Gazeta Transilvaniei, februarie 1890 (Anul 53, nr. 25-47)

1890-02-14 / nr. 35

Sií8t|ltií&, kiffilAimattuea jt îiîOiiala: BRAŞOVU, piaţa mare Nr. 22. Scrisori nefrancate nu ae pri­­mneac&. Manuscripte nu se re­trimită! Braşovu, piaţa mare Nr. 22. Inserate mai primescu în Viena Rudolf­­ Mosse, Hausenstein­ek Vogler (Otto Mana), Heinrich Schalek, Alois Hemdl, M.Dukes, A. Oppelik.J- Dan­­neberg; în Budapesta: A. V. Gold­berger, Anton Misei, Eckstein Beral­­; în Frankfurt: G. L.Daube; in Ham­burg : A. Steiner. Fretulă inserţiunilor fi: o seria farmonda pe o coloana 8 er. si 80 er. timbru pentru o pu­blicare. Publicări mai dese după tarnfa şi învoială. Jkeelame pe pagina III-a o­feria 10 pr. v. a. seu HO hani. Birouille ie aiMcinri: B(I»*etal­ese în fiecare dl Abosamente peatri An­tro-Un­aili: P« unii anii 12 fl., pe sose Inai 6 II., Pe trei luai 3 NI. Fentn România ti străinătate: Pe anii tulii 40 frgftoT, pe s6se luni 20 franoT, pe trei ioni 10 frânai. Se prenumără la toate oficiele poştale din Intra şi din afară şi la doi. colectori. Abonamentul­ pentru Braşovl: la administraţiune, piaţa mare Nr. 22, stagiula I., pe unu anü 10 8., pe şăse luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 or. Cu duaula Ia casă. Pe unu anu 12 fl. pe şese luni 6 fl., pe trei luni 3 fl Unii esemplara 5 or, v. a. sta 15 bani. A tata abonamentele cAth v inserțiunil« suntu l se­­ plăt» înainte.­­b Nr. 35. Brașovt, Mercur! 14 (26) Februarie 1890. Kisdedovurile și confesiunile. n. Credem­ că nu mai este de lipsă a desfășura aici cu deame­­runtuli toate periculele, ce se potu nasce din instituţiunea de Kişde­­dovuri, proiectată de ministrul­ Csaky, pentru vieţa nostră fami­liară, religiosa-morala şi naţională, căci le semte şi le vede fiăcine. Deca vreodată bisericele nois­­tre au avută causă de a fi îngri­­jate de viitorul­ credincioşilor­ loru, atunci ele trebue se fiă în­­grijate acuma în faţa proiectului de lege pentru Kişdedovurî, pe care d-lă Csaky voiesce se’lu aducă înaintea dietei încă în sesiunea acesta. E vorba ca copii dela 3—6 ani ai cetăţenii orii de toate confesiunile se fiă smulşi din braţele familiei loru, smulşi din cerculă religioşii­­moralii în care crescu şi supuşi unei dresuri şi crescerî conduse de instructori şi îngrijitori străini de limba şi datinele familieloru loru­ şi, ceea ce este a se accentua aici în deosebi, străini, de religiunea pă­­rinţiloru loru. Aceste suntu prospectele ce ni­ le face d-lu Csaky, căci bine scimii, că ori­eâta de mari jertfe ar aduce confesiunile române pen­tru a’şî înfiinţa asiluri de copii proprii, ele voru avé se suporte o concurenţă înfricoşată din partea guvernului şi a organelor­ comu­nale supuse voinţii lui. La 1879 era încă momentul o pedagogică şi bisericescă-naţională cela mai de căpetenia, care a condusă pe archiereii români când au remonstrată în contra proiectu­lui de lege pentru introducerea limbei maghiare în şcolele popo­rale. Astăzi, faţă cu Kisdedovurile este ameninţată însăşi viaţa reli­­gioaso-morala a poporului nostru. Aici se atacă dar nemijlocită te­melia bisericelor­ noastre, cari sin­gure sunt­ chiămate şi îndreptă­ţite a supraveghia şi a cultiva viaţa religiosă-morală a credin­cioşii oră loră. După proiectul­ d-lui Csaky copiii credincioşilor­ bisericei ro­mâne vor­ ajunge în multe lo­curi a învăţa rugăciunile şi cân­tările şi a primi cele dintâiu în­văţături dela instructori şi îngri­­jitoare calvine. Istoria se repetă. Cine ne ga­­ranteza, că după unii timpii oare­­care, devenind o lege noulă pro­iectă şi puindu-se în praesă, nu se va nasce o mişcare nouă pentru calvinirea Româniloră, ca mijlocă mai bună de a-i magh­iarisa ? Avemă şi aitî esemple destule din cari vedemă, că se facă în­cercări de a converti pe Români la calvinismă. Asemeni încercări, s’au făcută în timpulă din urmă mai alesă în fostulă paşalîcă ală lui Banffy, în comitatulă Solnocă- Dobocei. Şi deca însuşi ministrulă şi organele de publicitate ale guver­nului declară, că scopulă institu­­ţiunei Kisdedovurilor, este ca Ma­ghiarii se devină mai numeroşi prin maghiarisarea măcară pe ju­mătate a copiilor­ nemaghiarî, unde rămâne garanţia pentru res­pectarea cercului de activitate re­ligiosă-morală ală confesiunilor­ nóastre? Căci odată cestiunea pusă pe acestă fărîmă, nu se voră mai da îndărătă dinaintea nici unui mijloc, spre a ajunge la ţintă! Cele mai mari interese ale bi­sericeloră nóastre sunt­ dar directă atinse de noulă proiectă pentru Kisdedovurî și d-lă Csaky își are motivele sale fundate, când încun­­giură de a se sfătui cu căpeteniile bisericeloră nóastre, ch rămândă în anchetă numai pe superintenden­­tulă I­așiloră. Domnulă Csaky face cum îi vine la socotéla. Dér pre episco­pii noştri să nu aibă nici ună cu­vântă de a’i aduce aminte Esce­­lenţei unguresc!, că mai suntu şi bisericele române aici, cari trebue să aibă ună cuventă, când e vorba de a se da copii credincioşilor a loră pe mâna îngrijitorilor, de limba şi de lege străină? In espunerea sa din Ianurie anulă curentă făcută în dietă, con­tele Csaky a cjisit, că voesce să asigure confesiuniloră, în afacerea Kisdedovuriloră, acelaşă cercă de activitate, ce’lă au în instrucţiu­nea elementară. Deorece însă, adause ministrulă, în asilurile de copii vor­ fi concentrate diferite şi însemnate interese de stătu, este de lipsă a se trisa în modă amănun­ţită şi inspecţiunea statului faţă cu factorii îndreptăţiţi a înfiinţa asiluri de copii. Ei bine, în ancheta, ce a con­­chemat’o, s’au schiţată „diferitele şi însemnatele interese de stată“ şi d-lă Csaky a promisă, că va îngriji pentru executarea în detail a proiectului său de lege prin ordonanţe. Autorităţile noastre superioare confesionale sciu ce va se­­ti că regularea prin „ordonanţe“, de altă parte au putută să se convingă din desbaterile urmate în ancheta, care este cerculă de activitate ce’lă reservă ministrulă confesiunilor­ în afacerea Kisdedovurilor­. Se nasce acum întrebarea du­pă toate aceste deca Metropoliţii şi Episcopii noştri nu credă, că a sosită timpulă ca să ia şi ei po­­siţiune seriosă faţă cu proiectulă d-lui Csaky? că acesta ar fi cu uni motivu mai multu de a absenta Francia dela congresulu din Berline, ce se va ține în afacerea muncitorilor­. „Temps“ Insé vorbesce intr’unii tonii mai domolit și se intreba, că ere faptele de pănă acum nu voru fi stricăciose pentru sistemulu parlamen­tară? „Journal des Débats“ vede în vic­toria socialiştilor ei o totală învingere a partidelor­ istorice parlamentare. Noua generaţiune politică arată semne de vieţă, are deosebite tendinţe şi este chi­mată a împlini mari probleme. După cum spune „Figaro,“ comitetul­ ligei patrio­tice, însoţita de vre-o 400 de persoane, a depus­, sub conducerea lui Déroul­de, o cunună pe statua oraşului Strasburg, fiindcă resultatul­ alegerilor” din Alsația e îmbucurător­ pentru Frances­. Ducele de Orleans nu e­liberată. O telegramă din Paris­, din c­ilele trecute, anunțase, că ducele de Orleans ar fi fosta pusa în libertate. Soirea a­­ceasta fuse se desminte prin o nouă tele­gramă din Parise, cu datala de 22 Fe­bruarie, în care susține numai, că Parce­­val, crescătorulu ducelui, s’a dusa la mi­­nistrului Constans, care i-a declarata, că consiliulfi de miniștri s’a adunata la 22 Februarie n. ca se delibereze asupra a­­facerei ducelui. Cea mai mare parte din diarele parisiene crede, că ducele va fi graţiata încă în sus, numita di şi că va fi escortată pănă la frontieră. „Journal des Débats“ provocă pe preşedintele re­publice! Carnot, ca se graţieze pe du­cele, pentru-că a’la ţine mai departe în arestu n’ar arăta de locu, că are mari­­nimiă şi politică sanetosa. China în contra Rusiei. „Moskovskija Vjedomosti“ publică următorul a articula alarmanta: Guver­­nul­ chineză a ajunsă să’nţelegă, câta de mult, se poate întări şi centraliza pu­terea statului prin construirea de căi fe­rate strategice. Rusia nu trebue să ne­glige nici una minuta, d’a observa cu cea mai mare atenţiune înaintarea Chi­nei cătră nord­-vestit. După unele îm­părtăşiri din Berlina, are să se constru­iască o cale ferată strategică dela Pe­king, nu cătră suda, cătră Şangai, ci că- FOILETONULU „GAZETEI TRANSILVANIEI“. (23) LINIŞTEA CASEI. Romană, de I. C. Fanţii. XVII. „Acasă-i Iorgu ?“ întrebă Mitică întrânda la Olga în odaiă. „Nu-i acasă, tată. Ce ai cu el­?.. Eşti aşa de iritata ărăși. Trebue că s’a întâmplata ceva. De ce tremuri, tată?“ „Uf!“ d­ise ela punându’șî mâna la frunte. „M’am săturata, m’am scârbita de faptele lui. Nu mai sciu ce se’mi facu capului, că am fosta atâta de pécatosit și nu l'am cunoscuta mai de-apróape, înainte de a-lu băga în familia mea. Este una mișela.... este una mi­­șela de prima clasă. Toate i-le-ași fi ertata, toate tică­loșiile, ce mi-le-a făcuta de unu anu de dile de când mi-e ginere, dar asta nu i-o ierta, nu i-o ierta nici într’una casă. Am sé’la declară, am sé’la arătă în lume, am se'la dau pe mâna justiției!“ „Tată, nu te pripi...! Nu te pripi, căci cu o lo­vitură poți amărî două suflete de-odată“. „Ce suflete... suflete...! N’are sufletu unu omu, care după ce a tocata în ștrengării d­­estre a neveste-si, umblă cu felii de felă de șarlatanii față de mine, vrea să me omoare, vrea să me nenorocască... Toate i-le-am ertatu, toate i-le-am suferită, dar acum nu mai potu... Nu mai potu, și nici decă așă putea, nu l’aș­ mai erta!“ „Cum, ce s’a întâmplată, tată? Liniștește-te! Ședi puțind pe scaunu, nu te mai plimba atâta de furiosă prin odaiă. ’Mi face rău. Te rogu, tată, liniș­­tesce-te". „Nu potu !“ „Tată!“ r zise Olga tremurândă. „Spune’mi, pen­tru Dumnedeu, ce s’a întâmplata?“ „A fost mamă-ta pe aici?“ „N’a fosta!“ „Bine!... Eu me duea. La revedere. Am sé’la dau pe mâna justiției, am sé’la nimicescu!“ „Tată, nu me nenoroci de tată! Nu pleca așa iritata din odaia mea!“ „Unde poate fi Iorgu?“ „De sigură la clubu, tată. Are afaceri.“ „Afaceri? L’oiu învăţa eu!“ grăi Mitică apăsată şi pleca. Olga rămase pe gânduri. ’Şi închipuia ea, că erăşi trebue să fi făcuta bărbatu-său vre-o faptă in­fernală, şi de aceea era mâhnită şi nu se putea linişti pănă va veni mamă-sa să-i spună. Intr’aceea intra la ea în odaiă mamă-sa, cocoana Mariţa, cu o faţă palidă, cu o faţă trecută şi cu spaima în ochi. „Ce este, mamă ? Ce s’a întâmplata ? Spune’mi ! căci morai de nerăbdare. A fosta tata aici, năcăjită de tata, turburata şi furiosă. A întrebata de Iorgu şi n’a vruta să’mi spună ce s’a întâmplată. Spune’mi, te rogu, mamă, căci îmi face rău aşteptarea. Spu­­ne’mi, mamă, dacă mă iubesci şi decă ţii la mine"! „A fosta aici Mitică?“ „Da, a fostă. Şi atâta de furios, nu l’am vă­­efută de nu ţiu minte. Trebue că s’a întâmplată ceva îngrozitor­­.“ „Nu sciu nimica, Olga“, c­ise cocona Mariţa muş­­cându’şi buzele. „Mi­ se pare, că are încurcături cu afacerea sa, şi’la cântă pe Iorgu, ca să’i ceară unu sfatu“. „Nu se poate, mamă. Nu se poate“, grăi Olga im­­pletecindu’şî manile. „Ce-am păcătuita, Dumnedeule, că sunt totdeuna atâta de neliniştită din pricina bărbatului! Presimtă, că arăși este la mijlocu vr’o pricină grozavă.“ „Nu, Olga!“ „Trebue să fiă, mamă, căci altfel, de unde vine furia, cu care m’a întrebata tata despre Iorgu?“ Cocona Mariţa începu să plângă. „ Vedî, mamă ? D-ta îmi ascund­i mie lucrurile, care eu ar trebui să le sciu mai ântâiu, și să nu crerjl, că este bine să mi­ le tăinuesci.“ „Eu sunt de vină, Olga. Uite-te la mine, ur­­giseşce-mă, di’mi că’să fără de lege, dar eu am fă­­cut’o. Păcatele mele!“ grăi cocoana Mariţa apucându’şi 3DI3ST­IE21L­­ A Iederile din Germania și pressa francesă. Cele mai multe diare francese iau cu bucurie acte despre resultatulu ale­­gerilor­ din Germania, de cari am fi a­­mintite în numerul­ de erî ala fetei noas­tre. O parte a pressei accentueză chiar:

Next