Gazeta Transilvaniei, octombrie 1891 (Anul 54, nr. 217-241)

1891-10-18 / nr. 231

Braşovi, 17 Octomvre v. Amu urmăritu şi urmărimu cu atenţiune tote câte se scriu în foile maghiare despre noi Ro­mânii, mai alesă de ună timpă încoce, de când este la modă ca­­fiarele oposiţionale maghiare se strige, că cabinetulă Szapary tră­­dăză interesele „naţiunei“, fiindcă ar ave de cugetă se pacteze cu naţionalităţile. S’au publicată în unele foi, şi mai alesă în organulă paraponi­sitului deputată ungură ardelenii Iuliu Horvath, articulî sensaţio­­nali cu privire la Români şi la pretinsele loră raporturi cu ac­­tualulă ministeriu Szapary; s’a scrisă în acestă organă înainte cu vre-o 10—12­0 film ună adevă­rată romană despre o pretinsă „schimbare în politica Românilor­ “, în care figureza bărbaţi de a­i noştri răposaţi, ca eroi ai acţiunei, iar alţii, cari trăiescă încă, sunt­ citaţi ca morţi. S’a vorbită în povestirile amin­tite din „Magyar Hirlap“, căci aşa se numesce organulă lui Hor­vath Gyula — despre ună complet formală ală tuturoră bărbaţilor­ noştri conducători, cu scopă de a se lăpăda de politica naţională şi a îmbrăţişa o politică guverna­mentală, precum şi despre ună uriaşă plană de împăcare ală d-lui Szapary, care ar ară de cugetă se omăre cu o lovitură mai multe musce deodată şi se săverşăscă minunea unei depline împăciuiri cu Românii. Planulă de împăcare din po­veste, cuprindea următorele puncte capitale: Szapary ar închide ochii la viitoarele alegeri ca Românii să-şi pătă alege vreo 10—12 de­putaţi naţionali, iar pretutindeni, unde sunt în minoritate, alegătorii români se sprijinăscă guvernul­. Mai departe Szapary le ar promite Românilor­, că legea de naţiona­litate se va esecuta în spirită câtă se poate mai liberală; în fine ar da concesiunea pentru înfiinţarea unui nou gimnasiu română în A­­radă şi ar numi şi doi fişpanî ro­mâni, numai doi, se vede pentru ca nu cumva să se conturbe echi­­librulă faţă cu Saşii. Stafagială acestoră destăinuiri eşite din capetele născocităre ale antagoniştilor, actualului ministru­­preşedinte Szapary îlă formăză totă feliulă de cutezare şi obraznice insinuări la adresa multoră dintre fruntaşii naţiei nostre. N’am o dată nici o importanţă poveştiloră tendenţiăse din „Ma­gyar Hirlap“ şi n’amă voită să mai vătămămă bunulă semţă şi bunulă gustă ală cetitoriloră noştri re­­producându-le. Dar nu ne mai puteamă ocupa cu ele şi din causă, pentru că deveniră anticitate, fiindă îndată după apariţiunea lor, des­­minţite categorică prin declară­rile făcute în camera ungară de cătră miniştri Szapary şi Szilagyi. Scimă că în şedinţa dela 19­­. c. şi într’una din cele următore domnii Szapary şi Szilagyi, apă­­rându-se în contra atacurilor­ hi­­pernaţionalului conte Apponyi, au declarată categorică, că nici prin gândă nu le trece de a pacta cu naţionalităţile. In faţa acestei declarări arti­­culii din „Magyar Hirlap“ publi­caţi în 16 şi 17 Oct. îşi pierdură ori şi ce importanţă. Numai în două privinţe puteau să mai atragă încâtva atenţiunea nostră. Mai în­­tâiu ca dovadă câtă de mare este ura personală a archimamelucului lui Tisza Kalman în contra lui Szapary, dăcă nu se sfiesce a’lu combate cu astfeliu de scornituri. Al­ doilea vedeamă pe lângă fătă tactica oposiţională în acei arti­­culi şi tendinţa de a contribui la zăpăcirea minţilor­ între Români, la care se lucrăză acum de câtva timp, în modă sistematică. Horváth Gyula este Ungură ardelănă şi i-ar plăcă ca acum, în faţa celei mai grave situaţiuni, Ro­mânii să-şi părdă minţile, să de­vină confilşi şi tărbăciţî, să nu mai vrea să scie de bărbaţii loră conducători şi de vechile pos­tulate şi aspiraţiuni naţionale şi să servăscă ărăşî duşmaniloră loră seculari ca materială bună de es­­ploatată pentru planurile lor­ gu­vernamentale şi oposiţionale. Se înşălă însă amară cei ce-şi pună speranţele în slăbiciunile unora şi altora. Poporulă română îi va da de minciună prin tăria, cu care va sei întâmpina ori­ce momeli şi amăgiri din partea ad­­versarilor­ săi. FOILETONUL „GAZ. TRANS.“ Fraţii gemeni. (Novelă de E. Plouvier.) (Urmare). Richard în timpulă câtă a petre­cută în Inchisore cu ajutorulă studie­­loră şi esperienţeloră sale de pănă acum a făcută o carte, în care s’a reoglindată totă spiritulă său; acestă apă a fostă ună cap­ d’operă. Lucru firescă, că şi-a avută şi opulă acesta imperfecţiunile şi greşe­lile sale, deoarece acestă capacitate ne­cunoscută soia ceti şi scrie numai me­canică, fără ori­ce cunoscinţe ma­i malte; repetamă însă, că se reoglinda în acestă apă totă spiritulă său. Richard, terminându-şî partea, tim­pulă pănă la pertractarea causei sale şi­ l’a petrecută cu recetirea, completa­rea şi coregerea opului său, care-lă fă­cea să devină din ce mai mândru şi mai recunoscătoră faţă cu ziditorule, care l’a inspirată. Avea însă tînărulă ş’o patimă, pe care nici de cum nu o putea suprima. Acâstă patimă era iubirea lui înfocată, pe care şi acum o nutrea faţă de tînăra contesă Éva Lestranges. Acesta era pen­tru elă o pasiune fără speranţă, şi amă putea­­face chiar, fără dorinţă, care-l­ făcea să blasteme fapta fratelui său; inima lui era muncită de suferinţe a­­mare. Câtă timpă şi-a scrisă cartea, ne­încetata se gândea la Eva, mângâia pe mamă sa şi se ruga pentru Valentină. Sosi în fine efiua pertractărei. In di­­minaţa acelei­­file 80 scula mai palidă ca alta­dată; noaptea i-a fostă înfioră­­tore şi deşi se gândea încă de multă ca să fiă tare şi euragiosă ia acea ,fii acum era slabă, timidă și suferindă. La amectă avea să fiă dusă înaintea tribunalului și la 11 ore mamă-sa era deja lângă elă. — „Curagiu, fiiulă meu, —­­fise săr­mana mamă ștergândă lacrimile fiiului său, — curagiu, fiiulă meu! Ei voră re­cunósce nevinovăţia ta. Nu te voră con­damna, asta-i cu neputință, pentru­ că tu nu ai putută înstrăina acelă acă afuri­sită. Se vorbesce, c’ai fi mărturisită, că tu l’ai luată; asta însă e cu neputință.“ — „Adevărată“, mamă, eu am re­noscută faptulă“. — Cum? Nu, asta nu se poate! Vei fi făcut’o, poate, într’una momenta, când omul, nu stie ce orice. E cu neputinţă, ca tu să fi înstrăinată ceva. Tu vei fi eliberată. Pute-s’ar ore, ca după atâta timp să­ mai rămână ascunsă nevinovăţia?“. Sermana Martă! Pe lângă tată spe­ranţa ei, plângea, lacremile ei curgeau şiroie pe fruntea fiiului său tristă şi des­­curagiată. — „Poate să mă înșelă — începu ea într’ună târefiu plină de întristare — dar totă una. Uite Richard, primeste acâstă crud­uliță de aură, pune-o la grumazi și eu suntă sigură, că-ți va aduce norocă.“ Picendă acestea, ea atârnă crucea la gâtulă fiiului său. Orologiulă într’aceea bătu două­spre­­ctece. Gendarmii intrară la prisonieră și după-ce isbutiră a despărți pe mamă de fiiu, luară pe Richard și-lă duseră. Marta mergea după ei și mergendă se ruga neîncetată lui Dumnezeu, fără de-a fi plânsă însă. Să plângă acuma nu mai putea. La pertractare, servitorulă lui Les-­­ tranges jură, că pe Richard l’a vădută mai de multe­ ori pe lângă ferestră, pe care apoi a intrată în odaia, în care fu aflată de contele. Acestă mărturisire au întărit’o și alți doi servitori. Acusatulă se apăra slabă, venise în confusiune, o spusă falsă ceea ce trebuia să spună adevărată şi a mărturisită ce nu trebuia să mărturisască. Tribunalul e l’a condam­nată la muncă­­filnică pe cinci ani şi pe lângă aceea avea să stee o oră pe banca de ruşine, după cum era obiceiulă pe atunci, în caşuri de asemenea natură. Nici Richard, nici mumă-sa nu şi-au putută aduce aminte de-o asemenea pe­­depsă.....Când buzele preşedintelui ros­tiră sentinţa, tinerulă esclama: —„Domniloră, eu sunt nevinovată şi acesta o potă dovedi cu ună singură cuventă“, picendă acestea, de-odată se opri. Elă voise să pronunţe numele lui Va­lentină. — „Acusatului ’i se dă timpă de trei­­file —­­fise președintele — pentru a-’și pute înainta recursă.“ Cândă pe Richard l’au dusă arășl -A. InTTJTLU­ 117. ^eaaeea* ese în fiă-oare cj î iSosameite ptitri At­tro-Ungaria Pe unu anu 12 fl., pe sof.1 luni 6 NI., Pe trei luni 3 fl. Funi România il­etrăiaitate: Pe unu anu 40 franci, pe şasa luni 20 franci, pe trei luni 10 franci. se prenumără la toate oficiele poştale din Intru şi din afară şi la doi. colectori. Abd­amentull nemţii Braiovă, la administraţiune, piaţa mare Nr. 22, etagiul I I., pe unu anu 10 fl., pe şase luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 or. Cu dusulu în casă. Pe unu anu 12 fl. pe lése luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Unu exemplaru 5 or, ▼. a. seu 15 bani. Atâta abonamentele ofttu și inserțiunile suntu a se plăti înainte. «•«um* íísísumim T1Î8IÎSÎ8. .■(VAifOVU, plata mare Sr. 22 iotfaofl nsirancat© uv. jarí­­n*ím4. Me&uacripte »u gs re­trimită : Siroirile ie­amelui: ape ova, piața mare Nr 22 Insöir&te mai prire.eaoü ftn VSsna Stodetfü Moste EaasensUin <fS Tolger $üc Maat), *?*nrü Schahk, Alois Berndl M. Dukes, Á, Oypelik, J,Don- Q4}<vr?, In Budapesta: 1. 7. Goli­­hér ger Anion Ménes Eckstein Bemal: (a Frankfurt: 9, L. Daube; In Ham­burg: Á. Steiner. Î^etnfii in«erțiunilorti;o «aria tarmonda pa o polona 8 or. ji 80 or. ilmbrn pentru e pu­ricare. PublicArl mai dea« după tarifă şi£u*7­i miâ. Naslama p* padina ITI-a o­fereă 10 or. v. a. aevt SO ban!. Nr. 231. BraşovU, Vineri, 18 (30) Octomvre. 1891. CRONICA POLITICĂ. — 17 (29) Octomvre. — O telegramă din Berlină anunţă, că cele patru societăţi cehe din Viena au ţinută în 25 e. n. o adunare la care au luată parte vr’o 300 de inşi. Depu­­tatul­ Fim, alesă ca presidentă, a rostită ună discursă mai lungă în care accentua, că în Viena se află la vr’o 100.000 de Cehi şi numai o școilă poporală cehă, care de altcum e de ună caracteră pri­vată. Eim speră, că peste crece ani nu­­mărulă Cehiloră în Viena se va urca la 200.000, cari superbi se voră declara pe sine ca Cehi. Interesele Cehiloră vienesi — (fise—este indentice cu instiinţele par­tidei Cehilor­ tineri. Cu acestă prilegiu au vorbită mai mulţi inşi, cari toţi s’au pronunţată în acestă sensă şi au cerută ca în fiă­ care departamente să se ridice cela puţinii o şcolă poporală cehă. In şedinţa din 26 Octomvre a ca­merei francese s’a desbătută bugetulu ministerului de interne. Deputatulă Deland­e desfăşura situaţia din Egiptă şi ceru lă­muriri asupra cestiunei Tuat. Depu­­tatulă Delafosse, ceru lămuriri asupra raporturilor­ Franciei cu Italia şi mustră guvernulă, că a luată parte la festivi­tăţile dela Nizza, că nu a luată în apă­rare pe peregrinii francesî din Roma şi că a trasă în judecată pe archie­­piscopală din Aix. Oratorulă observă, că Francia nu se gândeşte la res­taurarea puterei lumesel a papei; numai printr’o statornicia liniştită poate gu­vernulă să-şi câştige respectulă Italiei. Ministrulă Ribot, răspunijendă, sfisei că recunosce, că iritarea din Italia nu stă în legătură cu escesele din 3 Oc­­tomvre, eră o dată cătră episcopă ună circulară, pe care însuşi popa l’a decla­rată de îndreptăţită. La fine declară ministrulă, că apropierea între Rusia şi Francia nu a uimită pe nimenea; ea a fostă o urmare a simpatiei şi a comunită­ţii de interese, şi că acesta este o nouă garanţâ a păcei. Vorbirea ministrului Ribot, a fostă primită cu vile aplause. — Situaţiunea din China devine din efi în efi totă mai rea. Acum de curândă se telegrafiază, că a isbucnită o nouă rescolă în provincia Fukir. Centrală a­­cestei rescoale este orașulă Thema. Con­­ducătorulă rescoalei, ună așa numită Chen, a adunată sub stindardulă său cam la 2000 de insurgenți, cu care are de gândă să alunge dinastia Ta-Ching. SOIRILE PILEI. — 17 (29) Octomvre. O faptă demna de imitată. Din Bi­­horă ni­ se scrie: „De când adversarii noştri caută toate mijloacele pentru a ne sugruma, simţulă naţională ală Români­loră noştri se stârnesce şi desvolltă. Cine poate oare păstra şi desvolta mai bine simţulă românescă în poporă, ca preo­­tulă, care nu numai că e independentă şi poate lucra mai liberă, dar e şi datoră moralicesce a se îngriji, ca iubirea de sânge şi de limbă să nu se stângă, ci să se desvolte. Pătrunşi adâncă de acestă adevără, d-nii teologi din diecesa Ora­diei, cari au absolvată în anulă acesta, s'au hotărîtui a nu conserva în altă limbă și a nu lua în căsătoriă, pe care nu scie românesce. Pentru­ că cu durere trebue să mărturisescă, suntă familii preoțesci, unde vorba română nu se folosesce de­­câtă doră în bucătăriă, ori poate nici acolo. Lacrămi de bucuria a storsă din ochii mei acestă faptă măriţă a d-loră teologi şi aşi dori, ca să o urmărescă şi ceilalţi d-nî teologi, cari încă nu au ab­­solvate. Prin aoésta vomă ajunge celă mai puţină acolo, că decă nu de dra-

Next