Gazeta Transilvaniei, februarie 1918 (Anul 81, nr. 12-23)
1918-02-01 / nr. 12
Pagina 2. GAZETA TRANSILVANIEI. Nr. 12—1918. Este explicabil clar că sufletele noastre tremură la fiecare ştire nouă, încordarea aşteptării ce va fi mâine ne strânge sufletele în cleştele nerăbdărei. Şi atunci, nemulţumiţi cu ce ne poate da ziua de azi pentru săturarea curiozităţei noastre, începem a arunca cuvinte nesocotite, cari sunt cu atât mai grele şi mai pline de răspundere cu cât mai înalt este gradul de cultură al aceluia care se rosteşte" Articolul continuă în acelaş sens pe două coloane, care se sfârşeşte cu un apel disperat la linişte şi tăcere mai ales „tăcere” Din cauzele dezastrului României : lipsa de idealism a tinerime!. Bucureşti, 10 Februarie 1918 Cu prilejul reluărei cursurilor Academiei de înalte studii comerciale şi industriale dl. C. C. Arion a rostit un discurs de o mare înălţare morală. Relevând dezastrul naţional în mijlocul căruia această Şcoală se redeschide, d-sa a făcut o analiză sumară, dar pătrunzătoare, a relelor cari au provocat acest dezastru: „Un nesaţ de viaţă uşoară fără seamăn, răspândit peste toate clasele sociale stârpise aproape sentimentul datoriei". „Un singur scop : îmbogăţirea". „Mijloacele? Toate erau bune". „Cinstea devenise o virtute periculoasă pentru cel ce-o avea şi era natural ca să dispară pe fiecare zi tot mai mult". „In această desorganizaţiunie socială, se prepara tineretul din şcoală, generaţiile viitoare, ca să iasă şi ele în arenă". „Pentru cei mai mulţi studenţi şcoalele înalte nu erau destinate decât să le dea o diplomă, adică cheia care deschide uşa unei cariere ; se pornea apoi vânătoarea pentru găsirea unui protector bun şi nu mai rămânea tineretului decât să se desbrace de orice scrupul şi viitorul îi era asigurat". „Da, s'a asigurat viitorul clienţilor şi s’a pierdut viitorul ţărei". Alegerea noului president al comunităţii de avere. Cetim în „Lumina* dela Caransebeş. Vrednicul fost presdent al acestei instituţiuni româneşti, Patriciu Drăgălina, nici n’a închis bine ochii şi au şi pornit agitaţiile în jurul îndeplinirii postului de preşedinte. Candidaţi ar fi destui. — Nădăjduim, că grănicerii noştri vor şti să afle calea cea mai potrivită pentru de a înălţa în acest post atât de însemnat şi onorific, pe cel mai distins şi mai apt candidat. 76 reprezentanţi, în frunte cu comitetul, au hotărât să susţină candidatura Excelenţei Sale domnului locotenentmareşal Mihail Şandru, de naştere din Mehadica. Ei dau următoarea Declaraţie: „Subcrişti reprezentanţi aleşi ai „Comunităţii de avere a fostului regiment confiniar româno-banatic Nr. 13“ proclamăm candidat de prezident al „Comunităţii de avere" pe Excelenţa Sa dl. locot.mareşal-campestru î. r. Mihail Şandru de Mehadica. Totodată declarăm, că până ce ni se va da posibilitatea să alegem pe Ex. Sa, susţinem decisul comitetului din ÎS Decemvrie 1917, că afacerile de prezident să le conducă locţiitorul legal, actualul vice-prezident..“ Moartea medicului ir. Nicolau Aron. Dr. Nicolau Aron medic asist militar, răposat în 1917 Xll/14 a fost singurul fecior al preotului Nicolae Aron din Lasleul român. Născut în anul 1891, studiile primare le-a făcut în Elisabetopole (Erzsébetvaros) iar cele gimnaziale în Sibiu şi Braşov unde a obţinut notiţe benematur. Fiind singurul fiu, a primit deja din casa părintească o creştere aleasă. O înclinare naturală a avut către studiile medicale, de aceea s-a înscris la facultatea de medicină din Budapesta, completându-şi studiile la facultatea din Gratz, şi luând în anul 1914 doctoratul în medicină. Abia şi-a terminat studiile şi în urma isbucnirii răsboiului mondial este chemat şi el împreună cu sute de mii de tineri de ai noştri să-şi facă datorinţa faţă de patrie şi tron, luând parte la espediţia din Serbia la începutul răsboiului, iar în anul 1915 la luptele din Galiţia şi Bucovina, îndurând cu tenacitate toate miseriile răsboiului şi servind în urmă la regimentul Grof Nádasdy. 9 de husari ca medic, asistent. Pretutindenea s’a distins ca om conscienţios şi caracter firm, atrăgând deosebita atenţiune a superiorilor lui la cari se bucură de o mare vază. Zelul său însă i-a cauzat morbul care în 1917 decembre 14 i-a cauzat moartea prea timpurie a regretatului Dr. Necolae Aron, lăsând în jale adâncă pe nenorocita sa mamă Văd, Laura Aron, şi iubitele sale serioare, cari toate priveau în el pe tesaurul cel mai drag şi scump al familiei, singurul frate Niculiţă. Zadarnice au fost toate silinţele de a se conserva la sanatorele renumita din Abazzia, Semering, Budakeszi, în urmă a fost adus la iubita sa soră Valeria măr, preotul Const. Oancea în Cioara inferioară, unde moartea crudă i-a curmat firul vieţii, dându-şi sufletul în mânile creatorului. înmormântarea s-a făcut cu pompa cuvenită în 18/XII. Actul înmormântării a fost condus de Dl. protoprezbiter tractual Sergiu Medean, asistat de preoţii Nicolae Carpinişan din Reheu, Al. Moldovan preot militar, Nicolae Maniu preot Băcăinţi şi Ioan Radu preot Tărtăria , public imens din toate părţile. In biserică a vorbit Dl. protoprezbiter Sergiu Medean, caracterizând în cuvinte alese vieaţa tinerului defunct, iar la mormânt a vorbit duios preotul militar A. Moldovan luându-şi adio în numele armatei. La înmormântare s’a împărţit gratuit cărţi de rugăciune în valoare de 420 Coroane dela librăria arhidiecezană. In imediata apropiere a locului destinat pentru monumentul eroilor îşi doarme somnul deveci tinerul Dr. Nicolae Aron. Incheia cu cuvintele iubitului său pretin Dr. Ioan de Colbazi advocat în Alba-Iulia: „Societatea noastră românească, şi aşa de puţină şi în urma răsboiului chiar devastată sufere o crâncenă lovitura prin moartea defunctului, care a fost un băiat de treabă, înzestrat cu escelente calităţimenit să ocupe loc de frunte, între contimporanii săi". Const. Oancea, preot. Situaţia pe câmpul de luptă. I. Comunicatul statssld inforansfroimgar. Budapesta, 13 Februarie. Pe nici un front nu au fost evenimente mai însemnate. I Conflictul rusc-Temta arainsilfia intre maximatişti şi români Dady Telegraph, anunţă din Petersburg. S’au început la Iaşi tratativele de artistiţiu între maximatişti şi Români. In părţile de sud ale Rusiei se dau lupte continue între trupe româneşti şi bande maximaliste, lupte cari s’au întins acum peste întreaga Barabie până la ţărmul Nistrului. Intre acestea, maximalişti îşi retrag trupele de pe frontul rusesc, concetrându-le în partea de sud a Bucovinei şi în Ukraina, precum şi în Basarabia. Ameninţări la adrasa presaisoî8i Sarfiop români şi îvanQQZ din Slasla. Pravda, oficiosul guvernului maximalist, are următorul limbaj cu privire la incidentul cu legaţia română: „Dacă credeţi serios că toţi domnişorii aceştia: Diamandi, Francis, Noulens sunt realimente plenipotenţari pentru guvernul muncitorilor şi ţăranilor, pentru poporul rus, vă înşelaţi amar. Credeţi chiar în serios că guvernul Radei va recunoaşte drept plenipotenţari pe nişte bărbaţi, a căror ţară nu recunoaşte actual guvern rus? Către cine sunt de fapt acredinţaţi domnii Diamandi, Noulens, Francis, etc.? Şi oare domnii aceştia s’au declarat singuri că nu îndeplinesc în Rusia funcţia de miniştrii plenipotenţiari, ci că stau aci doar spre a primi veşti ? . Nu, nu, pentru noi toţi aceşti bărbaţi de Stat români francezi etc. nu sunt decât nişte agenţi ai imperialismului internaţional, al cărui scop e să înăbuşe revoluţia rusa. Ei sunt spionii şi complicii unor Kornilov, Kaledin şi Sawinkov, şi dacă acei cari ne-au trimis pe aceşti spioni, îşi vor permite cel mai mic lucru la adresa soldaţilor noştri, vom aresta pe aceşti agenţi, chiar de-ar striga cât le-o lua gura că sunt inviolabili". Călătoria ministrului român Diamandi. Diamandi, ministrul plenipotenţiar al României la Petersburg, expulzat din Rusia, a sosit în portul finlandez Mantiluoto. Diamandi îşi va continua călătoria prin Suedia, Pufurile Generate şi acţiunea contra raanimaliştilor. Criticul militar al ziarului „Berliner Tageblat", generalul de divizie r. Ardenne, publică un articol asupra conflictului rusoromân, în care spune: