Gazeta Transilvaniei, noiembrie 1890 (Anul 53, nr. 245-268)
1890-11-08 / nr. 251
£ ilacțiuea Asulilitutluia TiîOiralb: BSASOVU, pla(* mare ir. 22 Briick nefraccats) nau« pri*w»eă. Masa scripte care re trimită I Birourile ae aiuduii: Br« ovu, p sts mars Mr. 22 Inserate mai primescâ în Visna Rudolfa Moste Kaasenstein ,fc Volger (Otto Maas), trie Schalek, A.lois Htund IM. Dukes, A. Oppelik,J.Donmtberg in Budapesta .* J. V. Goldberger in on Meu* Eckstein Bernat: îs Frankfurt: 9. L. Daubs.In Hamburg: A. Steiner. Preţuiri inserţiujaitoru; o seria farmonda pe o coloana 8 or. 280 cf. timbru pentru o puitoare. Publicări mai dese dupâ tarifă și învoială. Reclama pe pagina III-a o aereă 10 c*. v. a. acu 80 ani. „Gazeta41 ese în fiă care 41* jLboamen ie peitri AMtio-Oit»rl»f Fe ană ană 12 fl., pe se*. lom) 6 II., pe trei Ioni 3 NI. Pentru România si străinitate. Pe unu anu 40 franoî, pe sese luni 20 franoî, pe trei luni 10 franoî. se prenumără la toate oficieie poştale din întru și din afară și la doi. colectori. Abonamentul pentru Biaiori: le administrațiune, piața maz* Nr. 22, etagiaiu I.: pe ană ană 10 II., pe şăse lani 5 II., pe trel lan!2 NI. 50 or. Ca dnsulă In casă: pe ană ană 12 II. pe șese lani 6 II., pe trei luni 3 N. Ună esemplară 5 cr, v. a. ,en 15 baci. AtfUn abonamentele ofttă și incerțiacile sântă a se plăti înainte. . 251. Brsistt, Joi S201 Noemvre 1890. Din causa sf. sărbători de mâne, diarulii nu va apare pănii Vineri săra. Braşovu, 7 Noemvre v. 1890. Pe lângă toate insuințele cele mari ale ministrului Csaky,starea învăţământului în Ungaria, nici chiar după vederile proprii ale ministrului şi ale consoţitorii sei, nu este nici pe departe mulţumitoare. Insuşi ministrului se plângea mai cfilele trecute de nesuficienţa şcolelor medii aflătore în Ungaria, aşa că s’a recrutu silitu din astă causă a întră în înţelegere cu mai multe oraşe pentru sporirea şcoleloru. In ce privesce învăţământul propriu poporal, situaţiunea în generală este tristă şi posomorita. Din numărulă totală alu şcolarilor, aflători în Ungaria, în numără de trei milioane şi jumătate, se află 453 de mii, va să efică totu cam al 6-lea, cari nu cercetază de locă şcola; dintre şcolarii eşiţi din şcoalele poporale s’au aflată 6859 cari încă nici n’au învăţată a scrie. Acestea suntă totă atâtea doverji, că starea învăţământului în Ungaria nu se poate numi nici de cum strălucită. Uiarele ungurescî, cu ministrulă Csaky cu totu, suntă de acordă întru a constata acâstă nemulţămire, dar pe lângă toate acestea nu voră se scie, că însuși ministrulă Csaky şi sistemulă actuală de guvernare suntă în prima liniă, cari împedecă adevărata desvoltare a învăţământului. Pentru ce se plânge ministrul Csaky de nesuficienţa şcolelor medii, când naţionalităţilor din banii lor proprii li se interesice de a înfiinţa asemenea şcole ? Pentru ce atâtea plângeri asupra învăţământului poporală, când însuşi ministrulă Csaky este celu dintâiu, care dă lovitura de morte şcoleloră poporale, subtrăgându-le din serviciulu învăţământului pentru a le pune în serviciulu maghiarisărei? Starea învăţământului poporală în Ungaria este condiţionată de zelulă cetăţeniloră şi alu confesiuniloru. Acestea suntă în prima liniă, cari susţinu şcolele poporale, căci din 15 milioane şi mai bine de florini, statulă nu contribue pentru susţinerea şcolelor, nici două milioane pe ană. Fiindă aşadară desvoltarea învăţământului poporală condiţionată de zelulă confesiuniloru şi ală cetăţeniloră, cari în majoritate suntă nemaghiari, cum crede ministrulu Csaky, că va isbuti a deştepta progresivă zelulă acestora, după ce elă însuşi este, care în locă de a deştepta zelă, împedecă în modă directă prin ingerinţele sale desvoltarea culturală a acestora, lovindă mereu în autonomiile confesiuniloră ? Progresulă în cultură, ală unui stată merge mână în mână cu libertatea cetăţeniloră. Cum va puta dâră se înflorăscă la noi învăţămentulă, când majoritatea cetăţeniloră — Nemaghiarii— suntă lipsit! de libertatea de a se desvolta în elementulă propriu ală loră, şi cum va putè majoritatea cetăţenilor acestui stată să se entusiasmeze pentru sublimele scopuri ale şcolei, când tocmai prin şcolă lucrază stăpânirea ţerei la stingerea individualităţii loră naţionale? Faţă cu pedecile, ce le pune guvernulă ungurescă în desvoltarea învâțământului Nemaghiariloru, adecă ală acelora, cari în primulă locă susțină școlele, nici n’ar mai putea avea locă plângerea față cu cifrele de mai susă. Vorba e însă, că nu numai numerală școleloră, ci mai vertosu calitatea învățământului este, care hotăresce asupra înaintărei culturei. Dacă s’ar pute face şi în privinţa acesta o statistică, starea învăţământului din Ungaria ar înfăţişa unu tablou, de care însuşi ministrulu Csaky ar trebui se se sparie, pentru că, precum bine soimu, înveţămentulu în acâstă nenorocită ţară nu constă în adevăratele sciinţe, ci mai vîrtosu în însuşirea limbei maghiare. Este îngrijitorii resultatulu , la care o să ajungem odată pe calea acâsta, căci eliminându-se din şcole sciinţa în favorula limbei unguresc!, ne vom pomeni chiar acum, în epoca „Kulturegyleturilor“, pe o treptă de cultură identică cu a popoarelor semibarbare ale Asiei. FOILETONUL II „GAZ. TRANS.“ (24) Valurile Tinereţei. Romană ele Ivan Turgheniev. XXXVI. încă şi după mieciula nopţii ardea lampa în odaia lui Sauin. El şedea la masă şi-i scria „Gemmei sale“. Ii povesti toate, îi descrie pe domnul și pe doamna Polesov — dar mai multa s’a ocupata de simțirile sale — și își încheiă epistola cu vorbele, că peste trei «file se vora revede!! In cealaltă (fi dimineța duse epistola la postă, după aceea se duse în grădina de cură, ca să se plimbe unde căuta musica în voia ei. Societate încă nu prea era. Se opri înaintea verandei unde căuta musica și ascultă pănă în fine cuvertura Diavoli Robert; dejunânda, se îndreptă spre uină parcă mai pe alături, unde se sfla pe o laviță,—adâncindu-se în gândiri. Deodată îla atinge cineva cu mânerula umbrelei. Saniu tresări, îmbrăcată uşora, cu o haină surăvereflă, cu o pălărie cu vela albă, cu mănuşi deschise, sprintenă şi gingaşă ca dimineţa verei, dar în mişcările şi privirile ei cu espresiunea deliciosă şi liniştită a somnului, se arătă în faţa lui Maria Nicolaevna. „Bună diminața“, îi zise ea. „Te-am căutată deja aefi, dar d-ta te-ai depărtata dela lăcașula d-tale. Abia de-am golita ala doilea pahara — îmi este prescrisa prin medică se beau apă de aici — Dumnedeu șcie de ce... dară suntă bolnavă! Trebue să facă apoi o oră de plimbare. Vrei d-ta să’mi fi însoțitorulă ? Voma lua apoi câte o cafea.“ „Deja am dejunată“, răspunse Sanin ridicându-se; „de altmintrelea cu multă bucuriă îți voiu fi însoțitorulă la plimbare.“ „Atunci te roga, dă’mi brațulă . . . Nu te spăria: mireasa d-tale nu’i aici —nu te va vede.“ Sanin zâmbi fără de voie. De câteori Maria Nicolaevna pomenia numele Gemmei, de atâtea ori îla cuprindea simțiri deosebite. Cu toate astea în grabă și bucurosa se supuse... Maria Nicolaevna repede și gingașa prinse brațul lui Sanin lăsându-se tare pe acela. „Să mergem pe calea aceasta“, efise ea aruncându’și umbrela pe umerii. „In tufișul, acesta mă simtă foarte acasă: te voiu conduce la locurile cele mai frumoase. Și sei ce ? (ea folosia desă vorbele astea) acum încă nu voma vorbi despre vindere-cumpărare; voma pute discuta și după dejuna; acum îmi vei vorbi despre însuţi d-ta, ca să sciu cu cine amă de lucru. După aceea , decă poftesci — şi eu voiu vorbi unele şi altele despre mine. Te învoesci?“ „Da, Maria Nicolaevna, ce felă de lucruri interesante aşi pute să-ţi spună despre mine?“ „Aşteptă numai, aştepta. D-ta ai înţelesu rău cuvintele mele. N’am de gândă se chocheteza cu d-ta“ Maria Nicolaevna mișcă din umera „Mireasa d-tale samănă unei statue antice și eu se chochetezü cu d-ta?! Dar d-ta ai totuși o astfela de marfă căreia eu îi suntă cumparătorul”. Și vreu să și sciu cum e marfa d-tale ? Ei arată-mi — cum e ? Eu nu vreu să cunosc, singură aceea ce cumpără ci pe acela şi dela cine cumpăra. Acesta era vorba părintelui meu. Ei, începe.... Dar nu dela copilăria d-tale ci de pildă de când eşti în străinătate? şi unde ai fosta pănă acum. Să mergema mai încetă - nu e lipsă să ne grăbim!“. „Viu din Italia, unde am petrecuta câteva luni“. „Pe cum vădă, d-ta ai o deosebită iubire faţă de Italia. E caracteristica, că nu ţ’ai aflată acolo idealulă. Iubesci arta? Pictura? séu mai bine musica?“ „Iubesca arta... iubescă tata ce e frumosa“. „Şi musica?“ „Şi musica!“ „Eu n’o iubesc. îmi placa unele cântece rusesci — cu deosebire primăvara şi véra, sei, însoţite cu jocă.... Ei dar nu de mine e vorba. Vorbesce numai d-ta“. Maria Nicolaevna din când în când ochia pe furişă pe Sanin. Statura ei era înaltă și fața ei mai așa ca a lui Sanin în paralelă. Sanin începu să vorbescă — la început, opintindu-se și puțină cam nebagatorii de seamn — mai tarefiu însă era bogată în vorbe, ba flecărosa chiar. Și îi vorbi multe așa. Plimbarea și conversația lui Sarin cu Maria Nicolaevna ținu o oră întregă. Nu poposiră nici măcară odată, ci mergeau mereu totă înainte pe promenadele tufişului, ce se părau infinite; acuşi suiau muntele, acuşi arăşi scoboriau la de vale ascuncendu-se în umbra recorosa şi ţinându-se mână’n mână. Câte-odată Sanm era cuprinsă de mâniă. Cu Gemma, cu iubita lui Gemma nici-odată nu s’a plimbat o vreme aşa lungă.... și âtă aceasta damă l’a încătușată pe deplina“. IDIUST .A.IF’.A.IERA.. Scupcin sertesei, ca se caute toate ocasiunile posibile pentru a da espresiune simpatiei Francesilor, față cu Rusia, se studieze toate acele modalități, prin cari s’ar putea ridica comercialii între aceste două ţări, să afle cum s’ar pute mări creditul, şi în fine scopul societăţii este, ca prin conferenţe publice şi prin pressă să clarifice opiniunea publică asupra intereselor comune ale acestora două ţări. Societatea nu are de scop, a se ocupa cu politica şi cu religiunea. „Figaro“ din Paris se plânge în numerul său mai nou, că guvernului franceso nu voiesce să întărăscă statutele acestei societăţi. Cestiunea s’a adusă din nou în discusiune în consiliul, ministeriala şi mai mulţi miniştri au făcuta cu acesta ocasiune aspre imputări ministrului de esterne. Ribot, ministrului de esterne ala Franciei, s’a dusu la ambasadorul rusescu br. Mohrenheim, pentru ca să-la asigure de buna voinţă faţă cu Rusia atât a guvernului francesc, câta şi a societăţii amicilora Rusiei. In sensul a Se scrie din Belgrade, că progre-j acesta j.g.a încredinţat l 8g faţă şi amsiştii în unire cu liberalii, au hotaritambasadorul francesa din St.-Petersburg. Ribot a rugata tâta-odată pe preşedintele societăţii amicilor Rusiei, pe d-la Féry d’Esclandsot, ca şi pănă atunci, pănă când ministrulă va putea lua pe cale oficială disposiţiunile necesare, să rămână şi mai departe la locuia său de preşedinte, a se lupta din toate puterile contra proiectelor de reformă, ce vor fi presentate de radicali. Deşi oposiţiunea, liberalii şi progresiştii, nu au multe locuri în scupcina, totuşi se crede că vora pune mari pedeci guvernului radicala. Pe de altă parte guvernulă este ameninţată chiar din partea radicaliloră, cari îlă susţină; ei ceră ca cestiunea Macedonenă să se pună la desbatere în soupcină. Se crede, că la casa contrari mulţi dintre radicali vor trece in tabăra inimică guvernului. Astfel, este de prevădută, că guvernulă cu totă majoritatea, de care dispune, va întâmpina multe greutăţi, mai alesă acum de când a cedată Austriei în cestiunea economică cu porcii. Amicii Rusiei. In Francia s’a înfiinţata ună fela de societate, care se numesce „Amicii Rusiei.“ Scopul acestei societăţi este: O voce asupra situaţiunei în Ungaria. „Parlamentar“ din Viena publică în numerulă seu mai nou următorulă articulă, înfăţişândă situaţiunea naţionalităţilor şi în specială a nostră a Românilor, în următorul tablou posomorită . Cu conferenţa de la Sibiiu a Românilora din Transilvania şi Ungaria, a ajunsa din nou in discuţie sartea naţionalităţilora autochtone din Ungaria. De trei decenii lucră statuia maghiara la prefacerea naţionalităţilor autochtone