Gazeta Transilvaniei, noiembrie 1891 (Anul 54, nr. 242-265)
1891-11-08 / nr. 248
Pagina 2 sentată înainte de a se fi terminata pe deplina conscrierea. Plângerea lui Bolgár, că necunoscința limbei germane ar fi pricinuita nereuşirea la esamena, e neîntemeiată, ceea ce o dovedesce cu date. Münnich Aurel constată, că scopula, ce s’a avuta în vedere la aducerea legei pentru voluntari, s’a ajunsa pe deplina, deorece prin introducerea nouei legi se dobândescu atâția oficerî de reservă, de câţi era lipsă pentru acoperirea neajunsului. Mai înainte abia depuneau esamenula 20%» acum însă îlfi depună 80%. Deoa însă noii oficeri de reservă corăspunda așteptărilor, în privința cualificațiunei loră, ori nu corespunda, aceasta numai mai târcjiu se va pute constata. CRONICI POLITICĂ. — 7 (19) Novembre. — Corespondentula clarului „Daily News“ din Sofia a avuta cailele trecute două convorbiri cu d. Stambulov, despre cari dă seama pe larga în «jiarula său.— Decă m’ai întreba, — a găsit ministrula presidenta ala Bulgariei, — de este bună seu rea guvernarea mea, n’ași pute decâta să-ți răspundă : Privesce în jurula d-tale. Progresele Bulgariei sunta aproape de necrezuta, bunăstarea poporului cresce pe totă cjiua. Numărula băncilora de ajutorare sporesce mereu și deja ele dispună de una capitala de tiece milioane de florini. Armata este în starea cea mai bună. O sută de mii de oameni servesc și sub stagii, altă sută de mii e în reservă. Acesta s’a făcuta cu mari jertfe bănesci, a fosta însă lipsă, deoarece Bulgaria are vecini cari sunt despuşi uneltirilor panslaviste. Armata bulgară formăză o colosală putere de apărare pentru Turcia. „Autorităţile militare ale Europei să socotască câte sute de mii de oameni ar trebui să pornescă din Kişineu, pentru ca să trecă Dunărea.“ Panslaviştii ara fi voita să împingă pe Bulgari să atace Adrianopolea şi Dedeagau. „N’ama voita să luăma asupră-ne acesta rolă, şi de aceea panslaviştii au hotărîta să-şi răsbune în orice chipa împotriva năstră.“ Bulgaria merită sprijinula Europei în lupta ei grea, şi Europa ar trebui să-i dea acesta sprijina recunoscendo pe prinţula Ferdinanda. Prin acesta s’ar pune căpătă ori cărei nesiguranţe în Bulgaria. Eu declara, încheiă d. Stambulov, că m’aşi retrage dela putere îndată ce prinţula ar fi recunoscută şi după ce aşi face să se publice o amnestie generală pentru toţi Bulgarii care au emigrata de bună voie, precum şi că să se desfiinţeze toate legile escepţionale. — Deputatula italiana Puppi anunţa o interpelare guvernului, către ce posiţiune va lua guvernula faţă de tine o judecată despre cartea cea mai nouă, şi fiăcare sără e pentru ea un esamen, o şcolă, când ea trebue să aplice cu dibăciă, aceea ce a învăţata. Cumcă una bărbata de-o adevărată cultură, cu adevărate cunoscinţe are orore faţă de-o asemenea conversaţiune, îţi poţi închipui; mai întâiu va zîmbi faţă de acesta obiceiu rău, mai târejiu însă fia va afla periculosa, ela va blăstăma acestă cultură superficială, care smulge pe femei din cercurile lor fi liniştite şi le face semi-bărbaţi, pe când bărbaţii devină semi-feraei, obicinuindu-se să discute,să flecărăscă după cum facă femeile ; ela va dori pentru femei mai nobile acea linişte, acea sigurătate, cum se află la ele acasă şi unde te simţi mai bine, ca în orice cercă cu spirită!“ „E ceva adevărată în ceea ce spui D-ta“, răspunse doamna de Waldner, „nu pota să judecă pe deplina lucrură acesta, fiindcă n’ama avută niciodată fericirea seu nefericirea, de a trăi în cercurile acelea. Dar mie totuşi mi se pare şi aacolo, ca ori unde, că lucrurile aceste mai puţină bune isvorăscă numai din esageraţiune. E adevărată aceea ce cjici D-ta, că nouă femeiloru ne este indicata una cercă mai restrânsa şi anume căsnicia aceea, care e chiămarea nostră. Noi ne vomu duce într’una câmpă nesigura, deca vomu părăsi cu totulu acesta cerou. Dar voescl să ne răpesci nouă bucuria unei conversaţiuni spirituale cu bărbaţii? E adevărata, că septe asemenea săli ne voru conduce la lucruri nenaturale, la o cultură superficială şi la oboselă; dar oare nu se poate aplica nici una mijlocii în contra acesteia?“ „Poate m’amu asprimatu prea aspru, voiam! ?“ „Lase-mă să vorbescu şi eu“, czise ea cu blândeţe. „D-ta însuţi aicis£b că femeile între densele rarii potu duce o conversaţiune aşa numită cu spiritu. Eu sciu prea bine, ce penibilă este într’o societate de femei o damă aşa numită cu spiritu, căreia i pară frivole toate lucrurile, cari nu sunt generale şi interesante. Noi ne simţim strîmtorate şi în fine, cu puţina nostră ştiinţă, voim mai bine să ne înroşim, înaintea unui bărbata, decâtu înaintea unei femei. De regulă, dacă suntu la unu locu numai femei, seu fete, se vorbesce numai despre economiă, despre treburile căsei, despre vecini, seu chiar şi despre noutăţi seu mode; dar are să fimu noi termurite numai la cerculu acesta ? ceea ce e în genere interesanta şi folositorii pentru cultura nostră, să ne rămână cu totul streini ?“ „Dumnezeule, nu mă înţelege rău, voi t’ama eu să o fii°G acesta?“ „E adevărata“, continuă ea cu zela, „e adevărata, că bărbaţii poseda acea profundă şi sistemisată stiinţă, acea calitate, care eschide orice semidocţiă, seu chiar aparinţa de nestiinţă. Dar cu ce plăcere ascultam noi femeile o conversaţiune între bărbaţi, care se mărginesce pe lângă obiecte, cari nu ne sunt tocmai străine, spre esemplu despre o carte interesantă, pe care am cetit’o, despre tablouri, pe cari le-am recruta; să înţelege, că învăţăma forte multă, când ascultama ce se dice despre acestea sau puteam ca să luămă şi noi parte la discusiune; judecata, ce ni-o facem în tăcere, se desvoltă şi devine mai corectă şi fiăcărei femei culte trebue să-i placă o astfel de conversaţiune. Nici nu-mi vine să credă, că bărbații potu să ne ia în nume de rău acesta, numai dacă — adăuga ea zimbindu, „noi nu strălucimă singure şi nu voimu să părăsima cercula modesta, care ni s’a oferită odată.“ 14. Ce frumóasa era ea în momentulă acesta, conversaţiunea ’i făcuse obrajii purpurii, ochii ei luceau şi zimbetul, cu care încheia, avea în sine ceva atâta de fermecatorii şi simpatica, încâta Frühen nu voia, să admire mai multa frumseţa acestei femei sau spiritulă ei, seu modulă simplu şi plăcuta de a se esprima. „De sigura“, Zise el, pierduta în privirea ei, „de sigur, am fi foarte nedrepţi, decă n’am voi să respectam o astfel de pretensiuni delicate şi îndreptăţite ; căci ar trebui să ţină de forte nefericită pe acea femeiă, care pe lângă unii spiritu cultivata şi o atragere spre lectură şi conversaţiune cu spiritu, n’ar afla astfel de resunete în împrejurimea ei; în adevéru, mărginită numai la ea însăși, trebue, că e foarte nefericită.“ Josefa roși și una nor întunecos trecu peste fruntea ei frumosă, ia suspină iară de voiă, și cu spaimăobserva Fröben, că o GAZETA TRANSILVANIEI. Nr. 248-1891. maltratarea ce au suferit’e doi cetățeni italianî pe teritoriul italiana din partea gardei financiare austriace. Casulă este următorulă: Doi Italieni din San Giovanni Mangano din provincia Udina, au fosta surprinși la vânătore de cătră nisce paznici financiari austriaci, cari voiră să-i desarmeze. Italianii protestară, cricenda că se află pe teritoriu italiană, dar finanții le spuseră, că ’și voră răsbuna când cei doi Italianî se vor afla pe teritoriu austriac. Ziarul „Opinione“ Zice că ambele guverne au aceleaşi păreri față de incidentul acesta. SCIRILE PILEI. —7 (19) Noemvre. Camerile române, sunta convocate în sesiune ordinară pe (ziua de 15 Noemvre a. c.* * * I0-t' Confederaţia balcanică. Studenţii universitari români au primita urmatoarea scrisoare din Atena. „Colegi! Avem onoarea să vă însciinţăm, că joi, 17 Octomvre a avut loc o şedinţă mare în localul societăţii Amicilora poporului. D. Rados, preşedintele delegaţiunei studeţilor heleni la Giurgiu, a vorbit despre acesta congresi în faţa membrilor uniunei studenţilor a Syllogului Archaica a universitarilor şi a somităţilor a lumei savante din Atena. D. Delyannis, fratele primului ministru, profesori la facultatea de medicină şi ex-reator, presida şedinţa. Oratorul, forte aplaudata, a espusă opera congresului şi a descrisa impresiile noastre asupra României. Sfîrşinda, D. Rados îndemna pe studenţii heleni să continue opera congresului şi să convoace la Atena pe representanţii Federaţiunei studenţilor din peninsulă. Aceste cuvinte au fost aclamate de totă lumea. 22 Octomvre 1891. — Delegaţii studenţilor G. A. Filadelf, N. Raphaels. * * * lui germană ca dată două superbe albumuri cu fotografii din România. In aceste fotografii se oglindesce viaţa culturală, naţională şi socială a României. Unuia dintre albumuri cuprinde fotografiile principalelor edificii publice din capitală, peisaje din Sinaia, chipul vestitei biserici din Argeş şi diferite fotografii de ale ostaşilor români din toate trupele şi ale marinei române. Al doilea conţine porturi poporale şi istorice române, costume preoţesc, boeresci, orăşenesci şi ţărenesci, precum şi şi diferite grupe poporale. Multe din aceste fotografii sunt însoţite de versuri compuse de regina Elisabeta chiar în decursul belei sale în Veneţia şi în Pallanza.* * * Din cercula Branuhi ni se scrie: „In 16 Noemvre n. c. d-la pretoră Ştefană Necşia a visitată cancelaria din comuna Poiana Mărului şi Holbava. Actele oficiose atâta ale notarului, câtă şi ale primarului şi cassarului s’au aflată în ordine esemplară şi d-lă Necşia s’a vătjută îndemnată a esprima mulţămită protocolară activului şi vrednicului notaru Ioană Vodă, cum şi d-lora primari comunali pentru esemplara ordine şi regulata administrare a lucrărilor comunale. Sora s’a dată în onorea d-lui pretora Necşia o cină comună, la care luă parte şi amabila d-nă Eleftera Necşia, soţia d-lui pretoră. La cină s’au rostită mai multe toaste în onorea simpaticilor ospeţi şi a altoră funcţionari de ai noştri din acesta cercă.“* Inaugurarea fundaţiunei Carola I, se va săvîrşi cu mare solemnitate în 10 Mai 1892. ** * Logodnă. D-la Otto Popovicî, forestiera la comunitatea de avere în Caransebeş, s’a finanţata la 10 Noemvre st. n. cu simpatica D-soră Elena Popovici, fiica D lui Bucura Popovicî comercianta în Haţegă. — Căldurosele nóastre felicitări.* * * Influenţa. Gazetele germane spunu, că influenţa, care bântuia de mai multă timpă în Silesia, şi-a făcută apariţia în provincia Posen, unde a luată una caracteră de gravitate mortală. Scălele s’au închisă în cele mai multe comune. Influenţa s’a declarată şi în mahalalele de nordă ale Berlinului. Spitalele sunt pline de bolnavi.* * * Contele Clam-Martiniz, unuia dintre conducătorii cei mai distinşi ai partidei conservative din Boemia, a răposata în Zilele trecute în castelul său Smeona, din Boemia.* * * * * Aniversarea căsătoriei Regelui şi Reginei României s’a serbatu în 3 Noemvre v. Cu acesta prileji, din mai multe părţi ale ţării dómnele române au trimisa Reginei la Pallanza telegrame de felicitare. Intr’altele dómnele din judeţul Romanaţi îşi esprimă dorinţa de a reîntoarce Regina în ţară. Lipsa Majestăţii Voastre fiind adânc simţită în ţară, credem a ne asocia dorinţelor generale, rugând a Vă întoarce cât mai curând în întregimea sănătăţii, câtă bucurie aţi revărsa în doiosele înimi române“. Urmeză mai multe iscălituri.* * * Una dară ale regelui României. Foile din Berlin, spune, că M. S. Regele României cu ocasiunea visitei sale la curtea germană ar fi presentata împărataContrabandă de tutun. Din Timişora se anunţă, că direcţiunea financiară de acolo e pe urma unei bande cu întinse ramificaţiuni, care esercită sistemetic, contrabanda de tutună şi alte şarlatanii. Doi funcţionari financiari, între cari o femeiă, au fostă arestaţi * Esplosiune. Din München se telegrafiază: In apropierea de Neu-Ulm a esplodatu pasanula unei locomotive a unui trenă de mărfuri. Coductorulă a fostă omorîtă, cr două persoane rănite. 13 vagone au fostă sfărâmate. Cununia. D-ra Valeria Floriană, clericii ales. şi învățătorii, se va cununa Duminecă, în 10 (22) Noemvre, cu d-ra Maria Popii, din Nojlacu. — Dorima fericire tinerei părechi! * * Starea înveţământului în Munţii Apusenî. îi. Abruda, 9 Noemvre n. 1891. Cumcă nu indiferentismulă poporului, ci defectula de zelă este causa decăderei instrucţiunei poporale se poate vedé şi din următorulă casă. In Lupşa cu finea anului scolastică se făcuse vestea, că vine protopopulu pela nou la esamena. Pe ziua fixată se aduna la şcolă la esamenă mulţime de copii, cari însă în vieţa lor, pănă atunci nu fuseră la şcolă. Protopopula se înformeză acasă la parochulă, dacă suntă copiii la şcolă ? — Da, sunt foarte mulţi, răspunde parochula. Când se duca însă la şcolă, ce să vecii ? Abia găsiră în şcolă câţiva elevi timidi. Lucrula s’a întâmplata aşa, că învăţătorula, vedenda sumedenia de elevi presenţi, a carora faţă pănă aci n’o mai véciuse, de groaza răspunsurilor, ce aru fi data, a luata una băta şi li-a arătată de astădată aşa, pănă ce a ramasu cu ai săi. Aceşti şcolari chiar aşa ar fi venita şi de altă-dată la şcolă, decă s’ar fi aflata cineva să-i chieme. La acesta locu, trebue să mai amintescă ceva din Câmpeni. Aici este adecă pentru învăţători salarii erariala de 158 fl. v. a., or restul, pănă la 300 fl. ar trebui să se suplinască din fondulu comuna scolasticil din Câmpeni. Aceşti 158 fl. s’au data învăţătorului totdeuna pănă în anulu 1886. Atunci erarula ia denegată sub cuventu, că postula învăţătoresefi nu a fosta ocupata prin concursă, după cum era prescrisa, cea ce e şi adevărata. De atunci cei 300 fl. se plătescă numai din fondul comuna scolastica, prescurtându-se astfel o avere naţională românescă cu 158 fl. v. a. pe anu, fără si f protestată, cineva măcară printr'una cuvântă în contra acestei prescurtări. In tota tractula nu se află o singur