Gazeta Transilvaniei, februarie 1889 (Anul 52, nr. 25-47)

1889-02-14 / nr. 35

Pagina 2 GAZETA TRANSILVANIEI Nr. 35—1889, spre nordu de Brünn, în așa numita „Kleine Hanna“, ca de aci să se opună contrarului dela nord­. Maiestatea Sa și inspectorulü generalü alu armatei Ar­­ch­iducele Albrecht, care va avea condu­cerea supremă a manevrelor­, vor­ avea cartierulü generalü în Zwittau. Concert'd. Aflamü că baritonistulü d-lü Dumitru Popovici din Bârlada în trecerea sa cătră Germania se va opri în Brașovă și va da unu concertü alü cărui venitu va fi destinatü pentru sco­puri filantropice. Fără a vorbi multe despre d-lü Dumitru Popovici, o spu­­nemü din capul­ locului, că este una escelenta cântăreţă. Curtea CU juraţi din clusiu va per­­tracta la 7 Martie n. procesul­ de pressă, pe redactorul­ lui „Ellenzék“ Miklós Bartha l-a intentată redactorului lui „Erdélyi Hirado“ Iosef Korbuly pentru vătămare de onoare şi clevetire. Biblioteca regelui Mateiu Corvind. In Constantinopolu s’a deschisă biblioteca regelui Mateiu Corvind, care a fostă luată de Turci, când au ocupată cetatea Buda. Pentru întâiași dată s’a deschisă acestă tesaură istorică și s’a concesă Europeniloră a o cerceta. Nu mai în­cape îndoielă, că în ea se voră afla multe acte referitoare la Români. * * * Cea mai urită. O ideă originală a avută ună impresario yankee (american), care s’a hotărită ca după concursurile de frumseță din Londra, Spa, Turină, Nizza și din Parisă, să organiseze ună concursă de urîciune. Laureata, adecă aceea femeeă, a căreia față va fi jude­cată de cea mai urîtă și respingătoare, va primi un­ premiu de cinci mii dolari; dealtmintrelea portretulă ei va fi publi­cată în toate cl­iat­ele ilustrate ale Ame­­ricei. * * * * * * * * * *­­ * Comuna Brețcu a făcută pași pentru transformarea ei în comună mare. * * * Terguld de ernă din Beghind, ce s’a ţinută în cjilele trecute, a fostă bună în comparaţiă cu cele trecute. S’au vândut multe vite, aşa că poporaţiunea rurală a putută fi în parte mulţămită. Cumpă­rători streini au fostă în mare numără şi au căutată mai multă vite mari de fugă. Cei mai buni boi s’au vândută cu 410 fl., cei de mijlocă cu 320 fl. şi cei mai slabi cu 200 fl. părechia. Cu to­­tulă s’au vândută 4800 vite; cai au fostă în comerţă vr’o 300. Industriaşii au fostă mai puţină mulţămiţi. * * * Unu Metusalemi. In cfilele trecute se presenta la scaunulă orfanală din Clusă ună ţărână bătrână de 102 ani, ca să reguleze o afacere a pupilului său. Bă­­trânulă făcuse pe josă ună dramă de două cjile şi la întrebarea ce i­ s’a făcută istorisi, că a trăită totdeuna sărăcăciosă, a mâncată puţină carne, nutrimentală său principală a fostă mămăliga și pâ­­nea de săcară, dar în cârciumă n’a fostă nici odată. Ună fotografă din Ciusiu, l’a fotografiată. Când l’a pusă înaintea aparatului, bătrânulă a întrebată îngri­jată, că are nu’i va pricinui vr’o durere. * # * Turnul­ Eiffel, care se clădesce pe locul d esposiţiei în Parisă şi are să fie una din minunile architecture­ moderne, s’a ridicată deja la două sute opt czeci de metri înălţime, în fiecare rai se ridică cam cu ună metru. Clopotniţa, care va cuprinde şalele visitatorilor­ şi farulă aşezată la o înălţime de trei sute de metri, se va termina la finea lunei lui Martie. Din camerile române. Senatulu. Şedinţa de la 3 Februarie. La ordinea zilei interpelarea d-lui Fleva asupra concesiunii oră acordate companiei Goetz din Galaţă D-lu N. Fleva, suindu-se la tribună cu ună dosară voluminosă, păşesce la desvoltarea interpelărei sale. In partea întâiu se silesce să dovedeascâ, că gu­vernele din Martie a. t. a călcată de şese ori legea în favoarea aşa numitei societăţi comerciale Goetz. D-sa crede, că a constatată călcările de lege făcute atâtă în paguba fiscului, câtă şi a pro­­duselor­ naţionale, scutindu-se de taxe lemnăria societ. Goetz adusă în ţară de peste munţi, oratorul­ cetesce a scrisoare ano­nimă din Galaţi, cu care voiesce a do­vedi, că printre acţionarii societăţii Goetz suntă şi doi actuali miniştri; astfelă e casulă d-lui Al. Marghilomană ală că­rui părinte e acţionară principală, care a cerută guvernului aceste scutiri. Apoi d-lă Menelas Ghermani, care e membru în consiliulă de administraţia, care ca ministru de finance a trimisă o deşt­­egare vamală societăţei, declarândă, că e convinsă, că societatea are dreptă a fi scutită de taxe vamale. De unde con­chide, că miniştrii de adi suntă miniş­trii şi clienţii lor­ proprii... D-la Carpa demonstră, că în tesă generală guvernulă avea şi are dreptul­ de a scuti în virtutea legei pentru pro­­tegjarea industriei, în anumite condiţi­­uni, fabricele stabilite în ţară de taxele tarifului autonomă pentru introducerea de materii brute în ţeră destinate fabri­­caţiunei. Prin urmare e neîntemeiată a­­cusaţiunea de ilegalitate ce aduce d. Fleva guvernului în cestia de faţă. Ministrul­ produce opiniunile Ca­­merilor­ de comerţă şi ale comercianţi­­lor­ de lemnărie, după care aplicarea tarifului autonomă asupra lemnelor­ în buşteni din Bucovina a fostă funestă marelui comerţă de chirestegie din Ga­laţi, care concura Triestulă, din care caută o scătdută enormă chiar exportulă lemnăriei din ţară, care se putea petrece cu succesă pe lângă cea din Bucovina, a cărei cualitate superioră e forte cău­tată. De unde resultă, că scutirea în favoarea fabricelor­ din Galaţi era de in­teresă generală, pentru că prin aplicarea­ tarifului autonomă lemnăria Bucovinei­­ luată drumulă Odesei, unde comercială lumei mergea sâ le cumpere, părăsindă astfelă cu desăvârşire comercială de lem­nărie ală Moldovei, din care causă o mare mulţime de exploatatori de păduri din ţeră s’au ruinată cu desăvârşire. D’alminteri, scutirea nu s’a acordată nu­mai fabricei Goetz, ci şi altoră fabricanţi şi comercianţi, cu obligaţiune însă, a ex­porta 20°/0 din lemnăria indigenă, cifră destulă de însemnată întru câtă s’a do­vedită, că fabricanţii îşi dau multă os­­teneala spre a găsi cantitatea de lemne indigene ce sunt­ obligaţi a fabrica pen­tru exportare pe lângă cele aduse din Bucovina. Aşadar este dovedită, că nu e ab­solută nimică ilegală, absolută nimică contrară intereselor­ ţării în decisiunea consiliului de Miniştri şi nu poate fi nici vorbă de vre­ună interesă personală ală vre­unuia din miniştri în acestă afacere. (Aplause). D-la A. Marghilomanu, întru câtă îlă privesce, respinge cu indignare acu­­saţiunea odiosă ce ’i s’a adusă. Câtă privesce pe d. Ghermană, cum a crisă d. Cârpă, n’a fostă niciodată acţionară ală societăţii unde numai a representată ună grupă de acţionari francesi, mandatu fiecare l’a depusă odată ce a intrată în guvernă. Câtă privesce pe d. Marghi­lomană, tatălă, d-sa ca preşedinte ală consiliului de administraţia ală societăţii Goetz are m­ă numără de acţiuni ce re­­presintă ună capitală de 50 mii lei. E o infamiă sâ fiă bănuită, că ar fi putută ca ministru sâ facă o operaţiă imorală, spre a protege ună interesă atâtă de neînsemnată ală părintelui sâu. Camera. Şedinţa dela 3 Februarie. D-la Blaremberg îşi desvoltă inter­pelarea asupra împiedecărei ce a e­­sercitat’o ministrulă de râsboiu asupra generalilor, cari se alegă în corpurile legiuitoare. D-lă gen. Manu îi răspunde, că a­­cestă presiune nu s’a făcută, că d-sa n’a c­isă nimului sâ renunțe la mandatură oferită de alegătorii lui, dar întrebată în particulară de acesta, d-sa poate sâ spue că nu e bine ca generalii să-și ne­­glijeze serviciile loră pentru politică. Se citesce noua propunere de dare în judecată a ministerului Brătianu seu a miniştriloră ce s’ar fi făcută culpabili pentru oprire­a întruniriloră, persecuţiă a cetăţenii oră, devastarea redacţiuniloră chiareloră oposiţiei, complicitate la îmbo­găţirea unoră favoriţi cu ocasia răscum­părării căilor­ ferate, a Băncii Naţionale şi a liniei Cernavoda-Constanţa etc. Corespondenţa „Gaz. Trans“, Gherla, 9 (21) Februariu 1889. Mare şi de obşte este plângerea chi­­atelor­ maghiare, multă se căescă­­ foile „patriotice“ din pricina, că D-lă Dr. Victoră Babeşă a cerută camerei ro­mâne împământenirea sa în România; şi insuiescu-se „patrioţii, care jde care mai „nimerită“ epitetă a-i da D-lui Dr. Vic­toră Babeşă. Fără sâ vedemă numai, ce anume cjice „Magyar Állam“ în unulă dintre numerii săi mai prospeţi sub titlulă de: „Hálátlan oláh“ (Valah nerecunoscâtoră“) ceea ce în românesce sună astfeliu: „Dr. Victoră Babeşă, profesorală academiei din Budapesta, a eşită din le­găturile statului maghiară şi şi-a înain­tată cererea de împământenire la camera valahă. S’au perduta dor spesele statului maghiară folosite spre crescerea şi spre călătoriile de sciinţă ale lui! Mărulă nu departe a căciulă de pomă , fiulă lui Vin­­cenţiu Babeşă a ajunsă a fi cu desăvâr­şire valahă şi pentru o lefă de 20.000 franci a lăsată aci ţera ungurăscă.“ Acesta o crice fóia clericală „Ma­gyar Állam“, dar mai mâniosă e fóia „Budapesti Hírlap“, care relativă la acesta cu acestă titlu îşi începe articu­­lulă: „Ună profesoră Budapestană făcută valah­ia. „Dr. Victoră Babeşă, profesoră la academia din Budapesta, i­eşită din le­gătura statului maghiară şi ’şi-a înain­tată cerere de împământenire la camera română. Dr. Victoră Babeşă înainte de acesta cu 3 ani şi-a lăsată aici catedra. Pe spesele statului maghiară prin studii îndelungate prin ţâri străine s’a perfec­ţionată, şi a câştigată sciinţă pe terenulă bacteriologiei, şi sub acelă titlu a mersă din Budapesta la Bucuresci să arangieze noulă institută de bacteriologie de acolo. Multă a trecută de atunci, terminulă dată din nou a trecută, însă cercurile competente s’au încrecjută în Dr. Victoră Baboşă și din nou i-au prelungita ter­minulă dată. La acesta râspunsulă fu, că acum în Ianuariu, când din nou a tre­cută terminată, Dr. Victoră Babeşă din nou nu s’a presentată în Budapesta, ca sâ-şi ocupe catedra. Ministrulă de culte nevoită a fostă să îndrumeze facultatea medicală să provoce pe Dr. Victoră Ba­beşă, că la casă când în decursă de 3 luni nu se va întorce, catedra i­ se va socoti ca ajunsă vacantă, la acesta ărăşi răspunsulă fu, că Dr. Victoră Babeşă a adusă la cunoscinţă, că ese din legătura statului maghiară, postulă de directoră ală institutului de bacteriologiă din Bu­curesci, cu care e împreunată o lefa de 20.000 franci, a făcută să uite catedra din Budapesta, au făcută să uite de ace­lea multe ajutore, cari guvernulă ma­ghiară i-a întinsă tînârului Valah de nascere din Ungaria. Bucureştenii baremi m­-aru putè mulţămi, că h­­amă perfec­ţionată ună profesoră distinsă pe bani scumpi.“ Nu-i aici nevoie de comentarii. Déra de locă nu se vine la socotéla, cum „pa­trioticele“ diare bucină în lumea largă, că D-lă Dr. Victoră Bab­­șă cu bani unguresci s’a perfecționată. Dér banii Ro­­mâniloră unde suntă? De? milioanele plătite de Români ca dare în visteria statului suntă oare bani unguresc!? Apoi decă ar fi rămasă aici ,­­ă Dr. Victoră Babeşă, nu pre s’ar fi lăudată mai târ­­­jiu „patrioţii“, că este „tősgyökeres ma­gyar ember“ ? Da, că mai fâcut-au aşa Maghiarii. Mai lăudatu-s’au ei cu băr­baţii noştri. Ciudaţi omeni suntă ei! Noi altmintrelea, ceşti de dincace de munţi, nu putemă decâtă sâ ’lă feli­­citămă pe distinsulă profesoră română, dorindu’i succesă pe terenulă, pe care a apucată. A. B. rom. gr. or. din districtulă al­ X-lea (Braşovă), ţinută Vineri la 2 Februarie v. a. c. în edificiulă gimnasiului rom. gr. or. din Braşovă, sub presidiulă Prea Onor. Domnă directoră gimnasială Şte­fană Iosifă. Pe la orele 10 a. m., salade desemnă din edificiul­ gimnasiului pomenită mai înainte, era plină de învăţători, membri acelei reuniuni, din toate părţile „Ţărei Bârsei“. Toţi aşteptau cu destulă serio­­sitate deschiderea şedinţei. Acum în timpă de iarnă, presenţa atâtoră membri din locuri mai multă seu mai puţină depăr­tare, arată că ei suntă consoli de înalta loră chn­emare. Cuventură de deschidere fii o bineventare scurtă, pentru a se câş­tiga în timpă, la cestiunile ce erau a se pune la ordinea clilei. Punctul ă l­iu din convocarea comi­tetului centrală fii: Desbateri asupra rapoartelor­ comisiunilor, alese de adu­narea generală ultimă a reuniunei asupra „Normativului şcolară“. S’au cetită 3 rapoarte, lucrate cu multă diliginţă; în desbatere specială însă nu s’au luată, din causa scurtimei timpului. Adunarea generală a însărcinată pe comitetulă cen­trală a alcătui după bună chibzuela sa din cele trei rapoarte ună estrasă, pe ca­rele apoi câtă mai curândă îlă va aș­terne Prea venerab. Consistoriu Archidie­­cesană în Sibiiu. Punctul­ 2 fu reservată rectificărei unor­ acte ale adunărei gener. ordinare ultime. Actele s’au rectificată fără modi­ficări. Punctul­ 3 şi celă din urmă tracta asupra întrebărei: Să mai esa la lumină faia „Scoala şi familia“ pe socotela reu­niunei, ori nu? Din raportul­ administraţiunei s’a învederată, că restanţele de abonamentă în cursulă coloră 3 ani de când ese fóia, dau suma de 1074 fl. 82 cr. v. a. In faţa acestei situaţiuni adunarea prin majori­­tate de voturi a decisă: „fóia reuniunei „Scoala şi familia, cu N-rulă 12 din a. c. încătă de a mai eşi la lumină, pănă ce se vor­ incassa toate restanţele de abo­namentă spre care scapă se voră aplica toate mijloacele legale“. Comitetului redac­țională ala fetei i­ s’a votată mulțumită protocolară. Unulă din cele mai însemnate con­d­use ale adunării, de care T­orbima, este propunerea d-lui George Proca înv.în Râș­­novă, carea s’a primită cu unanimitate şi pentru însemnătatea ei îmi iau voiă a o reproduce aci din cuvântă în cu­vântă : „E dovedită, că lucrură de mână este o parte întregitore a instrucţiunei şcolelor­ poporale şi prin punerea lui în rândul­ celorlalte obiecte de învăţământ, cunoscinţele teoretice scienţifice ale şco­larului prindă basă mai solidă, inteligenţa fie­cărui individă devine mai bogată, mai puternică şi mai aplicabilă în vieţa de toate ciilele. „Prin aplicarea şcolarilor la pregăti­rea cu manile floră proprii a unor­ obiecte trebuincioase, devină ei înşişi mai înde­mânatici la toate lucrările, de cari au lipsă în viaţă, îşi însuşescă vedere mai clară şi pricepere mai ageră, ba devină în mare măsură iubitori de şcolă şi de totă feliulă de ocupaţiune; vor­ fi prin urmare feriţi de lene şi de urmările cele triste ale ei; şcolarii îşi vor­ cunosce puterile loră şi se voră convinge, că şi ei suntă membri­­folositori în lume pen­­tru­ că şi ei înşişi potă face câte ceva singuri şi cu atâtă mai mare va fi sigu­ranţa, sporulă şi înaintarea în lucrurile lor, de mai târziu. „Părinţii vătrândă, că copii loră a­­ducă de la şcolă lucruri folositoare pentru trebuinţele casei şi vătrândă, că afară de cele aduse dela şcolă, nu pregetă, ba din coutra caută cu ‘multă interesă a face şi alte lucruri necesare în casă şi în economie, voră sprijini şcola şi pro­blemele ei cu mai multă căldură ca până acum, îşi voră trimite copii la şcolă mai bucurosă şi în urma acésta absenţiile şcolare voră fi mai rari, — voră jertfi De lângă malulu Timişului, 4 Februarie 1889. Domnule Redactoră! ’Mi iau voră a Va relata ceva despre adunarea generală estraordinară a reuniunei învăţătorilor.

Next