Gazeta Transilvaniei, octombrie 1919 (Anul 82, nr. 203-227)

1919-10-18 / nr. 218

Amiral 80 lau Ht^.'218 I Sttft Sâmbătâ, 18 Octomvri* Il S&J M , i ;155s& I WM întemeiată la 1838 de George Bariţiu Telefon 226. Apare seara Ixx fiecare ssl de Redacţia şi Administra|ia Braşov, Str. Prundului Nr. 15. Cu tot dispreţuL pentru popor aristocraţii şi ouigarhjjk^iîîi 24 de ore n’ar fi fost în stare să susțină singuri statui. (Istoria Transylvana).„ Q. Barlfm. Programul partidului naţional. In faţa alegătorilor din Alba-lulia d-l Iuliu Maniu a făcut un larg expozeu al principiilor şi idealurilor politice, de cari e călăuzit partidul naţional. Găsim în această vorbire de program toate marile probleme politice şi sociale, pe cari le-a ridicat, sau a căror resolvire a accelerat-o, răsboiul mondial. Marele cataclism, care a răscolit viaţa popoarelor zguduind vechile temelii şi nimicind multe din valorile, cari determinau formele sociale, se poate spune , cu drept cuvânt, că a fost o mare revoluţie. Răsboiul mondial pare a fi dovedit, că formele sociale nu se transformă prin procesul lent al adaptării la nouile condiţii de viaţă, ci prin mutaţiuni, adică schimbări violente şi repezi. Numai pregătirea sufletească a nouilor forme se face încet şi anevoios, dar exteriorizarea acestora, se întâmplă în mod brusc şi violent. Numai aşa se poate explica marea cotitură, pe care au făcut-o spre stânga toate partidele politice din toate ţările. Câtă vremie -înainte-de-'1 rdkboiu, reforma agrară şi cea electorală întâmpinau uriaşe dificultăţi, astăzi ele se înfăptuiesc fără nici o renitenţă. Gândirea partidelor politice, în aceşti doi ani din urmă, a evoluţionat în sens democratic, mai mult, decât în întreaga epoca de la 1848 încoace. In programul partidului naţional — care de altfel a fost întotdeauna eminamente democratic — aflăm principii politice şi idealuri sociale, pe cari le-ar putea iscăli oricare socialist. Marea barieră, care despărţea până acuma partidele burgheze de cele socialiste, a dispărut ; intre burghezi şi socialişti sunt mai multe deosebiri de tactică şi mijloace, decât de principii şi idealuri — deosebiri în defavorul societăţilor. Idealul nostru, ca şi al partidelor socialiste, este dreptatea socială, ceea ce înseamnă egale condiţii de viaţă, de luptă şi validitate. Noi tindem spre o dreaptă răsplată a muncii, făcând-o părtaşe la beneficiile capitalului, iată cea mai importantă reformă, care va netezi calea socializării şi care va face să dispară antagonismul dintre capital şi muncă. Lucrătorul va fi legat sufleteşte de munca, pe care va săvârşi-o, fiind interesat la câştigul realizat. Muncitorul nu va mai fi o simplă forţă fizică sau intelectuală, ci subiectul unui suflet şi unei voinţe deci un important factor social. D L Maniu relevă de altfel faptul, că la noi acest principiu se poate realiza mult mai uşor, decât în statele din Apus, căci noi de aci înainte avem să ne creiem industria mare, în statele occidentale trebue schimbat mai întâiu raportul actual dintre muncă şi capital, pe când la noi marea industrie se va întemeia de-a dreptul pe acest principiu. O altă declaraţiune importantă a d-lui Maniu este, că bugetul statului nu se mai poate acoperi pe calea actualului sistem de impozite, va trebui introdusă darea progresivă, iar averile de războiu supuse unor impozite însemnate. Ne place a crede, că atributul de „însemnat" va fi de fapt — şi trebue să fie — confiscarea unei bune părţi a averilor, stoarse din sudoarea, jalea şi suferinţa milioanelor desnădăjduite. Măsura asta ar fi de altfel şi o satisfacţie pentru cei înşelaţi. Dar toate aceste măsuri de ordin financiar nu vor fi în stare a stabili echilibrul vieţii economice. Statul va fi nevoit să-şi creieze noui resurse financiare, participând şi dânsul la înfiinţarea marei industrii şi realizând câştiguri. Tirania marelui capital va fi deci asediată şi înfrânata, pe de-o parte prin împărţirea câştigului cu muncitorii, de altă parte prin darea progresivă şi concurenţa statului. Toate reformele, pentru cari luptă partidul naţional,, au evidenta tendinţă de a itugra uriaşele deosebiri de buna- stare materială şi a distribui bunurile pământeşti după criteriul muncii. Avem o deosebită satisfacţie, că soluţiile, pe cari le-am dat diferitelor probleme sociale şi politice în ziarul nostru, le auzim de la cel mai competent bărbat al Ardealului. Chesta Macedoneană Intr’un articol publicat în Dacia sub titlul „Chestiunea Albaneză" dl Grigore Zagrafi spune următoarele relativ la Aromâni. Chestiunea aromânilor trebue tranşată într’un mod echitabil. Dacă s’ar da Macedoniei autonomia după modelul elveţian, atunci aromânii nu vor mai fi împărţiţi între Sârbi, Greci şi Bulgari. Cât priveşte pe cei din Albania şi din districtele Monastir şi lanina şi pe cei din Pind, ar trebui ca aceste teritorii să fie alipite statului albanez pentru că şi albanezii şi aromânii vor fi mulţumiţi între ei. Cred că aceasta ar fi cea mai bună soluţie, după cum s-a exprimat chiar delegaţia aromână la conferinţă, în conformitate cu dorinţa exprimată chiar de populaţia aromână de acolo. Pe noi, albanezii, ne bucură acest lucru, deoarece singurul popor care a trăit în plină armonie cu noi a fost, sunt şi vor rămâne aromânii. România pentru propriul ei interes ar trebui să sprijine cu mai multă căldură atât creiarea unui stat puternic albanez cât şi aspiraţiunile aromânilor. Pentru menţinerea păcei mondiale şi pentru regularea definitivă a chestiunei balcanice, marile puteri trebue să impue statelor balcanice ca să respecte formula mult trâmbiţată de ei în 1918, ca Balcanii să aparţină popoarelor balcanice. După principiile naţionalităţilor şi după paragrafele wilsoniene, o Albanie viabilă trebue să cuprindă următoarele 4 districte: Scutari, Uskub, Monastir şi lanina. Vecinii noştri prin politica lor imperialistă prepară un nou măcel inutil în Balcani. Noi voim să trăim în plină armonie cu ei, dar nu vom admite niciodată ca bunul nostru strămoşesc să fie împărţit între dânşii. Decenţa în presă Intre articolele de gazetă, pe care le păstrez în mapa mea de birou, se află unul, apărut în „Neamul Românesc" din 6 Oct. a. c., în care se atrage atenţiunea cu cea mai îndreptăţită indignare asupra unui articol injurios apărut în „Socialismul". Eu unul, un biet burghez — după concepţia bolşevică şi intelectualii sunt burghezi— mărturisesc scăderea mea culturală că nu citesc Socialismul; am luat însă cunoştinţă prin Neamul Românesc de articolul apărut în ziarul socialist şi îmi permit, deşi au trecut de atunci aproape două săptămâni, sa pun sub ochii cititorilor acestei gazete un fragment — o mostră! —pentru ca să-l judece în deplină cunoştinţă de cauză: „Mai multă rea credinţă şi mai multă laşitate imbecilă, e vorba de Dl Nicolae Iorga, pe care îl ia în bătae de joc tovarăşul Costache Moscovici, nu se poate îngrămădi în cuvinte mai puţine. Ţara care în dorinţa ei de a-şi alege liberă reprezentanţi vrea alăturea de singuraticul Vasilache un guvern de generali, este o glumă cinică sau o dovadă suficientă pentru a trimite pe cineva în căutarea D-rului Sutzu de la Mărcuţa. In tot cazul, nu ştiu ceia ce Regelui sau miniştrilor ardeleni apare imposibil; ceia ce ştim însă positiv este că fostul şef al partiului naţional şi liberal Dimitre Sturdza era în toată legea nebun de vreo câţiva anademie, până ce în sfârşit „pe...lv . ”, hotărât să-şi şi să-l trimeată în căutarea doctorilor de la Paris. Nu cred cei dinprejurul „Neamului Românesc* că o călătorie fie ea chiar interpusă sub paravanul unei misiuni diplomatice spre „oraşul lumină" ar fi pentru folosul trupesc şi sufletesc ni şefului lor?" Hei bine, ce-aveţi de zis? Istoricul nostru de frunte, care în lumea ştiinţifică a Apusului, * spre cinstea neamului românesc, se bucură de cea mai strălucită reputaţie, şi în acelaş timp una dintre figurile cele mai reprezentative ale culturii noastre naţionale, Nicolae Jorga, sub condeiul injurios al Tov. Moscovici este un om „de rea credinţă“ de o „laşitate imbectă“, care săvârşeşte lucruri ce obligă „a trimite pe cineva în căutarea d-rului Sutzu de la Marcuţa“ vezi Doamne, e nebun,... şi aşa mai departe! Faţă de atâta îndrăzneală şi necuviinţă, în calitatea mea de român şi de profesor îmi permit să semnalez opiniei noastre publice acest caz incalificabil, atrăgând în acelaş timp atenţiunea publicului românesc asupra unui întreg sistem de defăimare a oamenilor noştri de valoare, sistem ce s’a practicat şi înainte de război, şi care din nefericire vedem că se practică şi acum într’o anumită presă din vechiul Regat, ca Adevărat Izbânda, Chemarea şi Socialismul, care pare că şi-au propus înadins diabolicul scop de a ne dovedi că suntem un popor de nimic, lipsit de mari personalităţi reprezentative, ponegriri de care străinătatea ia cunoştinţă prin intermediul unor anumiţi ziarişti... şi atunci, de ce să ne mai mirăm că suntem atât de rău cotaţi în apus, că a trebuit ,să ajungă soldatul nostru la Buda- Pesta şi să impue ordine, el „soldatul român, trenţăroşl” unei societăţi în anarhie, pentru ca lumea să se desmeteceascâ în sfârşit şi să ne reabiliteze în stima ei. Odată cu aceasta protestez împotriva rntemperanţei de limbaj, împotriva indecenţei de presă, de care se fac vinovaţi atâţi ziarişti, în spa ruai* -cutia,, romât" Nu este permis, pentru nimic în lume, a adresa cuvinte de laşitate imbecilă şi alte injurii unui om, şi atât mai puţin unui Nicolae Iorga, care nu are alt cusur, decât că e de o cinste incomparabilă, ca reunceşte ca un Titan pentru ştiinţa şi cultura românească şi că din toate puterile sale contribue pentru a îndruma poporul românesc pe o sănătoasă cale politică. Petru I. Teodorescu Candidaţii partidului naţional în judeţul Braşovului — M. Popovici, Dr. V. Saftu, Voicu Niţescu — Alegătorii judeţului Braşov vor lua cu plăcere la cunoştinţă cele trei candidări ale partidului nostru naţional. Sunt candidări nimerite, pentru că partidul naţional a recunoscut în cei trei bărbaţi pe reprezentanţii de încredere necontestată ai săi, foarte activi şi jertfitori. Trecutul lor este plin de jertfe ce justifică încrederea. Cei trei bărbaţi însărcinaţi să reprezinte partidul şi să ofere garanţe că programuul partidului va fi apărat cu hotărîre şi executat sunt : Millal POPOVICI, şeful resortului de industrie şi comerţ, dr. VASILE SAFTU, protopopul Braşovului şi VOICU NIŢESCU, avocat din Săcele. „ Toţi trei au la activ o viaţă de muncă sistematică, încât viaţa noastră publică sa sporit cu frumoasele lor contribuţii. Dl MIHAI POPOVICI este fiu al Braşovului, a făcut studii întinse şi temeinice, şi a format concepţii largi despre evoluţia socială. Astfel este un neclintit apărător al intereselor şi drepturilor celor de jos, un Luptător pentru a strecura cât mai multă lumină şi a face cât mai multă drep pentru politica înţeleaptă, tate ţărănimii şi muncitorimii. Puţini sunt între bărbaţii noştri conducători ieoreliciari convinşi ai democraţiei sincere ca dl Mihai Popovici şi înzestrat cu un simţ practic pronunţat, care să-l ajute la calculul sigur al realităţilor. Românii alegători din Feldioara vor simţi că este o mândrie deosebită pentru ei când votul lor pot să-l dea d-lui Popovici. Votul capătă o greutate, o valoare astfel. D-nul Dr. VASILE SAFTU, protopopul simpatic al Braşovului, de treizeci de ani dă tonul în viaţa publică a Braşovenilor. a fost act public mai de importanţă, la care să nu fi avut rolul său, aducând solemnitate şi prestigiu în orice acţiune. Iubit şi stimat, părintele protopop Vasile Saftu are o popularitae câştigată printro serie lungă de ani de merite şi dispune de sufletul concetăţenilor. Dânsul a întrat în inima tuturor. A nu sta alături de dânsul, făţiş şi cu curaj, însemnează a uita tot din trecut, a fi ignorant. Românii din Şchei şi din întreg oraşul îşi vor da expresiune sincerităţii de simţire votând cu dânsul. In ţară liberă sunt în drept să contăm la curajul civic şi manifest al alegătorilor români de aici. A trecut vremea conventicolelor vlahhiste, insinuaţiilor perfide ale lui Salică, şi peste tot a muncii de sobor In România mare avem datoria să stăm toţi alături de omul energiei şi cinstei, părintele protopop dr. Vasile Saflin D-nul VOICU NIŢESCU l-au cunoscut Săceienii ca pe un român îndărătnic şi dârz, neobosit în acţiunile româneşti. In societate, la ziar vorbea ca entuziasm despre prefacerile iminente, susţinea încrederea în vremurile bune. Desigur Săceienii vor fi la înălţime şi-şi vor da cu toată inima votul pentru bărbatul care le face cinste, care le reprezintă nevoile ei care nu pregetă să sacrifice timp şi nervi pentru triumful lumii de dreptate.. Astăzi este la Paris unde lucrează din răsputeri pentru reîmpatrierea bieţilor noştri prizonieri din Siberia, pradă tuturor mizeriilor. Dar peste câteva zile va fi între ai săi, cari îl vor primi cu drag şi bucurie. Ne facem o datorie să semnalăm starea faptică de lucruri în perioada propagandei electorale şi să dăm îndrumările necesare publicului. Nu facem reclamă nimănui, ci ne spunem cu francheţi cuvântul care dorim să aibă efectele aşteptate. Alegători ai Braşovului, votaţi exclusiv cu cei trei candidaţi ai partidului naţional Ardealul grijește.* Domnul Maniu vorbeşte alegătorilor Problemele României Mari: desăvârşirea naţională şi dreptatea socială. Domnul, Iuliu Maniu preşedintele Consiliului dirigent şi şeful partidului naţional, s-a prezintat alegătorilor săi din circumscripţia Albei-Iulii Dumineca trecută. Cu această ocaziune a ţinut un magistral discurs, căruia trebue să-i dăm cea mai întinsă publicitate. Publicul mare alegător va găsi toate lămuririle asupra problemelor zilei pe cari le va rezolvi partidul naţional român. Publicăm în înîntregime expozeul din Maniu . Ziua aceasta este de o importanţă deosebită nu numai pentrucă s’a întrunit adunarea electorală, cu scopul de a hotărî să trimită un reprezentant al ei în parlamentul din Bucureşti, ci şi prin faptul că este mai dintâi prilej când voinţa poporului se poate manifesta liberă şi când toate aspiraţiile şi dorinţele şi gândurile poporului românesc pot fi tălmăcite cu cea mai deplină sinceritate. Vă întreb acum pe dv., oare nu simţiţi pătrunzând acest fior sfânt pe care-l simt şi eu în momentul acesta că noi, cei care gemeam până ieri, sub jug străin, avem prilejul ca eliberaţi, să trimitem astăzi reprezentantul nostru în Bucureşti? Nu pot afla cuvinte,destul du haîdc şi de * pentru a putea manifesta eterna recunoştinţă pe care o datorăm fraţilor noştri din vechiul regat al României, care, însufleţiţi de duhul supremei jertfe ce o poate aduce un popor în anumite momente ale istoriei, au realizat pentru toate veacurile înfăptuirea idealului nostru naţional, împlinind prin aceasta dorinţa noastră seculară de a pune temelie unităţii naţionale a poporului românesc.’ Dar nu este destul să nutrim aceste sentimente de gratitudine şi sa ne bucurăm de atingerea ţintei noastre, ci trebue să lucrăm din toate puterile noastre ca unitatea naţională să fie realizată nu nu numai în concepţiunea politică şi între hotarele geografice, dar şi cu toate instituţiile de stat. Drept care, năzuinţa noastră va trebui să fie. Cât mai curând să înlăturăm cu totul particularismul provincial, atât din gândirea noastră cât şi din întocmirile de stat, şi din instituţiile lui. Nu numai către fraţii noştri, dar şi către marii noştri Aliaţi, cărora trebue să le facem dovada celei mai deosebite recunoştinţe şi să ne silim a întreţine cu ei şi mai departe legături de prietenie şi să-i facem a înţelege că dorinţa noastră este de a forma un stat, o cetate puternică, care va avea să fie în viitor depozitara libertaţei, a spiritului democraţiei, să-i convingem că noi nu voim altă orientare în politica externă decât aceia pe cari o au şi ei, deoarece interesele şi ţintele ei sunt identice. Să le arătăm că este chiar în interesul lor ca prin împlinirea integrală a tuturor operaţiunilor noastre şi prin păstrarea deplinei noastre suveranităţi să fim puşi în de ■* - patrii face această politică cu toată puterea pentru garantarea succesului ei. România este întemeiată, de faptul acesta nu se mai poate nimeni îndoi, dar atâta nu este de ajuns. Pentru ţara aceasta s’o facem fericită şi puternică, trebuee să lucrăm înpreună, cu tot sufletul, fiind pe deplin lămuriţi asupra problemelor mari pe cari trebue să le deslegăm. In viaţa de stat internă a României Mari avem de rezolvit două probleme : desăvârşirea naţională şi dreptate socială. Desăvârşirea naţională pretinde să naţionalizăm toate instituţiile de stat, în acea direcţiune ca limba românească să primească joc de frunte ce i se cuvine în virtutea drepturilor inalienabile ale poporului românesc. Voinţa de a naţionaliza instituţiile de stat este a întregului popor românesc şi decurge din suveranitatea lui, dar ştiu să accentuez cu toată tăria că suveranitate nu înseamnă şi oprimare, ideia suveranităţii poporului românesc nu este în nici o contradicţie cu principiile luminoase ale democraţiei şi cu libertatea celorlalte popoare conlocuitoare, deoarece această suveranitate, cum o înţelegem noi, cuprinde în margenile ei totdeodată şi ocrotirea cea mai largă a tuturor celorlalte neamuri. Vom lucra aşa ca întru nimic să nu aibă motiv de a se plânge că rugându-se lui Dumnezeu l» altă lege, având alta obiceiuri şi grăind altă limbă, să fie prigonit ! Noi am învăţat într’o lungă şi dureroasă experienţă de veacuri, de la foştii duşmani, de ieri, ce înseamnă a fi oprimat, a fi lipsit de libertate. Nu vrem să fie şi alţii părtaşi ai suferinţelor pe care le-am îndurat noi ! Fiecare popor conlocuitor şi fiecare confesiune va avea libertatea ei şi se va bucura deopotrivă deputerea ocrotitoare a Statului. Insă limba, gândirea şi cultura românească vor trebui să fie întronate în toate oficiile şi în toate instituţiile de Stat, ceea ce nicidecum nu va împiedeca desvoltarea culturei şi exerciţiului limbei celorlalţi cetăţeni de altă iraţionalitate. Pe de altă parte dreptatea socială înseamnă că în baza libertăţei amintită aca d inainte de noi să aplicăm aceeaş măsură legală pentru toţi, însă la forma aceea ca fiecare primindu-şi dreptul şi libertatea lui, să nu vorbească şi să nedreptăţească pe celalalt.