Gazeta Transilvaniei, mai 1902 (Anul 65, nr. 95-119)

1902-05-01 / nr. 95

/ FOILETONUL „GAZ. TRANS.“. File rupte dintr’un carnet.­ ­ 27 Aprilie n. Alesandru este originar din S. Geor­­giul Român, actualmente este profesor la liceul „Codreanu“ din Bârlad și c­îrnî este cumetru.­­ Alesandru este bun gospodar, bun profesor și bun prieten. „Beciul“ îi este plin de poloboace de­­ vin dela Priponescu, biblioteca plină de­­ cărţi şi casa plină de copii.­­ Decă n’ar fi copiii, Alesandru ar pute se fie forte bine originar din S. Georgiu şi tot aşa de bine ar putea fi pro­fesor la liceul „Codreanu“ din Bârlad, — n’ar putea se-mî fie vise cumetru. La cumetrie se cer multe lucruri esenţiale şi secundare. Cel mai esenţial lucru este însă finul sau fina şi apoi naşul.... Naşul sunt eu, or fina este Silvica, penultima fiică a lui Alesandru. Şase ani de zile de-arendul am fă­cut Pascile împreună cu cumetrul Ale­sandru. La Pascile din anul 1901, când am ciocnit oaue roşii la Bârlad, am dis: „Se dea Dumnedeu să fim sănătoşi cumetre, şi se ciocnim şi la anul“. Urarea aceasta s’a împlinit. La Pas­cile din anul acesta era şi am ciocnit oaue roşii cu cumetru, nu vise la Bârlad, ci­­ la Braşov. Era Sâmbăta Pascilor. După plimbarea obligătore de dimi­­neţa, mergeam încet spre Redacţie. La colţul de la promenadă pe la orele 8’/2 se opresce „traivanul“, ce venia de la gară. Nu i-am dat nici o atenţie. Pe stră­­zile Braşovului „traivanul“ face zilnic deci de curse. De ce să-i fi­ dat atenţie tocmai „traivanului“, care venia în Sâm­băta Pascilor de la gară, pe la orele 8­/2? Cu bastonul subsuoara stângă și cu m­âna dreptă în buzunar, înăintam încet, dar sigur spre „Târgul Inului“. De-odată mă apucă cine­va de baston. ? ? Era Alesandru, cumetru. — Tu aici?.... Alesandru fără se clică ceva, scote din buzunar două oue roșii: — Se ciocnim! — Stai, se mai frăcă vr’o 15 ore pănă la înviere. — Nu se poate, eu viu dela Năsăud, unde am avut o afacere, și plec cu trenul de 11. M’am oprit aici se te văd și se ciocnim, cum ne-am urat la Pascile din anul trecut. — Se ciocnim. * fi: * La orele 12 din noapte se încep la­­ toate bisericile ceremoniile învierii şi ţin pănă pe la 3. Ca să nu perdem noaptea, trebue să ne culcăm pe la 9. Trei ore de somn îna­inte de miedul nopţii, fac cât şase după miedul nopţii. Aşa am făcut şi eu. Pe la 12 mă trezesc în bubuiturile trescurilor de la Sf. Nicolae. Visasem un vis oribil. Eram într’o cetate şi duşmanii ne împresurară. Sburau obuzele şi granatele în cetate, ruinând edi­ficiile şi causând morte de omeni. Coman­dantul cetăţii dădea ordine... Audisem pâte o singură bubuitură şi fantasia mea deja crease în vis,în câte­va secunde, un întreg capitol din asediul unei cetăţi. Ce fericitare era realitatea pe lângă visul urît! Nu de morte era vorba acum, ci de înviere! Serbarea învierei Mântuitorului! Ce desolant este a serba însă învierea singur! M’am îmbrăcat cât ai bate în palme şi am eşit. Faţă ’n faţă cu mine locuiesce cole­gul Traian. Era lumină în casă. De sigur Al doilea period al campaniei. iii. Curând după întorcerea deputa­­tiunei, care a mers cu memorandul la Viena, s’a petrecut în sinul par­tidului ceva, ce se reoglindază în împrejurările de astăcji într’un mod forte semnificativ După tristul resultat al especifi­ţiei memorandiste mai mulţi mem­bri ai partidului nostru naţional în­­grijaţî de viitor s’au întrunit la o consultare intimă. Iniţiativa o luase d-l Dr. Alexandru Mocsonyi, invi­tând pe mai mulţi amici ai sei în Braşov la o întâlnire, despre care se pot ceti în „Gazeta Transilvaniei“ de la 13 (25) iunie 1892 următorele : „întâlnirea are un caracter curat pri­vat şi am­icabil. Nu i-a lăsat inima pe fraţii noştri se vină la Braşov şi să oco­­lescă Redacţiunea „Gazetei Transilvaniei“, şi tocmai aici şi-au dat întâlnire, în acestă Redacţie, care întot­deuna a stăruit cu cre­dinţă pentru întărirea legăturilor de iubire şi de încredere între fiii naţiunei române. „Ce-au trebuit însă să-şi audă, ce - am trebuit să ne audim noi pentru acestă­­ „cutezare“ de-a conveni şi de a­ ne înţe­­­■ lege ca fraţii unii cu alţii?­­ „Am fost declaraţi apriori de unelte­­ale guvernului duşman causei noastre ! „Şi de cine?! „Dar nu vom mai continua acesta du­­­­rerosă istorie, ea îşi va afla soluţiunea ei naturală şi bunul Dumnezeu va ajuta, ca se fie o soluţiune, precum o doresce inima tuturor Românilor de bun simţ, precum o pretinde situaţiunea gravă de adî,­spre întărirea, or nu spre slăbirea solidarităţii noastre naţionale!...“ După câte se petrecuseră în cele cinci luni, ce au urmat confe­­renţei din ianuarie a anului aceluia, nu era nimic mai justificat, decât îngrijirea, ce cuprinse pe toţi mem­brii cugetători şi devotaţi causei so­lidarităţii din sînul partidului. Şi acesta cu atât mai mult, cu cât, cum vecrurăm, isbucnirea furiei şo­­viniste la Turda, Şimleu etc. nu nu­mai că n’a contribuit a stîmpera micile patimi ale celor ce măriau prima violină în comitetul central, ci a făcut chiar, ca aceste patimi se se potenţeze şi se dea nou avânt închipuirei şi îndrăsnelei lor. Caracteristic este, că încă de pe atunci pretinşii combatanţi ultra­­işti începuseră a lăţi idea, că ar fi bine se ne despărţim în doue par­tide. Firesce că, stând faţă în faţă cu aşa deşii moderaţi, le-ar fi fost mai uşor „matadorilor“ de-a se ţine la suprafaţă. Unitatea şi solidarita­tea în partid a fost pentru ei întot­­deauna o adevărată oroare, deoarece numai nutrind desbinările îşi puteau face mendrele, sau, în limbagiul lor, numai aşa puteau să-şî continue „po­litica lor tribunistă“. Era revoltător a vedea cum „Tribuna“ din Sibiiu culegea cu-o rară minuţiositate tot ce răsufla prin foile unguresce despre disensiunile dintre Români, despr­e „moderaţi“ şi „ultraişti“. Tot ce se cricea des-­­ pre cei dintâi era înserat în mod­­ bătător la ochi în „Tribuna“ făr’ de nici un comentar sau chiar cu co­mentaii aprobator, aşa că chiar­ul nostru s’a vecrut constrîns a­ se ri­dica cu totă energia contra acestei metode ticălose. Le am arătat atunci celor ce foloseau contra fraţilor arma suspiţiunei c’o uşurinţă atât de condamnabilă, că ea este cu două tăişuri. „Fapte şi argumente clare şi obiective trebue să vor­­bescă în discuţiunile dintre fraţi, er nu patima“ le cuiceam. Ce ar fi putut însă să convingă şi să desmânte pe aceia, cari înşi­şî nu erau decât niste unelte? Intenţiunile lor nereale şi con­trare intereselor consolidării parti­dului s-au demascat cu deosebire în faţa întâlnirii amicale din Braşov, despre care am făcut amintire mai sus. Nu numai că în ajun avură obrazul a susţine în „Tribuna“, că convenirea din redacţia „Gazetei Transilvaniei“ a fost pusă la cale de guvern, care a făcut toate ca să aibă resultatul dorit de „patrioţi“, dar au mers pănă a trage la îndoială şi de­clararea categorică, ce a făcut-o d-l Al. Mocsom­i într’o scrisoare adresată directorului „Gazetei“ şi din care reieşea, că la acea convenire numai şi numai păstrarea solidarităţii na­ţionale şi susţinerea nealterată a pro­gramului naţional din 1881 au for­mat basa discusiunilor. Dar „particularii“, cari se făleau că au înfiinţat „Tribuna“, toate le uti­­lizau numai spre scopurile lor parti­culare. Vorbind despre „cele întâm­plate la Braşov“, „Tribuna“ se silea a face pe lume să creda, că aceste ar constitui un fel de învingere pentru „politica comitetului“, care ar fi fost susţinută de „curentul, ce s’a produs în popor“. După ea cei ce au convenit la Braşov ar fi fost împinşi numai de temerea, că toţi vor fi în cele din urmă siliţi să aprobe „politica comitetului“. Vorbiau pe faţă şi fără nici o sfială de­ o politică specială a comi­tetului. Cui îi mai păsa de partid? Acesta era bun numai de a­ se în­china comitetului şi de a glorifica pe membrii săi. Şi încă acesta po­litică nenorocită abia era inaugurată, ea avea încă de aci încolo să cau­­seze cele mai mari postiiri! Din delegaţiunea austriacă. Co­misiunea budgetară a delegaţiunei aus­­triace a desbătut Duminecă budgetul pro­vinciilor ocupate. Discuţia a fost din mai multe puncte de vedere, interesantă. Ra­portorul Vukovicî spune, că monarchia are interese naţionale în Balcani. Guvernul unguresc, dela ocupaţiune încoce, vrea se abată cu tot preţul comercial bosniac din calea sa firescă, Dalmaţia, atrăgându-l spre Budapesta şi Fiume. Ar fi de dorit, ca Maghiarii se fie mai liberali. — Dr. Syl­vester sub­rază situaţia de drept public a Bosniei. Se miră, că pe când în Ungaria se pune la ordinea zilei cestiunea încor­porării, pe atunci politicianii maghiari atri­­bue Austriei o mare poftă de mistuire. Banffy nu de mult a cerut intervenirea triplei alianţe pentru maghiarisarea Sași­ *) A se vedea N-rii 89, 91 ai „Gaz. Trans.“ și articolii „Cine a spart solidaritatea?“ din „Gaz. Trans“ Aprilie. 1992. „gazeta“ iese în Metre I. Ataamuta pentru Austro-Ungaria. Pe un an 24 cor., pe $ese luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. N-rii de Duminecă 2 ,4. pe an. Penîru România şi străinătate: Pe un an 40 franci, pe şoae luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenum­eră la tote ofi­­ciele poştale din. întm­şi din afară şi la d-nii colectori. Ateamentul patra Bros. Administraţiunea, Piaţa b­aie. Târgul Inului Nr. 30, Stadiu I.: Pe un an 20 cor., pe şase luni 10 cor., pe trei luni 5 cor. Ca dusul în casă . Pe eu an 24 cor., pe 6 luni 12 o., pe trei luni 6 corone. — Un os e­mp Iar 10 bani. — At&t abonamentele cât şi inserţiuniie sunt a se plăti Înainte. REDACŢIUNEA , AHiiiitriţiun­ea şi Ticografia Braşov, plaja mare or. 30. Scrisori nefrancate nu­ se pri­­mesc.— Manuscripte nu se retrimit. INSERATE ae primesc la Administraţiune în Braşov şi la următorele BIROURI de A.îrUNTUaî. în Vîsna : la N. Dukes Nacht’., Nur. Augenfeld & Emeric Lea­ner, Heinrich Schalek. A. Op­­pelik Nitchf. Anton Oppelik. in Budapesta, la A. V. Gold­berger. Ekatein Bernat, luliu Leopold (VII Erzsébet-körut). PREŢUL INSERTIU N I­LOR: o seria garmond pe o coloana 10 bani pentru o publicare. — Publicări mai dese după tari­­tă și învoiala. — RECLAME pe pagina 3-a o serie 20 bani. Nr. 95. Brașov, Mercur!­1 (14) Main 1902, lor din Ardeal. Decă esistă într’o ţără şi astfel de dureri, atunci e o pretensiune cu­rat duşmănosă din partea Ungariei, când se cere încorporarea Bosniei. Crede, că Bosnia a fost ocupată mai ales, ca Dal­maţia se primescă un razim; datoria gu­vernului este, deci, a încopcia Bosnia cu Dalmația.—In răspunsul seu Kallay, dise, că poporului bosniac nu i­ se poate da parla­ment. Ge privesce unirea Bosniei cu Dal­mația, cestiunea aceasta au s’o cumpărască cele două guverne. O mistificare tendențiosă. zia­­rele din Budapesta în dările lor de sem­ă asupra procesului de la curte, deschis pen­tru contestarea mandatului lui Hámori de la Ocna-Sibiiului au scris următorele: „Ladislau Hámori a tăgăduit, că ar fi mi­tuit, de­oare­ce avea încrederea alegători­lor români — prin recomandaţia lui Mo­csonyi“. Domnii Alexandru şi Zeno Mocsonyi luând notă despre acesta, au trimis diaru­­lui „P. Lt.“ o desminţire categorică, ac­centuând punctul de vedere, în urma că­ruia d-lor peste tot nu participă în îm- I prejurările actuale la alegeri şi prin ur­mare nici n’au putut recomanda pe ni­­■ meni alegătorilor români. Dela Sinodul din Arad, Arad, 8 Aprilie n. 1902. (Partisanii vicarului V. Mangra în Sinod.) In şedinţa de azi a sinodului eparchial al nefericitei diecese a Aradului, partisanii d-lui Mangra au reportat eră şî o învingere, firesce că cu arme de ale lor: terorisări, tumulturi şi sbierăturî sălbatice, de care învingere nu se cred, nu-l vor pismui pe V. Mangra nici duşmanii lui. Caşul este următorul. Se zice, că Mangra, care de altcum nu ar avea mulţi „votanţi“ pentru el din părţile Oradiei mari, umblă în ruptul capului, ca se-şî câştige voturi sigure pentru alegerea de episcop, care nu este îndepărtată. Din aceasta causă ar fi intervenit printr’un pro­topop la unul dintre foştii deputaţi sino­dali, la un deputat mirean din cercul Ţinea, despre care sciea, că nu-i va da votul său, ca se-şî depună mandatul. A­­cestă apucătură — întrucât e adevărată — ignobilă, abia cu câte­va zile înaintea

Next