Gazeta Transilvaniei, noiembrie 1892 (Anul 55, nr. 241-264)

1892-11-08 / nr. 247

i Braşovii, 1 Noemvre­i, întâmplările însemnate ale sep­­temanei acesteia sunt­ : formarea noului ministeiiu ungurescu și vi­­sitele principiare la curtea din Viena. Câtă pentru schimbarea minis­­teriului putemu se a'cemn, lu­crurile au rămasă totu în văgaşulă celu vechiu, cu deosebire numai, că în loculu­i lui Szapary este alt ministru-preşedinte fostulă seu colegă de la finance Weckerle, şi că au mai intrată în cabineta fra­tele lui Colo­mană Tisza, contele Ludovică Tisza ca ministru pe lângă persoana Maiestăţii Sale şi Carolin Hieronymi, fosta secretară de stătu sub Tisza, ca ministru de interne, însemnătatea acestoră schim­bări, stă în aceea, că la spatele ministeriului se află acum Colo­­manu Tisza, cu clica lui, că urăşî elă a ajunsă se fiă tare şi mare în dietă şi pe lângă coroana. Se înţelege, că oposiţia maghiară, kossuthiştii şi apponyiştii, nu­ să nici­decum mulţămiţî cu acesta întorsătură a lucrurilor, şi poate, că suntu încă şi mai nemulţămiţî cu noulă ministeră catolicii din Ungaria, cărora nu le place nici­decum chipulă, în care d-lă We­ckerle crede, că este a se resolva greua cestiune bisericască-politică. Ei naţionalităţile, ce se 41°^ ele? La ce se se mai aştepte ele atunci, când nici nu suntă repre­­sentate de locă în dietă şi când politicii unguri nici că vrea se mai ţină seama de ele ? Foata naţională slovacă, „Na­­rodnie Noviny“, vorbindă despre aceasta, zice că ori­câtă de bine i-ar putea succede lui Weckerle de a deslega întrebările bisericesc­ cu catolicii, botezurile, căsătoriile etc., unu lucru de sigură că nu­ le va pute dobândi, stările încurcate și triste maghiare de sub guver­­nulă așa 418O liberală nu le va pute îndrepta nici în dietă, nici în comitate, nici la judecătorii, nici în întrega viaţă publică. „Acesta miseriă a stăriloră maghiare va bate şi la uşa lui Weckerle, cum a bătută de 25 de ani Incoace, de când s’a introdusă sistemulă de asuprire ală tuturoră Nemaghia­­riloru, la toate uşile guvernelor­ unguresci. Sistemulă maghiarisa­­toră şi curentală şovinismului, ce se nasce din elă şi stă se înghiţă tóte, va absorbe şi puterile lui Weckerle, celă astăzî multă lăudată.“ Şi are dreptate fata slovacă. Cu câtă voră fi mai multă ne­dreptăţite şi năpăstuite naţionali­tăţile, cu atâtă mai reu se va în­gloda carulă stăpânirei maghiare şi uşurinţa, cu care politicii un­guri tracteaza aceasta cestiune po­litică de căpetenie, poate avea ur­mările cele mai rele, nu numai pentru ele, ci şi pentru stată. Când omul­ vede cu ce mesură li­ se măsură popoarelor­ nemaghiare şi cu ce mesură îşi mesură cei dela putere sie­şi, trebue se fiă cuprinsă de o adencă indignare. Aşa tot faia numită atinge o întâmplare foarte lamuritoare. Nu de mult s’a scrisă, că toţi teatra­­liştii dela teatrulă naţională din Pesta s’au cufundată în datorii la ună cămătară, cari se urcă la suma de 200,000 fiorini. Cămătarulă îi silesce acum se platésc, și ei n’au de unde. îndată însă s’a găsit is­­vorulă de scăpare: visteria sta­tului, și se 4i°e­ că ministrulă ar fi gata să le ajute de acolo. Din visteria statului, — 4i°c „Narodnie Noviny“ — unde curgă și banii Slovacilor­, voră să ajute pe nisce actori, cari au făcut datorii în Pesta, oi pentru poporulă slovacă nu sus­ţine statulă nici măcar o scóla mediă, deşi legea prescrie susţi­nerea de asemeni scóle în ţinu­turile slovace!! E să aşa mergă lucrurile, nu mimai cu Slovacii, ci şi cu Ro­mânii şi cu celelalte naţionalităţi nemaghiare. Şi cum se gândescă cei dela guvernă, să le îndrepteze? Ministrulă Csaky a rămasă în poştă, din partea acesta dar nu se poate aştepta la nici o schimbare, or câtu pentru ministrulă de interne Hie­ronymi se crede, după o vorbire ce acesta a ţinut’o înaintea ale­­gătorilor­ săi nu de multă, că ar fi înclinată a lua unele măsuri mai liberale faţă cu censulă electorală şi cu arondarea mai drepta a cer­­curilor­ electorale. Hieronymi a zisă, totdeodată, că elă aştaptă dela funcţionarii unguri să cu­­nosca limba poporului din ţinutu­rile, unde suntă în poştă. Aceste păreri le-a avută d-lă Hieronymi înainte de a se face ministru; e întrebare decâ i va da mâna să le susţină şi ca ministru. Foarte însemnate suntă visitele princiare la Viena şi adecă mai înteiu visita moştenitorului Rusiei şi apoi visita regelui Carol I şi a moştenitorului României, Ferdi­nand, care a urmată după două zile. Cea dintâiu visită a atrasă cu deosebire asupră’și privirile po­poarelor­ slave din monarchia, cari dorescă ca curtea noastra să se apropie mai multă de Rusia, or visita a doua ne intereséza cu deosebire pe noi Românii, cari dorimă ca legăturile între monar­chia nostră şi România să fiă cele mai amicale. Primirea simpatică şi escelen­­tă, ce i s’a făcută la Viena Rege­lui Carolă şi prinţului Ferdinand, ar fi dată nutrementă mai mare acestoră speranţe ale nóstre, decă ele ară mai fi susţinute şi de-o bună şi drepta politică înăuntrulă monarchiei. De acestă politică înse pare că suntemă încă departe. „FOILETGNULU (JAZ. TRANS.“ S U E R V. 9 — Legendă. *1 — Lui Emilii Balabanu. I. La răspântia căiloră singuratice, unde calatorula e minune și glasul­ o­­mului poveste, o colibă, îngropată pe jumătate în pământă, stă locului neclin­tită; ai bănui că e unu moşoroi mortu, în mijlocul­ firei, de nu şi-ar povesti traiulu său vara albinelor, şi iarna pre­­surilor­ rătăcite, căci adierele, scăpândă prin trestia uscată a coperişului ei, în­gână doina deşertului. Când zorul­ pri­­menelei sosesce, cu pânze de fiori pe câmpii şi bălării prin părăgini, rugii şi troscotulii se târascu cătră colibă ş’o a­­coperit c’o velinţă răcorosă, ferind’o de arşiţa soarelui, care aprinde ţinuturile, câtă se duce gândulă în patru părţi. Stăpânulă lumei e ventula şi aruncă, ca în bătătură la elfi, clăi de nori poso­moriţi peste întinsură cerului. Pe în­*) Din scrierile lui De la Vrancea, Bu­cure­şti 1885, vălmăşala vîrtejelor­, frund­ele uscate scpti sunete seci şi se perdu spre rota pământului. Noaptea se îm­prâştie uşor şt, ca o um­bră, şi înghite totu în urma sa, învălue totu, ca într’o trâmbă de întunericu, din paj­urea zoriiorii, pan’ la scăluăturea soa­relui. Ei prin crepăturile din uşa colibă, lipurescu fâşii de lumină, ce să mişcă, ca şi când s’ar ţese, schimbându se în­tre ele, înainte vreme, în aşa loc şi ş’aşea cu pragulu căminului cei cari, biruiţi de dorulu libertăţii, fugiau de mincinosulu traiu alu iobăgiei. N’avea nici pluga, nici boi, nici sapă: pămentulu le înţelenea nespartit; dar par’că se săturau cu bu­curia d’a se mişca încotro i ar duce pi­­cioarele şi cu goana, ce dădeau busmeta­­rilor­ vitregi. Aşa sta, în limpechmea câmpiilor şi fără pasti de primejdiă, coliba haiducu­lui cu poturi cladirii şi cu şerparulă verde, smedii la faţă, cu mustaţa rară şi cu ochi ca solzula de crapa. De şapte ori s’a lasat o tem­eială nop­­ţei de când Şteră aţine, în plaiuri de­părtate, potica arnăuţilor, cu utagana adusa. Când făcu crucea și dădu dru­mulu murgului, Kira, soța lui de nevoi și de veselia, îi grăi, țântindu-lă pe cale: „Lasă Murgului totu oborula, Șuere, și să-mi întreci ventula de ma­ja-noapte, ventu fără noroca, de suflă încotro te duci. “ In lăuntru, în colibă, Kira s’aşteptă din haiduciă voinicula. Păreţii cuibului sunt­ nălbiţi şi daţi la mistică. In poroane de cerbi stau atârnate carabine cu guri largi şi pistole cu plăsele de argintii şi de sidefit. O văpaiţă cu feştila de câlţi răsuciţi, umple căminul şi p’o lumină tristă, galbenă şi înecată în fumi; flacăra slabă jocă, ca şi când ar voi să scape din feş­tilă, şi aruncă umbra Kirei cu furca-i din brîu, de pe părete, sosit pe grintfi. Fusulă Kirei s’aruncă în lungula fi­rului ca la doi coţi de degete şi de sub pămânzalpă caerula plavani. Pe genun­chii ei doarme, somnu dulce, Niculina, o puendră sălbatică, singura odraslă a ca­sei, pe care Sueră o portă în brâu ș’o schimbă pe umeri. Când a de în­tâia oră „mamă“, Sueră a ertatu unu ciocoiu, când a­­fi80 „tată“, a trimesi două sburături de i­osarii, una în frunte de ursu, cealaltă în frunte de idioliu. Kira e muere cu sânge repede, ru­menă, voinică; lungă vreme a strășni­­cit­ plaiurile umerii la umerii cu alesula ei. Pletele-i dese și negre-corbă, se un­­duie în unde din creştetură frunții pănă la umerii obrajilor­. Ochii ei poruncescă, când nu desmârdă. Cântă, muindu-și pripită degetele de sub strașina caierului. Niculina tresare; cască ochii albaștrii, rotunjiți ca o măr­gea ; scutură pe spate coama părului, ca spicula prididită, și agățându-se de sî­­nulă plini și pietrosii ala măsei, îi 4i°e: „der tu bîcă, ai două fuioare, unule colea unulă colo, unulă în furcă, unulă pe grinul, unulă e negru, celălaltă bălană.“ Kira, mijindă a rîsă, răspunde: „celă de susu e umbra, mamă, din aşa caeră scotă ursitorile firulă vieţeloră de ni­­mica“. — „Şi de s’ar rupe firulă tău, fusulă cu tortă cade; dar de s’ar rupe firulă de umbră cade şi fusulă de pe grinul josă?“ întrebă şi, văzându-şi muma pe gânduri, intră blajină sub o blană de ursă, adormindă cu mâna ani­nată de perculeţele Kirei, răcorite cu arnici şi cu betolă. Ploaia a începută cu bebe mari, câtă pulii de graură; venturii gonesce năucă şi se umflă cu ună vuetă ce osită şi se ide dilmatecil ^5) „Gazeta“ ese în fie­care chi. Abonamente pentru Austro-Ungaria: Pe un anu 12 fl. , pe şase luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. N-rii de Duminecă 2 fl. pe anu. Pentru România şi străinătate: Pe anu anu 40 franci, pe şase luni 20 fl., pe trei luni 10 fl. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumără la toate oficiele poștale din întru și din afară și la doi. colectori. Abonamentulu pentru Brasovv: a administrațiune, piața mare, Tergulu Inului Nr. 80 etagiulu I., pe unu anü 10 fl., pe sase luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 or. Cu dusulu în casă. Pe unu anu 12 fl., pe 6 luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Unii esemplara 5 cr. v. a. sau 15 bani. Atâta abonamen­tele cât­ şi inserţiunile suntu a se plăti înainte. Redactiunea, Administratiunea şi Tipografia: BRA80VU, piaţa mare, Târgula Inului Nr. 30. J*risori nefrancate nu se primesc*. Manuscripte nu se retrimită. Birourile de muciuri: Bratova, piaţa mare, Tf­rgulu Inului Nr. 30. Inserate mai primescu în Viena R. Mosse, Hausenstein & Vogler (Otto Maas), H. Schalek, Alois Herndel, M. Dukes, A. Oppelik, J. Donneberg ; în Budapesta: A. Z. Goldberger, Eck­stein Bernat; în Frankfurt : G. L. Daube ; In Hamburg: A. Steiner. Preţulu inserţiunilorCi: o serin Sarmond pe o colină 6 cr. şi­­ or. timbru pentru o publi­care. Publicări mai dese după tarifă şi Învoială. Reclame pe pagina a I-a o senă 10 cr. v. a. sau 80 bmnî. Mr. 247.—Anunt LV. Braşovui, Duminecă, 8 (20) Noemvre 1892. (IRONICA POLITICA — 7 (19) Novemvre v. După multe frământări și încordări, crisa ministerială din Ungaria s’a sfirşitO. Noulü cabinetü ungurescu a fostu for­mată de ministrulă de finanțe Weckerle pe care l’a însărcinată Maj. Sa cu for­marea lui. Noulü cabinetü s’a compusă astfelü : Alesandru Weckerle ministru-pre­şedinte şi de finanţe; conte Ludovica Tisa ministru pe lângă persoana Majes­­tăţii Sale; Carolă Hieronymi ministru de interne; Desider Szilagyi ministru de justiţie; conte Albină Csaky ministru de culte şi instrucţiunea publică; Bela Lu­­kats ministru de comerciu; br. Geza Fe­­jervary ministru de honvetil; conte An­drem Bethlen ministru de agricultură şi Iosipovich ministru croatu. In noula ca­­bineta aşadară au intrată doi miniştri noi: Hieronymi şi L. Tisza. Cel­ din urmă este frate cu vestitula „sdrobitorii de naţionalităţi“ Coloman Tisza. Oposi­ţia Ungurescu nu este de locu mulţămită de modulă cum s’a resolvatu prisa. Ea se vede grozavă de păcălită şi nici prin minte nu i-a trecutu, că lovindu în Sza­pary, n’a făcută alta, decâtă a dato pri­­legiu, ca să vină arăşî la stăpânire clica faimosului Coloman Tisza pe care ea însăşi (oposiţia) l’a huiduită de pe foto­­lială ministerială. Se crede adecă, că actualul­ ministru-preşedinte, Weckerle, nu este decâtă păretele după care se as­­cunde Coloman Tisza, care prin intrigele sale a solutit aşa de bine să-şi scotă urăşî carnele la ivală. Din pricina a­cesta foile unguresci oposiționale prevestescă nouă furtuni, nouă scene turbulente în parlamentul­ din Budapesta. Pentru noi Românii noua întorsătură a lucrurilor­ nu poate să aducă nici ceva mai bine, nici ceva mai rău. Scimu cine a fostu Szapary și scima cine e Tisza, care va

Next