Gazeta Transilvaniei, august 1889 (Anul 52, nr. 171-195)

1889-08-02 / nr. 172

Macţiunea, Administrat unea şi BRAŞOVU, piaţa mare Nr. 22* Scrisori nefrancate nu se pri­­mesca. Manuscripte nu se re­trimită ! . Birourile de aninciurî: Braşovu, piaţa mare Nr. 22. Inserate mai primescü în Viena Rudolf ü Mosse, Hausen stein & Vogler (Otto Maas), Heinrich Schalek, Alois Herndl, M. Dukes, A, Oppelik,J• Dan­­neberg; în Budapesta: A. V. Gold­berger, Anton Mezei, Eckstein Bernat; în Frankfurt: G. L. Daube; în Ham­burg: A. Steiner. Prefula inserţiuniloru; o seria garmonda pe o coloana 6 er. şi 30 er. timbru pentru o pu­blicare. Publicări mai dese după tarifă şi învoială. Reclame pe pagina IlI-a o serie 10 cr. v. a. sau 30 bani. „Gazeta“ ese în fiecare z­i-Abonaments nonim Austro-Dupria: Pe unu ană 12 fl., pa sese luni 6 fl., Pe trei luni 3 fl. Pentru România şi străinătate: Pe unu ană 40 franci, pe şase luni 20 franci, pe trei luni 10 franci. Se prenumără la toate oficiale poștale din întru și din afară' '- ‘v­iu și la doi. colectori.: r K « Aconaientum­ pentru Brasul;' vi\» la administrațiune, piața xrrae 7 *' 1 Nr. 22, etagiulă I.: pe unuVp^nu ‘ Sf* 10 fl., pe sese luni 5 fl.,pe trei ; v ‘ 1 luni 2 fl. 50 er. Cu diusulă în * casă: Pe unu­ană 12 fl.*pe •’ şese luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Unu esemplaru 5 cr. v. a. seu 15 bani. Atâtu abonamentele câtu şi inserţiunile suntă a se plăti înainte. Nr. 172. Braşovu, Mercur 1­2 (14) Augustu 1889. Braşovu, 1 Augusto. Când cu ocasiunea desbateriloru asupra nouei legi militare în dieta unguresca, una deputată ungurui, venindu vorba despre naţionalităţi ca şi ele vor fi cere depunerea esa­­menelor­ de oficerii în limba lora maternă, precum pretindă Ungurii, a dată espresiune urei sale în con­tra naţionalităţiloră nemaghiare pronunţândă cuvintele: „n’ară fi mai fostă!“ întocmai ca Ungurii, cărora nu le place se auctă de numele naţionalităţilor nemaghiare. Grecii ară dori se nu esiste altă elemental în Turcia europenă decâtă numai elementulă grecă ; or când e vorba de elementulă română, care e nu­­merosă în Macedonia, Epiră, Te­­salia și se întinde până în Pelo­­ponesă, deca ară ave putere pe câtă de mare le este ura în con­tra lui, l’ar sterpi de pe fața pă­mântului. In „Revue de l’Orient“, care de altmintrelea ca orî­ce floră ungu­­romană numai simpatii pentru Ro­mâni nu a dovedită, cetimă adese­ori dări de semă despre lupta din­tre elementul­ grecă şi celă ro­mână din Macedonia, Epiră şi Te­­salia. Svereolirile şi uneltirile Gre­­cilor­ în contra elementului român din Turcia europenă aruncă o tristă umbră asupra descendenţilor!? ci­­vilisaţilor B elinî, cari se pare că nu înţelegă a avea altă misiune în lumea asta, decâtă a prigoni prin cele mai imorale şi mai neruşinate mijloace poporaţiunea negrecesca dintr’ună stată, care nu e grecescă. Cea mai nouă corespondenţă ce o găsimă în foia amintită ne arată cum uneltescă dascălii greci pentru grecisarea copiiloru Româ­­niloră, cari au nenorocirea se mérge la școla greceascá. La sfer­­șitulă lecțiuniloră, dascălulă ori dăscălița au totdeauna grija de a desinența pe copii români se nu vorbescu românesce nici între ei, nici în familiă, și când copii le spună, că mamele loru nu înțeleg nici o vorbă greceascá, dascălii le răspundă, că trebue se se servescă de limba grecéscá cu ori­ce preţă! Cetindu acestea, cine nu se gândesce la şcolele unguresci, unde de nevoia mergă şi copii români, fără se aud­ă o singură vorbă ro­­mânescă în ele, şi unde suntă opriţi a vorbi românesce, luându­­li-se în nume de reu şi de das­­călă şi de inspectorii şcolari când grăescă românesce! Cine nu se gândesce la cele ce se scriu prin foile unguresci, pretinzendu-se se vorbescu copii români unguresce şi acasă cu părinţii loră! Şi câţi dascăli unguri voră fi, cari se nu le impună copiilor, nemaghiari acestă lucru! Dar după cum Românulă de aci nu se instrainéza de limba sa măcară de s’ar face prafă şi fă­­râme duşmanii lui, totă aşa Ro­mânulă din Turcia europenă cu atâta sfinţenia ţine la limba şi naţionalitatea sa, încâtă fata ro­mână nici pentru totă lumea n’ar consimţi se se mărite după ună Grecă, după prigonitorul­ nemului ei. Caşurile de asemenea măriti­şuri sunt­ forte rari şi o fată, care a comisă acestă pecată, eurgi­­sită de întrega familiă şi de cona­ţionalii ei, precum urgisită e acelă Română, care ar vorbi grecesce cu conaţionalii sei ori cu fami­lia sa. Potu fi pre arme mai puternice pentru ca Românulă se se apere în contra atacurilor­ îndreptate cu atâta înverşunare în contra lim­­bei şi naţionalităţii sale, decâtă ca se graesca ori unde numai româ­nesce şi se evite legături de înrudire cu duşmanii némului seu şi peste totă cu străinii de limba şi naţionalita­tea sa ? Aşa a putută Românulă mace­doneană, epiriotă şi tesaliană se remână Română pănă în cjiua de acii, când deşteptarea naţională a ajunsă a fi aşa de puternică, în­câtu şcolele românesc! se sporescu vedendă cu ochii şi limba grecesca rendu pe rendu se scote din bise­­ricele române, înlocuindu-se cu limba naţională, cu limba româ­­néscá. Ca şi în Turcia europeaná unel­tirile Grecilor­, totă astfelă aci la noi uneltirile unguresci în contr­a limbii şi naţionalităţii române voră fi spulberate de iubirea sfântă şi nemărginită ce o are Românulă cătră graiulă şi naţionalitatea sa. FOILETONUL: „GAZ. TRANS.“ Ciuli şi miturile lui Apollo la Eleni. (Urmare şi fine.) După mituri, Apollo fu făcută de Joe fără voia lui păstoră pe pămentă. Suntă două mituri. După unulă eră a fostă si­lită de Joe, ca împreună cu Poseidonă să serveasc o timpă de ună ană regelui Laomedon ală Troiei. Aci Apollo păzi ci­­redile de boi ale regelui pe coastele mun­telui Ida. In urmă Laomedon nu voi să le plătască, ba, fiindcă nu voiră să se depărteze de bună voiă, voi să le taie urechile, ba lui Apollo voi se’i lege ma­nile şi picioarele şi aşa se’la vendă ca sclavă în o insulă depărtată. Tradiţia de mai târejiu adauge, că ambii dei îşi res­­bunară, trimiţendă ună monstru de mare şi o ciumă peste ţară. Ală doilea mită dă o soluţiune ho­­tărîtă. Peulă, deşi în luptă cu titanii, fu pe partea lui Joe şi’i aduse mari servicii, elă fu esilată de Joe de pe Olimpă, fi­­ind­că în acastă luptă omorî cu săgeţile sale şi câţiva Ciclopi, faurii lui Joe, cari îi făceau săgeţi. In timpul­ acestui esilă elă trebui să servescă regelui Admetos dela Pherae din Tesalia ca sclavă. După tradiţie Apollo păzi, pănă trecu timpulă pedepsei, oile lui Admetos, după Iliada iepele acestuia. Câtă dura acestă serviciu şi Apollo nu mai fu la înălţimea obicinuită, arăta înclinări mai multă sau mai puţină iden­tice cu ale unui muritoră. Aşa se po­­vestesce, că avu o cârtă cu Pan, care susţinea, că flauta e instrumentă mai bună decâtă lira. Regele Midas din Lidia, îna­intea căruia fu adusă cearta ca să o îm­pace, decidândă în favorilă lui Pan, fu­ pedepsită de Apollo, ca să poarte urechi de măgară. Asemenea pe Marsias, care se lăuda, că el o întrece pe Apollo în arta cântării cu flauta, puse­se’la omoare în modă crudă. Niobel, care se ridică în sentimental­ său maternă mai presusă de Latona, Apollo dimpreună cu Artemis îi săgeta pănă la cela din urmă pe toți copiii, or mama loră fu prefăcută în stană de patră. Precum Apollo însuși trebui să se espieze, așa se făcu de aci încolo espia­­torulă crimeloră. In tote religiunile era ideea, că ună omă, comiţendă o crimă, se pote curăţi prin ajutorulă unui deu. La Greci acesta era Apollo, în ală cărui cultă purificaţiunea şi espiarea se vede a fi jucată ună rolă însemnată, după cum se vede din sărbătorile delfice şi step­­terice, unde însuşi Apollo se espieza de ună omoră (ală Draconului). Loculă celă mai însemnată pentru acesta era Delphi cu oracululă său, după cum se lămuresce şi din legenda lui Oreste, în care Apollo apare ca conducătoră ală răsbunării şi totodată şi ca espiatoră. Epitetele ca atare erau ffrarsp şi xatVQOxog, după cum îlă areta şi Eschilă în „Eumenidele“­­Altă epitetă era laxQOpuvxig, adecă medi­­cală sufleteloră, care posede totodată da­­rulă profeţiei şi ală vindecării. Acestă dată ală vindecării, atribuită lui Apollo, se poate esplica pe două căi. După una, elă e soarele, care ajută cres­­cerea planteloră, cari serviau de locuri omenitoră bolnavi; după ceealaltă este oracululă, care dă sfaturi în caşuri de boale atâtă spirituale, câtă și corporale. Așa dera elă era (reală medicamentelor) şi ca atare se numia Paeon. Cu privire la acesta i­ se atribue un­ fiu Asclepios, la Romani Aesculapius, ca ereu ală sci­­inţei de a vindeca. Hessiod şi ceilalţi autori povestescă, că Asclepios era fiulă lui Apollo şi ală Coronisei, fiica lui La­­pithos din Tesalia. Nascerea lui e mira­­culosă. Apollo omorî pe mamă-sa pentru necredința ei și, pre când corpulă ei se mis­tuia de flăcări, elă scăpa copilulă din cor­pulă ce ardea şi-lă dădu centaurului celui albă Cheiron, ca se­ la crescă. Acesta-lă instrui pe muntele Pelion în arta vin­decării și a venătorei. In prima profe­siune ajunsese la atâta măestrie, încâtă nu numai că vindeca bolnavi, ci chiar pe mulţi morţi îi readucea la vieţă şi-i scotea din iadă, cum făcu acesta cu Lycurgos, Hyppolytos, Capaneus şi Orionă, pănă când Hades, cuprinsă de grije, că acestă medică îi pustiesce imperială, reclamă la Joe. Joe numai decâtă, cugetândă că omenii, avendu ună așa ajutoră estra­­ordinară, voră despreţui favorurile celor­lalţi trei, îlă lovi cu fulgerulă ca pe ună criminală. Lui îi erau zidite o mulţime de JDI2ST Procesulu generalului Boulanger. Asupra primei cjili, în care s’a ju­decata procesulu generalului,­­fiarele pu­blică următorele detalii: Senatorii veniseră toţi îmbrăcaţi în fraen şi cu legătură albă la gâtă. Cei din partida dreptă nu veniră în haine sărbătoresei. In paiaţă nu puteu să intre, decâtă cei ce aveau biletă. Poliţia cir­cula mereu pentru menţinerea ordinei. Tribunele şi galeriile erau înţesate de lume. Aproape de scaunulă presidenţială era aşociată masa, la care ocupa locă procurorulă generală, asistată de alţi pro­curori. Pe masa preşedintelui erau o grămadă de hârtii. Intrândă în sală presidentală Lero­­yer, se făcu apelulă nominală. După îndeplinirea și a altoră formalități, i­ s’a dată cuventulă procurorului generală, d-lui Beaurepaire. Elă vorbesce clară, cu ună tonă destulă de plăcută, dar în demon­strarea faptelor, numai arare­ ori s’a putută ridica pănă la figuri de ora­­torii puternică. La începută și cei din dreapta ascultau cu atențiune, mai târejiu însă începură a’lă întrerupe. Republicanii protestau și trebuia o energiă rară din partea presidentului, pentru ca inciden­tele să nu degenereze în scandală. Când procurorul s cjise: „d. Boulan­ger n’ar trebui să se plângă de martori mincinoşi, elă ar fi trebuită să vină aici, ca să-şi pună martorii săi faţă ’n faţă cu ai noştri. Nu vorbesce procurorulă ge­nerală acum, vorbescă actele aduse Acusămă pe Boulanger, că a voită să se facă dictatură. Ambiţia lui nici­odată nu a avută margini, se dovedesce asta cu documente. Ca inspectoră generală ală infanteriei s’a folosită de diferiţi agenţi, dintre cari d. Buret, de care a­il se lapădă. Dar suntemă în posiţiă să-i reîmprospătămă în memoriă ceva, să-i spunemă, că Buret a­­fişă: „Am fost re­comandată d-lui Boulanger de generalul Thibaudin“ — se nasce ună incidență : cei din dreapta vocifereza. D. Lareiity Întrerupe oihcendă : „Este amiculă d-tale.“ Președintele: „Mă rogă, nu întrerupe. Nu uitați că sunteți judecători.“ Procurorul­ arată apoi scrisorile, ce Buret le posede de la generalulă şi de­­monstrezai prietenia dintre acusată şi mar­toră, ce intimă era şi ce scopuri ascunse urmăria generalulă Boulanger. In Tu­nis­ei trăiau ca în familie şi generalulă voia a lua rolă de vice-rege. Intre alte agente anume, ce avea aici, era şi d-na Pourpe, care fusese condamnată şi pe care la Paris, generalulă a visitat’o chiar în temniţă. Mai avea ca agentă şi p’ună anume Foucand, a cărui amantă d’ase­­menea fusese condamnată pentru comerţă clandestină. Cu amen!­de felulă acesta se întovărăşia acusatulă, pentru a’şi ajunge scopurile sale ilicite. Acestă Foucand este individulă, care mai clilele trecute a dată o chitanță la lumină prin foile bou­­langiste, în care arată, că a primită dela generalulă 36.000 de franci pentru mi­siuni patriotice (?), dar unde nu se iscă­lise, ci puse numele de Monion, pe care nimeni nu’lă cunosce. Acum se des­copere, că şi chitanţa nu elă a scris’o, ci amanta sa, femeia eşită din puş­­cărie. Procurorulă insistă apoi asupra mo­dului, cum generalulă prin portretele sale şi biografiile, ce insera prin diare plătite şi broşuri, căuta a’şi face popularitate, acum s’a făcută conspiraţiă contra Re­­publicei, ce relă au jucată alăturea cu el d. Rochefort şi Dillon şi termină cjhcenda: „Acum, că cunoscemă cine şi ce felă de omeni suntă actorii, vomă procede la esaminarea piesei lor­.“ Visita monarc­ului nostru şi foile germane. Cu multă căldură salută foile ger­mane visita monarchului austro-ungară

Next