Gazeta Transilvaniei, noiembrie 1894 (Anul 57, nr. 239-262)
1894-11-08 / nr. 245
Din cansa s. sărbători, de mâne, diaruia nu va apără până Mercuri săra. Recidivă? Braşovu, 7 Noomvre v. „Se nu ne facemu ilusiunî asupra stării adeverate a organismului nostru naţională. A voi se ascundemu reulu, ce s’a ivită în acestu organismu, ar însemna a voi se lu perpetuămu, se ne ferima de lecuirea lui“. „Şi acesta reu esistă şi se manifestă din 4i în 4i mai multe. Se lăţesce în moda înspăimântătoră în şirurile partidei noastre naţionale contagiulu otrăvitoru alu nesincerităţii şi ala neîncrederei“. „Astăcji este cestiunea memoriului în dosulu căreia s’ascundu uneltirile stricăcioase, carî roda la rădăcina solidarităţii noastre naţionale, mâne va veni alta la rendu şi în locu de organisaţiă vomu avè anarchiă, în locu de solidaritate, „ desbinările strămoşesc]“. Aceste cuvinte, ce le-a scrisu organulu nostru în urma zizaniilor şi intrigelor, introduse în sînulu partidei nóstre naţionale la 1891, ni-au venitu în minte, când amu vecţutu, că acuma din nou se pune la cale din partea aceloraşi elemente, o campania de învrăjbire, glorificându-se „frământările de la 1891“. Astăzî nu ne mai agită cestiunea presentării memoriului la Corona; asta nu ne potu preocupa numai consecenţele pasului făcută la 1892. De ce natura suntu aceste consecenţe o vede flăcare cu ochii, o pote pipăi cu mâna, şi n’amu întâlnită una singură Română, pe totu întinsula hotarelor Transilvaniei şi ale Ungariei, care se nu fiă convinsă, că pentru de a le purta cu demnitate, cu tărie şi cu perseveranţă în susţinerea causei noastre drepte, avem lipsă de desfăşurarea tuturor forţelor noastre morale, intelectuale şi materiale, trebue se firau bărbaţi în adeveratul sensu ala cuvântului şi, mai mult, ca orî şi când, uniți în cugete şi fapte. Aceasta este a fi convingerea generală la noi, acesta este necesitatea de ordine mai înaltă, ce se impune de sine prin situațiunea critică a poporului nostru. Cum vine dar, întrebăm, că tocmai acuma, când e vorba de închegarea rondurilor nóastre, ca se putemu ţine pepta asupririlor şi prigonirilor înăsprite, unii dintre noi îşî „permită luxula“ de a voi cu orice preţă se reînoiască miserabilele „frământări“ dela 1891? Cum se face, că „Tribuna“ din Sibiiu, care pretinde a fi interpreted vederilor şi sentimentelor celora din comitetul partidei nóastre naţionale, vine acuma deodată se glorifice frământările interne dela 1891 şi se susţină, că acele trebuescu reînoite în 1894. Noi credeamu, că amu scăpată pentru totdauna de aceste triste frământări, ce ne ameninţau cu desbinarea. Ce s’a întâmplată în sínula partidei dela procesulu Memorandului Incace, Incâtu se justifice acea afirmare a ziarului sibiianu? Este acuma timpulu de a deschide porţile zizaniiloru şi intrigelor, în sînulă nostru, de feliula celoru dela 1891 ? Cei ce cu asemeni apucături cadu arășî în greșala lor, de mai înainte, ținut’au seama de aceea, că recidiva este împreunată întot-dâuna cu pericule mai mari, cu consecențe mai grele? Ore într’adeveru situațiunea noastră de a4î se fiă analogâ cu cea dela 1891 ? O credu acesta în adeveru cei ce-o afirmă? Re nu se prefacă, căci nu-i mai prinde. Uneltirile de feliula celoru dela 1891 nu voru mai prinde, despre acésta îi putemu asigura. Astădî poporulu, dela care zicu ei că se inspiră, are lipsă de conlum ea“ și de sprijinulu tuturoru fiiloru și nu vede nici decum necesitatea de a „esclude pe unii sau alții dela lucrare, pe câta vreme vor fi credincioşi causei lui. A nutri a4î zizaniile şi neîncrederea între frați insemna a face treburile duşmanilor de moarte ale poporului română. De-o asemenea recidivă se ne feresce Dumnezeu ! FOILETONULU „GAZ. TRANS.“ Locotenentulu îndrăsneţit. Humoresc, de O. Metterhausen. — „Ferske ! — Ferske !“ — „Porunciţi, domnule locotenentă!“ — „La [dracu, ce mi te-ai făcută ? Deja de o jumătate de oră sbieră după tine. Adu-mi uniforma și cismele!“ — „Porunciți, domnule locotenentă, dér acesta n’o potu face“. — „Ce-i? Tu nu poți? Ștrengarule, dér ce-ți trece prin minte ? Cine te-a oprită ?“ — „Domnulă locotenentă însuși mi-a poruncită ieri“. — „Ce-am poruncită ieri?“ — „Domnulă locotenentă mi-a poruncită ieri — mi-a disă ieri : Ferskre! Domnulă colonelă mi-a dictată cinci dile arestă de odată. De ce — nu te importa. Ferșke, mi-a disă mai departe domnulă locotenentă, eu trebue cinci cjile să mă plictisescă frumosă aici în odaiă. Și nici Dumnedeu nu mă mântuesce. Dar eu mă cunoscă, Ferșke; eu nu potă suporta să lenevescă cinci cjile în odaiă, peună timpă aşa de admirabilă. Déea ară fi după mine, aşi lua-o la piciore. Dér daca mă prindă, ala meu e draculă. Ferskre, afi80 domnulă locotenentă, sub pedepsă de morte îţi poruncescă, să-mi încui în dulapă totă uniforma şi cişmele, şi decă îţi poruncescă de o sută de ori chiar, nu-mi da nici măcară mă nasture de pantalonă. Pune-ţi mai bine bumbacă în urechi, seu lipesce-le cu câră, ca fericitulă Disseus, seu cum să mai şi numia domnulă acela. Dacă cu toate aceste te laşi sedusă de rugările mele, şi astfelă îmi dai mână de ajutoră, ca să o potă lua la sănătosa, prevădă de-acuma urmările, de-aceea eta s’o spună: dubescă pielea de pe tine şi lasă să-mi gătască o păreche de cisme din ea“. Locotenentulă de Jäger, într’ună halată și pantaloni vechi de călărită, sta cu mânile în buzunară înaintea filăcăului său, ascultândă cu subsulă pe buze vorbirea lungă a acestuia. — „Der Ferske“, începu elă într’ună tonă desperată, „nu înțelegi tu ? A fostă doră numai o glumă nebună din partea mea. Retragă totulă, şi acuma repetă, nu-mî mai face multe istorii. Omule, poţi tu să-ţi calci pe inimă, văcjendu-mă, pe ună timpă aşa de plăcută ală primăverei, închisă în odăiă o veciniciă întregă de o sută două-cieci de ore? Vrei şi tu să mă tractezi aşa de neumană, vrei şi tu să nu mă înţelegi, ca toţi ceilalţi? Şi tu fiulu meu Brutus?“ Pe faţa onestă a flăcăului se ivi o roşaţă haină, care esprima greutatea luptei între simţămentulă datorinţei şi inclinaţiunei faţă de domnulă său. Dar în urmă învinse totuşi simţămentulă datorinţei. „Nu merge, domnule locotenentă. Eu nu potă“. — „Ferşke, este acesta cuventulă tău din urmă?“ — „Porunciţi, domnule locotenentă!“ — „Afară!“ Ferske dispăru, cu o săritură, pe uşă afară. Tînerulă ofiţeră măsura cu paşi de cocostîrcă odaia în susu şi în josă. „Aşa mă ştrengară!“ vorbiseră singură. „Nu o face, în adevără nu o face! Cu voinţa lui nu scapă eu afară, şi fără de aceea cu atâtă mai puţină; căci este învederată, că acesta comisară de siguranță, a închisă toate lucrurile mai de trebă în dulapă și cheile le are de sigură sub pază. Și în costumulă acesta de bandită“, — elă se măsura cu o privire eritisatoare de susu pănă jos. — „nu potă doră să iesă la stradă. Ce e de făcută? — Aha! eră o ideiă strălucită. — Fersice!“ Fața îngrijată a flăcăului apăru în crepătura ușii: „Domnule locotenentă?“ — „Fersire, mi-am trasă pe semă ; voiu rămâne acasă. Dar chiar pe secetă nu potă doră să stau aci. Etă aici suntu bani! Mergi și-mi adă două butelii de vină roșu“. — „Der, domnule locotenentă, vină mai este încă în pivniță!“ — „Ce-mi pasă, vrei să mi te duci odată din cale?“ Cu o privire nesigură, aruncată spre domnulă său, tropăi Ferske afară, dar nu fără a se fi convinsă mai întâiu, decă suntu în adaveru toate dulapurile bine încuiate. Cândă pașii lui să pierdură, locotenentulă se furișă cu grabă în antecameră. O sguduitură la uşile dulapurilor s îlă convinse că acestea sunt tote bine încuiate. Gestiunea naţionalitâţiloru în dietă. Telegrama nostră de Duminecă ni-a adus o spirea, că guvernul ungurescu şi partida lui are pregătită une programa în cestiunea naţionalităţilor. „Principiile acestui program suntü tocmai aşa de natură a linişti pe naţionalităţi, în ce privesce dorinţele lerii echitabile şi demne de a se lua în băgare de semn, precum suntu de târg, în ce privesce apărarea intereselor statului. Programul acesta se va desfăşura cu ocasia desbaterei bugetului ministeriului de interne. Precum cetima în foile din Pesta, ce ni-au sosită aciî, desbaterea acestui bugetu s’a începută astădii. Pănă în momentulă de faţă nu cunoscem încă ce cursă au luată desbaterile, dar din cele ce cetimă în foile oposiţionale unguresc! putemu vede, că ele vor fi forte agitate. Mai ales, oposiţia s’a pregătită la crâncene atacuri contra ministrului Hieronymi, care „prin politica sa de naţionalitate s’a făcută de rîsău. Preşedintele clubului independentă, Justh Gyula, a trimisă tuturor membrilor partidei următorulă apelă oficiosă: „In şedinţa partidei noastre s’a decisă unanimă, ca cu ocazia desbaterei bugetului de interne să desvolte o discuţiune mai mare în cestiunea naţionalităţilor, a reformei parlamentare şi în afacerea organisărei administraţiei“. Referitoră la programul guvernului de a linişti pe naţionalităţi „Hazánk“ de la „Gazeta11 iese în M-care ifi. Alinamente pentru Austro-Onearia: Pe un arm 12 fi., pe şese anui 6 fi., pe trei luni 3 fi. N-rii de Duminecă 2 fi. pe uniL Pentru România şi străinătate: Pe unii anii 40 franci, pe șase luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumără la toate oficiele poștale din întru și din afară și la doi. colectori. AN’uaauutulu pentru Brasovi a acbnmnistrat an«, piața mare, Tergulu Inului Nr. 30 etagiulu I., pe unu anu 10 fr., pe sase luni 5 fi., pe trei luni 2 fi. 50 cr. Cu dusulu în casă. Pe unu anu 12 fi., pe 6 luni 6 fi., pe trei luni 3 fi. Unu exemplaru 5 cr. v. a. său 15 bani. Atătu abonamentele cării şi insorţiunile suntu a se plăti înainte. Redacţiiinea, Aimiflistraţîunea, şi Tipografia: Braşovă, piaţa sare Nr. 30. Scrisori nefrancate nu se primesc. — Manuscripte nu se retriiaetfL INSERATE se primesc la Administraţiile în Braşovii şi la urmatoarele Birouri de anunciurî: în Viena: M. Dukes, Heinrich Schalek, Rudolf Masse, A. Oppeliks Nachfolger, Anton Oppelik, J. Danneberg, în Budapesta: A. F. Goldberger, Eckstein Bernat; în Bucurescî: Agence Havas, Succursale de Roumanie; în Hamburg: Károlyi & Liebmann. Preţuru Inserţiuniloru: o seria garmond pe o coloana 6 cr. şi 10 cr. timbru pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifă şi învoială. Reclame pe pagina a 3-a o pernă 10 cr. acu 30 bani. Nr. 245. Brașovt, Luhi-Marfi 8 (20) Noemvre 1894. 18 Nemvre cjice, că cunoscendu antecedentele, se teme, că acesta va fi ună programă, care pretinde a sătura și capra și a rămâne și varza. Programul acesta — adauge „Hazánk“ — nu prea se va realisa, căci între membri partidei liberale sunt controverse mari referitoră la resolvarea cestiunei naţionalităţilor. Suntem curioşi a vedè cu ce mirăzănii va sta înainte guvernul ungurescu pentru a linişti pe naţionalităţi. Regele României despre cestiunea română. Sub titlul acesta „ Budapesti Hirlapu dela 18 Noemvre publică unu interwiev, ce l’ar fi avută ună conte maghiară din Ardély cu regele Carol I, asupra cestiunei române. Lăsându numitei toi totă sarcina respunderei pentru adeverătatea și esactitatea celora publicate de ea, dăună în traducere fidelă articolulă de reportagiu, ce i se trimite. Budapesta, 17 Nov. „La sărbările nunţii de argintă a părechii regale române, a luată parte şi o păreche de nobili maghiari. Bărbatul este membrulă unei familii nobilitare cunoscute din Ardély, şi s’a căsătorită în România (Br. Szentkereszty ?) Nevasta lui este fiica unui fostă ministru română (Florescu?) şi a fostă damă de curte a Reginei României. Regele Carolă i-a primită în audienţă privată. In decursulă audienţei a venită în vorbă şi afacerea Româniloru din Ardély şi Regele a făcută enunciaţiuni estraordinară de interesante. „După părerea lui a Regelui , ar trebui căutată înţelegerea dintre rromânii ardeleni şi dintre Tângurî. El nu ţine aceasta de imposibilă. Modalitatea înţelegerei, după Regele Carol I, ar fi, să se caute acele puncte, unde e posibilă înţelegerea, or nu acelea, cari despartă pe Maghiari de cătră Români. Din ambe părţile se pune, în modă necorectă, mare greutate pe cestiunea limbei; dar chiar dacă oricare Română ar vorbi bine unguresce, încă nu urmeze, ca