Gazeta Transilvaniei, mai 1902 (Anul 65, nr. 95-119)
1902-05-01 / nr. 95
/ FOILETONUL „GAZ. TRANS.“. File rupte dintr’un carnet. 27 Aprilie n. Alesandru este originar din S. Georgiul Român, actualmente este profesor la liceul „Codreanu“ din Bârlad și cîrnî este cumetru. Alesandru este bun gospodar, bun profesor și bun prieten. „Beciul“ îi este plin de poloboace de vin dela Priponescu, biblioteca plină de cărţi şi casa plină de copii. Decă n’ar fi copiii, Alesandru ar pute se fie forte bine originar din S. Georgiu şi tot aşa de bine ar putea fi profesor la liceul „Codreanu“ din Bârlad, — n’ar putea se-mî fie vise cumetru. La cumetrie se cer multe lucruri esenţiale şi secundare. Cel mai esenţial lucru este însă finul sau fina şi apoi naşul.... Naşul sunt eu, or fina este Silvica, penultima fiică a lui Alesandru. Şase ani de zile de-arendul am făcut Pascile împreună cu cumetrul Alesandru. La Pascile din anul 1901, când am ciocnit oaue roşii la Bârlad, am dis: „Se dea Dumnedeu să fim sănătoşi cumetre, şi se ciocnim şi la anul“. Urarea aceasta s’a împlinit. La Pascile din anul acesta era şi am ciocnit oaue roşii cu cumetru, nu vise la Bârlad, ci la Braşov. Era Sâmbăta Pascilor. După plimbarea obligătore de dimineţa, mergeam încet spre Redacţie. La colţul de la promenadă pe la orele 8’/2 se opresce „traivanul“, ce venia de la gară. Nu i-am dat nici o atenţie. Pe străzile Braşovului „traivanul“ face zilnic deci de curse. De ce să-i fi dat atenţie tocmai „traivanului“, care venia în Sâmbăta Pascilor de la gară, pe la orele 8/2? Cu bastonul subsuoara stângă și cu mâna dreptă în buzunar, înăintam încet, dar sigur spre „Târgul Inului“. De-odată mă apucă cineva de baston. ? ? Era Alesandru, cumetru. — Tu aici?.... Alesandru fără se clică ceva, scote din buzunar două oue roșii: — Se ciocnim! — Stai, se mai frăcă vr’o 15 ore pănă la înviere. — Nu se poate, eu viu dela Năsăud, unde am avut o afacere, și plec cu trenul de 11. M’am oprit aici se te văd și se ciocnim, cum ne-am urat la Pascile din anul trecut. — Se ciocnim. * fi: * La orele 12 din noapte se încep la toate bisericile ceremoniile învierii şi ţin pănă pe la 3. Ca să nu perdem noaptea, trebue să ne culcăm pe la 9. Trei ore de somn înainte de miedul nopţii, fac cât şase după miedul nopţii. Aşa am făcut şi eu. Pe la 12 mă trezesc în bubuiturile trescurilor de la Sf. Nicolae. Visasem un vis oribil. Eram într’o cetate şi duşmanii ne împresurară. Sburau obuzele şi granatele în cetate, ruinând edificiile şi causând morte de omeni. Comandantul cetăţii dădea ordine... Audisem pâte o singură bubuitură şi fantasia mea deja crease în vis,în câteva secunde, un întreg capitol din asediul unei cetăţi. Ce fericitare era realitatea pe lângă visul urît! Nu de morte era vorba acum, ci de înviere! Serbarea învierei Mântuitorului! Ce desolant este a serba însă învierea singur! M’am îmbrăcat cât ai bate în palme şi am eşit. Faţă ’n faţă cu mine locuiesce colegul Traian. Era lumină în casă. De sigur Al doilea period al campaniei. iii. Curând după întorcerea deputatiunei, care a mers cu memorandul la Viena, s’a petrecut în sinul partidului ceva, ce se reoglindază în împrejurările de astăcji într’un mod forte semnificativ După tristul resultat al especifiţiei memorandiste mai mulţi membri ai partidului nostru naţional îngrijaţî de viitor s’au întrunit la o consultare intimă. Iniţiativa o luase d-l Dr. Alexandru Mocsonyi, invitând pe mai mulţi amici ai sei în Braşov la o întâlnire, despre care se pot ceti în „Gazeta Transilvaniei“ de la 13 (25) iunie 1892 următorele : „întâlnirea are un caracter curat privat şi amicabil. Nu i-a lăsat inima pe fraţii noştri se vină la Braşov şi să ocolescă Redacţiunea „Gazetei Transilvaniei“, şi tocmai aici şi-au dat întâlnire, în acestă Redacţie, care întotdeuna a stăruit cu credinţă pentru întărirea legăturilor de iubire şi de încredere între fiii naţiunei române. „Ce-au trebuit însă să-şi audă, ce - am trebuit să ne audim noi pentru acestă „cutezare“ de-a conveni şi de a ne înţe■ lege ca fraţii unii cu alţii? „Am fost declaraţi apriori de unelteale guvernului duşman causei noastre ! „Şi de cine?! „Dar nu vom mai continua acesta durerosă istorie, ea îşi va afla soluţiunea ei naturală şi bunul Dumnezeu va ajuta, ca se fie o soluţiune, precum o doresce inima tuturor Românilor de bun simţ, precum o pretinde situaţiunea gravă de adî,spre întărirea, or nu spre slăbirea solidarităţii noastre naţionale!...“ După câte se petrecuseră în cele cinci luni, ce au urmat conferenţei din ianuarie a anului aceluia, nu era nimic mai justificat, decât îngrijirea, ce cuprinse pe toţi membrii cugetători şi devotaţi causei solidarităţii din sînul partidului. Şi acesta cu atât mai mult, cu cât, cum vecrurăm, isbucnirea furiei şoviniste la Turda, Şimleu etc. nu numai că n’a contribuit a stîmpera micile patimi ale celor ce măriau prima violină în comitetul central, ci a făcut chiar, ca aceste patimi se se potenţeze şi se dea nou avânt închipuirei şi îndrăsnelei lor. Caracteristic este, că încă de pe atunci pretinşii combatanţi ultraişti începuseră a lăţi idea, că ar fi bine se ne despărţim în doue partide. Firesce că, stând faţă în faţă cu aşa deşii moderaţi, le-ar fi fost mai uşor „matadorilor“ de-a se ţine la suprafaţă. Unitatea şi solidaritatea în partid a fost pentru ei întotdeauna o adevărată oroare, deoarece numai nutrind desbinările îşi puteau face mendrele, sau, în limbagiul lor, numai aşa puteau să-şî continue „politica lor tribunistă“. Era revoltător a vedea cum „Tribuna“ din Sibiiu culegea cu-o rară minuţiositate tot ce răsufla prin foile unguresce despre disensiunile dintre Români, despre „moderaţi“ şi „ultraişti“. Tot ce se cricea des- pre cei dintâi era înserat în mod bătător la ochi în „Tribuna“ făr’ de nici un comentar sau chiar cu comentaii aprobator, aşa că chiarul nostru s’a vecrut constrîns a se ridica cu totă energia contra acestei metode ticălose. Le am arătat atunci celor ce foloseau contra fraţilor arma suspiţiunei c’o uşurinţă atât de condamnabilă, că ea este cu două tăişuri. „Fapte şi argumente clare şi obiective trebue să vorbescă în discuţiunile dintre fraţi, er nu patima“ le cuiceam. Ce ar fi putut însă să convingă şi să desmânte pe aceia, cari înşişî nu erau decât niste unelte? Intenţiunile lor nereale şi contrare intereselor consolidării partidului s-au demascat cu deosebire în faţa întâlnirii amicale din Braşov, despre care am făcut amintire mai sus. Nu numai că în ajun avură obrazul a susţine în „Tribuna“, că convenirea din redacţia „Gazetei Transilvaniei“ a fost pusă la cale de guvern, care a făcut toate ca să aibă resultatul dorit de „patrioţi“, dar au mers pănă a trage la îndoială şi declararea categorică, ce a făcut-o d-l Al. Mocsomi într’o scrisoare adresată directorului „Gazetei“ şi din care reieşea, că la acea convenire numai şi numai păstrarea solidarităţii naţionale şi susţinerea nealterată a programului naţional din 1881 au format basa discusiunilor. Dar „particularii“, cari se făleau că au înfiinţat „Tribuna“, toate le utilizau numai spre scopurile lor particulare. Vorbind despre „cele întâmplate la Braşov“, „Tribuna“ se silea a face pe lume să creda, că aceste ar constitui un fel de învingere pentru „politica comitetului“, care ar fi fost susţinută de „curentul, ce s’a produs în popor“. După ea cei ce au convenit la Braşov ar fi fost împinşi numai de temerea, că toţi vor fi în cele din urmă siliţi să aprobe „politica comitetului“. Vorbiau pe faţă şi fără nici o sfială de o politică specială a comitetului. Cui îi mai păsa de partid? Acesta era bun numai de a se închina comitetului şi de a glorifica pe membrii săi. Şi încă acesta politică nenorocită abia era inaugurată, ea avea încă de aci încolo să causeze cele mai mari postiiri! Din delegaţiunea austriacă. Comisiunea budgetară a delegaţiunei austriace a desbătut Duminecă budgetul provinciilor ocupate. Discuţia a fost din mai multe puncte de vedere, interesantă. Raportorul Vukovicî spune, că monarchia are interese naţionale în Balcani. Guvernul unguresc, dela ocupaţiune încoce, vrea se abată cu tot preţul comercial bosniac din calea sa firescă, Dalmaţia, atrăgându-l spre Budapesta şi Fiume. Ar fi de dorit, ca Maghiarii se fie mai liberali. — Dr. Sylvester subrază situaţia de drept public a Bosniei. Se miră, că pe când în Ungaria se pune la ordinea zilei cestiunea încorporării, pe atunci politicianii maghiari atribue Austriei o mare poftă de mistuire. Banffy nu de mult a cerut intervenirea triplei alianţe pentru maghiarisarea Sași *) A se vedea N-rii 89, 91 ai „Gaz. Trans.“ și articolii „Cine a spart solidaritatea?“ din „Gaz. Trans“ Aprilie. 1992. „gazeta“ iese în Metre I. Ataamuta pentru Austro-Ungaria. Pe un an 24 cor., pe $ese luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. N-rii de Duminecă 2 ,4. pe an. Penîru România şi străinătate: Pe un an 40 franci, pe şoae luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumeră la tote oficiele poştale din. întmşi din afară şi la d-nii colectori. Ateamentul patra Bros. Administraţiunea, Piaţa baie. Târgul Inului Nr. 30, Stadiu I.: Pe un an 20 cor., pe şase luni 10 cor., pe trei luni 5 cor. Ca dusul în casă . Pe eu an 24 cor., pe 6 luni 12 o., pe trei luni 6 corone. — Un os emp Iar 10 bani. — At&t abonamentele cât şi inserţiuniie sunt a se plăti Înainte. REDACŢIUNEA , AHiiiitriţiunea şi Ticografia Braşov, plaja mare or. 30. Scrisori nefrancate nu se primesc.— Manuscripte nu se retrimit. INSERATE ae primesc la Administraţiune în Braşov şi la următorele BIROURI de A.îrUNTUaî. în Vîsna : la N. Dukes Nacht’., Nur. Augenfeld & Emeric Leaner, Heinrich Schalek. A. Oppelik Nitchf. Anton Oppelik. in Budapesta, la A. V. Goldberger. Ekatein Bernat, luliu Leopold (VII Erzsébet-körut). PREŢUL INSERTIU N ILOR: o seria garmond pe o coloana 10 bani pentru o publicare. — Publicări mai dese după tarită și învoiala. — RECLAME pe pagina 3-a o serie 20 bani. Nr. 95. Brașov, Mercur!1 (14) Main 1902, lor din Ardeal. Decă esistă într’o ţără şi astfel de dureri, atunci e o pretensiune curat duşmănosă din partea Ungariei, când se cere încorporarea Bosniei. Crede, că Bosnia a fost ocupată mai ales, ca Dalmaţia se primescă un razim; datoria guvernului este, deci, a încopcia Bosnia cu Dalmația.—In răspunsul seu Kallay, dise, că poporului bosniac nu i se poate da parlament. Ge privesce unirea Bosniei cu Dalmația, cestiunea aceasta au s’o cumpărască cele două guverne. O mistificare tendențiosă. ziarele din Budapesta în dările lor de semă asupra procesului de la curte, deschis pentru contestarea mandatului lui Hámori de la Ocna-Sibiiului au scris următorele: „Ladislau Hámori a tăgăduit, că ar fi mituit, deoarece avea încrederea alegătorilor români — prin recomandaţia lui Mocsonyi“. Domnii Alexandru şi Zeno Mocsonyi luând notă despre acesta, au trimis diarului „P. Lt.“ o desminţire categorică, accentuând punctul de vedere, în urma căruia d-lor peste tot nu participă în îm- I prejurările actuale la alegeri şi prin urmare nici n’au putut recomanda pe ni■ meni alegătorilor români. Dela Sinodul din Arad, Arad, 8 Aprilie n. 1902. (Partisanii vicarului V. Mangra în Sinod.) In şedinţa de azi a sinodului eparchial al nefericitei diecese a Aradului, partisanii d-lui Mangra au reportat eră şî o învingere, firesce că cu arme de ale lor: terorisări, tumulturi şi sbierăturî sălbatice, de care învingere nu se cred, nu-l vor pismui pe V. Mangra nici duşmanii lui. Caşul este următorul. Se zice, că Mangra, care de altcum nu ar avea mulţi „votanţi“ pentru el din părţile Oradiei mari, umblă în ruptul capului, ca se-şî câştige voturi sigure pentru alegerea de episcop, care nu este îndepărtată. Din aceasta causă ar fi intervenit printr’un protopop la unul dintre foştii deputaţi sinodali, la un deputat mirean din cercul Ţinea, despre care sciea, că nu-i va da votul său, ca se-şî depună mandatul. Acestă apucătură — întrucât e adevărată — ignobilă, abia cu câteva zile înaintea