Gazeta Transilvaniei, decembrie 1895 (Anul 58, nr. 266-288)
1895-12-03 / nr. 268
ifiactim Adillistratisies. li Tipografia, Braşov, piaţa nare Kr. 30. Scrisori neiVaneate nu s© I primesc. — Manuscripte nu 8o ! retrimet ! iRSERATE se primesc la Adml- I nistraţiune în Braşov şi la ur- I matorele Birouri as anunciuri: în Viena: M. Dukes, Heinrich Schalen, Rudolf Masse, A. Oppeliks Nachfolger, Anton Ovpetik, J. Danneber, în Budapesta: A. Z. Goldbergerg, Eckstein Bernat, în Bucuresci: Agence Havas, Suc- I cursale de Roumanie, în Hamburg: Karolyi & Liebmann, Preţul inserţiunilor: o seria j garmond pe o coloana 6 or. şi j BOcr. timbru pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifă și învoială. Reclame pe pagina a 3-a o serie 10 cr. seu 30 bani. Nr. 268.—Amil LVIII. Brașov, Duminecă, 3 (15) Decemvre 1895. (ITCTlvIEEK IDE 50) „Sazeta"' iess în M-care di. Alrenamente pentru Austro-Ungana. Pe un an 12 fl., pe șăse luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. N-rii de Duminecă 2 fl. pe an. Pentru România şi străinătate: Pe un an 40 franci, pe şăse luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumera la toate oficiei© poştale din întru şi din afară şi la doi. colectori: ligamentul pentru Braşov administraţiunea, piaţa mare. Târgul Inului Nr. 30 etaglu I., pe un an 10 fl., pe şese luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 or. Cu dusul în casă. Pe un an 12 fl., pe 8 luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Un esemplar 5 cr. v. a. ecu 15 bani. Atât abonamentele cât şi insortiunile sunt a se plăti înainte. Alegerile sub Banffy. Se duce vestea, cât de mult îşi bat joc miniştrii unguresc! de constituţionalismul, căruia au se mulţumesca, că sunt astăeî la putere. A ajuns de rîsul lumei, cum se respectază legile şi cum se păzesce libertatea cetăţenilor în statul stăpânit de ei. Tot constituţionalismul se învârtesce în jurul votului. Cel ce-şî pute câştiga mai multe voturi, are sorţii de isbândă. Partida guvernului, numită şi „liberală“, ascitit de-un lung şir de aur încoce se-şî asigure majoritatea în dietă. Tote încercările oposiţiei maghiare, de-a o resturna, au rămas până acuma zadarnice. Cei ce au frânele în mână, sciu se şî câştige voturi câte le trebue, ca se rămână tot ei deasupra. Numai se nu întrebaţi, cum şi cu ce mijloace. E uşor a dice, că toate merg pe cale constituţională şi că toate se întâmplă cu voinţa poporului, când cei de sus dau numai din pinten! şi se aleg, şi ic! şi colo, tot numai candidaţi pe sprîncenă, şi când se pun în mişcare şi gendarmî, şi convecţi, şi armată comună, ca se îndrepteze voinţa poporului după porunca guvernului. Vai de libertatea şi constituţionalismul, care trebue sprijinit cu baionetele, cu ameninţări, presiuni şi ocupţiuni din partea argaţilor puterei. Numai de curând au gustat bunătatea acestui faimos constituţionalism bieţii alegători slovaci şi şvabi de la Stomfa, unde cu ocasiunea alegerei de deputat haita lui Banffy a făcut minuni cu ne maipomenitele ei brutalităţi şi barbarii, numai ca se bată cu orice preţ la alegere pe candidatul „partidei poporale“ maghiare. Alegătorii oposiţionali de la Stomia pot istorisi, ce însemnază o alegere dietală sub guvernul lui Banffy. Ei au gustat paharul amărîciunei pănă la fund. I-au luat cu gendarmii şi cu miliţia şi i-au ţinut în cap de iarnă, în câmp, sub cerul liber, tot a cţiva, şi toata noaptea, fără hrană, fără foc, aşa că dintre 1500 de alegători s’au bolnăvit cea mai mare parte şi peste 70 sunt adî greu bolnavi de tifus. Şi toate acestea numai, ca nu cumva partizanii candidatului oposiţional se vină în atingere cu cei din Stomfa şi se-i câştige pe partea lor. După ce au fost astfel maltrataţi şi chinuiţi 36 de ore, au mai şi respins dela urnă sub pretexte de nimic sute de alegători. Aşa numai s’a putut câştiga majoritatea pentru candidatul guvernului. Cu toate că partidele oposiţionale sunt contrare partidei poporale catolice, totuşi au strigat în dietă ca din gura şerpelui, că Banffy se folosesce de puterea brutală şi de mijloacele cele mai condemnabile spre a se ţine la putere. Se tem cu drept cuvânt Apponyştii şi Kossuthiştii, că la viitoarele alegeri dietale o pot păţi şi ei aşa, cum a păţit’o „partida poporală“ la Stomia. De atunci a mai fost o alegere în Girald, unde alaltăeri orăşî a eşit candidatul guvernului faţă cu un apponyist. Aici, după larma cea mare, ce s’a făcut cu alegerea din Stomia, nu s’au comis aceleaşi brutalităţi, dar s’au săvîrşit ilegalităţi cu carul din partea organelor guvernului. Din toate acestea se vede, că guvernul Banffy e hotărît, ca cu orice preţ se se ţină la putere şi, dacă nu va isbuti oposiţia, de a-l răsturna mai curând, el va dobândi, cu mijloacele despotice, ce le întrebuinţază, majoritatea şi în viitoarea dietă. Dacă e vorba de porunculă şi de alegeri cu gendarmî, apoi ar fi de o sută de ori mai bine se se facă dungă peste constituţionalismul acesta mincinos şi să se spună încai pe faţă, ceea ce tot lumea scie, că absolutismul domnesce în Ungaria. Atunci cel puţin nu se va mai putu zice, că domnesce voinţa poporului. ________ sat cţilele acestea o circulară cătră protopopii şi preoţii români din diecesa Aradului, în care le face acestora nisce propuneri foarte practice şi de nepreţuit folos pentru bunăstarea bisericilor şi înflorirea poporului nostru. A sosit, în adevăr timpul, ca preoţii şi învăţătorii noştri se se pună pe lucru cu tot adinsul şi se se îngrijască a-şî asigura viitorul lor şi al poporului lor prin hărnicia proprie, căci alt ajutor, afară de noi, nu-i de unde şi nu-i dela cine aştepta. Vedem, că greutăţile se înmulţesc, cerinţele se sporesc pe zi ce merge, vre-o uşurinţă nu ni se face nici dintr’o parte, ci contrarii bisericilor şi naţionalităţii noastre lucrazări şi noapte la ruinarea viitorului nostru naţional. Ce va fi de noi, dacă în faţa acestor împrejurări vom sta cu mânile în sîn şi vom lăsa, ca alţii să ne ia de sub picioare şi puţinul teren de înaintare, ce ni-a mai rămas ? Mai cu samă prin introducerea cunoscutelor legi politice bisericesce este foarte ameninţată legătura între popor şi biserică, or prin introducerea matriculelor de stat se va împuţina în viitor şi mai mult venitul preoţilor noştri, căci deşi nu arb da.” peste 15—18 ani fetele, or peste 18—22 ani feciorii, cari vor păşi la căsetorie, nu vor mai lua estrase din matriculele bisericesci, ci se vor folosi de matriculele de stat. In vederea acestora, precum şi a altor multe eventualităţi, ce pot se mai vină asupra capului nostru în viitor, Prea Sânţia Sa părintele episcop al Aradului sfătuesce preoţimea sa, ca de-o parte se lucreze din toate puterile la cultivarea simţului religios în popor, ca „singurul nostru scut de apărare în grelele împrejurări, în caii ne aflăm“, or de altă parte se se înfiinţeze fondurî speciale în fiecare parochie, din cari odată să se îmbunătăţescă dotaţiunea preoţilor şi a învăţătorilor, contribuind prin acesta la uşurarea poporului ; afară de aceea poporul se se potă ajuta, la cas de lipsă, cu împrumuturi din aceste fonduri, ca astfel se nu fie avisat la cămătarnici. Pentru ajungerea acestui scop se recomandă în circulara pomenită mai cu samă înfiinţarea de magazine de bucate în fiecare parochie. Dacă numai cu vre-o 20—80 de ani înainte — şi ce sunt aceşti 20—80 de ani în viaţa unui popor ! — s’ar fi înfiinţat în toate parochiile magazine de bucate, astăzi n’ar fi nici o parochiă — se 4100 în circulară — care n’ar ave fond de câteva mii de floreni, cum şi au deja multe parochii, în cari s’au înfiinţat mai de mult asemenea magazine. Că astfel de întreprinderi duc cu siguranţă la scop, se dovedesce în circulară prin faptul, că în multe chiar dintre cele mai slăbuţe parochii ale diecesei Aradului, unde sunt preoţi şi învăţători vrednici, s’au înfiinţat fără vre-o greutate asemenea fonduri, din cari apoi şi-au cumpărat şi pământuri bisericesci, pe când în alte parochii mai avute nu s’a făcut nimic din causa neinteresărei preoţilor şi învăţătorilor. Pentru ca în viitor toate parochiile din diecesa Aradului se mârga înainte pe terenul sporirei şi desvoltărei puterilor materiale, preoţilor li s’a dat ordin, ca în toate parochiile se înfiinţeze asemenea fonduri, or unde esistă, se lucreze din răsputeri pentru sporirea lor. In acest scop preoţii din fiecare protopopiat vor avea se se întrunască în tot anul în conferenţe tractuale, la cari vor putea fi invitaţi şi învăţătorii. In aceste conferenţe, ce se vor ţine într’una din zilele de după anul nou, se vor sfătui, sub conducerea protopopului, asupra isvorelor şi modului de procedere atât în privinţa înfiinţărei de fonduri nouă, cât şi în privinţa administrării, sporirei şi cruţărei fondurilor esistente. In aceste conferenţe preoţii îşi vor da seama în tot anul despre ceea ce au lucrat, cum au lucrat şi la ce resultat au ajuns. FOILETONUL „CAZ. TRANS.“ Jertfele dragostei nefericite. — Novelă din popor. — Cale de doue coşuri de la noi în jos, pe malul drept al Someşului mare, este satul Restoca, un sat mic, locuit numai de Români, foşti iobagi, dar oameni cu bună stare şi cari ţin morţiş la obiceiurile şi credinţele cele vechi, rămase lor din moşi-strămoşi. Chiar la mijlocul satului şedea înainte de asta cu câţiva ani cel mai avut om din Restică, Nucu lui Onofrim, el era curatoru bisericei şi primarul satului totodată. Şi era badea Nucu om, cum puţini mai afli aşî, îl cunosciam bine, că era prietin bun cu tata. Par’că acum îl ved, om nu prea înalt, dar îndesat şi bine ţinut, şi frumos îmbrăcat totdeauna. Purta un per mare pănă la jumătate spatele şi tot cu erobete mari, gazdăcesc, l’am vezut, de câte ori l’am venit. Când venia la târg, el nu venia în veci pe jos, dar nici călare, ori în trăsură cu cai, că caii nu-i erau dragi, din care pricină nici nu-i ţinea. „Calul umblă tot după capul omului“, fiicea badea Nucu, când îi zicea cineva, că de ce nu ţine cai. El umbla tot cu carul cu boii. Punea fundul carului la car, pe dricul dinapoi o ladă, pe ladă două perini şi acolo şedea el cu lelea Todora, ca muierea lui, răzimaţi găzdăcesce de fundul carului, peste care era tras un ţol nou găzdăcesc, de ajungea peste fundul carului şi-l acoperea mai de tot. Toţi oamenii îi dau drum, ca la protopopul, când îl vedeau venind astfel la târg. Nici boii nu-i mâna el, ci servitorul, ori unul din feciori. Şi avea badea Nu cu patru feciori şi o fată, pe care o făcu preotusă. El feciorii rând pe rând toţi slujiră pe împăratul. Şi aciî trăesc trei din ei, cei mai mici, dar Todor, feciorul cel mai mare al badii Nucu, el nu mai trăesce. A avut o întâmplare primejdioasa, săracul de el, întâmplare, care-l băgă în gropă şi pe el şi pe badea Nucu şi pe lelea Todora. Eră întâmplarea cum a fost: Pste drum dela badea Nucu şedea Gavrişu Pascului, cel mai sărac om din Rostuca, care nu avea, decât căruţa cea rea cu grădina cea mică şi cu 2—3 locurele la câmp. Dar avea Gavrişu Pascului un odor de fată cum nu mai era pe apele voastre. Şi fiind casa Nucului numai peste drum dela a lui Gavriş, şi având Nucu feciori holtei, er Gavriş fată frumoasa, nu-i mirare, că se căutau des unii pe alţii. Nu-i vorbă, badea Nucu rar întră în casa lui Gavriş, mai numai când îi trebuiau la lucrul câmpului lucrători, că atunci dela Gavriş soia, că capătă trei odată: pe Gavriş, pe muierea lui Sofica, şi pe Todosia, pe fata lui. Dar cu atât mai des abătea Todor pe la badea Gavriş, deca nu de altceva, — în poveşti; or căşenii badii Gavriş minteni-mintenî erau la badea Nucu, ca omul sărac, mai după una, mai după alta. Rostocenii, ca toţi oamenii, vorbeau multe de toate despre copii lor. Unii îşi dau cu socotala, că Todor, feciorul badii Nucu, stă se mară de dragul Todosiei; alţii îşi 4i°eau» că nu atât Todor umblă în ruptul capului după Todosia, cât ea după el. Babele, vezî bine, ca mai sclutere, ţineau morţiş, că Todosia a făcut ce a făcut, de umblă feciorul bocotanului după ea, ca mânzul după apă. Ce-i drept e drept, Todor juca numai cu Todosia,împreună mergeau la joc şi împreună mergeau dela joc, tot de mână, cum merg copii dela şcolă. Când eşia el Dumineca, ori în sărbători de acasă, se merga la joc, o striga de la fereastra: „Gata ești, Todosie? — Hai la joc!“. De nu era gata, ceea ce rar se întâmpla, el o aștepta frumușel în poarte, ori întră după ea chiar în casă, și mergeau împreună. Când se împrăștia tineretul dela joc, lua Todor pe Todosia pe după cap și așa erau până-n drum. Fonduri bisericesci. Prea Sânţia Sa părintele episcop de la Arad, Ioan Meţianu, a adre