Gazeta Transilvaniei, iunie 1890 (Anul 53, nr. 122-146)

1890-06-03 / nr. 124

fidtc;lM, i'Blilitrtf nie! si fi58gT8fi: ’ iSRASOVI­, piata »are Mr. 22 Pris ri nefranoat* in «« pri­­me»an. Ma cuecripte inscre trimiti ! Biranli ii smclsii: Bra ovfi, p­ata mars Nr. 22 Inaeratc «iai prime foiilnYleDa AudolfCi Mows Eazsenstmn A Volge (Otto Maw), 'etvi Schalek, Alois Bernd­­M.JAtksstA, Opp«Hk,J.Jkn­­*€bwg'\t\ Baiepaita: A. Y.Oold­­bergsrJn Messi Eckstein Be­nat . In Fr&nkfut: G. L. Daub^;]n Ham­burg: A. Softer. Fr«țtil0 in«®Tt aun­ora; o seria jfarmonda p* o coloana 8 er. și 30 or. lîmbru pentru • pu­blicare. Publicări mai dese după tan­fă și îaroiala. Halame pe pagina DI a * sereă. 10 er. ▼. a. aéa 11O anî iuiuuiu mtri Aniii-Uíi Tu; Fa mna ane 12 8., pa loot . Fa trai luni 3 S. întn Ronan­a si stilisititi; Pa tm4 anil 40 fr.n.l, pa aeae luni 20 franal, pa trai luni 10 franal. 8a prenumără la toate oficieia poștala din Intru și din afară și la dd. colectori. moiaiiitili intri BraioTi; la administrațiune, piața 1mare Nr. 22, etagiula I.: pe unu ană 10 fl., pe șase luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 er. Cu ducula In­sesi: Fe und ana 12 fl. pe șese luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Inn esemplaru. 5 er, g. a. sen 16 bani. Atftta abonamentele câtă şi inserțiunile suntă a se plăti înainte. Hr. 124.—Arndt LH Br&şovt, Duminecă 3 (15j Iunie 1SS0. (OSrCTlvdlE^tT IDE ETT^dZUSTEO­A.) Braşovu, 2 Iunie st. v. Fiăcare economu cu minte, când se apropia sferşitul­ anului, se Intreba, ce roade i-a adusu munca lui de peste anu ? Tatu aşa trebue se se întrebe şi fiăcare părinte conscienţiosu cu iubire cătră ai sei, ce­a dobân­dită eră prin jertfele, pe cari ne­curmată le aduce pentru lumi­narea minţii şi crescerea fiiloru sei şi cu ce s’au alesă aceştia la capetulă anului şcolară ? Multă jertfesce şi trebue se jertfésca în cfilele nóstre ună pă­rinte bună în tdte privinţele, dân­­du-şi copii la scóla, ca se se lumineze şi se se facă oamen! har­nici de trăită în lume, pentru ca multe şi mari suntă acţî cerinţele şi trebuinţele vécului nostru şi omulu trebue se tiă bine armată cu totă feliulă de cunoscinţe şi însuşiri bune, ca se potă străbate prin greutăţile vieţei. Nu mai poate efice­a fi sufletă de omă, că va trăi cum au trăită tată-său, moşu-său şi strămoşii sei, pentru­ că toate împrejurările s’au schimbată, viaţa este cu totulu alta şi vrenda nevrendă trebue se ţină seama de progresele tim­pului, căci, deca nu, rămâne în în­­tunerecă şi va fi în veci unealta şi robulu altora. Cine poate se scape pe țeranulu nostru de robia spirituală şi eco­nomică, cine poate se­ lă fereasc, de aceea, ca se nu-lă mai întrebuin­ţeze alţii ca unéalta pentru scopu­rile loră, cine-lă poate scuti de pa­gube şi nenorociri, de amăgiri şi de înşelăciuni, cine-lu poate face adevărată omă, care să-şi iubească familia şi nămulă său şi să fia mădulară folositoru societăţii şi statului, deca nu învăţătura? Şi de unde îşi poate câştiga elă aceasta învăţătură, dăcă nu din şcolă? O, de ar sei săteanulă nostru să preţuască şi să pătrundă de ajunsă folosulă şcólei! O, de ar pricepe odată, că nici una din tóte jertfele, câte trebue se le facă elă în aceste vremuri de biruri grele, nu este atâtă de folositóare, atâtă de roditoare şi spornică şi atâtă de binecuvântată de Dumneczeu, ca jertfa, ce-o aduce pentru lu­minarea fiiloru săi, pentru seblă! încă şi în ziua de astăzî se găsescă destui săteni, cari zicau că nu voru mai da copii loră la scela, pentru că nu le aduce nici uni folosii, căci „domni“ (func­ţionari) nu se mai potă face, nu mai potă încape de „domnii“ un­guresc!, or preoţi şi dascăli suntă încă prea mulţi. Două lucruri ne descopere a­­căsta părere greşită a săteniloră. Intâiu vedemă, că saténulu nostru încă şi astăzî trăiesce în ideia ră­tăcită, că învăţătura nu e bună de alta decât numai de-a se face cineva preotă, „domnă“, ori dascală. Al­ doilea vedemă, că satenula, care e dedată, cu firea şi logica lui, a judeca lucrurile numai după fo­­loasele momentane şi pipăite ma­teriale, critică resultatele de pănă acuma, ce le-au adusă pentru elă şcalele nóstre. Şi le critică cu dreptă cuvântă, pentru­ că dela 1848 încoce scólele nóstre n’au făcută acela progresă, care s’a aşteptată şi n’au putută aduce ună folosă nemijlocită sătenului română. Ca să înţelâgă sătânulă, că şi înveţământulu, ca orî­ ce lucru din lume, nu pote face deodată mi­nuni, ci trebue să se desvolte şi să se îmbunătăţăscă cu încetulu, e lucru prea greu pentru mintea lui. Nu rămâne dor, spre a-lu face să înţelegă pe deplină folosală şi însemnătatea scolei, decâtă ca scóla însăşi să arate, unde numai se pote, resultate practice şi să dea sătănului esemple, cari să-lu însufleţăscă pentru scopurile ei măreţe. Cu bucuria constatăriu, că mai vârtosă în anii din urmă, s’au do­bândită în multe comune de ale nóstre nisce resultate atâtă de frumóase cu şcola, încâtă poporul ă din acele părţi a începută se se uite cu alţi ochi la instinţele das­călilor­ noştri şi să nu mai pri­­véscă în şcolă numai ună mijlocă de a se înălţa la domnia, ci să­ o recunoscă ca o trebuinţă neîncun­­jurată pentru fiecare sătană, care în ziua de azi trebue să scie mai multă decâtă a finé carnele plu­gului. S’a dovedită, că în acele co­mune, unde au fostă şi suntă das­căli harnici şi cu zelu pentru chiă­­marea loră sfântă, sătenii au făcută mari progrese, şcola i-a schimbată cu totulu, aşa că căletorulu la prima ochire observă în ei o deş­­teptăciune şi ună spirită deosebită, cunosce îndată şi din vorba loră limpede şi curagiosă, că are de a face cu ună poporă mai luminată, vede din totă fisionomia loră, că au înaintată în privinţa morală şi materială şi suntă harnici şi mun­citori. Avemă şi comune de acelea, deşi încă puţine, în cari abia vei afla săteni din generaţiile mai ti­nere, cari să nu scie scrie şi ceti. Şi aceste comune se află aşî şi în privinţa materială într’o stare mai bună. Sătenii se ’ntrecă unii pe alţii în a’şî îmbunătăţi econo­mia loră şi, pe temeiulă înveţătu­­rei ce au câştigat'o în şcolă, venî când pe unulă, când pe altulă, că îşi caută şi alte ramuri de câştigă şi nu se mulţămesce numai cu plu­­găritură. Mulţumită ceriului, că cu toate pedecile, greutăţile şi prigonirile ce le întîmpinămă de toate latu­­rele, a începută să pătrundă şi în sînulu sătenilor­ noştri convin­gerea, că şcoala nu e numai pen­tru cei ce vreau să se facă preoţi, dascăli şi funcţionari, ori advocaţi, ci ea îşi are chiămarea de a da satenului cultura, de care și elu are aşî neapărată lipsă. Și deoarece e vorba de sătă­­rilă română, cine se mai poate îndoi, că școala, căre i dă cultură, , înainte de toate trebue să fia ro­­­­mâneasca. Aceasta o pretinde firea­­ lucrului, căci numai prin limba­­ sa maternă se poate rădica ună poporă, desvoltându-şî caracterulă și individualitatea sa națională în toate direcțiunile. Este doar sfânta datoriă a tu­turora Românilor­ şi a satenului română în deosebi, de a nu cruța nici o jertfă ca să aibă scoale bune românesc!, căci numai acestea voru putea ridica și mântui de peire néamulu nostru. Resultatele imbucuratoare ale esamenelor­ școlare, arătate și pănă acum în faia noastra, suntă de ajunsă pentru a ne încuragia se ne încordămă toate puterile ca se ajutorămu și se aperămu scólele noastre românescu, dela cari atârnă bunăstarea şi viitorulă nos­tru, ci pe dascălii noştri să nu-i mai considerămă ca o sarcină, ci să stimămă, să iubimă şi să spri­­jinimă munca şi sîrguinţa, ce şî-o dau, lucrândă în brazda culturei române! FOILETONULU „GAZ. TRANS.“ Al­ 11-lea. Basma arabică. Traducere liberă, de A. C. La poporulă arabică predomnesce convingerea, că visurile arată tainele viitorului. Arabii­­fică, că aceasta negre­şită trebue să fiă aşa, pentru­ că o spune însu­şi profetulă loră Mahomedă în Co­­rana, sau în scriptura pe care a adus’o eră din ceră poporului său. Déca călători din Europa mergendă în răsărită spună, că nu credă în împli­nirea visuriloră. Mahomedanii sciu a­ le istorisi feliu de feliu de întâmplări, si­­lindu-se a dovedi, că vnsulă cutare şi cu­tare s’a împlinită şi astfelă nu-i cu pu­tinţă a-i abate pe dânşii dela credinţa în împlinirea visuriloră. Astfeliu se întâmpla, că după an. 1835, când bântuia în cetatea Cairo în­fricoşata pestilenţă sau ciumă, numită şi martea négra, care a secerată cumplită poporaţiunea acestui oraşă, ună călătoră europană trecândă pe acolo şi petrecândă mai multă tim­pă în acelă oraşă, auiji din gura unui bărbată bine cunoscută şi iubitoră de adevără următorea is­­torioră. Pe când bântuia mai înfricoşată pestilenţă (ciuma) în oraşă şi pe cândă mortalitatea era în măsura cea mai mare, ună neguţătoră mahomedană a visată, că pe dinaintea curţii lui duceau la mor­­mântă 11 morţi de-odată. Neguţătorulă, trezindu-se din somnă, fu cuprinsă de spaimă şi groza, căci numărândă mem­brii familiei sale, cu dânsulă dimpreună erau chiar 11. Acum bietulă neguţătoră, în cre­dinţa deşertă a lui, era convinsă, că in­sulă, ce i­ s’a arătată, se va înplini în familia s’a şi că de acostă sarte fatală nu se mai pote scăpa nici într’ună modă. Adecă perirea lui şi a familiei lui era hotărită. Pofti déra la sine pe vecinii şi pe toţi pretinii săi, spunându-le insulă înfio­­rătoră, ce l’a avută, cerândă şi primindă dela dânşii sfată şi mângăere de a se linişti în privinţa ursitei, ce i­ s’a desco­perită, şi să mulţămescă lui Dumnezeu, că i-a împărtăşită atâtă de timpuriu vii­torulă, ce-lă aştâptă. Intr’una din­­filele următore s’a în­tâmplată, că i-a murită ună copilă ; după câteva 43® i-a murită una din femeile sale, şi rendu pe rândă ciuma înspăi­­mântătore i-a ucisă pe toţi membrii familiei şi pe toţi servitorii săi, pănă când la urmă bietulă a rămasă singură singurelă în casa sa. Acum era sigură, că insulă fatală se va împlini pănă în sfirşită. Astfel, săr­­manulă omă, după îmormântarea celui din urmă, a mersă la ună prietină ală său, care locuia mai aproape de elă, şi a invitată la sine şi pe alţi mai mulţi pre­­tini ai săi neguţători. „Poate că încă în nóaptea acesta voiu muri”, zise dânsulă adresându-se cătră amicii săi. „Pentru aceea rogu-vă pe voi, ca mâne în 4orî de 4l sau poimâne, să veniţi, să mă căutaţi şi să vedeţi, că pre murit’am seu­za, şi decă aşi fi mu­rită, vă îngrijiţi de îmormântarea rămă­­şiţelor­ mele pământesci, pentru­ că nu am în casa mea o fiinţă, care să se în­­grijască de mine. Faceţi, vă rogă, lucrul­ acesta pentru mine şi celulă va răsplăti ostenelele vostre. Sicriulă şi hainele mele de mortă le veţi afla în unghiu­­leţulă dormitorului meu. Venindă, ba­teţi la uşa odăii mele şi deca veţi vedé, că nu se deschide, stricaţi uşa şi intraţi“. Amicii i-au promisă sărbătoresce, că-i voră plini ultima lui dorinţă. După apusulă soarelui s’a culcată în pa­­tură din odaia s’a. Somnulă însă nu l’a cu­prinsă ; cugetele sale sburau la momentele cele din urmă ale vieţii sale, cuprinsă de frică şi fiori, căci trebue să părăsăscă viaţa. In cutremurulă acestor momente grozave, începu elă a-şi face seama trecutului său. Şi când umbrele nopţii întunecose se coborau din ce în ce mai multă asu­pra ochilor­ săi, era că i­ se năzăresce acum ună lucru, acum altulă în chipul­ lui Azrael, îngerulă morţii, ba în urmă a văzută o figură păşindă în odaia sa, laSehrista, politică... Dinăuntru. Desbaterile din delegaţi­­unile austro-ungare şi expunerile diferiţi­­lor­ miniştri nu sunt­ nici­decum de natură a linişti spiritele, nici în privinţa durării păcei, nici în privinţa cheltueli­­lor­ militare. Nu-i vorbă, ministrul­ de esterne Kalnoky a spusă, că alianţa mo­­narchiei noastre cu Germania şi cu Italia nu numai n’a slăbită, ci din contră s’a întărită. E durerosă însă, adause minis­­trulă, că situaţia politică generală pre­tinde, ca puterea militară a statelor­ aliate să fiă deplină desvoltată, şi deci aliaţii ceră monarchiei noastre să-şi des­­volte şi ea puterea militară cum o des­­voltă ei. Cu celelalte state din Europa stămă în raporturi, care ne inspiră li­nişte, aşa că se poate spera, că periculele se vor­ înlătura. Bulgaria progresază, domnia principelui Ferdinand se întă­­reşte, se poate dice, că Bulgaria îşi ţine sartea în propria sa mână. In Serbia e adi ună curentă nepretinescă faţă cu monarchia austro-ungară, pressa serbescă uneltesce în contra ei; purtarea nostră faţă cu Serbia s’ar pute schimba în ne­­favoarea ei, dăcă guvernulă serbescă nu se va sili a dovedi prin fapte, că voesce

Next