Gazeta Transilvaniei, iunie 1909 (Anul 72, nr. 118-139)

1909-06-02 / nr. 118

Pagina 2, cetează a lucra ca un fervent naţionalist şi puternic ferment de cultură, pentru deşteptarea spiritului naţional între concetăţenii săi şi pentru ridicarea poporului prin cultură şi muncă luminată. După ce în anii trecuţi, ca president al comitetului teatral, a reorganizat şi a pus pe un bun drum de desvoltare teatrul naţional, unde cu mult regret îl vedem azi înlocuit prin alţii, — ca la noi — acum, pe lângă administrarea averii sale, câştigată pe scena teatrelor din străinătate şi plasată într’o moşie dela ţară şi un bogat magazin de arme, biciclete şi maşini de cusut, în oraş, d. Gabrielescu găseşte timp să conducă gratuit, bineînţeles, o societate de cântări, şi să scrie în „Revista culturală«, întemeiată şi condusă de d-sa şi de ginerele d-sale, d. dr. I. Puţureanu, interesante articole cu îndemânarea unui stilist, care dovedeşte că pe lângă arta, care i-a adus glorie şi avere, dânsul n’a neglijat niciodată nici cultivarea literaturei. Societatea Hora în fiecare lună ne desfătează prin audiţiuni muzicale, cercetate cu predilecţiune de publicul craiovean, şi în fiecare an face câte o excursiune la deosebitele localităţi însemnate ale ţării. Avem asemenea o societate de gimnastică, »Viitorul« sub conducerea maestrului de gimnastică al liceului; de aici, d. Teodor Georgescu şi la care afară de şcolarii liceului, iau parte ca membrii un frumos număr de particulari. Până acum doi ani exista o singură societate de gimnastică în Bucureşti »Tirul«. Începând dela 1907, prin iniţiativa actualului ministru al instrucţiunei publice, d. S. Haret, s’au înfiinţat atari societăţi şi în alte centre ale ţării. In anul acesta la 17 Maiu, au luat parte la concursul general de gimnastică, ţinut aici în Craiova, la hipodromul din parcul Bibescu, 25 de societăţi de gimnastică din toată ţara, între cari societatea din Târgovişte s-a distins şi prin un grup de tinere eleve. Cu acel prilej Craiova a avut iarăşi o plăcută sărbătoare: stradele împodobite cu steaguri şi cu verdeaţă, primirea oaspeţilor cu muzică şi mare alaiu, banchete, la sfârşit o reprezentaţiune de exerciţii gimnastice în sala teatrului, dată de societatea »Viitorul« cu acompaniamentul reuniunilor muzicale »Hora« şi »Societatea filarmonică.« La acest concurs, ca şi la cele două din anii trecuţi, de la Bucureşti şi de la Iaşi, elevii liceului nostru împreună cu mentosul lor maestru, au obţinut iarăşi premiul întâiu, medalia de aur, astădată cu distincţiune deosebită, ca premiu de onoare. O observaţiune e de făcut în privinţa deprinderilor atletice, căror li se dă prea multă importanţă mai ales în şcoală, ceea ce nu numai nu corespunde scopului şl ce-l are gimnastica atât în şcoală cât şi afară de şcoală, dar e tocmai în contra lui.’Deprinderea figurilor atletice e necesară numi atleţilor de profesiune cari fac din gimnastică o meserie. Scopul gimnasticei în şcoală este întărirea şi desvoltarea frumuseţei şi floxibilităţii corpului şi tuturor organelor lui. Figurile atletice însă, pe lângă că sunt adeseori primejdioase, sunt şi istovitoare. Ele desvoaltă puterea muşchilor în dauna sistemului nervos, care este sediul facultăţilor morale şi intelectuale. Şi cine jertfeşte prea multă vreme şi stăruinţă pentru desvoltarea puterii musculare, devine mai puţin destoinic pentru activitatea intelectuală şi pentru simţămintele nobile şi delicate. Chiar şi sănătăţii e nefavorabilă gimnastica atletică. »Se confundă adeseori două lucruri : sănătatea şi forţa musculară, — zice Payot. Ceea ce constitue o sănătate robustă, e vigoarea organelor respirătoare şi a aparatului digestiv. A fi sănătos înseamnă a mistui bine, a respira liber, a avea o circulaţiune energică şi regulată; mai înseamnă de altă parte a resista cu înlesnire variaţiunilor de temperatură. Aceste calităţi de resistenţă n’au însă nici o legătură de cauzalitate cu forţa musculară. Atleţii de bâlciu şi puternicii halei pot să aibă o sănătate şubredă, pe când cutare om de cabinet să aibă o sănătate de fier, alături cu o putere musculară mediocră.*) Incheiu cu muzica vocală, care mi-a dat plăcutul prilegiu de a scrie aceste rânduri. Asistând eri la producţiunea corală a şcoalelor secundare din Craiova, dată ca examen şi concurs muzical în sala teatrului, am putut constata şi în aceasta direcţiune, afară de cele două societăţi amintite mai sus, un îmbucurător progres faţă cu ceea ce se făcea în trecut în şcoală. Corurile de la cinci şcoli secundare ale Craiovei, dela externatul şi internatul de fete, dela gimnaziu, dela liceu şi dela şcoala normală de învăţători, sub conducerea zeloşilor măiestri şi măestre de cant dela fiecare şcoală, s’au distins prin o nobilă emulaţiune în executarea corectă a pieselor alese pentru această zi, mai toate creaturile ale compositorilor noştri: C. Porumbescu, G. Muzicescu, D. G. Kiriac, G. Ştefănescu ş. a. Publicul de care era plin teatrul, a răsplătit prin număroase aplause sărbătoreştile impresiuni, ce i-au procurat, în timp mai bine de trei ore, cele şase coruri ale tinerimei noastre şcolare, două de la liceu şi patru de la celelalte şcoli. M. Strajanu, ne-a succes să strângem o vârstă de exemplare admirabile. In ziua următoare am avut iarăşi zi de odihnă. Am vrut să ne gătim pentru prânz ceva apart. Aveam vreo 5 limbi de bou afumate şi voiam din ele să fierbem două. Le-am pus într’o oală de tuci cu apă fiartă la foc. Credeam, că în două ceasuri o să fiarbă. De unde ? Nici după fierbere de 4—5 ceasuri nu s’a muiat. Sofronie ne zice: »că doară nu vor fi și limbile acestea ca fasolea, pe care un baciu a fiert’o 3 zile fără să se îmoaie«. Atunci ne-am adus aminte ca la o înălţime în care ne aflam, apa fierbe sau ajunge la clocotit la 70° R., pe când în şes numai la 800 R. începe a clocoti, prin urmare nu are putere aici să îmoaie sau să fiarbă fasolea, mazărea şi limbi. Nu ne-a rămas alta, decât că le-am pus pe grătar şi le-am fript cum am putut, dând din ele partea cea mai mare lui Sofronie, care avea dinţi de hienă, rămânându-ne să mâncăm în acea zi răcituri din merindea ce-o aveam. In ziua următoare ne-am urcat pe vârful Pietrei Arse deasupra frumosului sat Buşteni, cu vilele lui, dintre care unele erau gata, iar altele erau în facere. Vedeam furnicarul de lucrători dela fabrica de hârtie a lui Schiel din Buşteni precum şi pe cei dela fabrica de ciment, de glăjerie, şi postav din Azuga. Pe partea vestică ne rămăsese Colţii Furnicei, şi Vîrful cu dorul necercetaţi, pe care regina atât de frumos i-a descris, povestindu-ne mituri foarte interesante despre fiecare vârf. — Escursiunile ce au urmat au fost cercetările acestor vârfuri, de unde am văzut şi oraşul renumit Sinaia cu palatul feeric regesc şi cu diversele vile admirabile dimprejurul mănăstirei Sinaia. In zilele din urmă am mers pe Ialomiţa în jos până la strâmtorile apei, care în mai multe cascade de pe stâncă în stâncă, trece la vale producând un urlet, un vuiet, o sforăială, vîjîială, clocoteală, vârtej şi gemete în căderea ei. Păduri seculare şi virginale, unde topor nu a fost intrat vreodată, şi credeam că nici odată nu va întră. Aud însă că astăzi din cascadele acelea a făcut prin artă scocuri de piatră, iar deasupra scocurilor s’au făcut zăgaşe măiestrite, în care opreşte la o înălţime de 20—30 de metri apa, pe care se aruncă mii de groşi de brad. Dând drumul apei, duce acele mii de buşteni groşi de brad în jos la firestrăul clădit în cel dintâiu şes din apropierea satelor mărginaşe cu Petroşiţa. Aici s’au clădit firăstraie şi gatăre care prefac în scânduri şi lemn de construcţie, buşteni sosiţi pe apă. Aceştia se expedează la Egipet şi în alte părţi ale lumei, aducând bogăţie în ţară, care durere întră mai cu samă în mâna ovreilor exploatatori şi nimicitori de frumoasele păduri, care în veci nu vor mai reînvia la frumseţea şi mărimea lor de I mai înainte. Totul s’a schimbat. Unde atunci de-abia răzbeam prin acele imense păduri seculare pe jos, şi unde nimenea nu le cerceta, din cauză că nu putea răzbi şi umbla printre copacii cei mari, înalţi, căzuţi din picioare de bătrâneţe, astăzi umbli cu trăsuri cu arcuri pe şoselele cele mai frumoase în ziccacuri. Pădurea e plină de sute de oameni, tăietori, belitori, scurtători şi adunători de lemne şi material. Astfel trecuse deja 16 zile petrecute în Buceci. Acum ne-am hotărât să mai fericim odată pe Gervase (Holgoş) şi să-l lăsăm în fericire. In presără zilei din urmi, într’o Sâmbătă îi spunem, că mâne dimineaţă să slujască în bisericuţă şf liturgie, şi să facă slujbă frumoasă, la care vom asista şi noi, să se roage lui Dumnezeu pentru reîntoarcerea noastră nezbânţuită şi fără primejdii, iar după slujbă să poftească la noi la prânz. Duminecă dimineaţa ne pomenim în toacă, care a ţinut o ’2 de oară. După toacă au tras clopotul un sfert de oară. Totul era curăţit şi măturat atât înaintea bisericei cât şi în curte, se vedea că e sărbătoare la mănăstire. Peste noapte venise şi stareţul acasă, care poruncise călugărilor să măture şi să şteargă praful din biserică şi păianjenii cu mare grijă. La 7 ceasuri am mers şi noi în biserică de am asistat şi noi la liturgie, oficiată de stareţul şi noi am ajutat pe Holgoş, care ţinea strana din dreapta la cântările bisericeşti. Am citit apostolul şi aşa am dat slava cuviincioasă slujbei. GAZETA TRANSILVANIEI. Nr. 118.1909 Comunicat general asupra congresului studenţesc de la Iaşi. Comitetul organizator din Bucureşti, publică următorul comunicat: Comitetul organizator, în ultimele sale două şedinţe, a stabilit definitiv programul congresului studenţesc. Preşedintele penultimei şedinţe, Mircea R. Şirianu desvoltă ideile conducătoare ale congresului, atrăgând atenţiunea membrilor să-şi spună ultimele păreri asupra congresului. După lungi desbateri se stabileşte definitiv programul congresului şi se alege o comisie de trei, cari să redacteze şi să rotunjească programul stabilit de comitet. Se aleg în comisie d-nii: Mircea R. Şirianu, Gh. Lazăr şi D. V. Anghel, cari au fost totodată însărcinaţi să conducă mai de aproape lucrările pentru congres, stând însă în legătură cu ceilalţi membri din comitet. Programul redactat se va supune unui nou vot al comitetului. El cuprinde toate punctele sosite de la studenţii români de peste munţi, prezentate şi amplificate de comitetul organizator, precum şi puncte ale studenţimii din alte părţi. S-au luat, în amândouă şedinţele încă următoarele hotărâri: Congresul se va ţinea negreşit la Iaşi şi va dura patru site, singurul punct rămas încă nestabilit, este: data. S’a menţinut ce-i drept data de 15, 16, 17 şi 18 August st. v., dar poate să se schimbe într’o dată mai timpurie, în urma cererei multora. In privinţa aceasta se va da ultimul şi hotărâtorul aviz cât mai curând. S’a mai hotărât ca drumul de fier şi întreţinerea să fie pentru fraţii de , sub stăpânirile străine gratuite, ca pârtiei- parea acestor fraţi să fie cât mai mare. Pentru controlul desăvârşit în tot timpul congresului, se vor împărţi tuturor con- gresiştilor cărţi de legitimare, prevăzute cu sigilii şi iscăliturile biuroului comi- tetului organizator şi semne distinctive (embleme la butonieră). Anunţările de participare la congres se pot face deja de pe acum la d-l Mircea R. Şirianu, raportor al comitetului organizator, strada Bozianu Nr. 4, Bucureşti. Fiecare student român, care crede că va putea participa la congres sau poartă interes congresului poate să-şi trimită adresa de vacanţă delegatului susnumit al comitetului organizator, ca astfel în timpul vacanţei să poată primi broşura de informaţii, pe care o va tipări comitetul, şi care va servi ca ghid la congres. Această broşură va cuprinde toate amănuntele definitive şi progamul în întregime. Până la pulicarea acestei broşuri, comitetul ţine să comunice, pentru orientarea generală a studenţimii şi pentru satisfacerea cererei multora, următoarele: Fiecare student român, care a terminat clasa VIII-a a unei şcoli secundare (liceu) sau o şcoală de acelaş grad, e îndreptăţit să ia parte la congres, indiferent de ce categorie e şcoala, pe care o urmează: universitate, şcoală comercială superioară, şcoală de agricultură, silvicultură, superioară, teologie, etc. Cărţile de legitimare şi semnele distinctive se vor împărţi la toţi acei, cari vor face o cerere prin scrisoare delegatului comitetului organizator. Cum un control în ţările supuse, de unde studenţii vor pleca mai mult ori mai puţin respiraţi, nu se poate face, controlul se va face în ţară de către împuterniciţii comitetului organizator. Fiecare student e ţinut să dovedească prin acte absolut autentice identitatea sa, se va servi de ultimele certificate şcolare obţinute. In ţară se va face apoi, odată controlul făcut, întărirea definitivă a cărţilor de legitimare şi a semnelor distinctive. Congresiştii vor sosi în grupuri, singuraticii participanţi vor trebui să se ataşeze, la anumite puncte, acestor grupuri. Totuşi, în caz excepţional, cei întârziaţi saucei cari n’au putut să se ataşeze unui grup, vor putea veni şi singuratici. Congresiştii vor fi întâmpinaţi deja la frontiere de reprezentanţii comitetului organizator şi conduşi în cele două capitale. Bucovinenii vor sosi dea dreptul la Iaşi. Ardelenii vor trebui să treacă prin Bucureşti. Se face cunoscut că va avea loc un control extrem de sever, în ţară, pentru a stabili o frumoasă şi impozantă ordine şi a preîntâmpina, de la început, orice învălmăşală, confuzii sau chiar abuzuri de cătră cei cari fără a fi studenţi ar voi să participe la mişcările studenţeşti dela congres. Numai cei cari vor avea carte de legitimare definitiv întărită şi un semn distinctiv *) Payot, Educaţiunea voinţei, tradusă rond. de d-l N. Pandelea, complect, vor avea intrare la congres şi la toate festivităţile, excursiile, etc. împreunate cu el. — Cât priveşte programul congresului, el se va publica peste câteva zile, după ce programul redactat de comisia de trei va fi aprobat de comitetul organizator. Comitetul organizator. De 18, 13 Iunie st. n. Adunarea generală a »Reuniunii femeilor române din comitatul Hunedoara«, ce s’a ţinut în 12 iunie st. n. în localul »casinei române« de aici, a fost la înălţime şi a corespuns aşteptărilor în toate privinţele, ba pot zice, fără a exagera, că le-a întrecut chiar. Multă lume frumoasă şi aleasă românească, femei şi bărbaţi au luat parte, aşa că încăperile casinei nu mai puteau cuprinde pe toţi, câţi au sosit, încât mai ales bărbaţii au trebuit să rămână în coridor şi de acolo să asculte, cele ce se vorbiau şi se petreceau înăuntru. Un punct deosebit de atracţiune a fost, fără îndoială colecţia aleasă de ţesături şi cusături, lucrată de dibacele noastre ţărance, care a fost expusă de d-na directoară şi de d-şoara conducătoare a atelierului. Trebue să te cuprindă mândrie, văzând frumosul şi îmbucurătorul progres, ce s’a făcut, şi putând constata interesul deosebit de viu, ce s’a manifestat faţă cu reuniunea. Dovada cea mai bună pentru acest interes este, că de rândul acesta s’au înscris mai multe membre fundatoare, membre pe viaţă şi ajutătoare, dela cari, în câteva clipe, au incurs aproape 300 de coroane în favorul fondului reuniunii. Regret, că, trebuind să plec, nu pot să vă dau o descriere amănunţită a momentelor mai însemnate ale acestei adunări. Mă voiu restrânge deci a accentua, că deja vorbirea de deschidere a mult simpaticei şi de toţi veneratei prezidente a reuniunii, a d-nei Elena Hossu-Longin, fiind ţinută, — ca in totdeauna vorbirile acestei doamne, — la un nivel înalt de gândire şi tălmăcind totodată cel mai curat şi nobil simţ pentru progresul neamului, a produs în adunare cele mai bune impresiuni şi o excelentă dispoziţiune. Nu mai puţin a contribuit la mulţămirea sufletească a tuturor celor de faţă interesantele rapoarte ale comitetului, a cassierei şi ale conducerei de la atelier, cari toate au fost ascultate cu o încordată atenţiune. Desbaterile cari au decurs obiectiv, precum şi contactul dintre public în pauză, au documentat la rândul lor, că societatea Întrunită la adunare, a fost nu numai aleasă, ci și mult doritoare de a lua parte la această distinsă convenire culturală românească. Opiniunea generală era că de mult n’a fost o adunare așa bine reușită a reuninunii ca aceasta. Rapoartele amintite s’au luat la cunoştinţă şi s’a votat mulţumită protocolară comitetului, făcându-se elogii binemeritate d-nei conducătoare Victoria Dr Erdegi şi ajutorului ei d-şoarei Tib. Bărcian. In fine adunarea a ales cu unanimitate un nou comitet pe un period de trei ani şi a votat budgetul pentru reuniune şi atelier. In cea mai bună dispoziţie şi mulţămire sufletească, publicul la 6 oare După sfârşitul slujbei a venit la noi stareţul şi s’a recomandat. Era un bărbat în vârstă între 50—60 de ani, slăbuţ, cu înfăţişare smerită, însă conştiu de demnitatea sa, cu barba rară, neagră-sură, cu vestminte nouă de călugăr, cu un cuvânt făcea impresia unui bărbat scuturat şi cu maniere. Ne spune, că el e stareţul acestei mănăstiri. Are sub el 6 călugări, dintre cari 2 totdeauna trebuiesc să fie în mănăstire. Trei inşi trebuesc vara să umble prin satele vecine, să strângă milă pentru susţinerea lor în timp de iarnă, iar el de obiceiu stă la mănăstirea din Sinaia, şi vine numai Dumineca în schit, de slujeşte liturgia. In celelalte zile îl substitue părintele Gervase, care are însă păcatul că dacă capătă de la oaspeţi spirt, fum şi vin, se îmbată, pentru care lucru se osândeşte de multe ori. Statul plăteşte în tot anul pentru întreţinerea mănăstirei şi a călugărilor câte 100 galbini în rate de 3 luni, la mâna stareţului. Se svoneşte însă că cât de curând va înceta şi aceasta puţină milă. Le-am poftit la prânz şi pe el, ceea ce cu mare mulţumire a primit. Sofronie avea acum să ne pregătească un prânz călugăresc. Pe lângă alte rămuri şi fripturi ne-a umplut masa cu mezelicuri de tot felul, cu salam, cu caşcaval prăjit şi neprăjit, cu brânză, urdă, cu sardele şi sardine în unt de lemn, cu limbă friptă, cu un cuvânt cu tot ce mai aveam în desagi. A pus ultimile clondire cu sligoviţă şi vin