Gazeta Transilvaniei, septembrie 1920 (Anul 83, nr. 188-206)

1920-09-26 / nr. 204

* 1 i­­ # V­ wXă&h­x-r V Nr. 203—1920 GAZETA TRANSILVANIEI Discuția la M­esaglis Discursul d-lui Dr. Ilicolae Lupu roşii­ in şedinţa Casnepei dela 21 iulie 1920 — După „Monitorul Oficial" — — Continuare — Această lume mâine poate vor forma Statul nou care să înlo­cuiască Statul de astăzi. Asupra acestei probleme, fiecare bărbat politic de azi trebuie să fie măcar în parte documentat, şi chiar dacă n’are pricepere de de­talii, este destul să înţeleagă sufletul şi suflul nou al vremei. Ce a spus şeful guvernului în această chestiune ? D-sa a făcut cam următoarea teorie : Că, după toate răsboaiele, armata, militarii îşi­ pierd disciplina şi, că după acest răsboi mondial, şi-au pierdut disciplina şi civilii şi că rolul d-sale ar fi ca să disciplineze pe civili ! Eu am regretul azi că nu există în actualitatea literaturii noastre, fai­mosul Anton Bacalbaşa, căci ar fi scos o a doua ediţiune a faimoasei sale opere ! Această atitudine a şefului guvernului, de a disciplina pe civili, şi a readuce ordinea şi armonia în ţara noastră, cu disciplina, îmi sugerează imaginea unui general care ar sta în faţa mării tulbu­rate şi a valurilor ei şi ar ameninţa-o cu sabia, efectul este acelaş. D-lor, va să zică, nepricepere, lipsă de vederi de ansamblu; ceva vederi, cu siguranţă că trebuie să aibă d-sa, orice om are, este un om inteligent, se mai cere însă o condiţie ca să înfăptuiască măcar un minimum din aceste vederi : consequents în păreri şi în atitudine. D-lor, la o întrerupere a d-lui Toma Dragu, asupra relaţiunilor şi a planurilor făcute în opoziţie împreună, planuri cari mergeau uneori sus, foarte suUs, sus de tot, d-sa a declarat că nu se ţine legat de angajamentele ce a luat în opoziţie, că d-sa nu e consecvent, că d-sa are o atitudine pe banca ministerială şi o alta în opoziţie. Nu numai în comerţ, dar şi în politică, trebuie să ai credit. Ce credit trebuie să punem noi pe programul d-voastră dema­gogic în faţa ţării, când singuri declaraţi că nu vă ţineţi de făgăduinţi ? (Aplause pe băncile minorităţii). D-lor, această declaraţie a d-lui prim-ministru eu o coroborez cu altă declaraţiune, a unui alt bărbat de Stat relativă la d-sa şi care regret că tratează cu atâta dispreţ acest Parlament, încât nu ia parte la şedinţele lui, dl Ion Brătianu. Fiind la Paris în 1919. Dl D. R. IOANÎŢESCU: E marota d-voastră.­­ Dl DR. N. LUPU: Nu am nici o marotă decât adevărul, şi dacă ascultai până la capăt, aveai să te informezi şi d-ta niţel. Eu îngrijorat în 1919 de situaţiunea ţării în faţa conferinţei păcii, am avut o convorbire cu dl I. C. Brătianu. I-am spus: pentru ce în loc să vie aici la Conferinţa păcii, numai în numele d-tale propriu, nesprijinit de nici un Parlament, de­cât o bancă ministerială pe care singur ţi-ai format-o, n-ai format dacă nu puteai face alegeri și nu te puteai servi de vechiul Parlament, măcar un Parlament neales compus din somitățile țării, un guvern național din toate partidele cu toate personalităţile mai de valoare, aveai desigur, atunci mai multă supra­faţă înaintea conferinţă şi puteai să obţii mai mult de­cât ai obţinut. D-sa, îmi pare rău, că nu e aici, mi-a spus : eu nu mă opun la for­marea unui guvern naţional, şi se putea face şi atunci, era în luna ianuarie, pot să-l introduc în el pe oricine, afară de Generalul Averescu. Cu generalul Averescu nu pot să fac guvern, pentru că nu este consequent. L’am însărcinat să facă guvernul după mine ca să tra­teze şi să prelungească încheerea păcii dela Buftea, şi d-sa în două zile a şi încheiat-o. Prin urmare iată lipsa consequentă apare ca un fapt vechi al şefului guvernului d-voastră. (Aplause pe băncile minorităţii). Acum ce l’a făcut pe Ion I. C. Brătianu dela 1919, să se schimbe în aşa fel că de unde înainte nu-l lua nici la a zecea parte din guvern, astăzi să-i dea pe mână guvernul întreg, este treaba d-sale; în orice caz rezultatele pentru propriul său partid se pot vedea din aceea că din 100 de deputaţi ai săi cum erau altă dată, astăzi sunt numai 6 şi din aceşti 6 sau 10 în care număr mulţi prieteni, daţi-mi voe să fac o simplă remarcă foarte interesantă, foarte folositoare pentru cu­noaşterea simţului politic al ţărănimii. Mor, partidul liberal ar fi putut urma o acţiune puternică în această ţară, dacă oamenii care-i com­puneau mergeau paralel cu evoluţiunea ideilor timpului, dacă ei se ţineau mână în mână cu vreme în care trăiau şi se ţineau la nivelul problemelor ce se prezentau, cum a fost altă dată Golescu, Cogălni­­ceanu, Brătianu. In loc de aceasta ei sau transformat rând pe rând şi acum mai mult de oricând partidul lor nu e decât o asociaţiune de acţionari, pentru exploatarea bogăţiilor Românii-Mari azi, a celei mici eri. Dl N. IORGA: De reacţionari. Dl DR. N. LUPU : Pentru exploatarea Românii cruci de eri şi a Românii-Mari de astăzi. Cu această formă veţi avea desigur partizani limitaţi şi nu veţi câştiga nici­odată încrederea maselor. Dar nu despre aceasta voesc să vorbesc- Observaţi d-voastră că polporul în simţământul lui politic este mai fin ca un ac magnetic- Pe cine a trimis aici în parlament ? Pe nici un reprezentant al băncilor, pe nici un reprezentant al adevăratului spirit al partidului liberal. Nu mai vedeţi pe faimosul Pherechide, care 40 de ani a fost aci spre neno­rocirea ţării , iar Constantinescu a fost scos cu forcepsul şi cu foarte multă greutate în Ardeal, ca şi dl Brătianu la Bucureşti. Ţărănimea a trimis aci pe acei din d-voastră cari aţi fost mai aproape de democratism, mai aproape de aceste bănci ale Federaţiei. (Aplause pe băncile minorităţii). Spuneam d-lor, că pe lângă calităţile enumerate o altă calitate este absolut necesară unui şef de guvern, cunoştinţa oamenilor, cali­tatea de a-ţi alege colaboratori. Nu a fost fericit generalul nici în această chestiune. Voi arăta mai la vale problemele mari ale timpului , incon­testabil însă, că prima şi cea mai grea este acum problerata transpor­turilor, întreb şi pe d-voastră şi pe şeful guvernului şi fără ca să vreau să supăr pe titularii şi de altfel nu mai ştiu de care departament ţine, credeţi oare că energiile cele mai pricepute în această privinţă era d-nii generali Văleanu ori dl Greceanu. Eu nu cred d-lor. Aveţi apoi aici în Parlament o situaţiune foarte grea. Credeţi că era necesar să numiţi fiindcă numit a fost ca totdeauna dl Duiliu Zam­­firescu, ca preşedinte? Nu d-lor. Dl Duliu Zamfirescu — am o foarte mare simpatie pentru d-sa şi nici nu bănueşte d-sa câtă simpatie am pentru el, d-sa este tipul clasic, reprezentativ al formalismului, poet, aristocrat cu morgă medievală, el putea să fie cel mult ministru într’o ţară în care aceste lucruri se mai cer încă, de pildă în Spania sau în republicele Sudo-Americane. In orice caz nu ca preşedinte, şi ca do­vadă e că de cele mai multe ori nu-1 puneţi aicea, ci puneţi pe un altul. Va să zică nefericit şi în alegerea oamenilor. Eu sunt convins că acest portret al şefului guvernului, de la care emanaţi cu toţii, nu vă convine. Cei mai mulţi, vorbesc de cei naivi din regat şi naivi în sensul curat al cuvântului, din Basarabia, din Ardeal,, pe care personal îi cunosc, au plecat cu toţii la luptă călăuziţi de o stea cari credeau ei că-i duce la Bethleemul renaşterei poporului român. După ce aţi văzut în zilele din urmă, când aţi fost siliţi să faceţi acte contra con­ştiinţei d-voastră, şi după acest portret, cred că v-aţi convins că steaua pe care d-voastră o urmaţi nu era compusă din aur sclipitor, că po­leiala aurită a căzut de mult şi în dosul ei a rămas fierul ruginit al unor principii vechi şi al unor apucături urâte. (Aplause pe băncile Federaţiei). Acesta este guvernul şi şeful lui, Parlamentul ? D-lor, să nu vă supăraţi chiar după propria aser­ţiune a unuia din conducătorii guvernului, căci guvernul are mai multe capete, al doilea cap al lui a spus că acest Parlament este inferior Parlamentului trecut, inferior ca atitudine, inferior ca cunoştinţe şi capa­citate de a lucra, dar să nu discut asupra acestei chestiuni, nu vreau să vă bresez. Aşa cum sunteţi, cu vicisitudini şi defecte, iată-vă aci. Sunteţi instrumentele de legiferare şi de guvernare. Să vedem Parla­mentul şi guvernul la lucru, să vă vedem dacă sunteţi în măsură a f«CC fată grelelor probleme pe care aţ i tara \t cere. Ai examinat» §i aceasta parte. Cari sunt împrejurările cărora d-voastră trebuie să le faceţi faţă? D-lor deputaţi, împrejurările în care lucraţi sunt de două feluri : sunt împrejurări generale, Europene, mondiale, comune tuturor ţărilor şi sunt împrejurări locale, speciale ţării noastre. Prima, cea mai importantă şi cea mai greu de rezolvat problemă este atitudinea guvernului şi Statului faţă cu marile mişcări muncitoreşti. D-lor, aceasta primează, şi dacă nu primează aici, ea primează în tot restul lumei. Asociaţiile de muncitori, organizaţiile muncitoreşti, în toată lumea sunt organe din corpul Statului, sunt organe menite, cum spunea dl Iorga, într’un articol să creieze un Stat nou, înţelep­ciunea omului politic de astăzi este ca aceste organe să le întrebu­inţeze astfel ca tranziţia dela Statul vechi la Statul nou să se facă fără tulburare şi fără sdruncin. Cu concepţia d-voastră, în această materie e greu de închipuit că d-voastră veţi putea lucra în acest fel. Şi atunci să vă luăm un caz recent şi să vedem cum d-voastră vă comportaţi în acest caz. Aveţi greva dela poştă. Să nu spuneţi că funcţionarii dela poştă nu sunt muncitori. Acolo Statul, adevărat nu este patron, dar acel care munceşte este muncitor. Cât am fost eu, grevă la poştă nu a existat... (D. Ioanîţescu întrerupe). D-le Ioaniţescu te rog să nu mă întrerupi în această materie pentru că d-ta în cazul poştei eşti răspunzător moralmente şi am să-ţi arăt de ce. D. D. R. IOANÎŢESCU: Te somez ca să spui, pentru că am martor pe d. prim-ministru, care ştie cât am intervenit, ca greva să se sfârşească. Dl DR. N. LUPU : De lor, la poştă erau două serii de factori tul­­burători : unii de ordin moral, altul de ordin economic material. Factorul de ordin moral era următorul: diferiţi directori de poştă, persoane politice socoteau de datoria lor să creeze o camarilă şi să aibă la poştă şi după ce cădeau, să continue să aibă oarecare ramificări şi legături cu poşta, făcând astfel să fie numiţi acolo la poştă veri şi nepoţi de ai lor cari întreţineau o veşnică atmosferă de intrigă. Când am venit, am căutat a curma acest rău şi pe deoparte am numit un om care nu făcea parte din nici o coterie şi care era specialist tehnic în materie. Iar pe de alta am scos la pensie câţi­va intriganţi. De atunci liniştea a fost introdusă la poştă­ care fie zis în treacăt, deşi aţi strigat că este acolo un sindicat roşu, totuşi oamenii mi-au ieşit înainte cu pâine şi cu sare, cu tricolorul şi cântând „Deşteaptă-te Ro­mâne*. Elementul de desordine era înlăturat, rămâneau de înlăturat pa­­gubele materiale, elementul material. Atunci ei mi-au pus la dispoziţie mijlocul şi mi-au spus , d-le ministru, dacă costul vieţii astăzi a crescut atât de mult şi dacă trebuie să plăteşti orice, cu mult mai scump decât se plătea mai înainte, atunci nu este logic ca pentru telegrame şi scrisori, să se plătească tot aceiaşi taxă. Atunci guvernul nos­tru a făcut o lege, prin care s’a autorizat con­siliul de miniştri să ridice taxele la telegrame şi scrisori. Dacă d-voastri puneaţi în aplicare această lege, atunci aveaţi mult mai mult decât astăzi, aveaţi optzeci de milioane şi mai bine, astfel că aveaţi cu ce să plătiţi pe funcţionari şi grevă nu mai era ! (Aplause pe băncile Federaţiei). . . Nu aţi făcut-o însă. Dl General VaLEANU, ministru al comunicaţiilor: Ţin să constat că voiţi să stabiliţi, ca principiu de guvernământ, ca taxele cari se în­casează de la telegrame şi scrisori, să poată să servească la plata lefurilor. Dl General AL. AVERESCU, preşedintele consiliului: Nu pot numi concepţiune de guvernământ aceasta. Dl General G. VALEANU, ministru al comunicaţiilor: Cauza gre­velor, e desfiinţarea sovietelor de la poştă. (Aplause pe băncile majorităţii). Dl DR. N. LUPU: D-lor deputaţi, ca o ilustraţiune perfectă a teoriei mele, sunt vorbete d-lui general Văleanu. (Aplause pe băncile Federaţiei). D-lor, dacă se făcea acest lucru, desigur că nu era să se mai întâmple ceea ce s’a întâmplat. Dar d-voastră ce aţi făcut ? D-lor, trebuie să ştiţi, că funcţionarii de la poştă, sunt cei mai rău plătiţi — o spun aceasta,înaintea d-voastră — sunt plătiţi în medie, cu primă de scumpete cu tot, sunt plătiţi oameni pentru întreţinerea lor şi a familiilor lor, cu 350— 500 lei pe lună maximum. Evident că cu această sumă nu se poată trăi, nu se poate susţine existenţa cu astfel de leafă. Dar dovada cea mai bună a celor spuse de mine este că, d. Trancu- Iaşi care organizează ministerul muncii, nu are pentru funcţionarii d-sale lefuri mai mici de 700 de lei. Dl. General AL. AVERESCU, preşedintele consiliului : De ce nu le-aţi sporit lefurile, când eraţi ministru de interne ? Dl DR. N. LUPU: O să răspunz odată pentru totdeauna la aceste întrebări stereotipe ale d-voastră: noi nu puteam să facem totul în 4 luni de zile, căci de acolo de la guvern ne-aţi alungat d-voastră. (Aplause pe băncile Federaţiei, protestări, sgornot pe’băncile majorităţii). Dar noi v’am dat mijloacele ca să puteţi face faţă la toate nevoile cari s'au ivit şi n'aţi ştiut să le întrebuinţaţi. (Sgornot, întreruperi pe băncile majorităţii). D-le preşedinte te rog potoleşte zelul majorităţii. Dl DR. AVRAM IMBROANE, vice-preşedinte:’ Eu îmi cunosc da­toria, d-le Lupu, nu este nevoie de intervenţiunea d-tale (protestări pe băncile Federaţiei)­O VOCE ’ de pe băncile Federaţiei : Scrie şi la gazetă că nu vă cunoaşteţi datoria. Opinia publică îşi «dă seama de acest lucru (sgom­ot, întreruperi). Dl DR. AVRAM IMBROANE, vice-preşedinte: Aceasta în mare parte este şcoala d-voastră pe care o faceţi în opoziţie. Dl DR. N. LUPU : D-voastră aveţi datoria de ’a mă apăra, nu a mă ataca pe la spate cum faceţi. Atunci dator, va să zică necesităţile lor materiale puteau să fie satisfăcute, prin arma pe care v’am dat'o noi în mână şi pe care nu aţi vrut sau nu aţi ştiut să o mânuiţi. De­or, trec acum mai departe — şi în această privinţă mă adresez şi generalului Cantacuzino, care este un om de inimă, — trebuie să ştiţi că un factor rural primeşte pentru întreţinerea calului şi căruţei sale între 5 şi 15 lei lunar. Dl General G. VALEANU, ministru a! comunicaţiilor : In buget este prevăzut 60 de lei (sgom­ot, întreruperi). Un factor poştal rural are 60 de lei pentru un cal şi 100 de lei pentru 2 cai. Dl DR. N. LUPU: D-le ministru, acesta este poate noul buget. Dar eu sunt obişnuit să mă informez direct dela sursă , de ta nu te informezi dela sursă, căci sistematic refuzi să primeşti să vorbeşti cu muncitorii şi cu funcţionarii (aplause pe băncile Federaţiei). Va să zică, d-lor deputaţi, îi este guvernului atât de uşor de tranşat această chestiune şi pentru care competinţe nu lipseau, chiar în propriul d-voastră partid. In această privinţă pot să vă dau un sfat: lăsaţi mână liberă lui Trancu-Iaşi care nu este un om căzut din cer, dar care are un suflet bun şi el o să rezolve această chestiune. Dar d-voastră în această chestiune aşa de simplă, ce aţi făcut? Aţi scos 12 mii de grevişti, împreună cu famiile lor din casa lor proprie, care a fost plătită cu banii lor, i-aţi scos hoţeşte la 4 dimineaţa când nimeni nu putea să-i apere şi să Ie dea un ajutor. (Sgom­ot, între­ruperi, protestări pe băncile Federaţiei). VOCI pe băncile Federaţiei: Ruşine să vă fie. (Sgornot, întreruperi). ALTA VOCE: Este o crimă ce aţi făcut. (Sgornot, întreruperi). Dl VALEANU, ministrul comunicaţiilor . Să-mi daţi voe să mă explic. Dl DR. N. LUPU: Mai întâi să primeşti pe muncitori, şi să vorbeşti cu ei şi pe urmă să vorbeşti cu mine. (Sgornot, întreruperi, protestări). Dl General VALEANU, ministrul comunicaţiilor : Nu era casa lor aceea, era casa tuturor funcţionarilor. (Sgornot,­ întreruperi, protestări, d. Bălan întrerupe). Dl DR. AVRAM IMBROANE, vice-preşedinte . Vă fac atent, că aţi fost chemat de două ori la ordine. (Sgornot, întreruperi). Dl P. BALAN : Pe majoritate de ce nu­­ chemi la ordine ? (Sgornot, întreruperi). 91 DR. N. LUPU: D-lor deputaţi, dacă ministrul respectiv, la re­sortul respectiv este aici, ţin şi accentuez aceasta că şeful guvernului nu a ştiut să-şi aleagă oamenii. Dacă întrebuinţaţi toate mijloacele pe cari vi le-am­ dat pentru satisfacerea cererei lor, atunci nu mai aveaţi grevă. Dar d-nealor nu puteau să facă aceasta, căci pentru ca să poţi trata cu suferinţa omenească) trebuie să iei parte la dânsa, să ai com­pătimire şî înţelegere pentru această suferinţă. Dl N. IORGA : Foarte bine. (Aplause pe băncile Federaţiei). Dl DR. N. LUPU: Dar d-nealor nu au nici imaginaţîunea atât de bogată ca să-şi închipuie că astăzi sunt 14 mii de familii cari sunt rămase pe drumuri, că sunt copii cari mor de foame, femei cari îşi dau ultimul juvaer şi ultimul inel, chiar inelul de căsătorie, ca să poată să îşi ţie familia mai departe. Dacă şi-ar da seama de acest lucru, dacă s’ar scoborî în sufletul masselor mai adânc, înţelegeţi durerea lor, ceea ce într’o măsură făceam noi, atunci se rezolva’ şi aceasta şi altele cari vor veni. In locul acestui spirit d-nealor tratează’cuvântul este chiar al unui domn general membru al guvernului, tratează pe oameni de rebeli şi cu rebelii, zic ei, nu stau de vorbă ! (Aplause pe băncile opoziţiunei naţionale). Se poate conduce un Stat modern după principiile unei cazărmi, unui batalion? E imposibil, şi atunci rezultatele cari vor fi? Vor fi că d-voastră veţi avea rezultatul paradoxal, d-voastră veniţi la putere pentru a îm­piedica mişcarea socialistă, veţi asvârli în braţele socialiştilor pe acei cari nici nu se gândeau la socialism. (Aplause pe băncile minorităţii). D-lor, la fel la tramwae. Şi eu am tratat cu greviştii la tramwae, şi eu sunt convins că la tramwae în afară de revendicaţiunile materiale, e acolo o stare de spirit, de încăpăţânare, de rea voinţă din partea di­recţiunii generale, un fel de acreală prinsă din aceea că din această in­­stituţiune, la care cointeresarea trebuia să dea nu numai câştigul mate­­rial,­dar şi putinţa de a stăpâni massele muncitoreşti ale oraşului când partidul avea nevoie, a eşit o fortăreaţă socialistă, direcţiunea ne opune un categoric non possum la toate revendicările drepte ale muncitorilor. Şi iată pentru ce zeci de mii de muncitori umblă pe jos de la fabrică la căminele lor pentru refuzul încăpăţânat al direcţiunii, de a nu scoate din serviciu pe doi inşi cari au făcut închisoare corecţionali şi se poartă rău cu personalul şi d­e a primi pe şapte inşi, cari au protestat împo­triva celor doi. (Aplause pe băncile opoziţiunii naţionale). Pentru aceasta v-am invitat, d-le prim-ministru, şi nu ştiu cât a­­veţi mâinile libere şi lipsite de angajamente faţă de liberali, v'am invi­tat ca să veniţi imediat cu un proiect de lege pentru muncipalizarea tramvaelor. (Aplause pe băncile opoziţîunii). Şi dacă nu o veţi face d-voastră, atunci vom veni şî o vom face noi. (Aplause pe băncile opozițîunii). Dl I. PETROVICI: Când? Dl DR. N. LUPU: Astăzi, d-le deputat, care mă întrerupi­ azi ca opoziție, sau mâine la guvern, fiindcă depinde numai de noi să fim la guvern. (Ilaritate). Noi am plecat când am voit și vom veni de îndată ce vom vrea! Dl I. PETROVICI: întrerupe. Dl N. IORGA: D-ta ai un ceasornic special, care ştie când cad gu­vernele? Dl I. PETROVICI: Am fost uimit de declaraţiunea aceasta! Aţi că­zut de bună voie, dacă stă in puterea d-voastră căderea sau venirea la guvern? Dl DR. N. LUPU : Mie îmi pare rău că în chestiunea grevei dela poştă, d-voastră aveaţi şi nu aţi utilizat un auxiliar foarte preţios în persoana simpaticului nostru vice-preşedinte, d. Ioanîţescu, care a fost un slujbaş mic la poştă, 10 ani şi aceasta e onoarea lui, că de acolo de jos, s'a suit până sus. In acel timp, camarazii d-lui Ioaniţescu, au dat dovadă de cel mai frumos devotament când d-sa îşi trecea exa­­menele de licenţă în drept, acei inşi modeşti prigoniţi şi oropsiţi sluj­başi azi prin măsurile d-voastră, îi ţineau locul pentru ca el să-şi facă studiile! D-re Ioaniţescu să te cobori în sufletul de tale, să pui toată căl­dura de care eşti capabil pentru ca să împiedici să mai continue a­­ceastă stare de lucruri din care suferă atâtea mii de inşi. Dl D. R. IOANÎŢESCU : Ai toate informaţiunile în această privinţă, iată e act dl general Ţ­ăteanu, ministru comunicaţiilor, poate să spună de câte ori am intervenit la dos. pentru aplanarea grevei. Nu trebue să acuzaţi şi să faceţi insinuări. Dl DR. N. LUPU: D-lor, aceasta este atitudinea d-voastră faţă cu grupările muncitoreşti şi cu asociaţiunile muncitoreşti, atitudine care nu se explică decât prin lipsa d-voastră de informaţiuni şi de cultura poli­tică. Pentru că de când există în lume grupări de oameni cari au ace­iaşi ocupaţiune, ei s'au asociat între ei ? Sclavi în vechime, breslele in Evul Mediu, la 1789, revoluţiunea franceză şi după doi ani la 1791, a căutat să le disolve şi să menţină numai Statul de o parte şî indivizii de alta. N'a reuşit. Până la­­’830, au funcţionat clandestin pe urmă a funcţionat din nou şi este imposibil să distrugeţi d-voastră ceea ce face parte integrantă din însăşi vieaţa omenirii. (Aplause pe băncile minori­tăţii). D-voastră aveţi un economist de valoare, al cifrai talent cu plă­cere i-am ascultat, dl Angelescu, faceţi apel la dânsul să vi dea alte indicaţiuni şi alte norme în această privinţă, de­oarece această pro­blemă’ este foarte importantă. O VOCE: Vrei să m­ai furi pe toţi! Dl DR. N. LUPU: D-ta ai avea’ceva de învăţat dela mine. Te rog ascultă-mă. Această chestiune în afară că interesează însă­şî vieaţa economică a ţării, ea formează condiţiunea morală a acelora cari muncesc, pen­­truca eu la urmă vă acord’ că veţi învinge pe cei dela Poştă, cu ce su­flet vor veni acei 14.000 de muncitori umiliţi şi ce foloase va trage Sta­tul din aceasta? (Aplause la minoritate). L­a­r această chestiune are o altă latură foarte importantă, latura externă. Nu vreau să fac nici o pro­feţie şi să păzească Dumnezeu şi se întâmple aşa, dar d-voastră ştiţi câ în Anglia puterea deşi nu este de formă în mâna lui Labour Party este de fapt în mâna partidului muncitoresc, a acelui faimos Trade U­­nion, care durează de aproape 20® de ani şi pe care dl General Vă­leanu ar fi în stare să Ie desfiinţeze şi acolo. (Ilaritate). D-lor, la fel în Italia, la fel în Belgia, există o s­olidaritate muncitorească atât de mare astăzi, încât dorinţa claselor capitaliste din apus de a trimete ajutoare în Rusia, s’a văzut înfrântă de voinţa acestor masse. Alt fapt mai ca­racteristic. Aţi văzut deunăzi că la un protest al muncitorilor din Un­garia împotriva teroarei albe Appeleton, pe care îl cunosc, personal, preşedintele Federaţiei engleze, a făcut boicotul Ungariei şi căderea gu­vernului ungar al lui Horty a fost provocată de mişcarea muncitorească din apus. Dacă d-voastră nu vă gândiţi la altceva, gândiţi-vă măcar la umilinţa pe care aţi impune-o ţării şi la propriul d-voastră dezastru, în cazul caderei d-voastră dela putere prin intervenţia muncitorilor din a­­pus. D-lor, trebuie să vă daţi seama de realităţile în mijlocul cărora tră­iţi­ orice părere aţi avea d-voastră asupra noilor doctrine, care tind să guverneze azi lumea, d-voastră sunteţi datori să ţineţi seama de ele. In Norvegia este un guvern socialist, în Suedia este pe jumătate socialist, in Ceho-Slovacia, este pe jumătate socialist. O VOCE: Şi în Austria, şi în Polonia. Dl DR. N. LUPU : Şi în Austria şi în Polonia, d-voastră sunteţi o­­bligaţi să ţineţi seamă de acest lucru, pentru ca noi să fim tari în mij­locul acestor ţări. Şi o altă noţiune pe care noi trebuie şi o schimbăm în prezent pentru că s-au schimbat şi toate raporturile din trecut şi care nu trebuie să o uităm, este faptul că noi suntem un popor latin, care trăim în mijlocul unei lumi slave. Dacă faţă de slavii din trecut, repre­zentaţi prin tendinţe acaparatoare şi pofta ţarismului de a ne absorbi, am putut avea o politică, astăzi faţă de Statele libere ale Ceho-Slova­­ciei şi ale Iugo-Slaviei a celor de la sud şi chiar a celor de la răsărit, noi trebue să avem cu totul altă politică. (Aplauze pe băncile minorităţii). Nu este suficient să ne îmbătăm cu vorbe provocate de noi înşine în presa noastră zilnică, şi să ne acuzăm că suntem bolşevişti, noi suntem datori să examinăm această noţiune, această mişcare cu toată seriozita­tea pe care o comportă, pentru că indiferent de ce politică va face An­glia sau Franţa, cu marele vecin de la răsărit, noi suntem în imediata lor apropiere şi primele repercusiuni asupra noastră se vor resfrânge şi nimeni în lume nu ne va ajuta, dacă nu ne vom ajuta noi înșine. (Va urma) Pagina 3.

Next