Gazeta Transilvaniei, februarie 1892 (Anul 55, nr. 24-48)
1892-02-23 / nr. 43
- Hätüttl» ASaíílítTSiilSsi TlíPíisis: &KASQVU, pt&tc mape Ut 30 ^tsdscKl nofrartofttff ewl as; psi*?*json. Mastuflozipta «r &© £•*• tjrimifcft !cEfern £t&-oare 4 iksinttis ?ern Antro-Uniarii P«1 ană ană 12 fl., pz se** lunî 6 fl., P© fcrei loni 3 fl. Feitn Româals sl strilicăîate: Po nnu anii 40 franoT, pe sóé® luni 20 franol, pe trei Inal IQ franol. 8® prenumeră la tot»ofterele poştal® din Intra şi din afară şi la doi. colectori. ASossmeatBlf peitrt BraioTi: la adminiatraţiane, piaţa mare Ne. 80, stabula I.: peană ană 10 fl., pe ş0se luni 5 fl., pe trei lani 2 fl. SO or. Ca duanlă în oaaă. Pe ană ană 12 fl. pe isâne luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Ună eeemplară ft or, v. a. »en IR bani. At-fttă abonamentele o&tu fi inserțianile sântă a se plăti înainte. Blmlu te nimlili: &ra?ovű, ţiRţs war® Br. 30 íx^erojt® ai&i prâaeven ia Viii»« JNáoJ/Ví Slots* HaatCAsUin A Yolg*r féféío Maas), 9tttris Stthakk, Alo» §jr«di M. ihtkss, A, Oppsiik, J, %9&*rg; tu Bcdapsata: A. F. forger Anion Mean Eckstein Usrnat: !■ Fmnfctf u>*4: ff, L.B<mb$;1n Kambürg: Á. Sistntr. ?S*tnlfl ia««rțiixnilorTi;o a«*ia ^ATmoada p® o «dloana H ge. â BO es. Ambra perntau e puelicar». PnbXisfoi mal dfi*»» dap& tariffc tți iKifoiann.. Saelamn« pe pagina JIS-gr* 99f & 10 ps. T. a. B*i'c*. BO buni. Hr. 43.—Anulă LV. Brașovă, Duminecă, 23 Februarie (6 Martie) 1892. O cobie rea. BrașovO, 22 Februarie v. De câte ori cei dela stăpânirea ungureasca plănuescu vr’o nouă mesură cu scopu de a le întinde téte pe calapodulă ungurescu, unificându şi centrálisanul!, fanaticule Secuiu Gustav Beksics îşi ridică glasulu seu răguşită şi înţîclatii în foile guvernului. Este glasulu cucuveicei maghiarisării, care ca o carie rea prevestesce apropierea periculului, cum a prevestit’o la 1882 şi în ajunulu aducerei legii pentru Kisdedovurî. Ministrulu de instrucţiune contele Csaky umblă de multă cu ideia de a unifica şcolele medii, adecă de a delătura tóte deosebirile, ce esistă pănă acuma între şcolile gimnasiale, reale ş. a. şi a face se fiă numai unu soiu de şcoli pentru tote cerinţele şi trebuinţele. Stimîl din esperienţă că o asemenea reformă nu se poate sevîrşi aici la noi, fără ca se fiă amestecată întrînsa şi politica de maghiarizare. Beksics, care este gazetară guvernamentală, a fostă anume însărcinată se facă pentru planulă de unificare ală ministrului puţină propagandă şi din punctă de vedere ală maghiarizării. E lucru învederată, că fiindă vorba de crearea unei şcule medii unitare, Secuiulă înflăcărată s’a gândită îndată „la statulă unitară maghiară“ şi la „cultura“ maghiară unitară“, din care cjice, că trebue se lesa „inteligenţa unitară.“ Cuventură „unitară“ insemneaza a le intoarce toate pe unguriă şi după pofta guvernului ungurescă. Se nu mai fiă deosebiri, toţi se îmbrace haina strimtă şi scurtă ungureasca, şi când va strănuta ună ministru în Pesta, toţi din tote părţile se trăsare şi seţică: Se fiă de bine jupâne! De ar merge tóte după cum doresce şi viséza Beksics Gustav, pănă acuma ar trebui se umblămă toţi cu ciuperci unguresc! în capă şi se purtămă şinore tricolore unguresc!, ca se nu mai fiă deosebire între cetăţenii acestui stată. Vecjendă, că ministrulă Csaky are de gândă se întocmésca tote şculele medii din Ardelă şi Ţera unguresca după ună singură programă şi sistemă, isteţulă Secuiu şi-a zisă , prin acestă mesură voimă se dobendimă o intelegenţă crescută şi cultivată pe una şi aceeaşî basă, pentru ca se putemă ajunge mai iute la ţînta nóstra, care este crearea unui stată naţională unitară printr’o cultură unitară naţională. Aşadară deca voimă cultură unitară trebue sa nisuimă a ave şi o inteligenţe unitară; acesta înse nu se poate, pe câtă vreme voră esista şcole medii germane şi românesc. „Or! ce amă face“ — cjice Beksics — „ori ce amă întreprinde, nu ne putemu apropia de scopulu nostru naţionalii pe câtă vreme voru esista nu numai şcoli medii cu limba germană, ci, ceea ce este réulit de căpetenia, şi de acele cu limba română, până când tinerimea din aceste şepte şcoli medii germane şi patru şcoli medii române nu va fi instruită în limba statului. Pănă atuncî nu vom dobândi unitatea inteligenţei din punctă de vedere naţională“. Aşa cobesce gazetarulă şi deputatului secuiu strigândă ca ună căpiată în „Nemzet“, că „pe pământul acestei patrii numai cultura maghiară are îndreptăţire“. Poate cobi înse Beksics câtă va voi, căci nu ne cobesce noue, ci le cobesce celoră, care în îngâmfarea lorduită, că totă suişulă are şi scoborişă şi că brosca, care a voită se se umfle şi ea ca boul, a păţit’o reu de totă. Nu le place şoviniştilor, că în şcolele medii nemaghiare se cresce o inteligenţă, care nu este una cu inteligenţa maghiară în privinţa Ifinkei şi a culturei, de aceea propună se se facă unitatea prin forţă. De când e lumea înse n’a avută bună sfirşită ceea ce s’a făcută cu puterea şi cu sila. Şi aşa va fi şi în ce privesce măsurile de maghiarisare. Nu ne tememă de nisce sfaturi şi planuri nebune, ca ale lui Beksics. Cu câtă vară înainta mai multu şi mai cutezătorii şoviniştii, cu atâtă mai curendă se va sferşî împărăţia loră. Mai multă ne-ar îngriji, când amă vede pe adversarii noştri apropiându-se de Nemaghiari cu chipulă blândeţii şi cu zîmbetulă prieteniei şi ală bunăvoinţei, ca să-i ademenăscă şi să-i ducă în retăcire, orbindu-i ca să nu vădă pericululă ce-i ameninţă. Şi pentru unii şi pentru alţii Românulă este abiî pregătită. Suferințele lui l’au oțălită, or pățăniile l’au făcută să nu se încreda adversarului și să fiă mai băgătoră de samă. FOILETONUL „GAZ. TRANS.“ Tata și fiiula. De Ian lEdecam-dla— „Stăi! Cine e?“ resuua o voce puternică în tăcerea nopții, în timpă ce pușca gata de apărare, se aucia zîngănindă... — „Patrula!“ răspunse din întunerecă o voce. — „Parola?“ — întrebă sentinela de la avanposturi. —„Pușca la picioră!“ răspunse încetă o voce. — „Signalula?“ — „Vezzano!“ răspunse comandantulă patrulei și păși pănă la o depărtare de trei pași. Sentinela salută. — „Tóate suntă în ordine?“ întrebă ofițerulă. Soldatulă răspunse afirmativă. — „Dar sentinelele din apropiere ?“ — „Dela sentinela din stânga n’am aucjită de ună pătrară de ură nici ună semnă!“ răspunse soldatulă. — „Cine este acolo ?“ — „Infanteristulă Pedroni“. — „Ah acela!“ murmură sublocotenentul. „Bine / Inchipuescs-ți, că duşmanulă e în apropiere; nu uita regulele de răsboiu!“zise elă cătră soldată. Patrula plecă apoi mai departe şi oficerulă simţia ună felă de plăcere secretă şi păşia încetă, ca şi când s’ar fi temută, să nu deştepte pe cineva. Elă avânta adese ori încoace și încolo sabia prin aeră, pe când soldații, cari îlă urmau cu pușcile în mână, autjiră ceva, ce semăna cu ună râsetă pe jumătate înăbușită. Patrula ajunse într’aceea lângă o stâncă, unde trebuia să se afle sentinela. La lumina cea palidă a lunei, care se resfrângea printre nori, zăriră pe Pedroni. Elă şedea pe stâncă, cu puşca răzimată pe genunchi și durmia. Sublocotenentulă se apropia încetişoră de elă și-i luă pușca. Abia acum se deșteptă soldatulă și sări în piciore înspăimântată. — „Signalulfi!“ strigă elă zăpăcită, căutându-și pușca. — „Vezzano!“ răspunse sublocotenentulă în batjocură. „Nu ne trebue însă signată, ești arestată !“ adause elă și comandă reîntorcerea, după ce lăsase aici o altă sentinelă. înainte mergea Pedroni, după elă veniau doi camarazi cu pușcile încărcate și sublocotenentulă cu sabia scoisă, apoi ună soldată cu două posei. — „Eram obosita, de aceea amă adormită“, bâlbăi Pedroni, ca să se scuse. — „Taci! Ună soldată, când stă de sentinelă, trebue să uite somnulă“, strigă ofițerulă răstită. Când aduseră pe Pedroni, se iscă o adevărată alarmă în mica tabără. Soldaţii erau înverşiunaţi în contra camaradului loră negligentă, care şi a uitată de datoria sa şi a adormită tocmai în momentulă, când dela paza lui atârna vieţa atâtoră camaracil. Ei sciau ce lă aştâptă, dar nici unuia nu i părea rău; elă era în ochii loră ună pună de nimica. Ei compătimeau numai pe bătrânulă său tată, căpitanulă Pedroni. Când aucji acesta raportul oficerului şi mărturisirea vinovatului, porunci să-i ia baioneta şi la predere apoi în paza unei garde speciale. După aceea se preumblă neliniştită încace şi încolo, şi la lumina focului, soldaţii văcjură desperarea ce se oglinda în ochii săi. Căpitanul era ună bărbată strajnică şi neîndurată, dar din causa dreptăţii şi a iubirei sale faţă de soldaţii săi, era iubită şi respectată de compania intrigă. El avusese trei fii. Pe doi dintre ei îi răpise moartea; ei căciură în luptă, — o moarte onorifică prin arma vrășmașului. Ală treilea fiiu ală său, celă mai tânără, Pavelă, prin purtarea lui măhnea de multe ori pe tatălă său. Elă fusese cadetă, dar fiindcă s’a purtată rău, a fostă degradată pe timpă nehotărîtă. Bătrânulă tată voia aşaderă, ca să aibă sub ochii săi pe acestă fiiu, pe care ’lfi iubea, cu tota purtarea lui cea rea, şi de aceea se ruga, ca să transfereze pe fiiulă său la compania sa. Şi acum ’i se impunea greaua datorinţă, de a pârî pe propriulă său fiu. Adâncită în gândiri întunecate, secru căpitanulă nóaptea Intrigă în tabără, preumblându-se ne’ntreruptă în susă și’n josă pe lângă foculă de strajă. Când în sfirșită se puse josă, se apropia de elă o figură negra, care stătuse lângă ună arbore, era primula său sublocotenentă, care observase dintr’ună unghiu, pe nefericitulă tată. Elă așteptă pănă când toți voră dormi și apoi se vorbesc cu căpitanulă. — „D-le căpitană!“ cjise, punândă mâna pe umărulă căpitanului. Acesta se întorse repede: „Ah, d-ta ești? De ce nu dormi?“ CRONICA POLITICA. — 22 Feb. (5 Martie.) Săcuială Beksics Grăsla publicată în numerul dela 2 Martie a foaiei guvernului „Nemzet“ nespe teorii absurde, pa cari citindu-le ți s’ar paré, c& bietului secuiu îi lipsesce mintea. In Ungaria, cjice Beksics, două puteri mari s’au încercată se creeze state și culturi, dar nu le-au succesă. Statele aceste au fostă : imperiulă romană în evulă vechiu și de mijlocă, erin evulă nou imperiulă germană. Cela dintéiu abia a ajunsă pănă la Dunăre și în o parte a Ardeiului er celă de ală doilea nici pănă acolo n’a ajunsă. Amendouă aceste state au lăsată după ele nesce începuturi de cultură, pe acăroră femeiu s’a continuată şi s’a creată cultura maghiară. De atunci şi pănă acil Maghiarii au putută se întemeieze în aceste ţări ună stată şi o cultură naţională. Afară de cultura maghiară n’au esistată alte culturi aici (?? ?) Săcuială Beksici apoi cjice, că imperiulă slavă încă nu va isbuti se facă ceea ce n’au putută face imperiile romană şi germană, dacă cultura maghiară se va întări şi totă munca intelectuală a tuturor locuitorilor se va contopi într’una şi popoarele se voru amalgamisa în naţiunea maghiară. Pentru a se ajunge ţinta acesta, politica maghiară are datorința de a nu lăsa să se nască pe pamântul Ungariei alte culturi, afară de cea maghiară; se lucre din toate puterile la unificarea culturii și la contopirea națiunei. — Domne iartă-i, că nu spie ce grăiesce! Noi însă sperămă, că se va afla mai curendă, ori mai terefiu și limfa pentru microbii din preerii lui Beksici. * Emigrantură bulgară Stancev a trimisa înjilele trecute o corespondenţățarului rusescă „Novosti“, în care (jice densulă, că în Bulgaria nu domnesce Stambulov, ci Austria, prin principele Ferdinand şi prin agentură diplomatică ală Austro-Ungariei, Burian. Anglia şi alţi duşmani ai ortodoxiei şi ai slavismului au pusă pe tapetă cestiunea unirei Bulgariei cu Rumelia estică, pentru ca astfelă să aducă o încordare în raporturile Bulgariei cu Rusia. Acum se pregătesce unirea bisericei bulgare după recepta Austriei şi Angliei şi prin aceasta ruperea Bulgariei de biserica ortodoxă şi de Rusia, pentru ca să mărescă şi mai multă prăpastia, ce esistă acum. Duşmanulă celă mai mare ală independenţei Bulgariei este Stambulov. In anulă 1886, curândă după răsturnarea principelui de Battenberg, a întrebată Stancev pe Stambulov, către acesta în adevăr.