Gazeta Transilvaniei, octombrie 1891 (Anul 54, nr. 217-241)
1891-10-18 / nr. 231
Braşovi, 17 Octomvre v. Amu urmăritu şi urmărimu cu atenţiune tote câte se scriu în foile maghiare despre noi Românii, mai alesă de ună timpă încoce, de când este la modă cafiarele oposiţionale maghiare se strige, că cabinetulă Szapary trădăză interesele „naţiunei“, fiindcă ar ave de cugetă se pacteze cu naţionalităţile. S’au publicată în unele foi, şi mai alesă în organulă paraponisitului deputată ungură ardelenii Iuliu Horvath, articulî sensaţionali cu privire la Români şi la pretinsele loră raporturi cu actualulă ministeriu Szapary; s’a scrisă în acestă organă înainte cu vre-o 10—120 film ună adevărată romană despre o pretinsă „schimbare în politica Românilor “, în care figureza bărbaţi de ai noştri răposaţi, ca eroi ai acţiunei, iar alţii, cari trăiescă încă, sunt citaţi ca morţi. S’a vorbită în povestirile amintite din „Magyar Hirlap“, căci aşa se numesce organulă lui Horvath Gyula — despre ună complet formală ală tuturoră bărbaţilor noştri conducători, cu scopă de a se lăpăda de politica naţională şi a îmbrăţişa o politică guvernamentală, precum şi despre ună uriaşă plană de împăcare ală d-lui Szapary, care ar ară de cugetă se omăre cu o lovitură mai multe musce deodată şi se săverşăscă minunea unei depline împăciuiri cu Românii. Planulă de împăcare din poveste, cuprindea următorele puncte capitale: Szapary ar închide ochii la viitoarele alegeri ca Românii să-şi pătă alege vreo 10—12 deputaţi naţionali, iar pretutindeni, unde sunt în minoritate, alegătorii români se sprijinăscă guvernul. Mai departe Szapary le ar promite Românilor, că legea de naţionalitate se va esecuta în spirită câtă se poate mai liberală; în fine ar da concesiunea pentru înfiinţarea unui nou gimnasiu română în Aradă şi ar numi şi doi fişpanî români, numai doi, se vede pentru ca nu cumva să se conturbe echilibrulă faţă cu Saşii. Stafagială acestoră destăinuiri eşite din capetele născocităre ale antagoniştilor, actualului ministrupreşedinte Szapary îlă formăză totă feliulă de cutezare şi obraznice insinuări la adresa multoră dintre fruntaşii naţiei nostre. N’am o dată nici o importanţă poveştiloră tendenţiăse din „Magyar Hirlap“ şi n’amă voită să mai vătămămă bunulă semţă şi bunulă gustă ală cetitoriloră noştri reproducându-le. Dar nu ne mai puteamă ocupa cu ele şi din causă, pentru că deveniră anticitate, fiindă îndată după apariţiunea lor, desminţite categorică prin declarările făcute în camera ungară de cătră miniştri Szapary şi Szilagyi. Scimă că în şedinţa dela 19. c. şi într’una din cele următore domnii Szapary şi Szilagyi, apărându-se în contra atacurilor hipernaţionalului conte Apponyi, au declarată categorică, că nici prin gândă nu le trece de a pacta cu naţionalităţile. In faţa acestei declarări articulii din „Magyar Hirlap“ publicaţi în 16 şi 17 Oct. îşi pierdură ori şi ce importanţă. Numai în două privinţe puteau să mai atragă încâtva atenţiunea nostră. Mai întâiu ca dovadă câtă de mare este ura personală a archimamelucului lui Tisza Kalman în contra lui Szapary, dăcă nu se sfiesce a’lu combate cu astfeliu de scornituri. Al doilea vedeamă pe lângă fătă tactica oposiţională în acei articuli şi tendinţa de a contribui la zăpăcirea minţilor între Români, la care se lucrăză acum de câtva timp, în modă sistematică. Horváth Gyula este Ungură ardelănă şi i-ar plăcă ca acum, în faţa celei mai grave situaţiuni, Românii să-şi părdă minţile, să devină confilşi şi tărbăciţî, să nu mai vrea să scie de bărbaţii loră conducători şi de vechile postulate şi aspiraţiuni naţionale şi să servăscă ărăşî duşmaniloră loră seculari ca materială bună de esploatată pentru planurile lor guvernamentale şi oposiţionale. Se înşălă însă amară cei ce-şi pună speranţele în slăbiciunile unora şi altora. Poporulă română îi va da de minciună prin tăria, cu care va sei întâmpina orice momeli şi amăgiri din partea adversarilor săi. FOILETONUL „GAZ. TRANS.“ Fraţii gemeni. (Novelă de E. Plouvier.) (Urmare). Richard în timpulă câtă a petrecută în Inchisore cu ajutorulă studieloră şi esperienţeloră sale de pănă acum a făcută o carte, în care s’a reoglindată totă spiritulă său; acestă apă a fostă ună cap d’operă. Lucru firescă, că şi-a avută şi opulă acesta imperfecţiunile şi greşelile sale, deoarece acestă capacitate necunoscută soia ceti şi scrie numai mecanică, fără orice cunoscinţe mai malte; repetamă însă, că se reoglinda în acestă apă totă spiritulă său. Richard, terminându-şî partea, timpulă pănă la pertractarea causei sale şi l’a petrecută cu recetirea, completarea şi coregerea opului său, care-lă făcea să devină din ce mai mândru şi mai recunoscătoră faţă cu ziditorule, care l’a inspirată. Avea însă tînărulă ş’o patimă, pe care nici de cum nu o putea suprima. Acâstă patimă era iubirea lui înfocată, pe care şi acum o nutrea faţă de tînăra contesă Éva Lestranges. Acesta era pentru elă o pasiune fără speranţă, şi amă puteaface chiar, fără dorinţă, care-l făcea să blasteme fapta fratelui său; inima lui era muncită de suferinţe amare. Câtă timpă şi-a scrisă cartea, neîncetata se gândea la Eva, mângâia pe mamă sa şi se ruga pentru Valentină. Sosi în fine efiua pertractărei. In diminaţa aceleifile 80 scula mai palidă ca altadată; noaptea i-a fostă înfiorătore şi deşi se gândea încă de multă ca să fiă tare şi euragiosă ia acea ,fii acum era slabă, timidă și suferindă. La amectă avea să fiă dusă înaintea tribunalului și la 11 ore mamă-sa era deja lângă elă. — „Curagiu, fiiulă meu, —fise sărmana mamă ștergândă lacrimile fiiului său, — curagiu, fiiulă meu! Ei voră recunósce nevinovăţia ta. Nu te voră condamna, asta-i cu neputință, pentru că tu nu ai putută înstrăina acelă acă afurisită. Se vorbesce, c’ai fi mărturisită, că tu l’ai luată; asta însă e cu neputință.“ — „Adevărată“, mamă, eu am renoscută faptulă“. — Cum? Nu, asta nu se poate! Vei fi făcut’o, poate, într’una momenta, când omul, nu stie ce orice. E cu neputinţă, ca tu să fi înstrăinată ceva. Tu vei fi eliberată. Pute-s’ar ore, ca după atâta timp să mai rămână ascunsă nevinovăţia?“. Sermana Martă! Pe lângă tată speranţa ei, plângea, lacremile ei curgeau şiroie pe fruntea fiiului său tristă şi descuragiată. — „Poate să mă înșelă — începu ea într’ună târefiu plină de întristare — dar totă una. Uite Richard, primeste acâstă cruduliță de aură, pune-o la grumazi și eu suntă sigură, că-ți va aduce norocă.“ Picendă acestea, ea atârnă crucea la gâtulă fiiului său. Orologiulă într’aceea bătu douăsprectece. Gendarmii intrară la prisonieră și după-ce isbutiră a despărți pe mamă de fiiu, luară pe Richard și-lă duseră. Marta mergea după ei și mergendă se ruga neîncetată lui Dumnezeu, fără de-a fi plânsă însă. Să plângă acuma nu mai putea. La pertractare, servitorulă lui Les- tranges jură, că pe Richard l’a vădută mai de multe ori pe lângă ferestră, pe care apoi a intrată în odaia, în care fu aflată de contele. Acestă mărturisire au întărit’o și alți doi servitori. Acusatulă se apăra slabă, venise în confusiune, o spusă falsă ceea ce trebuia să spună adevărată şi a mărturisită ce nu trebuia să mărturisască. Tribunalul e l’a condamnată la muncăfilnică pe cinci ani şi pe lângă aceea avea să stee o oră pe banca de ruşine, după cum era obiceiulă pe atunci, în caşuri de asemenea natură. Nici Richard, nici mumă-sa nu şi-au putută aduce aminte de-o asemenea pedepsă.....Când buzele preşedintelui rostiră sentinţa, tinerulă esclama: —„Domniloră, eu sunt nevinovată şi acesta o potă dovedi cu ună singură cuventă“, picendă acestea, de-odată se opri. Elă voise să pronunţe numele lui Valentină. — „Acusatului ’i se dă timpă de treifile —fise președintele — pentru a-’și pute înainta recursă.“ Cândă pe Richard l’au dusă arășl -A. InTTJTLU 117. ^eaaeea* ese în fiă-oare cj î iSosameite ptitri Attro-Ungaria Pe unu anu 12 fl., pe sof.1 luni 6 NI., Pe trei luni 3 fl. Funi România iletrăiaitate: Pe unu anu 40 franci, pe şasa luni 20 franci, pe trei luni 10 franci. se prenumără la toate oficiele poştale din Intru şi din afară şi la doi. colectori. Abdamentull nemţii Braiovă, la administraţiune, piaţa mare Nr. 22, etagiul I I., pe unu anu 10 fl., pe şase luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 or. Cu dusulu în casă. Pe unu anu 12 fl. pe lése luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Unu exemplaru 5 or, ▼. a. seu 15 bani. Atâta abonamentele ofttu și inserțiunile suntu a se plăti înainte. «•«um* íísísumim T1Î8IÎSÎ8. .■(VAifOVU, plata mare Sr. 22 iotfaofl nsirancat© uv. jarín*ím4. Me&uacripte »u gs retrimită : Siroirile ieamelui: ape ova, piața mare Nr 22 Insöir&te mai prire.eaoü ftn VSsna Stodetfü Moste EaasensUin <fS Tolger $üc Maat), *?*nrü Schahk, Alois Berndl M. Dukes, Á, Oypelik, J,Don- Q4}<vr?, In Budapesta: 1. 7. Golihér ger Anion Ménes Eckstein Bemal: (a Frankfurt: 9, L. Daube; In Hamburg: Á. Steiner. Î^etnfii in«erțiunilorti;o «aria tarmonda pa o polona 8 or. ji 80 or. ilmbrn pentru e puricare. PublicArl mai dea« după tarifă şi£u*7i miâ. Naslama p* padina ITI-a ofereă 10 or. v. a. aevt SO ban!. Nr. 231. BraşovU, Vineri, 18 (30) Octomvre. 1891. CRONICA POLITICĂ. — 17 (29) Octomvre. — O telegramă din Berlină anunţă, că cele patru societăţi cehe din Viena au ţinută în 25 e. n. o adunare la care au luată parte vr’o 300 de inşi. Deputatul Fim, alesă ca presidentă, a rostită ună discursă mai lungă în care accentua, că în Viena se află la vr’o 100.000 de Cehi şi numai o școilă poporală cehă, care de altcum e de ună caracteră privată. Eim speră, că peste crece ani numărulă Cehiloră în Viena se va urca la 200.000, cari superbi se voră declara pe sine ca Cehi. Interesele Cehiloră vienesi — (fise—este indentice cu instiinţele partidei Cehilor tineri. Cu acestă prilegiu au vorbită mai mulţi inşi, cari toţi s’au pronunţată în acestă sensă şi au cerută ca în fiă care departamente să se ridice cela puţinii o şcolă poporală cehă. In şedinţa din 26 Octomvre a camerei francese s’a desbătută bugetulu ministerului de interne. Deputatulă Delande desfăşura situaţia din Egiptă şi ceru lămuriri asupra cestiunei Tuat. Deputatulă Delafosse, ceru lămuriri asupra raporturilor Franciei cu Italia şi mustră guvernulă, că a luată parte la festivităţile dela Nizza, că nu a luată în apărare pe peregrinii francesî din Roma şi că a trasă în judecată pe archiepiscopală din Aix. Oratorulă observă, că Francia nu se gândeşte la restaurarea puterei lumesel a papei; numai printr’o statornicia liniştită poate guvernulă să-şi câştige respectulă Italiei. Ministrulă Ribot, răspunijendă, sfisei că recunosce, că iritarea din Italia nu stă în legătură cu escesele din 3 Octomvre, eră o dată cătră episcopă ună circulară, pe care însuşi popa l’a declarată de îndreptăţită. La fine declară ministrulă, că apropierea între Rusia şi Francia nu a uimită pe nimenea; ea a fostă o urmare a simpatiei şi a comunităţii de interese, şi că acesta este o nouă garanţâ a păcei. Vorbirea ministrului Ribot, a fostă primită cu vile aplause. — Situaţiunea din China devine din efi în efi totă mai rea. Acum de curândă se telegrafiază, că a isbucnită o nouă rescolă în provincia Fukir. Centrală acestei rescoale este orașulă Thema. Conducătorulă rescoalei, ună așa numită Chen, a adunată sub stindardulă său cam la 2000 de insurgenți, cu care are de gândă să alunge dinastia Ta-Ching. SOIRILE PILEI. — 17 (29) Octomvre. O faptă demna de imitată. Din Bihoră ni se scrie: „De când adversarii noştri caută toate mijloacele pentru a ne sugruma, simţulă naţională ală Româniloră noştri se stârnesce şi desvolltă. Cine poate oare păstra şi desvolta mai bine simţulă românescă în poporă, ca preotulă, care nu numai că e independentă şi poate lucra mai liberă, dar e şi datoră moralicesce a se îngriji, ca iubirea de sânge şi de limbă să nu se stângă, ci să se desvolte. Pătrunşi adâncă de acestă adevără, d-nii teologi din diecesa Oradiei, cari au absolvată în anulă acesta, s'au hotărîtui a nu conserva în altă limbă și a nu lua în căsătoriă, pe care nu scie românesce. Pentru că cu durere trebue să mărturisescă, suntă familii preoțesci, unde vorba română nu se folosesce decâtă doră în bucătăriă, ori poate nici acolo. Lacrămi de bucuria a storsă din ochii mei acestă faptă măriţă a d-loră teologi şi aşi dori, ca să o urmărescă şi ceilalţi d-nî teologi, cari încă nu au absolvate. Prin aoésta vomă ajunge celă mai puţină acolo, că decă nu de dra-