un articul de cestiu­nea macedonenă și dice, că sub împrejură­rile politice de acii în peninsula balcanică nu e potrivită a se aduce pe tapetă acesta cestiune şi merită imputări aceia, cari se ’ncarcă să facă din ea ună­mără de cărtă între statele balcanice. Fata sâr­­bască accentueză necesitatea unei con­­federaţiuni a statelor­ balcanice şi ple­­deză pentru o intimă amiciţie între Turcia, Bulgaria, Serbia şi Grecia, a căroră in­dependenţă o ameninţă intrigele ce se facă în cestiunea macedonană. Fata sâr­­bescă înţelege intrigile rusesci. Jubileula d-lui de Giers. In dilele acestea, ministrulă de es­­terne d-lă de Giers şi-a serbată jubi­leula de 50 ani de serviciu. Ţarulă l’a distinsă decorându-lă cu ordinul­ Sf. Vla­­dimiră clasa I şi intr’o telegramă de fe­licitare în termeni forte călduroşi îşi es­­primă dorinţa, ca d-lă de Giers să con­tinue încă mulţi ani serviciile sale pen­tru fericirea şi gloria Rusiei. „Fremdenblatt“, cu acestă ocasiune, publică ună articolă forte simpatică, în care dice, că Ţarulă, ale cărui simţă­minte pacinice şi dorinţa de a nu es­­pune imperiul­ său şi Europa la nenu­măratele consecinţe ale unei violente ciocniri europene sunt­ cunoscute, a gă­sită în d. de Giers ună servitoră sinceră „Gazeta“ iese în fie­care di. Abonamente pentru Anstro-angsii: Pe unu anu 12 fi., pe şase luni 6 fi., pe trei luni 3 fl. Pentru România şi străinătate: Pe unu anu 40 franci, pe şese luni 20 franci, pe trei luni 10 franci. Se prenumeră la toate ofi­­ciile poştale din întru şi din afară şi la doi. colectori. Abonamentul­ pentru Braşovu: la administraţiune, piaţa mare Nr. 22, stagiul I I., pe unu anu 10 fl., pe şâse luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 cr. Cu dusula în casă: Pe unu anu 12 fl., pe şâse luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Unu esemplaru 5 cr. v. a. sau 15 bani. Atâta abonamentele cât­ şi inserţiunile suntu a se plăti înainte. MactiM, Administratis si Tipografia: ’ BRAŞOVU, piaţa mare Nr22. Scrisorî nefrancate nu se pri­mescu. Manuscripte nu b© re­­trimi­şi ! Birourile de macin­i: Braşovu, piaţa mare Nr. 22. Inserate mai primescü înViena: Rudolf Mosse, Haasensiein & Vogler (Oto Maas), Heinrich Schalck, Alois Herndl,M,t)ukes, A.Oppelik,J. Dan­­neberg; în Budapesta: A. V Gold­berger, AutonMezci, Eckstein Bemal; în Frankfurt: G. L, Daube; în Ham­­burp: A. Steiner. Preţul inserţiunilor­: o seria garmonda pe o coloana 6 cr. şi 30 cr. timbru pentru o pu­blicare. Publicări mai dese după tarifă şi învoială. Reclame pe pagina m­-a e seria 10 pr. v. a. sau 30 bani. Nr. 229. Braşovu, Luni, Marţi 18 (30) Octomvrie 1888. I şi infatigabilă. Amicii păcii facă urări pentru ca să fiă permisă d-lui de Giers să stea încă multă timpă la postură dificilă cu acelaşi succes, la menţinerea pacei Europei. „Fremdenblatt“ află, că d. de Kalnoky a felicitată pe d. de Giers prin telegramă şi în termini forte călduroşi. Cestiunea papală. După o scrie ce a primit-o din Roma faia francesă „Temps“, pe la finele aces­tei luni se va adresa tuturoră guverne­­lor, o cerculară a Papei, în care se va declara, că visita împăratului germană a dovedită arăşi, câtă de nesuportabilă este posiţiunea Scaunului apostolică. Papa, precum se va spune în cerculară, n’a putută întorce împăratului visitele şi pressa italiană a folosită dovedite de onoare, arătate lui de ună monarehă stră­ină, spre a’şi bate jocă de Papa. O alusiune la toastură împăratului (că Roma va rămâne neatinsă de nimenea) proba­bilă că se va suprima din textură defini­tivă. „National Zeitung“ publică o scrie, cum se crede din Viena, şi încă oficiosă despre cele petrecute în Vaticană. Papa, îndemnată de cardinali, a atinsă cestiu­nea dominaţiunei lumesc­, dar împăra­­tulă germană a declarată, că fiind o­as­­pele regelui Italiei, nu poate tracta asu­pra capitalei lui. El în audienţa ce a avut-o Papa cu Herbert Bismarck, acesta i-a declarată verbală: „Nu ne putem întoarce în evulă mediu!“ Impăratură a fostă forte neplăcută atinsă de atitudinea Va­ticanului şi a aprobată deplină vorbele lui Herbert Bismarck. Persecuţiuni turcesci. Se scrie din Scutari: Limba albanesă a devenită de câtva timpă obiectulă unoră vine persecuțiuni din partea guvernului otomană. Ea este persecutată nu numai în Macedonia, dar chiar și în Albania de Rusă. Astfel­, suntă acum câteva (file, cu

Next