Gazeta Transilvaniei, octombrie 1919 (Anul 82, nr. 203-227)
1919-10-10 / nr. 211
*____ Cultul Eroilor — Parasiasal de teri de pe Dealul Spirei. — Ieri a avut loc un parastas pentru pomenirea eroilor din Dealul Spirei, aranjat de fanilia Russu care s'a angajat cu Întreţinerea acestor morminte. Ne bucură aducerea aminte eroilor cari s’au sacrificat pentru a ne da România Mare. Este al treilea parastas, care s’a organizat cu pompe mari, la mormintele eroilor din Dealul Spirei. Pe la orele 11’, mai multe plutoane din Reg. 7 Prahova şi din trupa de arterie cu muzica Reg 89, un mare număr de ofiţeri, prefectul judeţului, dna Maria B. Baiulescu cu parte din comitetul crucei Roşi. Reuniunea femeilor din Şchel pentru ridicarea unui monument Eroilor în frunte cu dna Pricu, şi mai multe doamne şi domnişoare din localitate se găseau la faţa mormintelor, frumos aranjate ale eroilor de pe Dealul Spirei. Părintele protopop Saftu ajutat de păr. Zenovie Popovici începe serviciul divin. Toată lumea ascultă cu mare evlavie rugăciunea. Părintele protopop Saftu după serviciul divin spune: Cuvântarea păr. protopop Saftu. Trei ani s’au strecurat de când, în 25 Septemvrie, eroii cari zac aici, au căzut, luptând pentru ca să ne dea nouă România Mare. Azi este al doilea parastas. Legătura dintre morţi şi vii este de o nespusă valoare. Când veţi cunoaşte pe cineva care nu ştie să cinstească sumpli dispăruţi, să ştiţi că acesta nu este un om bun. Pomenirea celor duşi înalţă sufletele şi cultul eroilor, arată gradul de cultură al popoarelor. Un popor care îşi cultivă eroii va fi întotdeauna ajutat de Dumnezeu. Cultul eroilor este de două feluri. De natură externă și de natură internă. Manifestarea externă a cultului este serviciul religios, al doilea cult este cel interior al celor care iau parte la această sărbătoare. Cu toţii trebue în această zi de 25 Septemvrie în faţa humei sfinte să ne examinăm conştiinţele. Să unim cultul extern cu cel Intern şi să luăm angajament că fiecare dintre noi va păstra cu sfinţenie credinţa pentru Tron, Patrie şi Neam. Discursul Maiorului Constantinescu Onorată adunare, Camarazi, Se împlinesc astăzi 3 ani de când Braşovul era în flăcări, de când inamicul s’a repezit cu furie, în număr mare şi cu multe guri de foc în contra neamului românesc pentru a-l distruge pentru totdeauna. Se împlinesc astăzi 3 ani de când tunurile bubuiau de jur împrejurul Braşovului, de când mitralierele şi baionetele se luptau cu înverşunare pe străzile acestui oraş. Se împlinesc astăzi 3 ani, de când acei care se odihnesc în aceste morminte, şi-au dat viaţa lor pentru fericirea noastră de astăzi şi a urmaşilor noştri. Cu braţul şi cu corpul lor au pus stavilă năprasnicului duşman şi pas cu pas nu l-au lăsat până când fraţi de-ai lor au reînviat şi spre uimirea lumii întregi au răzbunat nu numai pe aceşti eroi, dar au dus vestea în intreaga lume, că aci la gurile Dunării se găseşte un popor de rasă superioară, care ştie să aprecieze binele şi să condamne răul, care ştie să se respecte pe el şi avutul altora, care în sfârşit în zilele noastre a salvat civilizaţia lumii în răsăritul Europei. Onorată adunare, Pentru a ne da mai bine seama de însemnătatea zilei de astăzi, când am venit cu toţii aci să ne rugăm lui Dumnezeu pentru pomenirea acelor ce dorm aici. Vă rog sâ-mi daţi voie a pune 4 întrebări şi apoi la fiecare în parte a vă răspunde: , Cine au fost acei ce se odihnesc în aceste morminte ? Ce sunt? Ce vor fi ? Care e datoria noastră? Aceştia au fost flăcăii neamului, cari la uzul trâmbiţilor şi al muzicilor, s’au repezit în cântece şi urale, cu flori la pălării, să desrobească pe fraţii lor cari gemeau de veacuri sub juguri străine. Au fost plugarii, cari şi-au lăsat plugul pe brazdă şi carul în drum pentru a sări la hotare unde chemau fraţii lor de atâta vreme. Aceştia au fost părinţii copiilor râmaşi orfani, cari mai presus de orice au pus datoria către ţară. Au fost bărbaţii femeilor rămase văduve, cari fără şovăire i-au trimis să dovedească lumei valoarea neamului nostru. Au fost profesori şi elevi cari şi-au întrerupt şcoalele lor pentru o datorie mai sfântă, dragoste de ţară. Aceştia au fost tovarăşii noştri de arme, cari ne-au ajutat ziua şi noaptea la îndeplinirea datoriilor noastre. Printre aceşti tovarăşi, onorată adunare, se găsesc şi camarazi de aproape ai noştri, cari şi-au dat viaţa în luptele din jurul Braşovului, rugându-ne să mergem înainte spre Înfăptuirea României mari. Aşa a fost locotenentul Costaforu, Ardeleanul Subl. Topor, şi Craioveanul Brăhian că în momentul când îşi dădea sfârşitul lângă secţia sa cu braţele pe tun striga : „Mi-am făcut datoria. Trăiască România Mare*! Aceste nu sunt poveşti, ci sunt cuvinte auzite simţite şi trăite sub bombardamentul cel mai năprasnic al tunurilor duşmane, care răsunau pe câmpiile din jurul Braşovului. Aceştia care se odihnesc în aceste morminte au fost fraţii acelora care au jurat răzbunare pentru acei căzuţi şi pentru acei care sufereau, şi care spre mirarea omenirei întregi, deşi înconjuraţi de jur împrejur numai de duşmani deşi lipsiţi de adăposturi şi de hrană, deşi trădaţi de aliaţii lor, Ruşi, au reînviat cu sprijinul fraţilor mai îndepărtaţi din occidentul Europei şi în 3 luni de zile, trecând prin greutăţile cele mai teribile, au sdrobit armatele lui Maikensen pe valea Siretului şi au atras admiraţiunea şi respectul omenirii întregi. Aceştia au fost fraţi de sânge ai acelora care în cămăşi s’au repezit şi au pus pe goană Duşmanul, la Oituz, Mârăşti şi Mârăşeşti. Aceştia au fost fraţii acelora care au gonit uraganul de la Nistru şi ni au rocitit aceea ce ni se luase pe nedrept: Basarabia. Aceştia au fost fraţii acelora care au sdrobit bolşevismul de la Tisa şi care au salvat civilizaţia Europei. Aceştia au fost vitejii şi eroii neamului pentru care avem tot respectul şi recunoştinţa noastră veniţi din toate unghiiile ţărei şi toate brezlele neamului. Urmează acuma a două întrebare : Ce sunt ? Astăzi sunt „pământ* dar nu pământ obişnuit, ci pământ de calitate superioară, peste care piciorul trecătorului nu numai că nu păşeşte, dar trebue să se închine în faţa lui ! Astăzi sunt „flori*, care nu mai vestejesc şi care răspândesc miros, ce te înalţă şi î ţi dă putere pentru viaţă şi îndemn la munca! Astăzi sunt „morminte*, cari totuşi vieţuesc şi de care se îngrijesc nu numai familiile lor, dar omenirea întreagă şi tot ce este Românesc. In legătură cu aceasta trebue să aducem recutoşinţa noastră conducătorilor noştri, care sub patronajul M. S. Regina, au înfiinţat chiar zilele acestea „Societatea „cultul Eroilor*, pentru îngrijirea mormintelor celor căzuţi pe câmpul de luptă. Ce vor fi? Aceştia vor fi fata neamului nostru Vor fi exemplele pe care le vom avea înaintea noastră în tot momentul şi despre cine suntem datori să povestim tuturor a celor ce ne urmează. Aceştia vor fi straja neadormită, care ne va urmări pas cu pas şi care ne va îmbărbăta la muncă, încurajându-ne ori de câte ori vom fi vrednici de numele lor; şi blestemându-ne ori de câte ori vom dovedi că nu am fost vrednici de moştenirea ce ne-a lăsat. Acestea vor fi „icoanele* caii nu vor lipsi din nici o casă românească şi la care copii ,se vor uita cu drag pentru a le fi asemenea. Care-i datorra noastră ? E datoria noastră, Întâia luptă, când, pe duşman au întâlnit, Cu-atâta dibăcie ei arma-au mânuit, Că ungurii şi nemţii văzându-se sdrobiţi Pe dealul dela Paloş rămas-au pironiţi, A doua luptă iarăşi părea înălţătoare, La Dunăre?, Flămânda, duşlaanu ’n monitoare Cu turle de taur venea cu guri de foc. Dar braţul aprig tânâî, l-a ţintuit pe loc . A treia oară însă, de soarta le-a fost scris Aproape de Braşov, şi corpul şi-au Întins. Cu braţele pe tun dând ultima suflare: „Să mergeţi înainte spre România Mare . Aşa s’au dus pe veci, dar neuitaţi de noi Eroul din Craiova, studentul Brăilei, Şi un tânăr ardelean, cu numele Topor, Şi alt Bucureştiu, al unui Costafor Oricât de grele timuri, ori unde ne-om afla Dovadă o să facem, că-n veci nu vom uita Pe cei căzuţi de gloanţe pe câmpul de război, Vitejie, Costaforul, Topor şi Brăiloi. . . Să le fie ţărâna uşoară. — Amin. Dna Maria B. Baiulescu, depunând nişte flori pe mormintele eroilor pronunţă următoarele cuvinte:. Sfinţi eroi cari aţi luptat pentru idealul naţional, noi femeile Române, am venit să vă depunem flori pe morminte. Pământul acesta de pe morminte nu vă mai apasă astăzi aşa de greu. Voi l-aţi liberat. Noi vedem, făuritori ai României libere, vedem cum poarta raului se crapă pentru voi. După aceste cuvinte păr. protopop Saftu mulţumeşte familiei Rusu pentru frumoasa iniţiativă şi mai ales pentru grija care o duce mormitelor. Trupa cu muzica în frunte defilează dând onorul mormintelor şi pe la orele 1273 publicul se retrage. iezuitării să nu dăm. Pe cei ce se înalţă, şi’n fapte constatăm, Că viaţa le-a fost da?, Că sunt superiori în firea lor d’stinsă, Nelinişte şi vrajbă, să fie neînvinsă, prin fapte, că-s eroi ! De cei ce-au dovedit o dată pentru noi Pe câmpul de onoare, E inima ce bate şi sufletul ce simte când nu ne vine ’n mute — FOILETONUL GAZETEI TRANSILVANIEI — Învăţământul în China In legătură cu foiletonul despre starea cari studiază la liceele şi facultăeconomică în China, dăm câteva noteţele noastre, mulţi vor juca mai despre reforma învăţământului în această târziu un rol considerabil in ţara ţară, după ziarul rLe Temps*. , l°rProgramul secular al învăţământului nu cuprindea odinioară decât istoria Chinei, filosofia şi literatura clasică. In oraşele principale ale „Imperiului ceresc* se ţineau examene literare, iar laureaţii formau în cea mai mare parte clasa funcţionarilor superiori. In 1909, Ex-împărăteasa Infiinţa şcoli şi o universitate în Peking, al câror plan de învăţământ trebuia să se inspire după cele din Occident Sforţările fură considerabile, cu toate acestea lipsa de profesori sili pe tinerii Chinezi de-a se’ndrepta mai întâiu spre şcolile japone, apoi, când Statele Unite deciseră de-a consacra suma indemnităţilor pe care le-o plătia China din anul 1900, pentru învăţământul Chinezilor, şi construirâ în împrejurimea oraşului Peking un colegiu important, numeroşi studenţi mergeau în în America. Alţii iarăşi mergeau Anglia şi în Franţa. Chiar de curând am primit un număr mare de studenţi chinezi, şi dorim ca guvernul francez să fie conştiu de interesul ce-l oferă pentru noi acest fel de propagandă, care este cel mai bun, dacă judecăm bine. Desigur, că dintre tinerii Chinezi Este evident că aceşti oameni, cari au studiat la noi, cari ne cunosc ţara, cari sunt pătrunde ideile noastre, vor avea în China o influenţă favorabilă pentru noi. Trebue să spunem că din partea noastră s’au făcut sforţări chiar în China înşişi. Alături de insttuţiile înfiinţate de Americani, de Englezi şi de Germani. Francezii au creiat şcoli în multe oraşe. Sanghai, centru activ de afaceri şi idei, a văzut înfiinţându-se un colegiu francez care a devenit important sub o conducere d’bace, o universitate „l’Aurore* datorită iniţiativei luată de Jesuiţi,a cărei diplomă de deosebire a primit de la guvernul nostru echivalenţa bacalaureatului: Pekin, Tientsin, Nankin, Haukeu, Canton şi provineile din vest de asemenea numără şcoli franceze. In Ciengtu, acest oraş principal din Seatciuan, există o şcoală franceză de medicină. In general, pe întregul teritoriu francez, profesori francezi instruează mii de copii şi oameni tineri; după părea noastră însă, trebuie sâ ne nizuim de-a instrua în aceeaş măsură copiii cercurilor înalte ale societăţii, şi aceia ai poporului, deoarece din aceştia se vor recruta în primul rând oamenii, cari într’o zi vor primi sarcina grea de-a cordice destinele naţiunei Chinezii sunt recunoscători faţă de cei ce i-au instruit Azi, mai mult ca oricând, ei cer ca Franţa să se îngrijească de tineretul lor. Ce josnic ar fi din partea noastră, de-a nu răspunde în măsura în care se cere, acestei dorinţi, pe cât de măgulitoare, pe atâta de avantajoasă pentru ţara noastră. Este un fapt incontestabil, că gustul studiilor occidentale, şi cu deosebire al ştiinţelor pozitive creşte din zi în zi printre chinezi. iată un exemplu despre progresul pe care l-a făcut în câţiva ani casa de ediţiune din Sanghai „Commercial Press", care numără astăzi peste o mie amploiaţi. Această casă publică manuale chineze de istorie universală, de geografie, de matematică, tot materii neglijate altădată de Chinezi, cărţi de lectură şi de clasici străini. Am văzut aci o sută de traducători lucrând în mod constant. Se caută aci semne ideografice care corespund termenilor speciali şi technici de artă şi ştiinţă. Trebue să mărturisim, că limbajul ideografic nu uşurează sarcina studenţilor. Fără îndoială, această imnbă scrisă, înţeleasa de întreaga populţiune de pe teritoriul chinez, era în tot timpul un mijloc excelent de-a uni populaţiunea teritoriului imens şi de-a ataşa una da alta generaţiile cari se succed de zeci da secoli; trebue însă ca, cunoştinţele noi, pe care Confucius au Ie-a prevâut să fie adaptate. Alături de acest limbaj a scris, bloc de grant, care n'a fost modificat de secoli, există un limbagiu viu, mai flexibil, care Încetul cu încetul a suferit modificări scuzibile şi care se adaptează mai bine cu termeni împrumutaţi din limbile streine. Printre partizanii reformelor, cari proclamă instrucţia obligatoare, unii preconizează folosirea acestei limbi în cărţi; aceştia întâmpină însă o rezistenţă pe care numai timpul o va putea reduce. Anii, şi aceştia formează majoritatea, caută să scurteze inte valul care separă cele două lăbi. Primul între acesta este fostul ministru Lang Ci- Chao. Acţiunea sa de educator al tineretului este considerabilâ, şi din acest punct de vedere, China îi datoreşte foarte mult. Vorbind de reforma învâţământu-lui, trebue să facem o menţiune specială a universităţii guvernamentale din Pekin. Mulţumita zelului şi spiritului de progres al rectorului său Tsai Yeun-Poi, Universitatea din Pekin a desvoltat programul său de studii în mod remarcabil. In acelaş timp, localurile chineze de „alina mater* au fost mărite considerabil. Numărul tinerilor cari urmează cursurile de profesori creşte necontenit, dovedind o diligenţă foarte mare şi o dorinţă sinceră de a se instrui. Un fost elev al şcoalei noastre de ştiinţe politechnice, profesor de drept internaţional la universitatea din Peking, a citit de curând, înaintea membrilor Uniunii internaţionale juridice, un expaseu strălucit, din care remarcăm următoarele şite, care dovedesc un progres imens în învăţământul dreptului internaţional în China. „Da la contractul Chinei cu o putere maritimă din Europa, cu Portugalia în 1511 şi până la înfiinţirea Republiei in 1911, fu o periolă de conflicte, mai mult sau mai puţin atice între dreptul oamenilor cum era conceput în Extremul Orient şi dreptul oamenilor de Occident. Uruia dinastia, pătrunsă de idei tradifonale, insista asupra supremaţia imperiului nostru asupra celorlalte naţiuni; aceste idei fură nimicite complect după semnarea tratatul chino-engle de la Tientsin, unda se stipula că şeful misiunei britanice reprezintă ca suvernul unei naţiuni independente în aceiaşi măsură ca şi suveranul Chinei. Atuncia dreptul cel nou fu înţeles, şi toţi voiau să-l înveţe: se creă consiliul de afaceri străine, unie dreptul internaţional forma obiectul unui studiu profund. Debutul fu modest: numai 9 studenţi formau clasa în 1888, însă samnţa importată căzu pe pământ roditor, şi produse roade băgate. De atuncia se trădaseră sub direcţa acestei şcoli lucrările principale ale lui Wheaton, Martens, şi Buntsihli Azi, în universitatea din Pkint 800 de studenţi în drept,imt dornici de-a cunoaşte ceia ce gândeşte Grotius, iar în colegiile de drept, şcoalele militare, şcoalele superioare de comerţ şi industrie, în capitală şi în provincii, mii şi mii de studenţi se dedcă studiului. Şi nu este caz rar de-a vedea, câteva zile înaintea examenelor, pe elevi recurgând la cărţile sintetice ale lui Foignet. In China însă este o difcultate particulară, foarte gravă pentru profesorii de drept internaţional. Cum China, plasată în afară de naţiuni, este forţată de a menţine raporturile cu puterile amice, sub un regim special anachronic, care a subsistat cu toate că cauzele formărei sale au dispărut, profesorii sunt sorţi, ca de câte ori proclamă respectarea independenţei, principiul de suveranitate şi alte doctrine juridice, sâ facă o restricţune mentală şi să adauge o clauzură rezolitorie pentru auditori, căci altcum s-ar lovi la fiecare pis de eşuări formale, chiar dela poarta universităţii ar fi asaltaţi de studenţimea naivă cu fel şi fel de In rebiri. lisa învingând aceste obstacole momentane, şi priviid cu încredere Intr’un viitor mai just, mai liber pentru China, ei v'edeâ ca apostolii unei religiuni noui, ei sunt siguri că d fuziunea cunoştinţelor de drept al oamenilor moderni într’o masă de 400 mill. ce sait te va apropia Orientul de Osiedent, ei cred că Clima poate si ofere jurisconsulţilor conturpe ani un câmp bogat pentru coretsrea dreptului vechiu *.) oamenilor şi sâ contribue în parte la codificarea acestui drept și la propagarea principiilor sale". nKtfc ? « * * * t? * * * * » » De la societatea Ocrotirea orfanilor Drăguţelor artiste: Octavia Stinghe, Lucreţia Stinghe, Viţa Ţitţ, Marioara Olteanu, Revercuţa Stinghe, Viţa Stinghe, Ileana Gali şi Virginia Pastoral, cari prin dorul de-a veni în ajutorul camarazilor lor nenorociţi, au dat în 28 Sept. o reprezentaţiune teatrală, din al cărei venit curat au dăruit pentru orfanii de război suma de 100 c.r. una sută cor. — le aducem şi pe această cale cele mai călduroase mulţumiri, dorindu-le pe cale artistică şi pentru viitor frumoase succese. In numele comitetului societăţei Ocrotirea orfanilor de război sect. Braşov M. Popescu Bogdan, prezidanta, Maria Ciortea, cassieră Numirile originale româneşti ale Braşovului Zilnic auzim pronunţându-se Noua în loc de Nou, Şulăr în loc de Postovar, parte din Ioc de Dealul Spirei. Greşala e frecventă şi câteodată se strecoară fa la noi în ziar. Până să ne obişnuim cu adevăratele numiri româneşti — după atâţia amar de ani când eram siliţi sâ pronunţăm ungureşte sau săseşte numirile localităţilor — fie ertatâ greşala. Credem Insă că e bine să insistăm, reproducând o notă a d- lui profesor I. C Panţu publicată tot în Gretă la Martie 1919, privitoare la aceste numiri : Dealul Spirei. Cât de uşor se uită numirile. Treceau mai deunăzi nişte băeţandri în sus pe o stradă, duceau nişte merinde în spate. Ii întreb, unde merg, îmi răspund grabnic, că merg cu nişte domni în Şurăr. A început şi poporul să se ia după domni, căci domnii , ştiu ce fac, ei ştiu mai bine, a început să lase numirile vechi româneşti. Muntele care văzut, din Predeal se numeşte Potovar, foarte mulţi îl numesc la noi cu numele săsesc : Şular. Lucru destul de nepotrivit. Sunt însă numiri de locuri, cari s’au dat cu totului tot uitării. Mulţi ne aducem aminte, că ne jucam ca ropii pe Dealu Spirit. Toţi românii din Braşov îi ziceau aşa. Ei, astăzi puţini mai ştiu, unde este acel da’, căci toată lumea îi zice : Waite, după cum l’au bo- Norii prefecţi de judele Gh. Carapancea, judecător din Piteşti, la judeul Argeş. Eugen Munteanu Şendrea, prinprocurorul trib. Bacău, la judeţul Bacu. Gheoghe Sărăţeanu, procuror general al Curţei de apel din Galaţi la judeţul Brăila. Mihail Nacean, preşed. trib. Buzău, la judeţul Buzău. v . Ciurea, procror la Curtea de apel din Chişinău, la judeţul Coliacra. Gh. V. Colini procuror general al Curtei de apel din Constanţa la judeţul Constanţa. Ion Pârvulescu, consilier la Curtea de apel de Galaţi, la judeţul Covurlui. DhMtrie T. Moscu, consilir la Curtea de apel din Chişinău, la Dâmboviţa. Ion N. Strelcescu, prim-preşedinte al Ir. Dolj, la jud. Coj. Lazăr Teodorescu, judecător la rangul de preşedinte, din Iaşi, la judeţul Doroho’. Alexandru Mandrea preşedintele jud. Fălcii, la jud Fălciu. L». colonel loi Sichitim delà Marele CaVlier General la jud. Gorj Gh. Drăgărci, procuror la curtea de apel din Bucureşti, la Ialomiţa Cristofor Gorgoi consilier la Curtea de apel din Iaşi, la jud. laşi Mihai Mosgos consilier la Curtea de apel din Bucureşti, la jud. Ilfov Alexandru Anastasiui consilier la Curtea de aped din Constanţa, la jud. Mehedinţi, tezat Saşii, sau după curţi şi-a pus firma in vârful acelui frumos deal un cârciumar străin . Pe diferite cărări printre filiezUinile grădinilor te urdul odicîoail încet încet la acel frumos id. Dealul Spirii, de unde aveai o privire admirabilă In toate părţile, căci pădurile de pe coborâturi încă nu erau crescute. Era ş un mare foişor, ce se nunei „Paişotu roşu*. Spun bătrânii, că la 1845 a fost luptă pe acolo, o luptă d- tul de crâncenă. Ei povetesc cum unii dedeau cu tunurile din Straje (nu de pe Shorsberg ?) şi alţii răspundeau mai din jos de Dealu Spirii... Şi azi se poate redea o urmă de la acea „bombardare“ în grădina lui „Imbrah“, o ghiulea mare înfiptă în casă. Nu se ştie dacă numirea Dealu Spirii este veche de tot, sau poate este un nume dat de braşoveni după Dealu Spirii din Bucureşti în amintirea luptei ce a fost acolo în anul de revoluţie 1848. Astfel de numiri se dau de multe ori Ne aducem aminte de anul 1877—8, numirile stradelor din Bucureşti , Calea Plevnei, a Griviţei, a Rahovei, sau străzile de azi din unele capitale ale Europei. Mărăşeştii. Este o chestie de mândrie naţională a ţine la tot ce este al nostru: port, datini, precum şi numirile satelor, oraşelor, dealurilor, văilor şi munţilor din frumoasa noastră ţară. Ion Aronescu, judecător de instrucţie la tribucel, la judeţul Musche. Col. Gr. Grecescu, comandantul regimentului 70 infanterie, la jud. Neamţu. Col. G. Jitianu, cumand utal reganilarie grea, la Olt. Dimirie Marinescu, judecător de şedinţă la trib. Prahova, la judeţul Prahova. Gheorghe Petrescu-Dâmboviţa, consilier la Curtea de apel din Galaţi, la Putna Romulus Ioachim, judecător la trib. R-Sărat, la jud. R.-Sărat. Dimitrie Gheorghiu, judecător cu graiul de preşedinte al ocolului Dămieneşti, la jud. Roman. Virgiliu Şerbănescu, preşedintele secţiei a 2 a trib. Romenaţi, la judeţul Romanaţi. Victor Ionesco, judecător de şedinţă la trib Suceava, la judeţul Suceava. Teodor Donci, judecător al ocolului Podul Turcului, la jud. Tecuci. Virgiliu Gabrielescu, judecător de şedinţă la trib. Teleortrlan, la jud. Teleorman. Colonelul Dimitrie Popescu, comandantul reg, 41 artiler b, la jud. Tulcea. Ion Buţă, preşedinte"," la trib. Bârlad, la judeţul Tutova. Ion Pantu, judecător de şedinţă la trib. Vadu», la jud. Vaslui. Titu Constantinescu, prim procuror la trib. Vâlcea, la jud. Vâlcea Cristea Niculescu, judecător de şedinţă la trib. Constanţa, la jud. Vlaşca. At 211 !*?$