Gazeta Transilvaniei, septembrie 1915 (Anul 78, nr. 187-210)
1915-09-16 / nr. 198
Nr. 198 Braşov, Miercuri 16292 Stttanwifi 1.915Andiim Abonamentul: pentru Austro-Bungaria pe an an 24 car.; pe Vs an 12 cor.; pe 3 luni 6 cer., pentru România, şi streinitate pe an an 40 10; pe ZIAR POLITIC NAŢIONAL. Apare seara, în fiecare zi de lucru, nr.T... Redacţia şi administraţia: Strada Pmuidului f nr. 15. Inseratele se primesc la administraţie. Preţul după tarif şi inventati Manuscrisele nu se înapoiază. TELEFON Nr. 22. Sub creanga aceluiaş brad... înmormântarea Prepozitului I. M. Moldovanu Blaj 23 Septemvrie. ... .Că de pompă m-am ferit întreagă viaţa*. Singurele cuvinte care le-a scris despre sine vreodată acela, care mai mult de şase decenii a muncit ziua noaptea în aceiaş brazdă şi care iată »acum s’a hodinit. ..« Din dimineaţa ce părea că se deschide în anul însângerat 1848, până în acest an şi mai însângerat, încă fără mijiri de zori, — cel ce azi doarme uşor în braţele de mamă a pământului hodină n-a avut. Privind pururea aceiaş ţintă, începând de pe băncile şcoalei până în iarna bătrâneţelor a muncit, ca acest neam de iobagi să aibă drepturile ce i se cuvin, ca acest neam sărac să ajungă la o stare economică bună şi ca acest neam, pe care împrejurările l-au ţinut lungi veacuri în întunerec, să înainteze în cultură, să ajungă şi să întreacă mult pe cele cu soartă mai bună în trecut. Biograful sau istoricul, care va voi să adune întâmplările şi năzuinţele poporului român de la 48 încoace, va avea de scris cea mai grea pagină, când va voi să prezinte viaţa fostului prepozit din Blaj Ioan Micu Moldovanu, de care e legată întreaga viaţa publică a românilor ardeleni din această vreme. Şi va fi poate chiar peste putinţă să zugrăvească figura acestui om, neobosit în fapte, prodigios în ajutorarea scopurilor bune şi extrem de zgârcit în vorbe. Unde ar şi putea el găsi urma nopţilor petrecute asupra documentelor vechi, unde ar putea găsi toată activitatea politică a acestui om, care munceşti lupta fără să fie văzut? Şi cine-i va putea destăinui numărul studenţilor lipsiţi, a meseriaşilor începători, a plugarilor năcăjiţi, cari au fost susţinuţi şi mântuiţi de acest om, care nu le cerea decât să nu ştie lumea că el i-a ajutat? In vraful de cărţi şi scrisori ce zăceau acum de un an nemişcate pe o masă din casa Prepozitului Moldovanu, am văzut o fotografie ; era curatoratul unei biserici, pe care a ajutat-o cu însemnate sume cel ce azi nu mai e între noi. In colţul stâng a cartonului va fi fost o dedicaţie, cu meritate cuvinte de mulţumită şi laudă pentru Dl Moldovanu. Acum nu mai erau decât câteva litere finale: Dl Moldovanu tăiase cu foarfecă cornul acesta, să nu rămâie nici atâta urmă a binefacerii sale.. Şi aşa a făcut întreaga lui viaţă: a muncit peste puterile unui om, a dăruit cu mâna largă, şi apoi a ferit dela sine orice mulţumită orice semn de recunoştinţă. Intrai devăr »de pompă s’a ferit întreagă viaţa«. După dorinţa şi porunca Lui i s’a făcut, şi înmormântarea, fără pompă. Sicriul de lemn a stat aşezat în casa, în care a închis ochii Prepozitul Moldovanu, pe un catafalc simplu, acoperit cu negru. Patru lumini cu patru colţuri, o cruce la cap, câteva floricele la picioarele catafalcului, doi teologi, ce citeau pe rând cu glas uniform. Trupul puţin şi slăbit îngropat în adâncimea sicriului; pe perna fără nici o podoabă se odihnea capul acestui luminat om; ochii pururea ageri şi vioi căzuţi adânc în orbite, faţa suptă de îndelungata boală lăsând să iasă şi mai mult la iveală fruntea puternică boltită, foarte lată. Alb ca un chip de clară albă, întreg Blajul şi lume de ţărani s’au perândat In faţa acestui sicriu de om sărac, donator de avere fabuloasă, să mai vadă odată chipul celui mai mare binefăcător al lor, celui mai luminat om al Blajului şi să zică un .Dumnezeu să-l ierte« asupra aceluia, ce numai bine a făcut, înmormântarea s’a făcut joi în 23 Septemvrie la ceasurile 2 după aminzi. După dorinţa ce ai trecut dintre noi, un singur preot l-a prohodit: parohul local Gaorge Bărbat, asistat de un lector. La orele două s’a slujit obişnuita slujbă în casa mortuară fiind de faţă membrii Capitulări în frunte cu Ex. Saul Metropolit, apoi toată preoţimea şi inteligenţa română din Blaj şi satele învecinate, reprezentanţii autorităţilor locale. Deşi tot după porunca celui decedat, nu s’au trims anunţuri despre moartea sa, mulţi au grăbit şi din depărtări să dee ultima cinste celui mai luminat şi mai iubit om al românilor ardeleni. Cu multă mângăiere am văzut că 1. P. S. D. Metropolit Ioan Meţianu a ţinut să fie reprezentat la această înmormântare însărcina-l cu reprezentarea Sa pe S. S. D.l Archimandrit Eusebiu Roşea. Uni streini am văzut pe Do. Dr. Elie Dăianu protopopul Clujului, Dr. A. Frâncu directorul Economului, ca reprezentanţi ai acestui institut, Moise Brumboiu protopop, Maior Popa, Nicolae Petru-Petrescu, Francisc Hosszu-Longin, Dr. Al. Fodor, Dr. E. Bian. Prin cordonul ţinut de elevii şcoa-l lelor apoi a fost dus sicriul în biserica catedrală. Nu cu carul mortuar ci — precum ceruse însuşi—»în modul îndatinat la bătrâni, adecă pe mâni şi nu cu trăsura“ fiind dus de şase profesoripreoţi dela institutele de aici. In catedrala plină de luma,s’a făcut prohodul îndatinat preoţilor, săvârşindu 1 tot Protopopul Q. Bărbat şi un lector, cântând câţiva teologi în frunte cu părintele loan Moldovanu notar consistorial. Potrivit dispoziţiilor celui înviat la altă viaţă cuvântări nu s’au ţinut La sfârşitul prohodului poporul a mai zis un tată’nostru apoi a plecat convoiul spre vechiul cimiter de lângă bisericuţa parohială. Câteva rugăciuni asupra groapei, preotul face cu sapa groparului obişnuitele patru cruci pe patru pereţi de pământ şi aruncă bulgării întâi asupra sicriului. Cei da faţă iau pe rând ţărână din marginea groapei şi o aruncă cu un »Dumnezeu să’l ierte«... Mulţi ochi se umplu de lacrimi şi toate inimile Ie atinge durerea ... • Iar acum avem un mormânt proaspăt de-a stânga bisericuţii vechi, cu păreţii crăpaţi, din marginea Câmpiei Libertăţii. Intre zece paşi de loc se ridică lângăolaltă patru cruci: Crucea de marmoră sură cu forme clasice a lui Timoteiu Cipariu, nemuritorul învăţat şi doveditor al latinităţii noastre; crucea de lemn asupra mormântului proaspăt a lui loan Mica Moldovanu cel mai învăţat, cel mai bun şi cel mai cinstit om al nostru şi în mij-‘loc blocul de marmoră neagră dela groapa »Prof. Leg. Axente Severa« omul dragostei de neam şi al săbiei, iar alăturea monumentul Metropolitului Şuluţ. Iar deasupra creanga aceluiaş brad cernit se clatină mângâind mormintele alor patru oameni mari, cari au trăit împreună, au muncit alăturea, şi au fost prietini. Japonezii în ajutorul Rusiei Din Viena se telegrafiază. Foaia sudravă anunţă, că Japonia va trimite în Rusia o nouă serie de soldaţi şi ofiţeri pentru instrucţie. E relaţiunile bulgaro-sârbe. Ştiri din Sofia constată, că ca toată mobilizarea Bulgariei, relaţiunile între Grecia şi Bulgaria nu s'au înrăutăţit. Bulgarii au acceptat propunerea lui Venizelos de a se crea o zonă neutrală de graniţă la o distanţă de 2500 metri. Deasemenea Bulgarii nu s'ar opune prea mult cererei Greciei, ca teritoriul dela Goiian până la Gevgheli să nu fie încorporată Bulgariei. In deset de dumbravă/ In deset de dumbravă Mormânt azi s’a săpat, In încăperea-i rece Pe crengi au aşezat: Flăcău înalt şi palid, Ca plopul subţirel, Umblaţi domol să doarmă Lin, dragul tinerel. Din codrul des de cetini, Din al căsuţei prag, El a pârnit când goarna Chiema pe toţi sub steag. Era un copilandru La ani şi la obraz Avea Însă o spadă Şi-un suflet de viteaz. Ca un pârău năvalnic S’a repezit din munţi, Era o roză pală Intre soldaţi cărunţi. Cu fruntea ridicată, Călare pe-al său murg Lupta ca-unşoim de stâncă, Din zori până ’n amurg. *) Din volumul ce va ieşi de sub tipar: „Pin zile de jale şi sânge* Dar moartea ce n’alege In frunte l’a lovit, Cu-un plumb duşman, iar bietul Iu şanţ s’a prăbuşit, Udând cu sânge ţerna Pământului său drag Sub flamura şi umbra Măreţului sfânt steag. O cruce doar mai spune Locaşul său tăcut, Tovarăşii de arme Sub gloanţe i’au făcut. Pe ea cioplit-» unul : »Dormi lin, prietin iubit, Erou, ce pentru ţearâ Şi steag tu te-ai jertfit. Dormi lin în scunda groapă, Dormi lin, noi vom veghia, Tu n’ai ştiut ce-i viaţa, Tu n’ai gustat din ea. Şireag de roze pale Ţi-au fost tinerii ani, Să odihneşti în pace Sub umbra de platani. In deset de dumbravă E-o cruce şi pe ea, In fiecare noapte Se lasă-o păsărea: E dragostea de mamă ! Cu dor nemângăiet, Odihnă, pace n’are Umblaţi, domol, încet. Bistriţa Emil A. Chiffa. Terţei Codru-i trist şi pustiit. . . — Ce să-ţi zic cuib părăsit Azi când plec spre Asfinţit ? Ţi-aş dori să fii cruţat De orice vifor ne’ndurat Care’n ţară ne-a intrat... Dar de-o fi să nu revin Schimbă ţi putu atuncea’n spin Pentru orice alt stăpân ... Livia Hebreanu, Asociaţiunile ţărăneşti, Bucureşti 26 Sept. In mijlocul preocupărilor de situaţia externă, trebuie să găsim şi avem şi timpul de a ne îndrepta din când în când atenţiunea şi asupra chestiunilor interne de ordine obştească. Activitatea interioară nu e oprită în loc, oamenii de muncă îşi urmează lucrările şi studiile care se refer la starea şi la viitorul social şi economic al ţării. O dare de seamă pe care o publică în aceste zile d-l director al statisticei din ministerul de domenii , Colescu, asupra asociaţiunilor ţărăneşti din România, merită să-şi ia locul printre informaţiunile de prima ordine ce trebue să intereseze pe oricine, acum şi orişicând. Instituţiunea aceasta a asociaţiunilor ţărăneşti pentru arendarea şi cultivarea de pământ şi-a luat naşterea la noi din 1908. Abia în 12 ani, ea s’a ridicat treptat la o astfel de desvoltare, încât dă cele mai frumoase şi mai îndreptăţite speranţe pentru viitor. întreaga noastră agricultură mică e pe cale astfel de a trece printr’o transformare care, după experienţele de până acuma, n’are să vină decât în avantagiul ei, şi, ca urmare, spre marele folos al ţării. In primul an, nu se constituiserâ decât opt asociaţiuni, cultivând o suprafaţă totală de mai puţin de 5000 de hectare, cari reprezintau o arendă anuală, în cifră rotundă de 95 de mii de lei. In anul următor, 1904, numărul asociaţiunilor s’a ridicat la 16, cultivând 10.600 de hectare şi plătind o arendă de 256 mii de lei. In 1905, asociaţiunile au sporit la 87, numărul hectarelor cultivate la peste 30 de mii, iar totalul arendei la 626 mii lei. Peste un alt an, în 1906, avem 68 de asociaţiuni, cari cultivă 55 mii de hectare şi plătesc o arendă anuală de peste 1.600.000 lei. Cum vedem, în aceşti patru ani dintâi, numărul asociaţiunilor a progresat tot la îndoit, şi mai mult, de la un an la altul, ca şi numărul hectarelor cultivate, preţul arendei totale urcându-se într-o proporţie ceva şi mai mare. De aci, ascensiunea a urmat neîntrerupt, din an în an, astfel că până în 1913 România avea 495 de asociaţiuni ţărăneşti pentru Sânicc. Fraţilor mei. Inimă, tu eşti urzită ori din plumb, ori din granit. Cum mai poţi purtă durerea Ce de-o vreme te-a lovit? Când tu şti că’n deal, sub glie, Tata prinde-a putrezi... Dragu-i dus în altă ţară... De s’a ’ntoarce? — Cine şti? Fraţii? — Unu-i şari la tunuri Iar al doilea ’ntrun spital Cel mai mic străin şi jalnic Stă la post pe-a mării mai... Inimă — un dram de carne — Multe răni ai mai primit... Astăzi văd, tu eşti mai tare decât ori şi ce granit... Livia oHcuteanu, cultivarea pământului. Aceste asociaţiuni numărau în total 76.678 membri, cari plăteau o arendă anuală totală de 13 jumătate milioane şi dispuneau de un capital de 4.290.000 de lei. Deşi se zice că în unele părţi, în Rusia de pildă, sistemul cultivării pământului în tovărăşie n’ar fi dat rezultate prea bune, din lipsa, se pare, a imboldului mai mare pe care i’ar da la muncă ţăranului conştiinţa proprietăţii individuale, — vedem că la noi nu este acelaş lucru, căci altminteri n’am putea constata această repede şi crescândă aclimatizare a ţărănimii noastre cu acest sistem, — şi mai ales n’am putea constata rezultatele cu totul încurajatoare pe care aplicarea lui le-a dat şi le dă. Până acuma, proprietăţile arendate asociaţiunilor ţărăneşti aparţin mai mult Statului, comunelor şi instituţiunilor de binefacere. Toate acestea sunt pe deplin mulţumite cu felul în care proprietăţile lor sunt cultivate şi îngrijite de asociaţiuni, precum şi de veniturile ce le revin, şi nu simt nici un îndemn de a se reîntoarce la sistemul arendărilor individuale, sau a-i preferi, pentru celelalte proprietăţi ale lor, noului sistem. Acesta ar trebui să fie un exemplu şi un îndemn şi pentru proprietarii particulari, dintre cari cei mai mulţi cari nu-şi cultivă singuri proprietăţile, găsesc mai comod pentru dânşii să le arendeze exploatatorilor, fără să se gândească la depreciarea valoarei pământurilor lor prin aşa numita agricultură hrăpăreaţă, ce fac aceştia în cea mai mare parte. El. O întrunire de parlamentari la Bucureşti. Din Bucureşti sa anunţă: Duminecă s’a ţinut în sala de marmoră a hotelului Boulevard o întrunire parlamentară convocată de dnii general Crăiniceanu, Take Ionescu, Filipescu etc., la care au participat vreo 40 deputaţi şi senatori. După o discuţie mai lungă s-a aprobat o moţiune, cerându-se între altele convocarea parlamentului şi mobilizarea armatei. O comisiune aleasă va înmanna prim-ministrului Brătianu textul moţiunei. S’a mai hotărât ca parlamentarii se se întrunească din nou astăzi, Marţi. Sânce. Părinţilor din visele-mi din razenfiripate Va ntruchipez atâta de curat : Vă văd în casa simplă dela sat Pe unde-un dor neţărmurit m'abate,.. Vă văd cum staţi pe prispă spre’nserat Cu genele de stropi înrourate Cu gândurile’n lume’mprăştiate, Tot urmărind pe-acei ce v’au lăsat... ...Trecură zile, luni de aşteptare Dorind şi Ei şi Noi s’apar’o steă... Dar steaua noastră încă nu răsare... Din umbra nopţii, care-i tot mai grea , să răsară’n loc de steă, un soare Şi mii de ochi ce-azi plâng va’nsenină... Livia Rebreanu