Gazeta Transilvaniei, octombrie 1895 (Anul 58, nr. 218-241)
1895-10-10 / nr. 225
Miniştrii austriac! in Pesta Nu-i nimic deosebit a vedè miniştri austriac! în Pesta. De când s’a înfiinţat dualismul mereu se plimba consiliarii Majestăţii Sale dela Pesta la Viena şi vice-versa. Ba pe timpul, când sunt întrunite delegaţiunile, fac împreună cu ei acest drum şi o mare parte din membrii parlamentelor. Se poate înse constata, că miniştrii unguresc! mai adeseor! trebue se facă drumul la Viena, decât cel austriaci la Pesta. Aşadar, este esplicabilă emoţiunea, de care au fost cuprinse cercurile politice maghiare, când s’a anunţat că vin dela Viena deodată trei: ministrul de externe Goluchowaki, ministru - preşedinte, Badeni şi ministrul de finance austriac Bilinsky. Scopul imediat al vizitei acestor miniştrii a fost de a asista la depunerea jurământului noilor guvernatori austriac: principele Sangusko şi marchisul Bacquehem, în mânile monarchului, care se află de present în Budapesta. Dar ei au mai avut, se cuice, de scop se intre în contact cu miniştrii unguresci şi cu cercurile politice dominante din capitala ungară. Piarul oficiului de estenie din Viena spune, că contele Badeni va căuta se prepare terenul unei înţelegeri cu guvernul unguresc pentru viitoarea acţiune a reînoii pactului economic între Ungaria şi Austria. E vorba ca amendoue părţile se fiă I pe cât numai este cu putinţă mulţămite cu acest pact. 1 In Badeni — 4i°e numitul Ziar — Maghiarii vor cunosce un astfel de bărbat de stat, care lipsit de orice antagonism şi de orice sîmţ de rivalitate, este cu totul pătrunsă de scopurile dualismului şi de interesele pactului, şi că nu face nici o deosebire între poziţia Ungariei şi aceea a părţii austriace a monarchiei. Pentru acuma nu se poate întră în complectul pactului, dar este de ajuns, crice „Fremdenblatt“, se se facă apropierea personală și printr’asta se se intaresca simnul de încredere reciprocă în cele doue guverne. La ce resultat vor fi ajuns, cu Banffy şi soţii sei, ministru-preşeşedinte Badeni şi colegul lui de la finance, nu putem sti. Ceea ce vedem înse este, că foile unguresce nu prea dau probe de mare încredere în neteda deslegare a cestiunei reînoirii pactului cu Austria. Foile oposiţionale în deosebi se arată forţe pesimiste şi nu vor se crede, că cercurile politice austriace ar putea fi conduse de principiul echităţii şi de respectul încrederei reciproce la aceasta reînoire. O deosebită atenţiune dau înse foile maghiare înţelegerii dintre ministrul de externe Goluchowski şi baronul Banffy. Se spune, că Goluchowski, după ce a visitat pe toţi miniştri unguresc!, s’a dus la clubul liberal, unde a petrecut vr’o două ore, conversând cu miniştri şi cu membrii clubului, ol în urmă a conferit singur cu ministru preşedinte Banffy. „Egyetértés,“ provoca pe Banffy, care este ambiţios de a dobândi succese pe terenul politicei de naţionalitate, ca să atragă atenţiunea ministrului de externe asupra acelor însemnate interese ale statului ungar, care pretind cel mai energic şi cel mai precaut control din partea d-lui Goluchowski. Şi este caracteristic, că, între aceste interese, foia oposiţională, pune în primul rând „controlul strict“, ce ’l pretinde dela d-1 Goluchowski faţă de noul guvern român, a căruia şef, d-1 Dimitrie Sturdza, „s’a espus destul de demonstrativ în cestiunea transilvană.“ — FOILETONUL „GAZ TRANS.“ O dramă în pădure. Puternica pădure stă tăcută şi poso- I morîtă, fiind aproape cotropită de giganţi ca sarcină de zăpadă, ce căzuse în 4b®l® din urmă pe crengile bătrânilor braţi. Oricât de des este coperişul, ce-i fac acele verzi peste pădure, zăpada totuşi pătrunse prin el şi pe încetul cu încetul acoperi şi pământul cu un covor alb. Alergam cu o samă uşoră printre arbori, înaintea mea bătrânul vizitiu al forestierului suprem, încărunţit în serviciul stăpânu-s’u, dar totuşi încă la postul său, corect şi viguros, mânând cu siguranţă, ca de măestru, caii cei puternici. Abia se aude tropotul cailor şi sgomotul săniei; numai clopoţeii de la hamuri şi sforăitul cailor pătrunde tăcerea. In ambele părţi poţi privi adânc în pădure, care se întinde în depărtare de miluri întregi. Câte vietăţi nu sunt între aceşti trunchi! Puternicul cerb roşu stăpânesce acest revier, cărările sale se văd când ici, când colo. Grupe de grupe alergă cerbii încace şi incolo şi apoi dispar în desime. Vulpea umblă după pradă şi noaptea ţipă bufniţa. Sfiose caută caprioarele un adăpost şi cu mare precauţiune se străcură hoţul de vânător pe căile singuratice, mânat de puternica sa pasiune, seu de femé. De-odată pădurea rămâne de o parte, un câmp nemărginit de zăpadă se întinde înainte. Cinci minute merge aşa mai departe, apoi arăşi se ivesc tufele şi arborii pădurei, şi se aude lătratul unor câni. Curând după asta ne oprim înaintea unei case. Numai repede înlăuntru, ca nu cumva frigul să pătrundă prea mult în casă ! E o simţire ciudată, de-a te vede aşa de-odată dintr’o pădure singuratică şi întunecosă într’o casă omenescă bine încălzită. Multă vreme nu scapi de acâstă simţire. Domnul şi doamna stau la masă cu oaspele, pe când drăgălaşa fetiţă a forestierului suprem privesce cu curiositate pe noul venit. Abia după o oră mă simţii ca la mine acasă. Târziu de tot se anunţa sosirea forestierului. Nu vtiam cum a intrat, căci deodată îl văzui stând în uşă nemişcat. Figura lui înaltă îmi părea pănă aproape de plafon. — „Aşa târgu ai venit? îl întrebă forestierul-şef. — „Am venit, ca să te întreb, când am să plec?“ Vocea sa suna sec şi rece. — „Ei bine“, 4is® bătrânul domn. „Poimâne poţi pleca. Mâne ne însoţesci la o cursă de cerbi. Pentru doamna forestieră,“ adause el surizând, „e gata totul ?“ Forestierul nu clinti nici un muşchiu al fetei. „Porunciţi ?“ răspunse el liniştit. Şeful îi făcu tămin şi el dispăru întocmai după cum intrase. — „Niciodată nu l’am văzut rîzând“, zise vechiul meu amic, după ce plecase forestierul. — „Voesce să se însore ? întrebai eu. — „Da. Se căsătoresce cu drăgălaşa fată a unui învăţător. E lucru de neînţeles! De-aşi fi in locul fetei, mi-ar fi frică. Dar poate că ea îl va schimba. Şi la vârsta de treizeci şi trei de ani eşti încă capabil să te schimbi. Eu mă vom bucura, căci n’am văzut un om mai harnic ca dânsul în acâstă specialitate.“ Acestă judecată o aflat confirmată a doua 41- Tăcut, liniștit păşea el înaintea nostră în revierul acoperit cu zăpadă. Fără a trăgăna, el afla totdeuna calea cea adevărată. Vânatul îl zărea el întâi și, cu toate că pădurea era mare, el cunoscea toate potecile. Puținele cuvinte, ce le rostise despre cultura arborilor, arătau o mare pătrundere şi esperienţă. Dar cu toate acestea nu mă simţiam bine lângă dânsul, nici chiar atunci, când avui fericirea, ca să împuşc un cerb frumos. Mă bucuram, că în ziua următore nu ne-a mai însoţit. Pe când traversam pădurea, ne fugi însă fără de voie gândul la dânsul. — „Abia acum câteva 4b®“« îmi istorisi forestierul suprem, am aflat secretul vieţii acestui om. In fiecare revier el era cunoscut, că făcea să dispară hoţii de vânaturi. — „Să dispară?“ „Da, ei dispăreau fără urmă. In ultimul loc, unde a fost în serviciu, fu greu bănuit, că a stins viaţa unui ţăran cunos- W TJL LVUI „Gazeta"1 iese în fli-care ii. Anonamente pentru Austro-Ungaria: Pe un an 12 fl., pe şese luni 6 FL, pe trei luni 3 fl. N-rii de Duminecă 2 fl. pe an. Fsim România si străiătate: Pe un an 40 franci, pe şase luni 20 fl., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumără la toate oficiele poştale din întru şi din afară şi la doi. colectori. AN’namemi lauri Braşov administraţiunea, piaţa mare, Târgul Inului Nr. 30 etaglu 1., pe un an 10 fl., pe şese luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 or. Cu dusul în casă. Pe un an 12 fl., pe 6 luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Un esemplar 5 cr. v. a. sau 15 bani. Atât abonamentele cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. Macţiunea. Admistralioea. ji Tipornia, Braşov, piaţa mare Nr. 30. Scrisori nebcancate an *» primesc. — Manuscripte au se retrimet. INSERATE se primesc la Administraţiune în Braşov şi la urmatoarele Birouri de anunciuri: în Viena: M. Dukes, Heinrich Schalen, Rudolf Hesse, A. Oppeliks Nachfolger, Anton Oppelik, J. Danneber, în Budapesta: A. V. Goldbergerg, Eckstein Beral; în Bucuresci: Agence Havas, Succursale de Roumanie, în Hamburg: Károlyi & Liebmann. Preţul Incerţiunilor: o seria garmond pe o coloana 0 cr. şi 60 cr. timbru pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifă şi învoială. Reclame pe pagina a 3-a o seria 10 cr. seu 30 bani. Nr. 225. Braşov, Luni-Marfi 10 (22) Octomvre 1895. „Fremdenblatt“ despre noul minister din România. „Fremdenblatt,“ organul ministerului de externe austriac, vorbind despre schimbarea ministerului din România, 4i°e între altele următoarele: Partidul conservator-junimist stetea înaintea a doue alternative: sau de a se usa, sau de a-şi salva viitorul printr-o retragere timpurie. Ministerul conservatorjunimist se poate retrage cu sentimentul, că şi-a câştigat mari merite pentru Rege şi pentru patrie. Monarchia austro-ungară, pe când recunoasce aceasta, totodată regretă depărtarea acelui cabinet, care a soitit să cultive şi întărască cele mai bune raporturi cu monarchia. Politica externă a României sub conducerea iscusită şi plină de tact a lui Lahovary a fost îndreptată totdeauna spre susţinerea păcei şi a ordinei, şi astfel stetea în deplină consonanţă cu direcţiunea monarchiei austro-ungare şi a aliaţilor ei în ce priveşte politica externă. Cel mai mare merit pentru desvoltarea economică a României sub egida acestei politici şi pentru consolidarea raporturilor de acolo li se cuvine fără îndoială Regelui. Înţelepciunea lui diplomatică, caracterul său şi veneraţiunea, de care se bucură Regele Carol în ţară, ofer garanţie sigură, că România va continua a fi un element de linişte, ordine şi de stabilitate pe Peninsula balcanică. Şi partida liberală, care ia acum în mâni frânele guvernului, nutrea mai înainte simţenainte prietinesc, faţă cu monarchia austro-ungară şi faţă cu tripla alianţă. Marele ei conducător Brătianu a învăţat a cunosce şi a preţui pe timpul congresului de la Berlin sprijinul prietinesc al monarchiei austro-ungare. Ministerul Brătianu, în care pe atunci Sturdza juca un rol însemnat, a contribuit mult la consolidarea raporturilor prietinesci dintre monarchia austro-ungară şi România. De aceea ar însămna, a se atinge de înţelepciunea şi patriotismul şefului noului cabinet, deci cineva s’ar îndoi în bunăvoinţa lui, de-a continua astăzi acesta politică. Cu ocasiunea acestei aprecieri nu putem însă să trecem cu tăcerea peste un episod din lupta parlamentară, pe care o purtase dl Sturdza contra ministerului repăşit. Ca şef al unei oposiţiuni slabe la număr, dar cu atât mai aspre şi mai fără disconsiderare în acţiunea ei, ministrul de astăzi a atacat în mod vehement politica conservativă şi prietenescă faţă cu tripla alianţă şi faţă cu Austro-Ungaria a cabinetului Catargiu, şi mai ales într’o vorbire, pe care o ţinuse în senat şi care se ocupa cu raporturile interne din Ardeal, a observat o astfel de atitudine faţă cu monarchia nostră şi a desvoltat astfel de păreri, cari cu tot dreptul au născut resens în opiniunea nostra publică şi cari steteau în contrazicere eclatantă cu acele principii, pentru cari s’a luptat dl Sturdza ca ministru, dimpreună cu partida sa. Pentru de a-şi recâştiga simpatia şi încrederea, de care s’a bucurat partida sa mai înainte în Austro-Ungaria, Sturdza va trebui să dovedască, că are de gând să continue politica esternă a lui Brătianu, care în fapt se deosebesce forte puţinde politica externă a cabinetului repăşit. Aci contăm cu încredere la înţelepciunea Regelui Carol, ale cârui vederi politice cunoscute şi câştigate în decursul a mulţi ani ne ofer garanţă, că România nu se va arunca în aventuri politice, ci va urma cursul, căruia are ea de-a mulţămi poziţia favorabilă şi stimată, pe care o ocupă de present în concertul popoarelor europene. In cestiunea demonstraţiunilor din Agram- Din Agram se telegrafază, că în ziua de 17 Octomvre au fost deţinuţi vreo 150 studenţi, dintre cari însă numai 25 au fost puşi în închisore preventivă, ceilalţi încă în noaptea aceleaşi 4De au fost liberaţi. Funcţionari înalţi, între cari şi un septemvir, au cerut să li se libereze fiii, dar fără succes. Intre profesorii universitari au produs mare indignare măsurile aspre luate contra tinerilor universitari. Societatea studenţilor „Zastava“ s-a disolvat din ordinul Banului