Gazeta Transilvaniei, noiembrie 1894 (Anul 57, nr. 239-262)

1894-11-08 / nr. 245

Din cansa s. sărbători, de mâne, diaruia nu va apără până Mercuri săra. Recidivă? Braşovu, 7 Noomvre v. „Se nu ne facemu ilusiunî asupra stării adeverate a organismului nos­tru naţională. A voi se ascundemu reulu, ce s’a ivită în acestu orga­­nismu, ar însemna a voi se­ lu per­­petuămu, se ne ferima de lecuirea lui“. „Şi acesta reu esistă şi se ma­nifestă din 4i în 4i mai multe. Se lăţesce în moda înspăimântătoră în şirurile partidei noastre naţionale con­­tagiulu otrăvitoru alu nesincerităţii şi ala neîncrederei“. „Astăcji este cestiunea memo­riului în dosulu căreia s’ascundu uneltirile stricăcioase, carî roda la ră­dăcina solidarităţii noastre naţionale, mâne va veni alta la rendu şi în locu de organisaţiă vomu avè anarchiă, în locu de solidaritate, „ desbină­­rile strămoşesc]“. Aceste cuvinte, ce le-a scrisu organulu nostru în urma zizaniilor­ şi intrigelor, introduse în sînulu partidei nóstre naţionale la 1891, ni-au venitu în minte, când amu vecţutu, că acuma din nou se pune la cale din partea aceloraşi elemente, o campania de învrăjbire, glorificân­­du-se „frământările de la 1891“. Astăzî nu ne mai agită ces­tiunea presentării memoriului la Co­­rona; asta nu ne potu preocupa nu­mai consecenţele pasului făcută la 1892. De ce natura suntu aceste con­­secenţe o vede flă­care cu ochii, o pote pipăi cu mâna, şi n’amu întâl­nită una singură Română, pe totu întinsula hotarelor­ Transilvaniei şi ale Ungariei, care se nu fiă con­vinsă, că pentru de a le purta cu demnitate, cu tărie şi cu perseve­­ranţă în susţinerea causei noastre drepte, avem­ lipsă de desfăşurarea tuturor­ forţelor­ noastre morale, in­telectuale şi materiale, trebue se firau bărbaţi în adeveratul­ sensu ala cuvântului şi, mai mult, ca orî şi când, uniți în cugete şi fapte. Aceasta este a fi convingerea ge­nerală la noi, acesta este necesitatea de ordine mai înaltă, ce se impune de sine prin situațiunea critică a poporului nostru. Cum vine dar, întrebăm­­, că tocmai acuma, când e vorba de închegarea rondurilor­ nóastre, ca se putemu ţine pepta asupririlor­ şi prigonirilor­ înăsprite, unii dintre noi îşî „permită luxula“ de a voi cu ori­ce preţă se reînoiască miserabi­­lele „frământări“ dela 1891? Cum se face, că „Tribuna“ din Sibiiu, care pretinde a fi interpre­ted vederilor­ şi sentimentelor­ ce­­lora din comitetul­ partidei nóastre naţionale, vine acuma deodată se glorifice frământările interne dela 1891 şi se susţină, că acele trebuescu reînoite în 1894. Noi credeamu, că amu scăpată pentru totdauna de aceste triste fră­mântări, ce ne ameninţau cu desbi­­narea. Ce s’a întâmplată în sínula partidei dela procesulu Memorandu­lui Incace, Incâtu se justifice acea afirmare a ziarului sibiianu? Este acuma timpulu de a des­chide porţile zizaniiloru şi intrigelor, în sînulă nostru, de feliula celoru dela 1891 ? Cei ce cu asemeni apucături cadu arășî în greșala lor, de mai înainte, ținut’au seama de aceea, că recidiva este împreunată întot-dâuna cu pericule mai mari, cu consecențe mai grele? Ore într’adeveru situațiunea noas­­tră de a4î se fiă analogâ cu cea dela 1891 ? O credu acesta în adeveru cei ce-o afirmă? Re nu se prefacă, căci nu-i mai prinde. Uneltirile de feliula celoru dela 1891 nu voru mai prinde, des­pre acésta îi putemu asigura. Astădî poporulu, dela care zicu ei că se inspiră, are lipsă de conlu­­m­­ ea“ și de sprijinulu tuturoru fii­­loru și nu vede nici decum necesi­tatea de a „esclude pe unii sau alții dela lucrare, pe câta vreme vor­ fi credincioşi causei lui. A nutri a4î zizaniile şi neîncre­derea între frați insemna a face tre­burile duşmanilor­ de moarte ale po­porului română. De-o asemenea recidivă se ne feresce Dumnezeu ! FOILETONULU „GAZ. TRANS.“ Locotenentulu îndr­ăsneţit. Humoresc, de O. Metterh­ausen. — „Ferske ! — Ferske !“ — „Porunciţi, domnule locotenentă!“ — „La [dracu, ce mi­ te-ai făcută ? Deja de o jumătate de oră sbieră după tine. Adu-mi uniforma și cismele!“ — „Porunciți, domnule locotenentă, dér acesta n’o potu face“. — „Ce-i? Tu nu poți? Ștrengarule, dér ce-ți trece prin minte ? Cine te-a oprită ?“ — „Domnulă locotenentă însu­și mi-a poruncită ieri“. — „Ce-am poruncită ieri?“ — „Domnulă locotenentă mi-a po­runcită ieri — mi-a disă ieri : Ferskre! Domnulă colonelă mi-a dictată cinci dile arestă de odată. De ce — nu te importa. Ferșke, mi-a disă mai departe domnulă locotenentă, eu trebue cinci cjile să mă plic­­tisescă frumosă aici în odaiă. Și nici Dum­nedeu nu mă mântuesce. Dar eu mă cu­­noscă, Ferșke; eu nu potă suporta să le­­nevescă cinci cjile în odaiă, pe­ună timpă aşa de admirabilă. Déea ară fi după mine, aşi lua-o la piciore. Dér daca mă prindă, ala meu e draculă. Ferskre, a­­fi80 domnulă locotenentă, sub pedepsă de morte îţi poruncescă, să-mi încui în dulapă totă uniforma şi cişmele, şi decă îţi poruncescă de o sută de ori chiar, nu-mi da nici mă­­cară m­ă nasture de pantalonă. Pune-ţi mai bine bumbacă în urechi, seu lipesce-le cu câră, ca fericitulă Disseus, seu cum să mai şi numia domnulă acela. Dacă cu toate aceste te laşi sedusă de rugările mele, şi astfelă îmi dai mână de ajutoră, ca să o potă lua la sănătosa, prevădă de-acuma urmările, de-aceea eta s’o spună: du­­bescă pielea de pe tine şi lasă să-mi gătască o păreche de cisme din ea“. Locotenentulă de Jäger, într’ună ha­­lată și pantaloni vechi de călărită, sta cu mânile în buzunară înaintea filăcăului său, ascultândă cu sub­sulă pe buze vorbirea lungă a acestuia. — „Der Ferske“, începu elă într’ună tonă desperată, „nu înțelegi tu ? A fostă doră numai o glumă nebună din partea mea. Retragă totulă, şi acuma repetă, nu-mî mai face multe istorii. Omule, poţi tu să-ţi calci pe inimă, văcjendu-mă, pe ună timpă aş­a de plăcută ală primăverei, închisă în odăiă o veciniciă întregă de o sută două-cieci de ore? Vrei şi tu să mă tractezi aşa de neu­mană, vrei şi tu să nu mă înţelegi, ca toţi ceilalţi? Şi tu fiulu meu Brutus?“ Pe faţa onestă a flăcăului se ivi o ro­­şaţă haină, care esprima greutatea luptei între simţămentulă datorinţei şi inclinaţiu­­nei faţă de domnulă său. Dar în urmă în­vinse totuşi simţămentulă datorinţei. „Nu merge, domnule locotenentă. Eu nu potă“. — „Ferşke, este acesta cuventulă tău din urmă?“ — „Porunciţi, domnule locotenentă!“ — „Afară!“ Ferske dispăru, cu o săritură, pe uşă afară. Tînerulă ofiţeră măsura cu paşi de cocostîrcă odaia în susu şi în josă. „Aşa m­ă ştrengară!“ vorbiseră singură. „Nu o face, în adevără nu o face! Cu voinţa lui nu scapă eu afară, şi fără de aceea cu atâtă mai puţină; căci este învederată, că acesta comisară de siguranță, a închisă toate lucrurile mai de trebă în dulapă și cheile le are de sigură sub pază. Și în costumulă acesta de bandită“, — elă se măsura cu o privire eritisatoare de susu pănă jos. — „nu potă doră să iesă la stradă. Ce e de fă­cută? — Aha! eră o ideiă strălucită. — Fersice!“ Fața îngrijată a flăcăului apăru în crepătura ușii: „Domnule locotenentă?“ — „Fersire, mi-am trasă pe semă ; voiu rămâne acasă. Dar chiar pe secetă nu potă doră să stau aci. Etă aici suntu bani! Mergi și-mi adă două butelii de vină roșu“. — „Der, domnule locotenentă, vină mai este încă în pivniță!“ — „Ce-mi pasă, vrei să mi­ te duci odată din cale?“ Cu o privire nesigură, aruncată spre domnulă său, tropăi Ferske afară, dar nu fără a se fi convinsă mai întâiu, decă suntu în adaveru toate dulapurile bine încuiate. Cândă pașii lui să pierdură, locotenentulă se furișă cu grabă în antecameră. O sgu­­duitură la uşile dulapurilor s îlă convinse că acestea sunt­ tote bine încuiate. Gestiunea naţionalitâţiloru în dietă. Telegrama nostră de Duminecă ni-a adus o spirea, că guvernul­ ungurescu şi partida lui are pregătită une programa în cestiunea naţionalităţilor­. „Principiile aces­tui program­ suntü tocmai aşa de natură a linişti pe naţionalităţi, în ce privesce do­rinţele lerii echitabile şi demne de a­ se lua în băgare de semn, precum suntu de târg, în ce privesce apărarea intereselor­ statului­. Programul­ acesta se va desfăşura cu ocasia desbaterei bugetului ministeriului de interne. Precum cetima în foile din Pesta, ce ni-au sosită aciî, desbaterea acestui bugetu s’a începută astădii. Pănă în momentulă de faţă nu cunoscem­ încă ce cursă au luată desbaterile, dar din cele ce cetimă în foile oposiţionale unguresc! putemu vede, că ele vor­ fi forte agitate. Mai ales, opo­­siţia s’a pregătită la crâncene atacuri con­tra ministrului Hieronymi, care „prin poli­tica sa de naţionalitate s’a­ făcută de rîsău. Preşedintele clubului independentă, Justh G­yula, a trimisă tuturor­ membri­­lor­ partidei următorulă apelă oficiosă: „In şedinţa partidei noastre s’a decisă unanimă, ca cu ocazia desbaterei buge­tului de interne să desvolte o discuţiune mai mare în cestiunea naţionalităţilor­, a reformei parlamentare şi în afacerea organi­­sărei administraţiei“. Referitoră la programul­ guvernului de a linişti pe naţionalităţi „Hazánk“ de la „Gazeta11 iese în M-care ifi. Alinamente pentru Austro-Onearia: Pe un arm 12 fi., pe şese anui 6 fi., pe trei luni 3 fi. N-rii de Duminecă 2 fi. pe uniL Pentru România şi străinătate: Pe unii anii 40 franci, pe șase luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumără la toate oficiele poștale din întru și din afară și la doi. colectori. AN’uaauutulu pentru Brasovi a acbnmnistrat an«, piața mare, Tergulu Inului Nr. 30 etagiulu I., pe unu anu 10 fr., pe sase luni 5 fi., pe trei luni 2 fi. 50 cr. Cu dusulu în casă. Pe unu anu 12 fi., pe 6 luni 6 fi., pe trei luni 3 fi. Unu exemplaru 5 cr. v. a. său 15 bani. Atătu abonamen­tele cării şi insorţiunile suntu a se plăti înainte. Redacţiiinea, Aimiflistraţîunea, şi Tipografia: Braşovă, piaţa sare Nr. 30. Scrisori nefrancate­ nu se primesc. — Manuscripte nu se retriiaetfL INSERATE se primesc la Admi­nistraţiile în Braşovii şi la ur­­matoarele Birouri de anunciurî: în Viena: M. Dukes, Heinrich Schalek, Rudolf Masse, A. Oppeliks Nachfolger, Anton Oppelik, J. Danneberg, în Budapesta: A. F. Goldberger, Eckstein Bernat; în Bucurescî: Agence Havas, Suc­­cursale de Roumanie; în Ham­burg: Károlyi & Liebmann. Preţuru Inserţiuniloru: o seria garmond pe o coloana 6 cr. şi 10 cr. timbru pentru o publi­care. Publicări mai dese după tarifă şi învoială. Reclame pe pagina a 3-a o pernă 10 cr. acu 30 bani. Nr. 245. Brașovt, Luhi-Marfi 8 (20) Noemvre 1894. 18 Nemvre cjice, că cunoscendu anteceden­tele, se teme, că acesta va fi ună pro­gramă, care pretinde a sătura și capra și a rămâne și varza. Programul­ acesta — adauge „Hazánk“ — nu prea se va realisa, căci între membri partidei liberale sunt­ controverse mari referitoră la resolvarea cestiunei naţionalităţilor­. Suntem­ curioşi a vedè cu ce miră­­zănii va sta înainte guvernul­ ungurescu pentru a linişti pe naţionalităţi. Regele României despre cestiunea română. Sub titlul­ acesta „ Budapesti Hirlapu dela 18 Noemvre publică unu interwiev, ce l’ar fi avută ună conte maghiară din Ardély cu re­gele Carol I, asupra cestiunei române. Lăsându numitei toi totă sarcina res­­punderei pentru adeverătatea și esac­­titatea celora publicate de ea, dăună în traducere fidelă articolulă de re­­portagiu, ce i­ se trimite. Budapesta, 17 Nov. „La sărbările nunţii de argintă a pă­­rechii regale române, a luată parte şi o pă­­reche de nobili maghiari. Bărbatul­ este membrulă unei familii nobilitare cunoscute din Ardély, şi s’a căsătorită în România (Br. Szentkereszty ?) Nevasta lui este fiica unui fostă ministru română (Florescu?) şi a fostă damă de curte a Reginei Româ­niei. Regele Carolă i-a primită în audienţă privată. In decursulă audienţei a venită în vorbă şi afacerea Româniloru din Ardély şi Regele a făcută enunciaţiuni estra­ordinară de interesante. „După părerea lui a Regelui , ar trebui căutată înţelegerea dintre rromânii ar­deleni şi dintre Tângurî. El­ nu ţine aceasta de imposibilă. Modalitatea înţelegerei, după Regele Carol I, ar fi, să se caute acele puncte, unde e posibilă înţelegerea, or nu acelea, cari despartă pe Maghiari de cătră Români. Din ambe părţile se pune, în modă necorectă, mare greutate pe cestiunea lim­­bei; dar chiar dacă ori­care Română ar vorbi bine unguresce, încă nu urmeze, ca

Next