Gazeta Transilvaniei, martie 1905 (Anul 68, nr. 47-72)

1905-03-01 / nr. 47

Pagina 2. GAZETA TRANSILVANIEI. D-l general Lahovari ministrul de externe, depune următorele proiecte de lege : 1) Relativ la aprobarea convenţiunei de comerciu, încheiată la 25 Septemvrie 1904, între România şi Germania, adiţio­nală la tractatul de comerciu, de vamă şi navigaţiune din 9 Octomvrie 1893. 2) Relativ la aprobarea convenţiunei comerciale, încheiată la 16 Decemvrie 1904 între România şi Elveţia, adiţională la a­­ceea din 19 Februarie 1893. 3) Pentru reînoirea pănă la 19 Dec. 1905 a aranjamentului comercial provisor cu Bulgaria, Senatul aprobă urgenţa. Se alege apoi comisiunea de răspuns la mesagiul Tronului şi comisiunea de pe­­tiţiune. Comisiunea de indigenare a Sena­tului se compune din următorii senatori: M. Orleanu, Dim. Constantinescu, P. Sa­­chelarie, D. Z. Samfîrescu, C. Stoianescu L. M. Popescu şi V. Leontopol. Crisa ungară. (O voce maghiară caracteristică.) Audienţele la palatul din Viena s’au sfîrşit, fără ca ele să fi adus o soluţiune în crisa politică şi de cabinet, ce bântue acum de aproape şese săptămâni. Situaţiunea a rămas aceeaşi. După audienţe se accentuăză cu mai mult a­­plomb, că Majestatea Sa nu cedeză în ces­­tiunea militară, pr­oposiția coabisată nu vră să scotă cestiunea militară din pro­gramul său. Deputatul croat Tomasici, care a fost primit Vineri de Mai. Sa declară, că Monarchul a zis, că în ce priveste limba de comandă, nu mai vrea să stea cu nimeni de vorbă. Astfel stând lucrurile, coaliţiunea o­­posiţională priveşce cu deplină nesiguranţă în viitor. Cu ocasiunea audienţelor Maj. Sa şi-a făcut notiţe şi mult va trece încă pănă când monarchul să se decidă defini­tiv pentru una din modalităţile soluţiunei crisei. In starea acesta a lucrurilor în cer­curile politice s’a deschis ărăşi seria com­­binaţiunilor. Câteva­­file mai înainte se svonia, că Coloman Szell jăcă acum rolul de homo regius. Svonul acesta curând a dispărut însă şi numele lui Szell e înlocuit cu cel al lui Wekerle, căruia i­ se dă ărăşi o importanţă deosebită în situaţiunea ac­tuală. Se mai vorbesce şi despre ambasa­dorul austro-ungar la Berlin Szögyeny Marich, care ar forma un cabinet de fun­­ţionare cu scopul de a face să i­ se voteze darea şi recruţii. Vedem prin urmare, că desorientarea şi zăpăcăia e mare în cercurile coaliţiunei, Omenii au început să-şi piardă răbdarea şi nădejdile, numai Tisza cu ai săi se bu­cură şi speră, că totuşi are să le mai zîm­­băscă zorile puterii. * »Magyarország« de la 12 Martie publică un articol caracteristic asupra situaţiunei. Spune, că efectul răsboiului din Extremul Orient asupra Europei va fi îndoit. Mulţi ani Rusia se va reţină de la acţiuni militare pe de-o parte, şi pe de alta Ţarul autocratic şi Rusia nu vor mai da ajutor Habsburgilor şi altora, când îi va ameninţa revoluţiunea, şi Habsburgii vor trebui să se împace cu popărele lor, pen­­tru­ ca să se facă ordine. »împrejurarea — «jice »M—g« — că regele nu vră să nu­­măscă un guvern in Ungaria, silesce na­ţiunea năstră să-şi caute bastionele de a­­părare ale constituţiei sale şi garanţiile libertăţii ei în propria-i autonomie. Să ne organisăm, căci ni­ se pare, că Austriacii răzimându-se pe forţa armelor, năgă dietei năstre dreptul guvernării parlamentare.... Adi suntem acolo, unde am mai fost (la 1861 şi la 1865) şi dăcă regele ascultând de sfatul austriacilor şi lobonţilor năgă dreptul Ungariei de a avă armată şi nu numesce un guvern constituţional, ci gu­­vernăză cu comisari împărătesei, atunci Maghiarii au datorinţa de a se organisa... in fie-care comitat şi în fie-care cerc trebue să se institue comisiunî c’un presi­dent, care să stea în contact permanent cu comitetul diriguitor central. Dăcă s’a făcut acăsta în alte ţări putem s’o facem şi noi sub scutul legilor năstre, acum pe faţă, căci este necesitate de acesta«. Aceste le scrie »Magyarország« după ce cu câteva pasagii mai sus dice că »Aus­triacilor şi Vienei nu le-a fost destul Solfe­­rino şi Königgrätz, şi ne silesc (pe Ma­ghiari) să le dorim într’un viitor răsboi­, ca său Nămțul, său Italianul ori Turcul să dovedăscă domnitorului și generalilor austriacî, că armata lor unitară, cu co­mandă germană, cu stindard negru-galben, nu e capabilă de luptă«... Resboiul ruso-japones, Impresurarea armatei lui Kuropatkin „■Sunt împresurat­“ — Acăstă tele­gramă laconică se dice că a sosit Vineri la Țarskoe-Selo de la generalul Kuropat­kin. O altă telegramă a lui Kuropatkin ar spune: „Sunt silit să părăsesc Mukdenul. Fac încercări a străbate prin linia inimi­cului, căci trebue să fiu pregătit, că ’a îm­presurat !u Nu se scie, care din aceste telegrame a sosit mai întâiu la Țarskoe-Selo. Se scie numai atât, că de Sâmbătă n’a mai sosit nici o scrie la Petersburg despre sărtea lui Kuropatkin și a armatei sale împresu­rate. Japonesii n’au stricat numai linia fe­rată, ci și linia telefonică spre Nord de Mukden, şi probabil că ultima depeşă amin­tită a lui Kuropatkin a du­s’o vr’o ordo­nanţă de la cartierul general rusesc. Că unde se află acest cartier, nu se scie. Ar­mata lui Kuropatkin — spun scrrile din Londra — care consta din peste 200,000 ămenî, nu va fi în stare să se refugieze decât în detașamente mici. Zădarnic s’a luptat eroicesce corpul de armată al lui Dembovsky, care forma aripa stângă a cen­trului rusesc de sub comanda generalului Bilderling contra armatei lui Kuroki pe malul nordic al fluviului Hun, ca să resta­­bilăscă legătura cu a treia armată rusăscă de sub conducerea generalului Linevicî, care ţină încă Fuşun. Scopul nu şi­ l’a pu­tut ajunge şi de atunci Fuşun însuşi a că­­dut în mânile Japonesilor. Situaţia cea mai desperată i­ s’a creat armatei lui Linevicî, căreia i­ s’a tăiat drumul de scăpare de că­­tră trupele generalului japones Kawamura. De atunci acăstă armată rusăscă e cu to­tul isolată de celelalte trupe rusescî şi nu mai are nici o legătură cu cartierul lui Kuropatkin. Din causa acăsta Linevicî pe propria sa răspundere s’a decis a ţină cu tot preţul teritorul spre nord de Fusun, pentru­ ca astfel să ţină deschis drumul de retragere pentru armatele lui Bilderling şi Kaulbars, şi numai după acesta să facă încercări, ca prin marş forţat să-şi pună la adăpost propria armată. Retragerea Ruşilor. După scrrile mai nouă Kuroki şi Ka­wamura împingând armata rusăscă de la Fusun spre armata lui Nogi, Kuropatkin a fost silit să ia marele drum al mandari­nilor, căutând un refugiu pe acest drum. Pe acest drum insă s’a întîlnit cu armata lui Nogi și fie­care pas de înaintare spre nord a trebuit să-l răscumpere cu jertfe colosale. Kuropatkin a ajuns totuşi cu gro­sul armatei sale pănă la localitatea Sanvan, situată la 7 chilom. spre nord de Mukden. Acesta o anunţă însuşi Oyama. De la San­­van însă cu greu va fi mai putut înainta, deăre­ce Japonesii i-au eşit înainte la sa­tul Puha, situat spre nord de Sanvan. Era depeşă mareşalului Oyama. De la Saho Japonesii au gonit pe Ruşi pe ma­lul drept al fluviului Hunko. Aici va fi în­chis şi atacat dinspre răsarit şi apus şi de cătră Mukden. De la 10 Martie înce­pând massele mari ale Ruşilor se descom­pun şi se retrag în completă disordine pe drumul de la Mukden. Ruşii au ajuns pănă la Sanvan. 7 chilom. spre nord de Muk­den, pe când infanteria şi artileria japo­­nesă îşi îndrepta focul asupra lor. O depeşă din Tokio, cu data 11­­. c. spune de asemenea, că Ruşii se retrag spre nord de Mukden. Japonesii le sunt mereu în călcâiu. — O altă depeşă tot din Tokio spune acelaşi lucru. Japonezii urmăresc pe Ruşi, causându-le pierderi grave. Agenţia »Reuter« adauge, că centrul rusesc, care înaintăză spre nord, a ajuns deja la Hanpu, depărtare mare de Mukden. Un raport al lui Kuropaikin. Cu data de 10 Martie 6 ore săra Ku-­­ ropaikin telegrafiază: Adi după amiazî retragerea armatei năstre luă un caracter­­ primejdios, mai ales cu privire la corpu-­­ rile de armată, cari sunt îndepărtate de­­ drumul mandarinilor. Japonesii ameninţau­­ trupele năstre, însă prin sforțări enorme armatele năstre sunt în afară de peric­ut. Inimicul a bombardat dinspre est şi vest drumul nostru de retragere. Drumul man­darinilor a fost bombardat dinspre est de la punctele Tave şi Tube. Trupele năstre se ţin cu mult eroism. Generalul Zerpicki a fost rănit, dar a rămas în linia de luptă. Pierderile. Despre pierderile ambilor beligeranţi în luptele crâncene de dece­dile, nu sunt încă date positive, fiarele englese publică fel de fel de versiuni după diarele din To­kio. După aceste diare pierderile Ruşilor ar fi de 5o.0oo morţi, 10o.000 răniţi şi 50.000 prisonieri, şi peste 100 de tunuri, apoi mari cantităţi de muniţiuni şi provi­­siunî. La­olaltă 200.000 ămenî. Evident, că aceste cifre sunt nu nu­mai exagerate, ci produsul unei fantasii înfierbântate. — Dăcă pierderile ar fi fost în adevăr aşa de mari, cum spun dia­rele englese, Europatkin n’ar avă cu ce se mai retrage, căci și-ar fi pierdut aprăpe întrăga armată. Cari sunt pierderile Japonesilor, nu se scie. Oyama reface orî­ce cifre. Diarele din Tokio însă spun, că și pierderile lor au fost înspăimântătăre. Pănă la 8 Martie Japonesii au pierdut peste 50,000 ămenî, ăi de atunci încă ce nu se scie, cari lî-au fost pierderile. * Situația pe câmpul de răsboiu. Colaboratorul militar al ziarului »N. Freie Pr.«, care în tot decursul răsboiului ruso-japones s’a distins prin apreciarea cea mai esactă și obiectivă a evenimentelor, scrie cu data de 11 Martie: Corpurile armatei rusescî în retrage­re au trecut în fine fluviul Hunho şi se află în retragere pe teritoriul muntos dintre drumurile Mukden-Tielin şi Jupan-Tielin­ Deşi s’au publicat rapoarte private din mai multe părţi, că unor corpuri mari li s’ar fi tăiat linia de retragere şi că ar fi fost încunjurate, nu se găsesc încă din da­tele locale ale rapărtelor mai obiective dovedi pentru o catastrofă mai mare, ce ar fi suferit-o trupele rusescî pănă acuma în retragerea lor. Cei drept, n’au sosit încă sciri asupra resultatului luptei crâncene în partea nordică de la mormintele împără­tesei, care luptă a avut de scop din parte japonesă a închide drumul,­ăi din par­te rusăscă de a asigura flancul trupelor în marş; în general resultă din raportele ultime mai demne de credinţă, următorul tablou: Grupul de la Saho al trupelor rusesce a ajuns, urmat de anteposturile japonese, înălţimile în partea spre mădă­răpie a fluviului Hunko. Marginea înălţimilor a fost ocupată de ariergardele rusescî, contra că­­rora Japonesii au iniţiat atacuri. Trupele rusescî de la pasul Kautulin, care, după ce Japonesii au luat Matsundan, erau ame­ninţate pe la spate, au putut se scape, de cumva s’au retras la timp. Acăsta trebuie să se presupună, deărece pe linia acăsta nu s’a anunţat nici o luptă mai seriăsă. Detaşamentele rusescî, ce se aflau pe dru­murile din munţii ostiei la Matsnudan şi Dita, şi-au făcut asemenea retragerea, ce­ i drept urmăriţi fiind de Japonesi, şi au pu­tut ajunge pe înălţimile de la Fusun şi Japan. Cumcă acăsta nu s’a petrecut prin fugă, o dovedesce faptul, că Japonesii se pregătesc a întreprinde atacuri din vale la Kinsau, Suaiţian şi Fuşun în contra arier­­gardei rusescî. In ce privesce flancurile de la vest se păre conchide din raporte, că ultimele coline rusescî, după ce au ajuns pe înăl­ţimi, s’au oprit între Sanvan şi Mukden, pe când Oku înainta de la sud, ăi Nogi de la vest, la atac în contra înălţimilor. Flancului stâng al lui Nogi, al căruia centru a fost în lupta de la mormintele împărătesei, să-i fi și succes a ajunge rîul Puho lângă drum și a causa colănei rusescî, care tocmai trecea pe-acolo, perderi însemnate. Acăstă con­­turbare însă, se vede a fi fost numai tre­­cătăre, deărece un raport mai nou tot din isvor japones­tice, că Ruşii se retrag de­­alungul drumului f­erat. Aici credem, că înaintăză colăna rusăscă, destinată pentru acoperirea flancului, pe când colăna prin­cipală înaintăză pe drumul de ţără. Şi de aici urmăză, că retragerea rusăscă se să­­vârşesce în fond după disposiţiunile făcute. De la Mukden pănă la Tielin sunt 60 chilometri. Pentru a străbate acăstă distanţă, trupelor obosite, în urma luptelor îndelungate, le vor trebui 3 direc­ţ­iua a doua de marş colăneie trec peste rîul Ilo, care face ca terenul să fie aici favorabil pen­tru­ ca trupele rusesce să opună Japonezi­lor, cari le urmăresc, prima resistenţă. Mar­ginea sudică a acestui ţinut o va forma rîul Fan­ho, pe care îl vor ajunge în dimi­­neţa­rilei a treia. Pe înălţimile spre nord de la acest rîu sunt probabil deja pregă­tite şi ocupate înstărituri pentru trupele rusescî. Caracteristic pentru ţinutul Tielin e apropierea graniţei Chinese, o împrejurare, care ar pută deveni fatală pentru Ruşi, dăcă Japonesii ar lua ofensiva în partea estică muntăsă, căci atunci oştirea rusăscă ar fi împinsă pe teritoriul chines, dăcă nu va fi în stare să ia măsurile de siguranţă, ce ar condiţiona o mare extindere a flancului estic-rusesc. Intre ţinutul Tielin şi Charbin pănă la rîul Sungar nu se mai găsesce un punct de apărare mai favorabil. Este deci probabil, că Kuropatkin îşi adună oşti­rea la Tielin şi se va opri pănă una alta aici. Nr. 4—1905 — 28 Februarie v. Poporaţiunea României. Conform da­telor serviciului general statistic al m­inis­­teriului de domenii, poporaţiunea României a trecut cu ziua de 1 Ianuarie 1905 peste 6,000,000 locuitori, între cari peste 5 mi­­lione şi jumătate Români. Procesul idianului »Drapelul«. Cetim în nr­ul de Duminecă al »Drapelului« din Lugoşu­t următărele: In procesele năstre a­­nunţate în nnui 144 a. tr. al »Drapelului«, judele de instrucţie din Tim­işăra a inma­­nuat alaltăerî acusaţilor scriptul de acu­să al procurorului regesc din Timişăra, ob­servând că în decurs de 8 zile pot să facă excepţii în contra scriptului de acasă. Acu­­saţii sunt: d-l diacon Mihail Gaşpar, ca autor pentru articolul secundar »Ne tre­­buesc fapte« din nrul 97 şi pentru artico­lul secundar »Care e ţinta« din nr. 99 a. tr. ; d-l Dr. Ştefan Petroviciu ca autor pentru articolul de fond din nrul 99 atr.;­ăr d-l Dr. Corneliu Jurca ca redactor res­ponsabil pentru articolul de fond »De mor­­tuis...« din nrul 96 şi 97 a­tr. Delictul ar fi: agitaţiunea „naţionalităţii române din Ungaria, în contra Maghiarilor. Precum suntem informaţi, acusaţii nu se vor fo­losi de dreptul de a face excepţii în contra scriptului de acasă şi aşa în curând se va ţină şi pertractarea finală. Jubileul profesorului Negruţiu. Cetim în »Unirea«. Joi săra corpul profesoral de la preparandie a aranjat o frumăsă ser­bare în onărea colegului lor I. F. Ne­gru lu­i, care în luna acăsta împlinesce 25 de ani de profesură. Săra la 7 colegii de la preparandie, prietinii şi foştii elevi ai iubilantului, împreună cu elevii preparan­­diali, s-au adunat la locuinţa sa şi prin graiul directorului G. Munteanu i-au co­municat bucuria de care sunt cuprinşi cu toţii. Corul elevilor preparandia!!, cum şi orchestra a intonat câteva cântări, şr pe­dagogul Dumitru Comşa l’a salutat în nu­mele societăţii de lectură. Dela locuinţă au plecat cu toţii la otelul »Univers«, unde în sala cea mare superb luminată s’a dat un banchet cu 42 tacâmuri. Primul toast l’a­­ţinut directorul George Muntean în numele preparandiei, a vorbit apoi profes. Gavriil Precup în numele prietinilor, cole­gilor şi foştilor elevi. A. C. Domşa l’a sa­lutat în numele despărţământului Blasiu al Asociaţiunei, al cărui dir. este d-l N. Au mai vorbit Sim. Muntean, Br. Hodoşiu, Dr. Pop ş. a. La iniţiativa d-l­ui Hodoşiu s’au adunat 119 cor. pentru Internatul prepa­­randial. A făcut deosebit efect scrisorea de felicitare a prof. Bonfiniu, conşcolar şi prietin cu iubilantul, care fiind bolnav n’a putut lua parte la banchet. Serbarea a­­cesta întregă a fost cea mai evidentă do­vadă de dragostea de care se bucură prof.

Next