Gazeta Transilvaniei, noiembrie 1890 (Anul 53, nr. 245-268)

1890-11-08 / nr. 251

£ ilacțiuea Asulilitutluia TiîOiralb: BSASOVU, pla(* mare ir. 22 Briick­ nefraccats) na­u« pri­­*w»eă. Masa scripte ca­re re trimită I Birourile ae aiud­uii: Br« ovu, p sts mars Mr. 22 Inserate mai primescâ în Visna Rudolfa Moste Kaasenstein ,fc Volger (Otto Maas), t­rie Schalek, A.lois Htund IM. Dukes, A. Oppelik,J.Don­­mtberg­ in Bu­dapesta .* J. V. Gold­berger in on Meu* Eckstein Bernat: îs Frankfurt: 9. L. Daubs.In Ham­burg: A. Steiner. Preţuiri inserţiujaitoru; o seria farmonda pe o coloana 8 or. 2­­­80 cf. timbru pentru o pu­itoare. Publicări mai dese dupâ tarifă și învoială. Reclama pe pagina III-a o aereă 10 c*. v. a. acu 80 ani. „Gazeta41 ese în fiă­ care 41* jLbo­amen ie peitri AMtio-Oit»rl»f Fe ană ană 12 fl., pe se*. lom) 6 II., pe trei Ioni 3 NI. Pentru România si străinitate. Pe unu anu 40 franoî, pe sese luni 20 franoî, pe trei luni 10 franoî. se prenumără la toate oficieie poştale din întru și din afară și la doi. colectori. Abonamentul­ pentru Biaiori: le administrațiune, piața maz* Nr. 22, etagiaiu I.: pe ană ană 10 II., pe şăse lani 5 II., pe trel lan!­2 NI. 50 or. Ca dnsulă In casă: pe ană ană 12 II. pe șese lani 6 II., pe trei luni 3 N­. Ună esemplară 5 cr, v. a. ,en 15 baci. AtfUn abonamentele ofttă și incerțiacile sântă a se plăti înainte. . 251. Brsistt, Joi S­­201 Noemvre 1890. Din causa sf. sărbători de mâne, diarulii nu va apare pănii Vineri săra. Braşovu, 7 Noemvre v. 1890. Pe lângă toate insuințele cele mari ale ministrului Csaky,starea învăţământului în Ungaria, nici chiar după vederile proprii ale ministrului şi ale consoţitorii sei, nu este nici pe departe mulţumi­­toare. Insu­şi ministrului se plângea mai cfilele trecute de nesuficienţa şcolelor­ medii aflătore în Unga­ria, aşa că s’a recrutu silitu din astă causă a întră în înţelegere cu mai multe oraşe pentru spo­rirea şcoleloru. In ce privesce învăţământul pro­priu poporal, situaţiunea în generală este tristă şi posomorita. Din nu­­mărulă totală alu şcolarilor, află­tori în Ungaria, în numără de trei milioane şi jumătate, se află 453 de mii, va să efică totu cam al­ 6-lea, cari nu cercetază de locă şcola; dintre şcolarii eşiţi din şcoa­­lele poporale s’au aflată 6859 cari încă nici n’au învăţată a scrie. Acestea suntă totă atâtea doverji, că starea învăţământului în Un­garia nu se poate numi nici de cum strălucită. Uiarele ungurescî, cu ministrulă Csaky cu totu, suntă de acordă întru a constata acâstă nemulţă­­mire, dar pe lângă toate acestea nu voră se scie, că însuși ministrulă Csaky şi sistemulă actuală de gu­vernare suntă în prima liniă, cari împedecă adevărata desvoltare a învăţământului. Pentru ce se plânge ministrul­ Csaky de nesuficienţa şcolelor­ medii, când naţionalităţilor­ din banii lor­ proprii li­ se interesice de a înfiinţa asemenea şcole ? Pen­tru ce atâtea plângeri asupra în­văţământului poporală, când în­suşi ministrulă Csaky este celu dintâiu, care dă lovitura de morte şcoleloră poporale, subtrăgându-le din serviciulu învăţământului pen­tru a­ le pune în serviciulu maghia­­risărei? Starea învăţământului po­porală în Ungaria este condiţio­nată de zelulă cetăţeniloră şi alu confesiuniloru. Acestea suntă în prima liniă, cari susţinu şcolele poporale, căci din 15 milioane şi mai bine de florini, statulă nu contribue pentru susţinerea şcole­­lor, nici două milioane pe ană. Fiindă aşa­dară desvoltarea învă­ţământului poporală condiţionată de zelulă confesiuniloru şi ală cetăţeniloră, cari în majoritate suntă nemaghiari, cum crede mi­­nistrulu Csaky, că va isbuti a deş­tepta progresivă zelulă acestora, după ce elă însuşi este, care în locă de a deştepta zelă, împedecă în modă directă prin ingerinţele sale desvoltarea culturală a acestora, lovindă mereu în autonomiile con­fesiuniloră ? Progresulă în cultură, ală unui stată merge mână în mână cu li­bertatea cetăţeniloră. Cum va­­ puta dâră se înflorăscă la noi în­văţăm­entulă, când majoritatea ce­tăţeniloră — Nemaghiarii— suntă lipsit! de libertatea de a se des­­volta în elementulă propriu ală loră, şi cum va putè majoritatea cetăţenilor­ acestui stată să se entusiasmeze pentru sublimele sco­puri ale şcolei, când tocmai prin şcolă lucrază stăpânirea ţerei la stingerea individualităţii loră na­ţionale? Faţă cu pedecile, ce le pune guvernulă ungurescă în desvolta­­rea învâțământului Nemagh­iariloru, adecă ală acelora, cari în primulă locă susțină școlele, nici n’ar mai putea avea locă plângerea față cu cifrele de mai susă. Vorba e însă, că nu numai numerală școleloră, ci mai vertosu calitatea învăță­­mântului este, care hotăresce asu­pra înaintărei culturei. Dacă s’ar pute face şi în privinţa acesta o statistică, starea învăţământului din Ungaria ar înfăţişa unu ta­blou, de care însuşi ministrulu Csaky ar trebui se se sparie, pen­­tru­ că, precum bine soimu, înve­­ţămentulu în acâstă nenorocită ţară nu constă în adevăratele sci­­inţe, ci mai vîrtosu în însuşirea limbei maghiare. Este îngrijitorii resultatulu , la care o să ajun­gem­­ odată pe calea acâsta, căci eliminându-se din şcole sciinţa în favorula limbei unguresc!, ne vom­ pomeni chiar acum, în epoca „Kul­­turegyleturilor­“, pe o treptă de cultură identică cu a popoarelor­ semibarbare ale Asiei. FOILETONUL II „GAZ. TRANS.“ (24) Valurile Tinereţei. Romană ele Ivan Tu­rgh­eniev. XXXVI. încă şi după mieciula nopţii ardea lampa în odaia lui Sauin. El­ şedea la masă şi-i scria „Gemmei sale“. Ii po­vesti toate, îi descrie pe domnul­ și pe doamna Polesov — dar mai multa s’a ocupata de simțirile sale — și își încheiă epistola cu vorbele, că peste trei «file se vora revede!! In cealaltă (fi dimineța duse epistola la postă, după aceea se duse în grădina de cură, ca să se plimbe unde căuta musica în voia ei. Societate încă nu prea era. Se opri înaintea ve­randei unde căuta musica și ascultă pănă în fine cuvertura Diavoli Robert; de­­junânda, se îndreptă spre uină parcă mai pe alături, unde se sfla pe o laviță,—adân­­cindu-se în gândiri. Deodată îla atinge cineva cu mâne­­rula umbrelei. Saniu tresări, îmbrăcată uşora, cu o haină sură­­vereflă, cu o pălărie cu vela albă, cu mănuşi deschise, sprintenă şi gingaşă ca dimineţa verei, dar în mişcările şi pri­virile ei cu espresiunea deliciosă şi liniş­tită a somnului, se arătă în faţa lui Ma­ria Nicolaevna. „Bună diminața“, îi zise ea. „Te-am căutată deja aefi, dar d-ta te-ai depărtata dela lăcașula d-tale. Abia de-am golita ala doilea pahara — îmi este prescrisa prin medică se beau apă de aici — Dum­­nedeu șcie de ce... dară suntă bolnavă! Trebue să facă apoi o oră de plimbare. Vrei d-ta să’mi fi însoțitorulă ? Voma lua apoi câte o cafea.“ „Deja am dejunată“, răspunse Sa­nin ridicându-se; „de altmintrelea cu multă bucuriă îți voiu fi însoțitorulă la plimbare.“ „Atunci te roga, dă’mi brațulă . . . Nu te spăria: mireasa d-tale nu’i aici —nu te va vede.“ Sanin zâmbi fără de voie. De câte­­ori Maria Nicolaevna pomenia numele Gemmei, de atâtea­ ori îla cuprindea sim­țiri deosebite. Cu toate astea în grabă și bucurosa se supuse... Maria Nicolaevna repede și gingașa prinse brațul­ lui Sa­nin lăsându-se tare pe acela. „Să mergem­ pe calea aceasta“, efise ea aruncându’și umbrela pe umerii. „In tufișul, acesta mă simtă foarte acasă: te voiu conduce la locurile cele mai fru­­moase. Și sei ce ? (ea folosia desă vor­bele astea) acum încă nu voma vorbi despre vindere-cumpărare; voma pute discuta și după dejuna; acum îmi vei vorbi despre însuţi d-ta, ca să sciu cu cine amă de lucru. După aceea , decă poftesci — şi eu voiu vorbi unele şi al­tele despre mine. Te învoesci?“ „Da, Maria Nicolaevna, ce felă de lucruri interesante aşi pute să-ţi spună despre mine?“ „Aşteptă numai, aştepta. D-ta ai în­­ţelesu rău cuvintele mele. N’am de gândă se chocheteza cu d-ta“ Maria Nicola­evna mișcă din umera „Mireasa d-tale samănă unei statue antice și eu se cho­­chetezü cu d-ta?! Dar d-ta ai totuși o astfela de marfă căreia eu îi suntă cum­­parătorul”. Și vreu să și sciu cum e marfa d-tale ? Ei arată-mi — cum e ? Eu nu vreu să cunosc, singură aceea ce cumpără ci pe acela şi dela cine cumpăra. Acesta era vorba părintelui meu. Ei, începe.... Dar nu dela copilăria d-tale ci de pildă de când eşti în stră­inătate? şi unde ai fosta pănă acum. Să mergema mai încetă - nu e lipsă să ne grăbim!“. „Viu din Italia, unde am petrecuta câte­va luni“. „Pe cum vădă, d-ta ai o deosebită iubire faţă de Italia. E caracteristica, că nu ţ’ai aflată acolo idealulă. Iubesci arta? Pictura? séu mai bine musica?“ „Iubesca arta... iubescă tata ce e frumosa“. „Şi musica?“ „Şi musica!“ „Eu n’o iubesc­. îmi placa unele cântece rusesci — cu deosebire primă­vara şi véra, sei, însoţite cu jocă.... Ei dar nu de mine e vorba. Vorbesce nu­mai d-ta“. Maria Nicolaevna din când în când ochia pe furişă pe Sanin. Statura ei era înaltă și fața ei mai așa ca a lui Sanin în paralelă. Sanin începu să vorbescă — la în­ceput, opintindu-se și puțină cam ne­­bagatorii de seamn — mai tarefiu însă era bogată în vorbe, ba flecărosa chiar. Și îi vorbi multe așa. Plimbarea și conversația lui Sarin cu Maria Nicolaevna ținu o oră întregă. Nu poposiră nici măcară odată, ci mer­geau mereu totă înainte pe promenadele tufişului, ce se părau infinite; acuşi su­iau muntele, acuşi arăşi scoboriau la de vale ascunc­endu-se în umbra recorosa şi ţinându-se mână’n mână. Câte-odată Sanm era cuprinsă de mâniă. Cu Gemma, cu iubita lui Gemma nici-odată nu s’a plimbat o vreme aşa lungă.... și âtă aceasta damă l’a încătușată pe deplina“. IDIUST .A.IF’.A.IER­A.. Scupcin­ sertesei, ca se caute toate ocasiunile posibile pen­tru a da espresiune simpatiei Francesi­­lor, față cu Rusia, se studieze toate acele modalități, prin cari s’ar putea ridica co­­mercialii între aceste două ţări, să afle cum s’ar pute mări creditul, şi în fine scopul­ societăţii este, ca prin confe­­renţe publice şi prin pressă să clarifice opiniunea publică asupra intereselor­ comune ale acestora două ţări. Socie­tatea nu are de scop, a se ocupa cu politica şi cu religiunea. „Figaro“ din Paris­ se plânge în numerul­ său mai nou, că guvernului franceso nu voiesce să întărăscă statutele acestei societăţi. Cestiunea s’a adusă din nou în discusiune în consiliul, ministe­riala şi mai mulţi miniştri au făcuta cu acesta ocasiune aspre imputări ministru­lui de esterne. Ribot, ministrului de es­­terne ala Franciei, s’a dusu la ambasa­­dorul­ rusescu br. Mohrenheim, pentru ca să-la asigure de buna voinţă faţă cu Rusia atât a guvernului francesc, câta şi a societăţii amicilora Rusiei. In sensul a Se scrie din Belgrade, că progre-j acesta j.g.a încredinţat l 8g faţă şi am­siştii­ în unire cu liberalii, au hotarita­m­basadorul­ francesa din St.-Petersburg. Ribot a rugata tâta-odată pe preşedin­tele societăţii amicilor­ Rusiei, pe d-la Féry d’Esclandsot, ca şi pănă atunci, pănă când ministrulă va putea lua pe cale oficială disposiţiunile necesare, să rămână şi mai departe la locuia său de preşedinte, a se lupta din toate puterile contra pro­iectelor­ de reformă, ce vor­ fi presen­­tate de radicali. Deşi oposiţiunea, liberalii şi pro­gresiştii, nu au multe locuri în scupcina, totuşi se crede că vora pune mari pe­­deci guvernului radicala. Pe de altă parte guvernulă este ameninţată chiar din partea radicaliloră, cari îlă susţină; ei ceră ca cestiunea Macedonenă să se pună la desbatere în soupcină. Se crede, că la casa contrari mulţi dintre radicali vor­ trece in tabăra inimică guvernului. Astfel, este de prevădută, că guvernulă cu totă majoritatea, de care dispune, va întâmpina multe greutăţi, mai alesă acum de când a cedată Austriei în ces­tiunea economică cu porcii. Amicii Rusiei. In Francia s’a înfiinţata ună fela de societate, care se numesce „Amicii Rusiei.“ Scopul­ acestei societăţi este: O voce asupra situaţiunei în Ungaria. „Parlamentar“ din Viena pu­blică în numerulă seu mai nou următorulă articulă, înfăţişândă si­­tuaţiunea naţionalităţilor­ şi în specială a nostră a Românilor, în următorul­ tablou posomorită . Cu conferenţa de la Sibiiu a Româ­­nilora din Transilvania şi Ungaria, a ajunsa din nou in discuţie sartea naţio­­nalităţilora autochtone din Ungaria. De trei decenii lucră statuia maghiara la prefacerea naţionalităţilor­ autochtone

Next