Gazeta Transilvaniei, ianuarie 1915 (Anul 78, nr. 1-23)

1915-01-01 / nr. 1

Pagin& 2 SITUAŢIA pe câmpul de răsboin. Azi dimineaţă am primit de la biroul de presă al prim-ministrului următoarele comunicate oficiale telegrafice:^ In nordul monarhiei. Budapesta 12 Ian. n. Din marele cartier general al nostru se comunică oficial cu data de azi. Duşmanul şi-a repetat şi eri încercările de a trece peste Nida, în timp ce pe întreg frontul se desfăşurau violente lupte de artilerie. înainte de amiazi un puternic detaşament duşman a încercat din nou atacuri în partea sudică a frontului, dar focul artileriei noastre le-a zdrobit în scurtă vreme ; duşmanul a plecat lăsând înaintea poziţiilor noastre movile de morţi şi sute de răniţi. In acelaş timp decurgeau în continuu lupte de artilerie şi spre nord de la Vistula, unde i-a succes unei baterii de-a noastre să ia bine la ţintă o ogradă, pe care o ocupaseră Ruşii în zilele trecute încuibându-se într’ânsa. După un foc viu şi succes Ruşii nu şi-au mai putut ţinea această poziţie siliţi fiind să scape cu fuga. Timpul nefavorabil împedecă în Carpaţi orice acţiune de proporţii mai pronunţate. Pe Ungul superior duşmanul s’a retras retirând până în apropierea pasului uzsok. Ştirea răspândită de ziarele ruseşti, că cetatea Przemysl ar fi trimis în 10 Dec. n. 1914 un parlamentar în lagărul duşman e, fireşte, născocită şi nu poate servi la altceva, decât să arate cât de neputincioasă e întreagă acţiunea duşmanului faţă de această cetate. General de divizie Höfer, locţiitorul şefului de stat major. Pe frontul anglo-francoruso-german. Berlin 12 Ian. — Buletinul oficial al junelui diurilor general germen e pentru azi următorul: Spre sud dela canalul La Basse s’au desfăşurat lupte de o mai puţină însemnătate, cari n’au avut nici un rezultat. Francezii ne-au atacat ori spre est dela Crony, dar i-am respins cauzându-le mari perderi. Azi dimineață au început aici luptele din nou. Atacul pe care Francezii l’au îndreptat în contra noastră spre sud dela Perthes a fost zădărnicit de focul nostru. Duşmanul a suferit perderi foarte grele. Pe „Drumul Romanilor“ în Argoni am cucerit un punct de sprijin făcând prizonieri 2 ofiţeri şi 140 de soldaţi. In luptele cari s’au dat în partea estică a pădurilor argonice am făcut prizonieri începând cu ziua de 8 Ianuarie şi socotind aici şi pe cei anunţaţi până acum: 1 major, 3 căpitani, 13 sublocotenenţi şi 1600 de soldaţi duşmani astfel că perderile totale ale francezilor pe acest mic teritoriu se pot evalua la 3500 de răniţi şi prizonieri. încercările Francezilor de a ne ataca la Ayui le-am respins. In Prusia ostică nimic nou, încercările Ruşilor de a înainta în Polonia de nord au rămas fără succes. Ofensiva noastră spre vest de la Vistula înaintează în unele locuri cu tot timpul nefavorabil, care ia început acolo. Pe ţărmul ostic al tiţei nimic nou. tel© trei umbre dispărură cu desăvârşire prin întunerecul negru. Dimineaţa următoare, în zorii zilei pe şoseaua ce duce de la Iavvorov la înroşiaui, trei infanterişti şi un tunar din Lugoş se grăbesc spre Iaroslav. Un automobilmilitar, ce venea în urma lor se opreşte şi un ofiţer mai în vârstă se adresează cătră cei 4 călători vagabonzi. — Wohin Kameraden? — La spital Domn Obărst. — Sunteţi voi români? — Români dela 43! — Unde aţi fost răniţi ? — La Iazowatary Herr Obărst — zise de astădată tunarul. — Bine măi, dar până la Iaroslav e încă mult — ce s’a făcut cu »Hilfsplatz«-ul vostru? — Nu ştim unde e! — Veniţi aici... In auto mai erau doi ofiţeri de ştab şi un adjutant, cari începură apoi a vorbi nemţeşte despre bravura regimentului 43 şi 64, cari fuseseră In ultimele două zile în foc. Cei patru fură luaţi In auto şi duşi până la Iaroslav, unde la despărţire colonelul nostru, după ce mai schimbă câteva vorbe cu răniţii noştri, scoase 4 medălii şi decoră peptul celor „patru camarazi de arme, cari răniţi fiind s’au apucat la un drum aşa de lung In puterea nopţii. — »Să trăiţi domn Obărst cu toţii, trăiască Maiestatea Sa împăratul nostru« — ziseră pe urmă soldaţii, când automobilul plecă mai departe ducând pe Domnii cei mari. Cinci zile In urmă. In spitalul de rezervă din Hali-ul Tirolului se »ilară şi patru români, cari nu ştiau o boabă nemţeşte. Un camarad l-mi spuse într’o zi: »vezi de cercetează spitalul de rezervă Nr. 2, căci sunt acolo şi 4 români, cari nu ştiu nimic nemţeşte şi o duc tare rău. Am fost de faţă când au cerut pană şi li s’a dat săpun, fiindcă nu-i înţelegea nimenea. — Camaradul meu era un italian care ştia puţin şi româneşte. Am mers şi am cercetat pe cei patru fraţi ai noştri. La auzul primului cuvânt românesc: »sunteţi români camarade?« — unul din ei tresări de bucurie şi-mi spuse că da. La început îmi istorisiră năcazurile lor de aci din spital pe urmă, după ce-i cercetasem zilnic, au început să se împace cu soartea. Le-am scris pe nemţeşte toate lucrurile mai necesare lor pe o coală şi le-am dat-o — ca să ştie cum să le ceară nemţeşte când vor avea trebuinţă. Tunarul nostru, al cărui nume din nefericire îmi scapă începu să-mi istorisească Intr’o zi în dialectul său bănăţenesc — iugojan păţania cu ceialalţî. — »După o luptă crâncenă de cinci ceasuri după amiazi pe la 5 care am fost siliţi să ne retragem. In retragerea noastră mi-a venit şi mie un şrapnel în mâna stângă. Calul meu a fost lovit mai rău, căci a plesnit pe loc în două. Cu fuga am ajuns până la neşte grajduri unde se adăpostiseră încă şi alţi răniţi. Am stat însă puţin aci, fiindcă ploaia de gloanţe începea să cadă şi aci. Un ofiţer a venit la noi şi pe toţi cei cari eram sănătoşi la picioare ne-a scos de aci — căci veneau Ruşii. Am fugit încă ca 3 km, până când am ajuns la drum pe camarazii mei, pe cari îi vezi aci. Ei doi încă erau răniţi şi se grăbeau spre staţiune. N’am mai mers mult şi iată că zărim pe o culme de deal din dreapta noastră un rus. Ne-am uitat bine. Era rus, venea spre noi. Eu nu aveam armă. Camarazii mei însă aveau un »gewehr« Încărcat. Rusul se apropia din ce în ce de noi. — »Să puşcăm măi, ori ce să facem — uite că face semn de predare« — le-am zis camarazilor mei. — »Rusul e viclean mă, ne înşală. El vine până aproape de noi şi dacă ne vede schilavi ne puşcă !nca-i de tot, — mai bine II puşcăm noi. — »Ai patron în »Gewehr«? — »Am, dar lasă pe mine — ș! camaradul nostru cela care zace aci la fereastră trasă asupra rusului. — Un scurt vaiet auzirăm. Rusul mai făcu câţiva paşi şi începu a se pipăi la piciorul drept, apoi se lăsa jos la pământ. —»Era puşcat. Nu eram mai departe ca 150 de paşi de noi. — »Cum? — zic eu — era deja mort? — »Da de unde mort. Nu e nici azi, uite-l în faţa Dtale — ăsta-i rusul culcat de »geweh«-rul lui Ioa. Am stat niţel ^încurcat. Nu Înţelegeam întorsătura asta aşa de repede. Din ziua aceea n-aveam mai mare plăcere decât să margam în spitalul de rezervă Nr. 2 spre a vorbi cu rusul meu. Altă dată îi rugai să-mi istorisească cura da a ajuns până aci căci, dela început am fost dat in alte poveşti despre armata rusească. — »Ei ca folos aveţi acum, că m’aţi puşcat — le-am zis eu la ai D-Voastră, când s’au apropiat de mine să mă vadă mai de aproape. — »Ce zice ăsta măi Ioane? — Ce să zică, iacă făcurăm un păcat, rusul e, român şi creştin ca noi. II l Dnniaţiunea nobiliam galiţiene la Maj. Sa Monarhul.ă in Viena se anunţă Maj. Sa împăratul a primit Duminecă dimineaţa o deputaţiune a nobilime! galiţiene. Prezintând omagiile sale d. Niezabitowski, preşedintele dietei rostind un discurs de omagiu, a relevat, că monarhia combate pentru drepturile sale, siguranţa sa, pentru drepturile la pace ale ţărilor ce-i aparţin, pentru un viitor pacinic al Europei şi al civilizaţiei. Ţara noastră, care fiind teatrul răsboiului actual, este mai mult Încercată, luptă cu toate forţele sub drapelul Majestăţei Sale împăratului având conştiinţa că apără in acelaş timp o credinţă şi o civilizaţie bătrână de mai multe secole. Ţara noastră aşteaptă cu deplină Încredere victoria. Ştim bine că sub drapelul Majestăţei Voastre dreapta cauză va afla o protecţiune sigură. Nu vom uita niciodată că am aflat sub sceptrul Majestăţei Voastre recunoaşterea vieţei noastre naţionale şi putinţa propărerei ei. Maj. Sa împăratul a răspuns : Pentru omagiile ce-mi prezintă In numele nobilimei polone regatul meu din Galiţia şi cari m’au mişcat în chipul cel mai plăcut în aceste grave timpuri, vă exprim mulţumirile mele cele mai călduroase. Văd în cuvintele voastre inspirate de un adevărat patriotism o nouă dovadă de credinţă şi devotament faţă de mine şi dinastia mea. Fac din tot sufletul urări pentru ca credincioşii locuitori ai ţărei, cari au suferit cu resemnare toate nenorocirile războiului, să-şi capete răsplata prin pace pentru nenumăratele sacrificii ca avere şi sânge ce au îndurat de bunăvoie pentru binele şi mărirea patriei adeseori cu mult dincolo de măsurile de serviciu $tu!fC$r presets po legi Vă rog a arăta pretutindeni că regatul meu al Galiţiei poate conta pe simpatia mea cea mai călduroasă în aceste grave timpuri de încercări, dar şi pe solicitudinea mea activă în momentul când va fi cu putinţă a se vindeca cu forţe unite rănile răsboiului şi a conduce ţara atât de scumpă sufletului meu spre o epocă de resurecţiune şi prosperitate reînoită, In jurul propunerei Papei. Din Roma se anunţă: Ziarul „Idea Naţionale» afirmă că Germania nu ar fi străină de negocierile relative la iniţiativa Papii pentru schimbul de prizonieri deveniţi neapţi la luptă. Ziarele catolice cred că drept teren prielnic pentru schimbul de prizonieri ar putea sluji Elveţia pentru germani şi francezi, Olanda pentru englezi şi germani, România pentru austriaci şi ruşi, Suedia pentru ruşi şi germani. Cu toate piedicile inerente acestei operaţiuni aşa de delicate trebui să credem că toţi beligeranţii se vor grăbi să le rezolve în însuşi interesul prizonierilor respectivi a căror cifră totală se urcă la 100 de mii. GAZETA TRANSILVANIEI. Situaţia din Albania. Asupra luptelor din Albania ziarele din Roma au primit ştirile următoare : Luptele ce s’au dat în apropierea oraşului Tirana s’au sfârşit cu o înfrângere pentru Essad paşa. Răsvrătiţii fiind întăriţi cu oameni trimeşi în ajutor de Comitetele revoluţionare din Kroja, Kavaja, Peking şi Elbassan, au făcut presiuni cu toate forţele lor, cu mult superioare ca număr, asupra trupelor lui Essad, cari fiind respinse de toate părţile, ostenite în urma a patru zile de luptă neîncetată, a trebuit să se retragă pe colinele de la Rastbul pentru a scăpa de o învăluire ce ar fi putut să le fie fatală. Essad sa găsea înaintea oraşului Tirana, unde ajunsese din Punta Rodoni făcând drumul dela Kroja. In acest timp izbucni născoala de la Siak, şi astfel Essad perdu orice legătură cu Durazzo. Când răsculaţii dela Siak năvăliră asupra oamenilor lui Essad, acesta porunci retragerea generală, care a fost foarte anevoioasă şi putu să isbutească numai mulţumită trupelor de întărire, pe cari autorităţile din Durazzo i le trimeseseră. Aceste trupe împiedecară pe răsvrătiţii dela Siak să taie retragerea trupelor obosite ale lui Essad. Acuma Durazzo se află în aceleaşi condiţiuni dela Iunie, când Principele de Wied a fost nevoit să părăsească Albania. Rebelii au ajuns la porţile oraşului şi ameninţă să năvălească, dacă Essad nu va pleca. * Baronul Aliotti ministrul Italiei la Durazzo a sosit la Roma pentru a conferi cu guvernul asupra situaţiei albaneze Ziarul »Idea Nazionare« spune că continuă să sosească la Valona, delegaţiile oraşelor şi satelor din împrejurime pentru a aduce omagii autorităţilor italiene şi a cere protecţiune Italiei. Chestrmna Lucaci-Goga. Ziarul »Az Est« a adresat în chestiunea alegerei în comitetul Ligei Curiale a părintelui Lupaci şi a d-lui Goga o întrebare d d-lui l Teodori Miffan. Acesta a răspuns : „Dacă Lupaci şi Goga au primit şi păstrează poziţiunile în comitetul Ligei, vor fi siliţi să renunţe la poziţiunea lor de membri ai comitetului naţional român, iar dacă ar fi să nu o facă aceasta, comitetul va şti să-şi facă datoria faţă cu dânşii. E de sine înţeles, că ei nu pot să facă la noi politică activă, nici să conducă acţiuni politice câtă vreme se află în România. Dealtmintrelea a luat şi presa română poziţiune în chestiunea aceasta. Dr. Iuliu Maniu a făcut declaraţiunea. Sunt cu toată seriozitatea hotărât a nu face în actualele împrejurări nici o declaraţiune politică. Dealtminteri Dr. Vasile Lucaci şi Octavian Goga au renunţat la poziţiunile lor din comitetul partidului naţional român, ceea ce este un răspuns la întrebarea d-voastră. * Numărul de azi al ziarului sibian »Sieb. D. Tageblatt« reproduce după ziarul »Bukarester Tageblatt« scrisoarea d-lor Lucaciu şi Goga, adresată d-lui Georghe Pop de Băseşti, prin care-i notifică dimisiunea lor din comitetul executiv al partidului naţional român. Scrisoarea este de următorul cuprins : Domnule preşedinte, Subsemnaţii, câştigându-ne convingerea că ideia unităţii politice a neamului trebue săindrume toate conştiinţele în aceste zile istorice, suntem încredinţaţi că programul partidului naţional român din Transilvania şi Ungaria nu mai corespunde exigenţelor naţionale impuse de împrejurările schimbate. Pentru păstrarea libertăţii noastre de acţiune, deci, vă rugăm, domnule preşedinte, să binevoiţi a ne primi demisiunea din comitetul executiv al partidului. Primiţi asigurarea înaltei noastre consideraţiuni. Bucureşti, 23 Dec. 1914. Dr. Vasile Lucaciu m. p. Octavian Goga m. p. Cum înţeleg românii să-şi facă datoria. Din Viena se anunţă: Corespondentul de războiu vienez Roda Roda, povesteşte cum colonelul român Boeriu, a reuşit să rămâie victorios contra ruşilor, deşi regimentul său a suferit pierderi de 60 la sută. Bravul colonel a primit o înaltă distincţiune şi superiorii săi l'au invitat să facă cerere pentru cel mai înalt ordin militar: »Crucea da cavaler al ordinului »Maria Terezia«, pe care l’a meritat pe deplin. La această invitaţie colonelul a răspuns pe un mic bileţel, scris cu creionul, următoarele: „Mi-am făcut numai datoria. Dar chiar dacă aşi fi făcut mai mult decât atât, tot n’aş fi meritat o distincţiune deosebită. Căci e ceva de sine înţeles ca soldatul să pue toate torţele sale, să le încordeze până la extrem în serviciul Patriei. Dacă mi ’ acorda ordinul „Maria Terezia 4 m’ar bucura numai, fiindcă s ar consacra astfel eroismul regimentului meu“. Răspunsul Angliei la nota Statelor--Unite. Din Washington se anunţă : Răspunsul guvernului englez la nota Statelor Unite în chestia exportului mărfurilor americane pentru ţările neutre s’a publicat Luni. In el se declară că toate punctele relevate în notă au fost cercetate cu deamănuntul în acelaş spirit de prietenie şi francheţă, care caracterizează nota de răspuns. Răspunsul Angliei relevă enorma sporire a exportului american şi mai ales al cuprului în ţările neutre, care permite concluzia, că majoritatea stocului de cupru nu este destinat statelor neutre, ci puterilor beligerante. Anglia este dispusă să conceadă, ca merindele să nu fie confiscate dacă nu sunt destinate inamicului, dar nu poate da în această privinţă un răspuns definitiv. Guvernul englez relevă pericolul ca ţările neutre limitrofe ţărilor ostile să nu devină antrepozite pentru duşman şi de aceea Anglia caută la interesul Nr. 1—1915, siguranţei sale naţionale să oprească toate mărfurile destinate pentru duşmani fără a împedecă accesul mărfurilor destinate cu adevărat neutrilor. Răspunsul mai expune imposibilitatea de a se perchiziţiona vasele suspecte în largul mărei. Răspunsul recunoaşte că bumbacul nu este înscris în lista contrabandei de răsboiu, dar că Anglia a fost încunoştiinţată că cuprul era înfăşurat în baloturi cu bumbac şi de aceea baloturile trebuesc cântărite. Tot astfel din cauza răsboiului este greu Angliei să permită exportul cauciucului din coloniile sale In Statele Unite. Nota, semnată de dl Grey, conchide că guvernul englez doreşte ca exportul mărfurilor americane pentru ţările neutre să nu fie împiedecat. Câtră cetitorii noştri. Invitare la abonament. Ca ziua de azi ziarul nostru întră în al 78-lea an de existenţă, învingând cu fruntea ridicată toate greutăţile vremelnice. „Gazeta Transilvaniei11 şi-a putut împlini neîntrerupt chemarea, ţinând sus steagul aspiraţiunilor noastre naţionale îndreptăţite. Anul acesta cu deosebire a fost un an de-o grea încercare, dar cu toate greutăţile ivite, ne-am continuat activitatea acomodându-ne împrejurărilor date şi prea bine cunoscute, deşi erau momente când apariţia acestui ziar era serios ameninţată. Cu toate aceste piedeci trecătoare am avut însă la începutul acestui an şi o mare satisfacţie: bucuria de-a ne vedea în fine aşezaţi cu toate birourile şi cu atelierul tipografic în propria noastră casă. Un fapt, după care mult am însetat şi care s’a realizat în cele din urmă, deşi cu mari cheltueli, mulţumită zelului şi interesului conducerii societăţii noastre. Constatând aceste fapte ajunul noului an, ne adresăm tipaţil.fgcreaeron au rele public românesc, ca, luând în dreaptă considerare jertfele aduse şi greutăţile ce ni s’au pus şi ni se vor mai pun în cale, să ne acordey şi pe viitor tot sprijinul pogtffic? In deosebi Apelăm la vechii noştri abonaţi, ca să ne onoreze şi pe viitor cu încrederea lor, reînoindu-şi abonamentul, iar pe cei, cari ne-au rămas datori, rugându-i să-şi achite restanţele. Pentru răniţi! din Turda. Cu o bucurie de nedescris venim a aduce onoratului Public la cunoştinţă că apelul nostru a avut un viu răsunet în sufletele tuturor românilor din comitatul Turda-Arieş, ba şi din alte comitate. La glasul nostru au alergat zeci de surori şi au colectat haine şi sute de coroane pentru soldaţii răniţi ce să află în spitalele din Turda. Până acuma ara dat ceor 4 spitale din Turda 1500 bucăţi de haine- spălate,tocraite şi întocmite, respective străformate conform cerinţelor soldaţilor, iar la Crăciunul nostru am dat la cel — Da! ăsta e rusul, începu din nou tunarul meu a-mi istorisi. Spune măi de unde eşti — zise el cătră rus — care de fapt nu era altceva decât un român basarabean din armata ta, seased. — Sunt moldovean domnule de la Cărpineai, dar sub stăpânire muscălească. Am umblat eu mult prin Moldova românească, ba și la București am fost cândva. Ne-a ajuns bătaia lui Dzeu, domnule să ne batem acuma oamenii ca sălbăticirație codrilor.