Gazeta Transilvaniei, februarie 1890 (Anul 53, nr. 25-47)
1890-02-14 / nr. 35
Sií8t|ltií&, kiffilAimattuea jt îiîOiiala: BRAŞOVU, piaţa mare Nr. 22. Scrisori nefrancate nu ae primneac&. Manuscripte nu se retrimită! Braşovu, piaţa mare Nr. 22. Inserate mai primescu în Viena Rudolf Mosse, Hausensteinek Vogler (Otto Mana), Heinrich Schalek, Alois Hemdl, M.Dukes, A. Oppelik.J- Danneberg; în Budapesta: A. V. Goldberger, Anton Misei, Eckstein Beral; în Frankfurt: G. L.Daube; in Hamburg : A. Steiner. Fretulă inserţiunilor fi: o seria farmonda pe o coloana 8 er. si 80 er. timbru pentru o publicare. Publicări mai dese după tarnfa şi învoială. Jkeelame pe pagina III-a oferia 10 pr. v. a. seu HO hani. Birouille ie aiMcinri: B(I»*etalese în fiecare dl Abosamente peatri Antro-Unaili: P« unii anii 12 fl., pe sose Inai 6 II., Pe trei luai 3 NI. Fentn România ti străinătate: Pe anii tulii 40 frgftoT, pe s6se luni 20 franoT, pe trei ioni 10 frânai. Se prenumără la toate oficiele poştale din Intra şi din afară şi la doi. colectori. Abonamentul pentru Braşovl: la administraţiune, piaţa mare Nr. 22, stagiula I., pe unu anü 10 8., pe şăse luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 or. Cu duaula Ia casă. Pe unu anu 12 fl. pe şese luni 6 fl., pe trei luni 3 fl Unii esemplara 5 or, v. a. sta 15 bani. A tata abonamentele cAth v inserțiunil« suntu l se plăt» înainte.b Nr. 35. Brașovt, Mercur! 14 (26) Februarie 1890. Kisdedovurile și confesiunile. n. Credem că nu mai este de lipsă a desfășura aici cu deameruntuli toate periculele, ce se potu nasce din instituţiunea de Kişdedovuri, proiectată de ministrul Csaky, pentru vieţa nostră familiară, religiosa-morala şi naţională, căci le semte şi le vede fiăcine. Deca vreodată bisericele noistre au avută causă de a fi îngrijate de viitorul credincioşilor loru, atunci ele trebue se fiă îngrijate acuma în faţa proiectului de lege pentru Kişdedovurî, pe care d-lă Csaky voiesce se’lu aducă înaintea dietei încă în sesiunea acesta. E vorba ca copii dela 3—6 ani ai cetăţenii orii de toate confesiunile se fiă smulşi din braţele familiei loru, smulşi din cerculă religioşiimoralii în care crescu şi supuşi unei dresuri şi crescerî conduse de instructori şi îngrijitori străini de limba şi datinele familieloru loru şi, ceea ce este a se accentua aici în deosebi, străini, de religiunea părinţiloru loru. Aceste suntu prospectele ce ni le face d-lu Csaky, căci bine scimii, că orieâta de mari jertfe ar aduce confesiunile române pentru a’şî înfiinţa asiluri de copii proprii, ele voru avé se suporte o concurenţă înfricoşată din partea guvernului şi a organelor comunale supuse voinţii lui. La 1879 era încă momentul o pedagogică şi bisericescă-naţională cela mai de căpetenia, care a condusă pe archiereii români când au remonstrată în contra proiectului de lege pentru introducerea limbei maghiare în şcolele poporale. Astăzi, faţă cu Kisdedovurile este ameninţată însăşi viaţa religioaso-morala a poporului nostru. Aici se atacă dar nemijlocită temelia bisericelor noastre, cari singure sunt chiămate şi îndreptăţite a supraveghia şi a cultiva viaţa religiosă-morală a credincioşii oră loră. După proiectul d-lui Csaky copiii credincioşilor bisericei române vor ajunge în multe locuri a învăţa rugăciunile şi cântările şi a primi cele dintâiu învăţături dela instructori şi îngrijitoare calvine. Istoria se repetă. Cine ne garanteza, că după unii timpii oarecare, devenind o lege noulă proiectă şi puindu-se în praesă, nu se va nasce o mişcare nouă pentru calvinirea Româniloră, ca mijlocă mai bună de a-i maghiarisa ? Avemă şi aitî esemple destule din cari vedemă, că se facă încercări de a converti pe Români la calvinismă. Asemeni încercări, s’au făcută în timpulă din urmă mai alesă în fostulă paşalîcă ală lui Banffy, în comitatulă Solnocă- Dobocei. Şi deca însuşi ministrulă şi organele de publicitate ale guvernului declară, că scopulă instituţiunei Kisdedovurilor, este ca Maghiarii se devină mai numeroşi prin maghiarisarea măcară pe jumătate a copiilor nemaghiarî, unde rămâne garanţia pentru respectarea cercului de activitate religiosă-morală ală confesiunilor nóastre? Căci odată cestiunea pusă pe acestă fărîmă, nu se voră mai da îndărătă dinaintea nici unui mijloc, spre a ajunge la ţintă! Cele mai mari interese ale bisericeloră nóastre sunt dar directă atinse de noulă proiectă pentru Kisdedovurî și d-lă Csaky își are motivele sale fundate, când încungiură de a se sfătui cu căpeteniile bisericeloră nóastre, ch rămândă în anchetă numai pe superintendentulă Iașiloră. Domnulă Csaky face cum îi vine la socotéla. Dér pre episcopii noştri să nu aibă nici ună cuvântă de a’i aduce aminte Escelenţei unguresc!, că mai suntu şi bisericele române aici, cari trebue să aibă ună cuventă, când e vorba de a se da copii credincioşilor a loră pe mâna îngrijitorilor, de limba şi de lege străină? In espunerea sa din Ianurie anulă curentă făcută în dietă, contele Csaky a cjisit, că voesce să asigure confesiuniloră, în afacerea Kisdedovuriloră, acelaşă cercă de activitate, ce’lă au în instrucţiunea elementară. Deorece însă, adause ministrulă, în asilurile de copii vor fi concentrate diferite şi însemnate interese de stătu, este de lipsă a se trisa în modă amănunţită şi inspecţiunea statului faţă cu factorii îndreptăţiţi a înfiinţa asiluri de copii. Ei bine, în ancheta, ce a conchemat’o, s’au schiţată „diferitele şi însemnatele interese de stată“ şi d-lă Csaky a promisă, că va îngriji pentru executarea în detail a proiectului său de lege prin ordonanţe. Autorităţile noastre superioare confesionale sciu ce va seti că regularea prin „ordonanţe“, de altă parte au putută să se convingă din desbaterile urmate în ancheta, care este cerculă de activitate ce’lă reservă ministrulă confesiunilor în afacerea Kisdedovurilor. Se nasce acum întrebarea după toate aceste deca Metropoliţii şi Episcopii noştri nu credă, că a sosită timpulă ca să ia şi ei posiţiune seriosă faţă cu proiectulă d-lui Csaky? că acesta ar fi cu uni motivu mai multu de a absenta Francia dela congresulu din Berline, ce se va ține în afacerea muncitorilor. „Temps“ Insé vorbesce intr’unii tonii mai domolit și se intreba, că ere faptele de pănă acum nu voru fi stricăciose pentru sistemulu parlamentară? „Journal des Débats“ vede în victoria socialiştilor ei o totală învingere a partidelor istorice parlamentare. Noua generaţiune politică arată semne de vieţă, are deosebite tendinţe şi este chimată a împlini mari probleme. După cum spune „Figaro,“ comitetul ligei patriotice, însoţita de vre-o 400 de persoane, a depus, sub conducerea lui Déroulde, o cunună pe statua oraşului Strasburg, fiindcă resultatul alegerilor” din Alsația e îmbucurător pentru Frances. Ducele de Orleans nu eliberată. O telegramă din Paris, din cilele trecute, anunțase, că ducele de Orleans ar fi fosta pusa în libertate. Soirea aceasta fuse se desminte prin o nouă telegramă din Parise, cu datala de 22 Februarie, în care susține numai, că Parceval, crescătorulu ducelui, s’a dusa la ministrului Constans, care i-a declarata, că consiliulfi de miniștri s’a adunata la 22 Februarie n. ca se delibereze asupra afacerei ducelui. Cea mai mare parte din diarele parisiene crede, că ducele va fi graţiata încă în sus, numita di şi că va fi escortată pănă la frontieră. „Journal des Débats“ provocă pe preşedintele republice! Carnot, ca se graţieze pe ducele, pentru-că a’la ţine mai departe în arestu n’ar arăta de locu, că are marinimiă şi politică sanetosa. China în contra Rusiei. „Moskovskija Vjedomosti“ publică următorul a articula alarmanta: Guvernul chineză a ajunsă să’nţelegă, câta de mult, se poate întări şi centraliza puterea statului prin construirea de căi ferate strategice. Rusia nu trebue să neglige nici una minuta, d’a observa cu cea mai mare atenţiune înaintarea Chinei cătră nord-vestit. După unele împărtăşiri din Berlina, are să se construiască o cale ferată strategică dela Peking, nu cătră suda, cătră Şangai, ci că- FOILETONULU „GAZETEI TRANSILVANIEI“. (23) LINIŞTEA CASEI. Romană, de I. C. Fanţii. XVII. „Acasă-i Iorgu ?“ întrebă Mitică întrânda la Olga în odaiă. „Nu-i acasă, tată. Ce ai cu el?.. Eşti aşa de iritata ărăși. Trebue că s’a întâmplata ceva. De ce tremuri, tată?“ „Uf!“ dise ela punându’șî mâna la frunte. „M’am săturata, m’am scârbita de faptele lui. Nu mai sciu ce se’mi facu capului, că am fosta atâta de pécatosit și nu l'am cunoscuta mai de-apróape, înainte de a-lu băga în familia mea. Este una mișela.... este una mișela de prima clasă. Toate i-le-ași fi ertata, toate ticăloșiile, ce mi-le-a făcuta de unu anu de dile de când mi-e ginere, dar asta nu i-o ierta, nu i-o ierta nici într’una casă. Am sé’la declară, am sé’la arătă în lume, am se'la dau pe mâna justiției!“ „Tată, nu te pripi...! Nu te pripi, căci cu o lovitură poți amărî două suflete de-odată“. „Ce suflete... suflete...! N’are sufletu unu omu, care după ce a tocata în ștrengării destre a neveste-si, umblă cu felii de felă de șarlatanii față de mine, vrea să me omoare, vrea să me nenorocască... Toate i-le-am ertatu, toate i-le-am suferită, dar acum nu mai potu... Nu mai potu, și nici decă așă putea, nu l’aș mai erta!“ „Cum, ce s’a întâmplată, tată? Liniștește-te! Ședi puțind pe scaunu, nu te mai plimba atâta de furiosă prin odaiă. ’Mi face rău. Te rogu, tată, liniștesce-te". „Nu potu !“ „Tată!“ r zise Olga tremurândă. „Spune’mi, pentru Dumnedeu, ce s’a întâmplata?“ „A fost mamă-ta pe aici?“ „N’a fosta!“ „Bine!... Eu me duea. La revedere. Am sé’la dau pe mâna justiției, am sé’la nimicescu!“ „Tată, nu me nenoroci de tată! Nu pleca așa iritata din odaia mea!“ „Unde poate fi Iorgu?“ „De sigură la clubu, tată. Are afaceri.“ „Afaceri? L’oiu învăţa eu!“ grăi Mitică apăsată şi pleca. Olga rămase pe gânduri. ’Şi închipuia ea, că erăşi trebue să fi făcuta bărbatu-său vre-o faptă infernală, şi de aceea era mâhnită şi nu se putea linişti pănă va veni mamă-sa să-i spună. Intr’aceea intra la ea în odaiă mamă-sa, cocoana Mariţa, cu o faţă palidă, cu o faţă trecută şi cu spaima în ochi. „Ce este, mamă ? Ce s’a întâmplata ? Spune’mi ! căci morai de nerăbdare. A fosta tata aici, năcăjită de tata, turburata şi furiosă. A întrebata de Iorgu şi n’a vruta să’mi spună ce s’a întâmplată. Spune’mi, te rogu, mamă, căci îmi face rău aşteptarea. Spune’mi, mamă, dacă mă iubesci şi decă ţii la mine"! „A fosta aici Mitică?“ „Da, a fostă. Şi atâta de furios, nu l’am văefută de nu ţiu minte. Trebue că s’a întâmplată ceva îngrozitor.“ „Nu sciu nimica, Olga“, cise cocona Mariţa muşcându’şi buzele. „Mi se pare, că are încurcături cu afacerea sa, şi’la cântă pe Iorgu, ca să’i ceară unu sfatu“. „Nu se poate, mamă. Nu se poate“, grăi Olga impletecindu’şî manile. „Ce-am păcătuita, Dumnedeule, că sunt totdeuna atâta de neliniştită din pricina bărbatului! Presimtă, că arăși este la mijlocu vr’o pricină grozavă.“ „Nu, Olga!“ „Trebue să fiă, mamă, căci altfel, de unde vine furia, cu care m’a întrebata tata despre Iorgu?“ Cocona Mariţa începu să plângă. „ Vedî, mamă ? D-ta îmi ascundi mie lucrurile, care eu ar trebui să le sciu mai ântâiu, și să nu crerjl, că este bine să mi le tăinuesci.“ „Eu sunt de vină, Olga. Uite-te la mine, urgiseşce-mă, di’mi că’să fără de lege, dar eu am făcut’o. Păcatele mele!“ grăi cocoana Mariţa apucându’şi 3DI3STIE21L A Iederile din Germania și pressa francesă. Cele mai multe diare francese iau cu bucurie acte despre resultatulu alegerilor din Germania, de cari am fi amintite în numerul de erî ala fetei noastre. O parte a pressei accentueză chiar: