Gazeta Transilvaniei, noiembrie 1891 (Anul 54, nr. 242-265)

1891-11-08 / nr. 248

Pagina 2 sentată înainte de a se fi terminata pe deplina conscrierea. Plângerea lui Bol­gár, că necunoscința limbei germane ar fi pricinuita nereuşirea la esamena, e neîntemeiată, ceea ce o dovedesce cu date. Mü­nnich Aurel constată, că scopula, ce s’a avuta în vedere la aducerea legei pentru voluntari, s’a ajunsa pe deplina, deorece prin introducerea nouei legi se dobândescu atâția oficerî de reservă, de câţi era lipsă pentru acoperirea neajun­sului. Mai înainte abia depuneau esame­­nula 20%» acum însă îlfi depună 80%. Deoa însă noii oficeri de reservă corăs­­punda așteptărilor, în privința cualifica­­țiunei loră, ori nu corespunda, aceasta numai mai târcjiu se va pute constata. CRONICI POLITICĂ. — 7 (19) Novembre. — Corespondentula clarului „Daily News“ din Sofia a avuta cailele trecute două convorbiri cu d. Stambulov, despre cari dă seama pe larga în «jiarula său.— Decă m’ai întreba, — a găsit ministrula presidenta ala Bulgariei, — de este bună seu rea guvernarea mea, n’ași pute de­­câta să-ți răspundă : Privesce în jurula d-tale. Progresele Bulgariei sunta aproape de necrezuta, bunăstarea poporului cresce pe totă cjiua. Numărula băncilora de a­­jutorare sporesce mereu și deja ele dis­pună de una capitala de tiece milioane de florini. Armata este în starea cea mai bună. O sută de mii de oameni ser­­vesc și sub stagii, altă sută de mii e în reservă. Acesta s’a făcuta cu mari j­ertfe bănesci, a fosta însă lipsă, deoarece Bul­garia are vecini cari sunt d­espuşi unel­­tirilor­ panslaviste. Armata bulgară for­­măză o colosală putere de apărare pentru Turcia. „Autorităţile militare ale Europei să socotască câte sute de mii de oameni ar trebui să pornescă din Kişineu, pen­tru ca să trecă Dunărea.“ Panslaviştii ara fi voita să împingă pe Bulgari să atace Adrianopolea şi Dedeagau. „N’ama voita să luăma asupră-ne acesta rolă, şi de aceea panslaviştii au hotărîta să-şi răsbune în ori­ce chipa împotriva năstră.“ Bulgaria merită sprijinula Europei în lupta ei grea, şi Europa ar trebui să-i dea acesta sprijina recunoscendo pe prin­­ţula Ferdinanda. Prin acesta s’ar pune căpătă ori­ cărei nesiguranţe în Bulgaria. Eu declara, încheiă d. Stambulov, că m’aşi retrage dela putere îndată ce prin­­ţula ar fi recunoscută şi după ce aşi face să se publice o amnestie generală pentru toţi Bulgarii care au emigrata de bună voie, precum şi că să se desfiinţeze toate legile escepţionale. — Deputatula italiana Puppi a­­nunţa o interpelare guvernului, că­tre ce posiţiune va lua guvernula faţă de tine o judecată despre cartea cea mai nouă, şi fiăcare sără e pentru ea un­ e­­samen­, o şcolă, când ea trebue să a­­plice cu dibăciă, aceea ce a învăţata. Cumcă una bărbata de-o adevărată cul­tură, cu adevărate cunoscinţe are orore faţă de-o asemenea conversaţiune, îţi poţi închipui; mai întâiu va zîmbi faţă de acesta obiceiu rău, mai târejiu însă fia va afla periculosa, ela va blăstăma acestă cultură superficială, care smulge pe femei din cercurile lor fi liniştite şi le face semi-bărbaţi, pe când bărbaţii de­vină semi-feraei, obicinuindu-se să dis­­cute,­să flecărăscă după cum facă feme­ile ; ela va dori pentru femei mai nobile acea linişte, acea sigurătate, cum se a­­flă la ele acasă şi unde te simţi mai bine, ca în ori­ce cercă cu spirită!“ „E ceva adevărată în ceea ce spui D-ta“, răspunse doamna de Waldner, „nu pota să judecă pe deplina lucrură acesta, fiind­că n’ama avută nici­odată fericirea seu nefericirea, de a trăi în cercurile acelea. Dar mie totuşi mi­ se pare şi a­­acolo, ca ori unde, că lucrurile aceste mai puţină bune isvorăscă numai din esageraţiune. E adevărată aceea ce cjici D-ta, că nouă femeiloru ne este indicata una cercă mai restrânsa şi anume căsni­­cia aceea, care e chiămarea nostră. Noi ne vomu duce într’una câmpă nesigura, deca vomu părăsi cu totulu acesta cerou. Dar voescl să ne răpesci nouă bucuria unei conversaţiuni spirituale cu bărbaţii? E adevărata, că septe asemenea săli ne voru conduce la lucruri nenaturale, la o cultură superficială şi la oboselă; dar oare nu se poate aplica nici una mijlocii în contra acesteia?“ „Poate m’amu asprimatu prea aspru, voiam! ?“ „Lase-mă să vorbescu şi eu“, czise ea cu blândeţe. „D-ta însuţi ai­cis£b că femeile între densele rarii potu duce o conversaţiune aşa numită cu spiritu. Eu sciu prea bine, ce penibilă este într’o societate de femei o damă aşa numită cu spiritu, căreia i pară frivole toate lu­crurile, cari nu sunt­ generale şi intere­sante. Noi ne simţim­ strîmtorate şi în fine, cu puţina nostră ştiinţă, voim­ mai bine să ne înroşim, înaintea unui băr­bata, decâtu înaintea unei femei. De re­gulă, dacă suntu la unu locu numai fe­mei, seu fete, se vorbesce numai despre economiă, despre treburile căsei, despre vecini, seu chiar şi despre noutăţi seu mode; dar are să fimu noi termurite nu­mai la cerculu acesta ? ceea ce e în ge­nere interesanta şi folositorii pentru cul­tura nostră, să ne rămână cu totul­ streini ?“ „Dumnezeule, nu mă înţelege rău, voi t’ama eu să o fii°G acesta?“ „E adevărata“, continuă ea cu zela, „e adevărata, că bărbaţii poseda acea profundă şi sistemisată stiinţă, acea cali­­tate, care eschide ori­ce semidocţiă, seu chiar aparinţa de nestiinţă. Dar cu ce plă­cere ascultam­ noi femeile o conversa­ţiune între bărbaţi, care se mărginesce pe lângă obiecte, cari nu ne sunt­ toc­mai străine, spre esemplu despre o carte interesantă, pe care am­ cetit’o, despre tablouri, pe cari le-am­ recruta; să înţe­lege, că învăţăma forte multă, când ascultama ce se dice despre acestea sau puteam ca să luămă şi noi parte la dis­­cusiune; judecata, ce ni-o facem­ în tă­cere, se desvoltă şi devine mai corectă şi fiă­cărei femei culte trebue să-i placă o astfel­ de conversaţiune. Nici nu-mi vine să credă, că bărbații potu să ne ia în nume de rău acesta, numai dacă — a­­dăuga ea zimbindu, „noi nu strălucimă singure şi nu voimu să părăsima cercula modesta, care ni s’a oferită odată.“ 14. Ce frumóasa era ea în momentulă acesta, conversaţiunea ’i făcuse obrajii purpurii, ochii ei luceau şi zimbetul­, cu care încheia, avea în sine ceva atâta de fermecatorii şi simpatica, încâta Frü­hen nu voia, să admire mai multa frum­­seţa acestei femei sau spiritulă ei, seu modulă simplu şi plăcuta de a se es­prima. „De sigura“, Zise el, pierduta în privirea ei, „de sigur, am­ fi foarte ne­drepţi, decă n’am­ voi să respectam o astfel­ de pretensiuni delicate şi îndrep­tăţite ; căci ar trebui să ţină de forte nefericită pe acea femeiă, care pe lângă unii spiritu cultivata şi o atragere spre lectură şi conversaţiune cu spiritu, n’ar afla astfel­ de resunete în împrejurimea ei; în adevéru, mărginită numai la ea însă­și, trebue, că e foarte nefericită.“ Josefa roși și una nor întunecos trecu peste fruntea ei frumosă, ia suspină iară de voiă, și cu spaimăobserva Fröben, că o GAZETA TRANSILVANIEI. Nr. 248-1891. maltratarea ce au suferit’e doi cetățeni italianî pe teritoriul­ italiana din partea gardei financiare austriace. Casulă este următorulă: Doi Italieni din San Gio­vanni Mangano din provincia Udina, au fosta surprinși la vânătore de cătră nisce paznici financiari austriaci, cari voiră să-i desarmeze. Italianii protestară, cri­­cenda că se află pe teritoriu italiană, dar finanții le spuseră, că ’și voră răs­­buna când cei doi Italianî se vor­ afla pe teritoriu austriac­. Ziarul­ „Opinione“ Zice că ambele guverne au aceleaşi pă­reri față de incidentul­ acesta. SCIRILE PILEI. —­7 (19) Noemvre. Camerile române, sunta convocate în sesiune ordinară pe (ziua de 15 No­emvre a. c.* * * I0-t' Confederaţia balcanică. Studenţii uni­versitari români au primita urmatoarea scrisoare din Atena. „Colegi! Avem­ onoarea să vă însciinţăm, că joi, 17 Octom­­vre a avut loc­ o şedinţă mare în localul­ societăţii Amicilora poporului. D. Ra­­dos, preşedintele delegaţiunei studeţilor­ heleni la Giurgiu, a vorbit despre acesta congresi în faţa membrilor­ uniunei stu­­denţilor a Syllogului Archaica a univer­­sitarilor­ şi a somităţilor a lumei savante din Atena. D. Delyannis, fratele pri­mului ministru, profesori la facultatea de medicină şi ex-reator, presida şedinţa. Oratorul­, forte aplaudata, a espusă o­­pera congresului şi a descrisa impresiile noastre asupra României. Sfîrşinda, D. Rados îndemna pe studenţii heleni să continue opera congresului şi să convoace la Atena pe representanţii Federaţiunei studenţilor­ din peninsulă. Aceste cu­vinte au fost­ aclamate de totă lumea. 22 Octomvre 1891. — Delegaţii studen­ţilor G. A. Filadelf, N. Raphaels. * * * lui germană ca dată două superbe albu­­muri cu fotografii din România. In aceste fotografii­ se oglindesce viaţa culturală, naţională şi socială a Româ­niei. Unuia dintre albumuri cuprinde fotografiile principalelor­ edificii publice din capitală, peisaje din Sinaia, chipul­ vestitei biserici din Argeş­ şi diferite fotografii de ale ostaşilor­ români din toate trupele şi ale marinei române. Al­ doilea conţine porturi poporale şi isto­rice române, costume preoţesc­, boeresci, orăşenesci şi ţărenesci, precum şi şi dife­rite grupe poporale. Multe din aceste fo­tografii sunt­ însoţite de versuri com­puse de regina Elisabeta chiar în de­­cursul­ belei sale în Veneţia şi în Pallanza.* * * Din cercula Branuhi ni­ se scrie: „In 16 Noemvre n. c. d-la pretoră Ştefană Necşia a visitată cancelaria din comuna Poiana Mărului şi Holbava. Actele ofi­­ciose atâta ale notarului, câtă şi ale pri­marului şi cassarului s’au aflată în ordine esemplară şi d-lă Necşia s’a vătjută în­demnată a esprima mulţămită protoco­­lară activului şi vrednicului notaru Ioană Vodă, cum şi d-lora primari comunali pentru esemplara ordine şi regulata ad­ministrare a lucrărilor­ comunale. Sora s’a dată în onorea d-lui pretora Necşia o cină comună, la care luă parte şi a­­mabila d-nă Eleftera Necşia, soţia d-lui pretoră. La cină s’au rostită mai multe toaste în onorea simpaticilor­ ospeţi şi a altoră funcţionari de ai noştri din a­­cesta cercă.“* Inaugurarea fundaţiunei Carola I, se va săvîrşi cu mare solemnitate în 10 Mai 1892. ** * Logodnă. D-la Otto Popovicî, fores­tiera la comunitatea de avere în Caran­­sebeş­, s’a finanţata la 10 Noemvre st. n. cu simpatica D-soră Elena Popovici, fiica D lui Bucura Popovicî comercianta în Haţegă. — Căldurosele nóastre feli­citări.* * * Influenţa. Gazetele germane spunu, că influenţa, care bântuia de mai multă timpă în Silesia, şi-a făcută apariţia în provincia Posen, unde a luată una ca­­racteră de gravitate mortală. Scălele s’au închisă în cele mai multe comune. Influenţa s’a declarată şi în mahalalele de nordă ale Berlinului. Spitalele sunt­ pline de bolnavi.* * * Contele Clam-Martiniz, unuia dintre conducătorii cei mai distinşi ai partidei conservative din Boemia, a răposata în Zilele trecute în castelul­ său Smeona, din Boemia.* * * * * Aniversarea căsătoriei Regelui şi Re­ginei României s’a serbatu în 3 Noem­vre v. Cu acesta prileji, din mai multe părţi ale ţării dómnele române au tri­misa Reginei la Pallanza telegrame de felicitare. Intr’altele dómnele din jude­ţul Romanaţi îşi esprimă dorinţa de a reîn­­toarce Regina în ţară. Lipsa Majestăţii Voas­­tre fiind adânc simţită în ţară, credem a ne asocia dorinţelor generale, rugând a Vă în­­toarce cât mai curând în întregimea sănătă­ţii, câtă bucurie aţi revărsa în doiosele înimi române“. Urmeză mai multe is­călituri.* * * Una dară ale regelui României. Foile din Berlin, spune, că M. S. Regele Ro­mâniei cu ocasiunea visitei sale la cur­tea germană ar­ fi presentata împărata­Contrabandă de tutun­. Din Timişora se anunţă, că direcţiunea financiară de acolo e pe urma unei bande cu întinse ramificaţiuni, care esercită sistemetic, contrabanda de tutună şi alte şarlatanii. Doi funcţionari financiari, între cari o femeiă, au fostă arestaţi * Esplosiune. Din München se tele­­grafiază: In apropierea de Neu-Ulm a esplodatu pasanula unei locomotive a unui trenă de mărfuri. Coductorulă a fostă omorîtă, cr două persoane rănite. 13 vagone au fostă sfărâmate. Cununia. D-ra Valeria Floriană, cle­­ricii ales. şi învățătorii, se va cununa Duminecă, în 10 (22) Noemvre, cu d-ra Maria Popii, din Nojlacu. — Dorima fericire tinerei părechi! * * Starea înveţământului în Munţii Apusenî. îi. Abruda, 9 Noemvre n. 1891. Cumcă nu indiferentismulă popo­rului, ci defectula de zelă este causa de­­căderei instrucţiunei poporale se poate vedé şi din următorulă casă. In Lupşa cu finea anului scolastică se făcuse vestea, că vine protopopulu pela nou la esamena. Pe z­iua fixată se aduna la şcolă la esamenă mulţime de copii, cari însă în vieţa lor, pănă atunci nu fuseră la şcolă. Protopopula se înfor­­meză acasă la parochulă, dacă suntă copiii la şcolă ? — Da, sunt­ foarte mulţi, răspunde parochula. Când se duca însă la şcolă, ce să vecii ? Abia găsiră în şcolă câţiva elevi timidi. Lucrula s’a întâm­plata aşa, că învăţătorula, vedenda su­medenia de elevi presenţi, a carora faţă pănă aci n’o mai véciuse, de groaza răs­­punsurilor­, ce aru fi data, a luata una băta şi li-a arătată de astădată aşa, pănă ce a ramasu cu ai săi. Aceşti şcolari chiar aşa ar fi venita şi de altă-dată la şcolă, decă s’ar fi aflata cineva să-i chieme. La acesta locu, trebue să mai amin­­tescă ceva din Câmpeni. Aici este adecă pentru învăţători salarii erariala de 158 fl. v. a., or restul, pănă la 300 fl. ar tre­bui să se suplinască din fondulu comuna scolasticil din Câmpeni. Aceşti 158 fl. s’au data învăţătorului totdeuna pănă în anulu 1886. Atunci erarula i­a denegată sub cuventu, că postula învăţătoresefi nu a fosta ocupata prin concursă, după cum era prescrisa, cea ce e şi adevărata. De atunci cei 300 fl. se plătescă numai din fondul­ comuna scolastica, prescur­­tându-se astfel­ o avere naţională ro­­mânescă cu 158 fl. v. a. pe anu, fără si f protestată, cineva măcară printr'una cu­vântă în contra acestei prescurtări. In tota tractula nu se află o singur

Next