Gazeta Transilvaniei, martie 1903 (Anul 66, nr. 48-72)

1903-03-01 / nr. 48

Pagina 2. Calitate. Silinţele guvernului culmineaza în a face să înceteze gravamenele naţionaliste. Ideia lui finală este înţelegerea între di­ferite partide. Guvernul merge pe calea corectă şi, în urmă, tot va sosi momentul I când Cehii şi Germanii îşi vor da mâna. Revenind la cestiunea orientală, Koer­­ber spune, că Austro-Ungaria şi Rusia grijesc împreună asupra liniştei în Balcani. Acesta spune totul. E un interes comun acela, care legă pe cele două imperii şi care face să dispară toate fantomele. Koerber regretă, că în cameră sau în pressă şi adunări se spun cuvinte as­pre la adresa Ungariei (întreruperi), deşi tocmai aceia de peste Laita, cari se plâng în mod sgomotos din cauza aceasta, cred a afla în ponegrirea Austriei argumente influente pentru politica lor. Raportul din­tre Austria şi Ungaria nu se întem­eieză pe patime, ci pe conscienţa chibzuită a bărbaţilor de stat şi pe aceea, că în co­muniune zace scutul monarchiei şi vada ei. Interesele austriace în Ungaria şi inte­resele ungare în Austria sunt mult mai mari, decât ca pe un moment măcar se fie jertfite agitaţiunei. De aceea atât din­­coce, cât şi dincolo zadarnic se fac încer­cări a rupe legăturile vechi. Guvernul speră, că decă camera va fi primit pactul, situaţia economică gene­rală se va consolida. Faţă cu sartea im­periului, guvernul nu mai e desperat, căci statul a ajuns arăşî bine, şi nu doresce altceva, decât ca parlamentul să-şî garan­teze însuşi deplina participare la opera re­generării. Probleme economice. — Urmare. — Cultura pomilor. Patria noistră este forte potrivită pentru o întinsă cultură de pome, — avem şi unele varietăţi de mare valoare, între cari merele pătule ocupă Io­­cul prim. Am înaintea mea un Atlas po­­mologic de N. Gaucher, directorul şcolei de pomologie din Stuttgart, în care între 102 specii de fructe reproduse în chrom­o­­litografie, în locul prim reproduce merele pătule — despre care dice în observaţiune textual în nemţesce: „Batullen Apfel“.: Diese schöne und sehr werthvolle Apfel­sorte stammt aus Siebenbürgen, wo sie sich schon lange einer grossen Verbrei­tung erfreut, und als bester Apfel gilt. Bevor die Früchte ihre Edelreife erlangt haben, ist das Fleisch fest; sie ertragen den Versand sehr gut, was deren Werth noch wesentlich erhöht.“ Și o califică ast­fel: „Reifezeit u. Verwertung: November- März. Tafel, Haushaltungs u. Marktfrucht ersten Ranges'1.*) Streinii nu au cuvinte *) Yeijl : Pomologie des praotischen Obst­­baumzüchters 102 Uhromotafe'n der besten Tafel­obstsorten mit jBeschreibung u. Kulturanweisung. N. Gaucher. Stuttgart 1894 se vedea castelul cu numeroasele sale tur­nuri, el capela cu turnul ei mai svelt și mai ascuțit de­cât celelalte se înălța în noaptea neagra și mii de lumini se aprindeau una după alta. Omenii trecură peste pod și ajunseră în curte, care era plină de culese, servitori şi litiere. Curtea era lu­minată de făclii şi de lumina focului ce se vedea în bucătării. Aici se frigeau şi se coceau curcanii şi păstrăvii şi celelalte mâncări bune, al căror miros pătrundea până la nasul celor noi sosiţi. „Ce ospăţ o să fie după liturgie!“ Gândul ăsta trecu prin mintea capelanului, a arendaşilor, a primarului, scriitorului şi cu un cuvânt a tuturora. * * * „Chlinglingheling! — Ohlinglinghe­­ling!“ Se începe liturgia de miacră noapte. In capela castelului, o catedrală în minia­tură cu arcade artistice, sunt aşternute povoare preţioase şi tote lumânările sunt aprinse. Şi ce de omen!! Şi ce haine fru­­moase! La locul de enore, în scaun strugit cu multă artă, şade domnul de Trinque­lage îmbrăcat într’o manta albastră de mătase, or lângă dânsul ospeţii distinşi, cari fură invitaţi. Pe îngenunchetare cu perină de mătase îngenunche văduva marchisă și tinăra contesă de Trinquelage frisată după ultima modă de Paris, pur­tând peste frisură un turn de dantele de Bruxella. Mai jos se­ vede în roba sa negra primarul Arnoton și scriitorul, magistrul Ambrosiu, formând două puncte negre în mijlocul numeroaselor costume de mătase şi brocat. După ei urmeaza camerierii şi pagii, vânătorii şi administratorii şi eco­­noma Barbara cu nenumărate chei cari sunt atârnate la brâu de o verigă de ar­gint. In fund argaţii şi servitoarele, aren­daşii cu familiile lor, ei la uşa cea mică laterală, care se deschide din când în când încet şi se închide arăşî, feciorii din bu­cătărie, aducând cu sine miros de bucate. Nu se scie, ore varietatea asta de costume multicolore îl zăpăcesce pe preot la altar, ori clopoţelul lui Garrigou, care­­ sună din când în când cu repeziciune dia­­­­­olică, par­că ar zice: „Repede, repede!­­ Să isprăvim mai curând. Cu cât mai cu­rând terminăm, cu atât mai curând ajun­gem la masă!“. Şi de câte ori capelanul aude clopoţelul, tot­dauna îşi perde rostul şi de la slujbă îl sbora gândul la cină. El vede în gândul său bucătăria cu oalele şi tingirile şi frigările, or în mijlocul acestora doi curcani umpluţi cu trufe, cari răspândesc un miros gâdilitor. Ei îşi face drum printre oaspeţi şi întră în sala cea mare. O deliciu! Aici este pusă masa, acoperită cu o pânzătură albă ca zăpada, er pe masă fasanî, garafe cu lichid ca rubinul, piramide de fructe, pes­­cii despre care îi vorbise Garrigou, aşter­nuţi pe zarzavaturi şi având în gură ier­buri aromatice. Par­că ar fi vii! Toate aces­tea i­ se presentă pe altar şi îl încurcă grozav, aşa că în loc de „Dominus vobi­­semm­ adesea dice: „Benedictle*. Dar ab­­stragând de aceste mici greşeli, sfinţia sa îşi îndeplineşce slujba forte conscienţios, nelăsând afară nici un singur cuvânt, ne­­omiţând o singură genuflexiune şi până la sfârşitul liturghiei toate merg bine... Inse în noaptea de Crăciun acelaşi preot trebue se facă trei liturgii după­olaltă. (Va urma). GAZETA TRANSILVANIEI, destul de elogioase pentru ele — şi le con­sideră ca o marfă de esport de rangul în­­tâia. Noi ce am făcut pentru răspândirea lor în popor şi pentru utilizarea lor? Cifrele vorbesc destul de lămurit — o singură comuna, oraşul Braşov — recte Scheiul cu 300 grădini pe coastele lui pră­­păstiose, produce cât o plasă întregă! Ai dice că perul delicat, şi cireşul delicios nu reuşesce — şi totuşi cifrele de sus te des­­mint, că pe când în judeţ mai că nu esistă cireşi, în oraş sunt sumedenie şi so­iuri alese ca regina Hortensia, Hedelfinger, Riesenkirsche, cireşi negre etc., perele per­­gamotte etc. etc. Este remarcabil marele număr de pruni în Săcele cu clima şi mai rece. Merii figureaza cu aceeaşi cifră ca în comitatul Braşov — peri şi cireşi mai pu­ţini. Intre comunele singuratice au mai mulţi meri: Viştea-de-sus 3000, Viştea-de­­jos 2500, Făgăraşul 80­96, Lisa 3740, Po­­şorta 2129, Recea 2103, Şercaia 2042, Po­iana Mărului (r) 2022, Moeciul-de-jos 1735, Predeal 1982, Simonul 1757, Sohodol 5479. Cultura vişinilor e respândită pe sub munte: Viştea-de-sus 806, Sebeşul 1551, Recea 1307, Mărgineni 1133, Lisa 602, So­hodol 1299 şi Cârţa 1393. Primărie multă are Cuciulata 22354, Sohodol 7192, Zernescu 4447, Moeciul-de­­jos 5204, Branul 3733, Sărata 3571, Scorei 7705, Rucăr 5330, Nou 5265, Cârţa 6947, Colunul 7163, Feldioara 6480, Porumbacul­­de­ sus 3220. Cultura pomelor în comitatul Făgăraşului în total este insuficientă faţă de ceea ce ar putea să fie. Braşovul şi Fă­găraşul (oraş) arată, că unde esistă cultură, acolo esistă şi mijloacele de esistenţă şi este în stare de a şi le produce. Comer­­ciul cu pome actualmente este cu totul neînsemnat, abia esistă un esport după nume. America inundeză pieţele Europei cu fructele ei din California, ale noastre abia sunt cunoscute după nume în ora­şele mari. Pe alocurea în cursul de sus şi de jos al Oltului esistă ceva mai multă prunărie, dar destilarea rachiului de prune ca industrie de casă este cu totul în de­cadenţă, or uscatul prunelor în mod siste­matic abia este cunost, decât prin afumare şi opârire. Bosnia şi Serbia esportază pe an prune afumate de câte 15 milioane corone fie­care. Cultura fructelor are rădăcini vechi temeinice în Ţara Oltului. In timpul gra­niţei în comunele grăniţărescî şi la şcol­­lele grăniţerescî — Tofian, Ohaba, Re­cea — se dedea o bună desvoltare şi atenţiune a pomologiei. In grădinile di­feritelor Curii (curţi evariale) erau dife­rite soiuri alese de pomi roditori şi fructe. Adiî suntem mai mult în decădenţa, decât în progres. Evident că în ce priveste cultura po­milor este un teren vast de desvoltat pen­tru inteligenţa nostră cu carte de la sate, şi milioane se pot câştiga după ea pe fie­care an. Ocupaţiune onorifică şi câştig pen­tru toţi acasă. Prin esecutarea comassărei s’ar putea introduce cultura pomilor şi la câmp, prin plantarea tuturor drumurilor căilor de hotar cu pom­i roditori. Dar este de lipsă o studiare şi alegere de aproape a soiurilor de valoare, eventual introduse şi soiuri nobile străine, cari rentază mai bine munca. Comereiul şi industria uscărei şi conservărei fructelor ar putea ocupa decim­ de mii de braţe vara şi iarna. (Va urma.) (In nr. 46 al „Gazetei“ la articolul „Proble­me economice“ cifrele date după distribuţiunea proprietăţii rurale în comitatele Braşov şi Făgă­raş : arături, fânaţe, păşuni și păduri se înțeleg în jugăre catastrali­sr nu în partele isolate ori holde.) — Aut. *0O io 05ca co •—>l—t-COtr­co3 t— co CO TF î-i co 05 co CO 05 cu CvlCOt-H LO *3 Tf CVIt—ca LO 3 05 05 CVIt— 00 r—1TF 00 co t— tr­►u CMca co CVIQ co 05 CVI ca 00 cd* • pH LOlO LOtr-Cvl ► > lO t­o t-o 05 v-H t— Cß­cD* 03lO co LO05 CO ct 'rp coo cocaU PQO lO t—tr­co Ol 0 03 05 CM -*-uOO LO oco co ca -t—» >r cd Cu00o O t— t-t-Hr—1T—1 s co t— Tt<t—H co 03 O •r-» 03 Ü3o >ci oco­ciO -o co OQ_ j 1__1 , 3 3 3 3 O O O ro­L-t­fc­ci 03 03 03 t-O O Oo o 5 COCOco COw 03 05lO LO00 05O £ LOt-Hco LO CO (M CMCVICVI 05 co CDjD> .. >r-t 05 t—COr-Ho c 00 ca COco co 00 ca s-o co T—1cat-H Cuco t-HLOco t— o 00 t—co LO cao co oo OO3 co t—co 05 co3 r-Hco co >pi t—t-t-Ht-H coc COca tr-t-H *5> LO 8 t— tr-CO 00 cdr t-H Cx >C5 vu CO-COlO r—O LO bC 03o CO05 co caT—1t—co t­‘5t-Hcat-H LO g LO O COcaO co 03 05t-Hco LO r-H CuO Cvlco CO CO TO r-H co •pH q ca 05 t—cot-H Ol 00 ca OOo 03 co LOT-Ht-H co O £ o LOT—<05 co co cor-H 05 CD-ciJH >ci J3 co­ci a. »ciC3 t-3ci %-u O >ci a>SH -»J CO*CQc . o K R £ 03 o Meetingul Croaţilor. La 11 Martie n. s’a ţinut în Agram, I capitala Croaţiei, un mare meeting orga­­nisat de partidele din oposiţie. Obiectul a fost: independenţa financiară a Croaţiei şi proiectele militare. Nr. 48.—1903. President al meetingului a fost pro­clamat deputatul oposiţional Derencin, care venise însoţit de Starcevicî, Harambask­î, Franck şi Kiepach. Vice-president fu­ pro­clamat un creştin social. Derencin făcu cunoscute proiectele de resoluţie, cari pretind deplina inde­pendenţa financiară a Croaţiei, ci drept mijloace: libertatea pressei, libertatea în­trunirii şi votul universal secret. Se re­comandă mai departe stringerea tuturor forţelor naţionale pentru luptă perseve­­rantă în interesul drepturilor politice ale poporului croat. Meetingul a luat posiţie şi contra militarismului, pretinde însă, că pănă când există armata, ea să fie democratisată. Respinge proiectul privitor la sporirea contingentului de recruţi. In proiectul de resoluţie se condamnă căuşele, ce au îndemnat opoziţia maghiară a face obstrucţiune şi protesteză contra tendinţei ca armatei din Ungaria şi Croa­ţia să i­ se imprime caracter esclusiv ma­ghiar. După ce mai mulţi oratori au ţinut discursuri în care aprobă proiectele de reso­­luţiune, acestea au fost primite cu unanimi­tate. Meetingul s’a închis prin intonarea imnului croat de cătră asistenţi. Jubileul ministrului preşedinte D. Sturdza. Am amintit în numărul nos­tru de ore, că M. S. Regele Carol a adre­sat ministrului preşedinte D. A. Sturdza cu ocasiunea jubileului de 70 de ani a acestuia o scrisoare autografă. Lăsăm să urmeze adî textul acestei scrisori: Scumpul meu preşedinte al consiliului, „A 70-a aniversare a nascerei tale „’Mi dă plăcutul prilegiu de n ţî aduce fe­licitările şi urările Mele. „Partea însemnată ce ai luat la re­deşteptarea naţională, prin o muncă ne­obosită de aproape o jumătate de veac „închinată binelui obştesc, iubirea de Ţeră „şi de neam, devotamentul cătră Mine şi „Dinastie care te-a călăuzit şi însufleţit în „toate împrejurările, sunt titluri neperitore „la adânca Mea recunoscinţă. „In timpii din urmă, mai cu deose­bire, când ţara încercată avea mai mult „nevoie de sfatul şi sprijinul fruntaşilor săi, „ai dat o strălucită pildă de neclintită în­credere, de bărbătască voinţă şi de o „putere de muncă neasemănată. O isbândă „deplină a încununat silinţele tale; or Ro­­„mânia recunoscătoare nu va uita nicî­odată „pe vrednicul patriot, care a schit, a în­­„vinge toate greutăţile, spre a înlătura pri­­­mejdia ce o ameninţa. „Din adâncul inimei îţi doresc de­­„plină sănătate şi putere, ca să Mă pot „bucura încă mulţi ani de sfatul şi servi­ciile tale şi-ţî reînoesc, scumpul meu pre­şedinte al consiliului, încredinţarea sen­timentelor de înaltă stimă şi de afecţiune „ce-ţî păstrez neschimbat“. Carol. Bucurescu, în 25 Februarie 1903. STIRILE DILEI. 1 — 28 Februarie v. Sinodul episcopesc, ce s’a ţinut în ziua de 10 Martie în Budapesta, după­­cum am anunţat, s’a ocupat cu esamina­­rea cualificaţiunei canonice a nou alesului episcop I. I. Papp. Sinodul a fost presi­­dat de Esc. Sa Metropolitul Meţianu, or membrii sinodului erau P. S. Sa episco­pul Popea din Caransebeş şi Archimandri­­tul Filaret Musta. Sinodele episcopesc­ se ţin de regulă la reşedinţa metropolitului, însă de astă-dată s’a ţinut escepţional în Bu­dapesta, unde membrii sinodului erau în­truniţi la şedinţa fundaţiunei Gozsdu. Acestă escepţiune s’a făcut mai ales având în vedere etatea înaintată a epis­copului Popea, căruia i­ s’a economisit prin acesta un al doilea drum lung pănă la Sibiiu. Sinodul a declarat, că din punct de vedere canonic contra alegerei lui I. I. Papp nu esistă nici o dificultate și în

Next