Gazeta Transilvaniei, septembrie 1920 (Anul 83, nr. 188-206)
1920-09-26 / nr. 204
ini d 81411 * 204 Hsua&rùl 10 bft&i Dominée! 26 SsptNmv i% ArvriifiAuAiiblA flntereeiatâ ia 1838 de Giorg§ Bariţia Cu tot dispreţul pentru popor aristocraţii şi oligarte 24 de ore n’ar fi fost în stare sâ susţină singuri statul (Istoria Trai G. BARIŢIU Braşov, Piaţa Libertăţii 28 Bucureşti, ss. Voevozi 50 Redacţia Administraţia SSSTfiSSfi?" APARI SEARA IR FLECARI îi ftedactori-Sefr loss €lvp®ţeî W.irtf tintss 83. los Secrataria reia Hfdootvf rssponmbit. ^ \ /v 'Wdsîm Concesiunea anunţurilor şi abonamentelor: Prima Română de publicitate GH. ILIESCU Bucureşti, s. Ionică 0 ABONAMENTUL Trei Ioni S t bp luni Un cm Lei 30 Lei 60 Lei 120 Pentru streinătate abonament îndoit TELEFON: BRAȘOV 2S6 Spre pacea reală Din ultimele întrevederi ale şefilor de guverne din Apus, cât şi din hotărîrile organizaţiilor muncitoreşti, reese un lucru hotărât: că tendinţa generală este «tabrirea raporturilor de pact» de pace durabilă şi fecundă, care să fie garanţia nestrămutată a dezvoltării economice şi politice, a devenire laociaie nestingherita, pentru bineie comun al lu‘Dr°r. Atmosfera colectivă este pentru îndrumar acestor raporturi cât repede pe drumul realităţii^ “politic© şi sociale şi nu verdem întrucât ar fi îndreptăţit? piedicile ce eventual a’ar opune de cei cari folosesc de pe urma situaţiei de azi. Când tendinţa aproape unanimă este pentru stabilirea urgentă a păcei între toate popoarele, aceasta este o dovadă sigură că pacea se apropie şi se apropie cu paşi repezi. Nu putem crede că, faţă de hotărirea manifestată cu tărie de massele muncitoare şi faţă de imperativa nevoie de a se începe cât mai grabnic refacerea şi reorganizarea în toate laturile vieţii sociale, spre cineva care, opanându-se, să nu se gândească la urmările deplorabile ce in chip necesar ar veni. Popoarele obosite vor astăzi pacea şi au dreptul la rigoare s’o impue. Şi pentru cine-şi dă seamă de curentele sociale şi politice actuale, acesta este un fapt de o n--Închipuită importanţă. Părerile şi tendinţele opiniei pactice nu mai sunt cantităţi neglijabile în calculele omului politic, ci sunt indicaţii sigure şi precise care îndrumă spre ceea ce el trebue să facă, iar curentele sociale nu mai sunt socotite ca până acum drept râvnri imponderabile şi deci care pot fi ignorate, ci dimpotrivă, drept orientări lămurite, hotărîte şi clare, de care neapărat trebue să se ţină seamă. Iată de ce când spunem că ne îndreptam fără ezitare spre pacea reală, suntem convinşi că aşa este. Cesaco contribue în largă măsură la grăbirea stabilirii raporturilor de pace generală, sunt necesităţile economice. Lumea a eşit de mult din faza primitivă în care era mulţumită cu ceea ce-i oferea, ca trebuinţe materiale, natura sălbatec de igarcită prin unele locuri, iar prin altele dumnezeele de dornică. Desvoltarea istorică a omenire!, a făcut ca bogăţiile să circule de la un popor la altul, schimbat să devie, în relaţiile internaţionale, un fapi indispensabil şi in acest chip popoarele să seajute reciproc şi să conlucreze pentru propăşirea lor proprie. Războiul a rupt relaţiile economice normale pe care le statornicise vremea cu încetul şi pe nesimţite. Complexitatea raportur lor internaţionale, care era o chestiune vitala pentru orice popor, fiind distrusă, au putea să nu se răsfrângă asupra situaţiei interne a fiecărui popor în parte. Şi dacă au putut indura lipsurile cele mai feroce, le-au îndărăt cu speranţa unor zile mai bune şi mai drepte. Astăzi, însă, când oamenii politici întârzie şi tărâgănesc, ezitând, reluarea raporturilor internaţionale prin stabilirea unei păci reale şi durabile, opinia publică sau hotărit, ea vrea pacea fecundă şi trainică, pentru a înlătura privaţiunile ce în chip fatal decurg din situaţia actuală. Tendinţa generală aşadar va triumfa şi pacea nu va mai fi in curând numai o iluzie, ci o realitate trăită. Desvoltarea popoarelor deprinse cu compliciţile economice, stingherită azi, îşi va lua cursul normal. Şi în chip necesar duşmăniile vor înceta în urma intensificării raporturilor internaţionale, făcând posibilă o conlucrare între toate popoarele pentru binele lor comun. Această vreme nu mai e departe, căci forţele sociale lucrează cu eficacitate pentru grăbirea ei. Şi pentru toţi va fi un bine. Aşa le apune d-l Lupu generalului Averescu şi d-lui I. C Brătianu, cari şi-au trimis telegrame cu prilejul serbărilor dela Gurbăneşti, când s’au împroprietărit finii d-lui preşedinte al consiliului. Bine le zice cumetri, iu dublul înţeles: rude de politică veche şi rea pentru popor şi şireţi (cumetri) politici cari vor să arunce praf în ochii ţăranilor. D-l I. C. Brătianu a înscris în Constituţie — aşa zice „Îndreptarea — împroprietărirea. Auziţi de ce i-a trimis telegrama generalul. De fapt era semnalul aplicirei, după învoiala de mai înainte, a reformei agrare, desuficientă şi nefolositoare pentru ţărani, alcătuită anume aşa de partidul liberal. Generalul Averescu, ca să vină la putere, a făgăduit liberalilor, boeri cu mari moşii, că reforma lor va fi aplicată şi nu alta. Acum şi-au început opera — şi generalul a felicitat pe autorul reformei atât de puţin folositoare ţăranilor. Liberalii pot fi fericiţi mai ales ca generalul n’a vorbit incâ de preţul pământului ce-l capătă ţăranii lăsând ca să se fixeze mai pe urmă, cum or vrea boerii. De preţ ar fi vrut să ştie şi cel dela Grrbăneşti şi s’ar fi lipsit, bucuros, da serbările scandslosse la cinstea loaniţeştilor şi altor oşti din partidul poporului. Telegrama d-lui Averescu mai are insă un tâlc. Drul Lupu o spune în Ţara Nouă : „Cei doui cumetri ce şi-au zis? Avem unul poporul, altul influinţa necesară sus. Cu aceste arme la îndemână, împrumutate reciproc, guvernăm ţara ca în trecut şi nu ne pasă de vot universal, de redeşteptarea poporului şi altele de-alde aceste. Târgul a fost încheiat: generalul a renunţat la răspunderi (promisese că va răfui rău guvernările liberale N. R.), s’a obligat a aplica legea agrară liberală, în schimbul puterei. Acum când prin incapacitate şi Incorectitudini s’a înecat, el întinde mâna către tovarăşul tău, îi trece puterea, e scăpat şi el de răspunderile lui şi aşa mai departe*. Încă odată corb la corb nu*şi scoate ochii. Toate fanfaronadele generalului că va stârpi pe liberali, că-i va băga în pușcării, că va antrona cinstea — s’au evaporat, fiindcă și el cu altul n’au făcut decât ceeace au făcut liberalii. Şi când e vorba de răspunderi — fiindcă de ele nu scapă nici averescanii, le trebuia o supapă de salvare. Guvernul să-l ia liberalii, pe cari generalul i-a iertat, ca la rindul lor să ierte pe generalul ! Socoteală infamă, pe spinarea ţârei ! Şi drul Lupu o spune iarăşi îadar« Nouă, că nici poporul, nici celălalt factor nu pot fi în mâna acestor oameni fiindcă : „ultimele alegeri i-au dovedit-o (generalului) chiar în Ilfov, unde vrea să arunce ţărână în ochii ţăranilor că nu are la mână factorul popor, „Oir celălalt factor, de care, cu insolenţă, uzează şi abuzează d-nul Brătianu, nu poate fi un instrument nici în mâna d-sale nici în a generalului. El trebue să-şi acorde hotărîrile, după ritmul tumultuos indicat de viaţa masselor ţărăneşti şi muncitoreşti*. Ţara, poporul dela sate şi muncitorii ca şi oricare intelectual care iubeşte pământul şi poporul nostru — nu vrea nici pe d-l Brătianu, nici pe d 1 general Cumetria dar le-o va strica — şi pentru totdeauna. Peste două săptămâni se va numi comisiunea pentru verificarea coroanelor ce au fost prezentat la schimb și considerate ca dubioase. La acest interval ministerul de finanțe va rezolvi cererile prin cari se fac noul declarări de coroane a acelora cari vor putea dovedi că au fost în imposibilitate de a le declară la timp. Viitorul guvern. „Cei doi cumetri**.. — la delegarea d-Ior Averescu — I. C. Brătianui. — Pentru consolidarea finanţelor ţării — Scrisoare deschisă către d-l Take Ionescu ministru al finanţelor. — — Sfârşit. — Să se facă cadastrul tuturor averilor, de orice soiul ori unde s ar găsi ele, pentru toţi locuitorii ţârei româneşti. Acest cadastru să se alcătuiască pe baza declaraţiunilor, ce ar face fiecare, pentru una şi aceeaşi zi în toată ţara, pe răspundere personală, acoperită de sancţiunea ca „averea nedeclarată să fie confiscată in folosul Statului şi denunţătorii doveditori să primească o primă de 40 Vo din valorile confiscate. Acest cadastru trebue făcut deodată şi pentru aceeaşi zi în care să se facă şi preschimbarea numărultui ai. Sistemul practicării ar fi: Ca fiecare ştiutor de carte, pe lângă declaraţia sa personalei să mai acrie şi pe a celor 10-12 laalfabeţi ce i s-ar desemna pe baza unui tablou da mai înainte şi în prealabil întocmit, cu răspundere solidară pentru scriitor ca şi pentru declarant. Dria această corvadă să nu se poată sustrage nici un ştiutor de carte. Acest cadastru va servi de bază pentru aşezarea unui sistem de impozit, proporţional şi progresiv, asupra surplusului de valută realizat în urma războiului şi in raport cu posibilitatea de obţinere a unui fond de circa 50 miliarde recunoscut necesar, spre a se întrebuinţa: s) La plata despăgubirilor cuvenite sinistraţilor de război, care, foarte probabil, rămâne să fie suportate de noi, căci, cei din afară nu par a fi grăbiţi să ne recunoască, necum, săne şi trimeată o cotă parte cuvenită pentru pagubele reclamate şi suferite din cauza războiului. b) La susţinerea Invalizilor, văduvelor şi orfanilor de războia. c) La acordarea unei prime de 25o/0 asupra valorei clădirilor, ce ar fi a se face în aceste timpuri anormale. Această primă este necesară pentru acoperirea unei părţi din paguba ce, fatal, vor avea a suferi actualii clăditori pentru momentul normalizărei deftinireî construcţiunilor şi când clăditorii de ln hotel aceiaaşi războia-păgubitor pentru unii — vor rămânea, cu cea mai mare parte din plusul-valuta realizată, fără muncă, pentru clădirile lor. Fără acordarea acestei prime nu se întrevede posibilitatea începerea unei acţiuni constructive. Toţi aşteaptă fără să ştie ce va veni... dar aşteaptă şi nu lucrează! d) Va servi la plata dobânzilor cuvenite împrumutului forţă, realizat ca mai sus; şi e. Va mai servi la plata lucrărilor de irigare, drenare, canalizare a râurilor şi utilizare a căderilor de apă, realizându se, cu această ocazie, şi un surplus de suprafaţă cultivabilă. Făcându-se cadastrul şi preschimbarea întregului numerariu — procedându-se ca mai sus — se va putea efectul, mai sigur, şi controlul averilor de război realizate de slujbaşii necinstiţi, care, nu se vor mai putea sustrage de la control, ca acum, când se tinda la preschimbarea numerariului în trei serii (intâi coroanele, apoi rublele şi mai apoi leii Banca Generală) care pare anume organizată, pentru slujbaşii îmbogăţiţii necinstit în timpul războiului să’fi poată îndosi numerariul (care n’are ochi nici gură) şi cu această ocazie să mai poată face şi speculaţii cu coroane, ruble şi lei Banca Generală. Făcându-se cadastru şi preschimbarea, deodată a întregului numerariu, se va putea face selecţiunea slujbaşilor cinstiţi şi necinstiţi, care, vor putea fi recompensaţi după merit. Propunerile, ce fac mai sus, sunt convins d-le Ministru, te veţi găsi şi d voastră, că sunt mai proprii pentru satisfacerea nevoilor reale ale ţarei... Şi... dacă ele sosesc — poate — cam târziu, îmi permit amintirea. „Urare humanum est — perseverare diabolicum. Sânt sigur, d-le Ministru, se vor găsi mulţi, care, să tune şi să fulgere în contra propunerilor, ce fac. Dar... sânt tot aşa de sigur că : Sunt şi mai mulţi aceia care se topesc, aşteptând realizarea lor ! Da aceea, de Ministru, un moment de curagiu şi păşiţi pe caisa firească şi dreaptă, ce vă indic ,ea duce sigur la întronarea unei vieţi româneşti, care să ne facă cinste ! Ţara vă va fi recunoscătoare ! Aceasta nu e puţin !... Ca toată consideraţia la I. F. Gheorghiu din Comăneşti, jud. Bacău, F. S. — Această scrisoare vă parvine pe calea publicităţei, pentru ca toată ţara să ştie, că — în termen util — vi s’a atras atenţia asupra unei serii de măsuri, ce se impun, a se lua — satisfăcând interesele generale cinstite pentru îmbunătăţirea întregei stări economice — chiar, fără realizarea marelui împrumut extern, care va înlesni — numai — d-lui bancher Arigold Blank lichidarea compturiior, ce are în străinătate , iar ţara românească îşi va pierde avutul naţional, căile ferate şi petrolul, care va trece in mâna străinilor ipotecari (ca nevoaează ca pe mitorii scumptatori al moştenirilor în perspectivă) Prea mare ar fi părtat... dacă, ceea ce streinii nu te-au putut lua ca forţa brutală... ar reuşi să ne smulgă prin michaavelismul unor coade de laportavocali înstrăinaţi... Nădăjduisc ca de data aceasta — Domnule Ministru, veţi conveni să aplicaţi, în totul, propunerile ce fac în interesul general şi că nu veţi mai face, numai, aplicări parţiale — ce înlesnesc obţinerea rezultatelor contrari celor preconizate prin totalitatea propunerilor — după cum aţi procedat la aplicarea propunerilor ce am făcut prin scrisoarea mea dela 15 iunie 1920 (adresată, la termea ulti, dlui prim-ministru geceal Averescu, pe atunci, ad-interim şi 1* Finanţe — despre care desigur ofi luat cunoştinţă) neaplicând impozitul de război şi împrumutu! forţat (pentru care mai puteţi zice — şi aţi fi îndreptăţit — ca: impozitul de război se mai poate realiza din reţinerea de 400/o,răfflândnd ca împrumutul forţat sâ se realizeze cu ocazia preschimbărei întregului numerariu circulatoriu) aţi splicat, numai, propunerea, ce am susţinut, documentat, pentru ca fiecare două coroane să fie plătite cu un leu... (numai aceasta va conveni??...) Aplicând numai aceasta, singură propunere — în loc de consolidare — aţi realizat o şi mai intensă zdruncinare a finanţelor ţarei. Aplicând întreaga serie de propuneri, ce fac prin prezenta scrisoare (şi este, tocmai, timpul pentru aceasta) — se va obţine ridicarea valutei noastre faţă de toţi, aceia, care ar avea nevoe de cerealele sau produsele muncii noastre. Iată de ce nu trebue să văî mai ngăduiţi crâmpee de măsuri... Ia - ne... dacă cangrena va căta să se întindă şi dacă încercările de extirpaţie n-ar fi suficiente, atunci, neapărat, va trebui să seacă operaţia amputărei — îa timp util — oricât de dureroasă ar fi operaţia !... Altfel... tot organismul va fi pierduţiţara întreagă aşteaptă să vadă intronată Ordinea, Cinstea şi Legalitatea — ce i-a fost promisă.. Ing V. I. Gheorghiu. Prin ataşarea secretariatelor generale din Transilvania pe lângă ministerele respective din Bucureşti, în Cluj nu vor mai rămâne, pentru controlul administraţiei ardelene, decât inspectoratul administrativ pentru Transilvania. înalţii oaspeţi Trei învăţaţi de la Universitatea din Edinburg (Anglia) sunt oaspeţii Braşovului. Trei reprezentanţi superiori ai bisericei reformate — între cari secretarul general al comunităţii reformate din întreaga lume. Vizita lor, după cum ne spunea o notiţă de ziar, este să studieze şi raporturile ro.. ro-maghiare Sub forma aceasta enunţată, nu credem că corespunde tocmai adevărului, fiindcă scopul vizitei, suntem informaţi, că este numai studiul situaţiei bisericei reformate ungare din Ardeal. Nu poate avea, credem, un scop politic, vizita celor trei feţe mari bisericeşti şi punându-ne pe acest punct de vedere ne place a vedea în cele trei persoane distinsa din Anglia, garanţia imparţialităţei şi obiectivităţei. Dacă ar fi fost că se aşeze vizita aceasta în rândul unor acţiuni politice, desigur că n’ar fi putut privi cu aceiaşi linişte cercetările ce fac cele trei personalităţi engleze. Nu vrem să credem că nu se vor despărţi chestiunea religioasă de chisduaea politică maghiară. Libertăţile cultului sunt asigurate în România Mare ca şi în evenii Civilizate vechi State europene. Biericele maghiare se bucură de cea mai largă şi deplină desvoltare, atât cât nu încearcă să întroducă şi să propage agitaţiuni politice în ele. Şi nu poate fi mai prejudicios pentru un cult oarecare, decât acest amestec. Prin bserică înţelegem sâ se păstreze caracterul naţional, dar nu putem admite să fie întrebuinţată bserica de la Edinburg şi toate instituţile culturali legate de el, pentru o scţiune de subminare a Statului român. Pină aci dar libertatea. Statul român este dator să-şi asigure apărarea şi din partea aceasta atunci când constă din nefericire, că în biserica şi şcolile maghiare legste ,de ea se face multă agitaţia politică împotriva In). Învăţaţii profesor! de la Biribeg, în obiectivitatea cor,vinerilor ior, vor fi constatat acestea şi desigur vor fi sfătuit la o ia frânare a patimeioe politice dii duse pe treptele altarului, şi - dă, aprind agitaţii subversive ,iaţi-vă pe inconştienţi la crime de Stat, cari vor fi totdeauna greu pedepsite. Salutăm, în acest înţeles, pe reprezentanţii englei al bisericei reformate şi ai univ itii din Edinburg — carsar...'tî! ?i iubirea ce-o păstră a marei vostre prietine Anglia, a cârei deosebită atenţiune pentru viaţa romanilor sub stăpânirea maghiară s’a dovedit pria strălucitelespanii a:a lui Stead ş' Scotua Viitoria in vremea din urmă pro cordiala şi nobila prietenie a du Loyd George, arătată fostumi rentant al țării ia conferise păcii, di Vaida-Voevid. Legăturile st, Sana și cordiala între România sî . A agi*..., ne permit s& sperăm într’o tot • ' apropiată cunoaștere a poporului nostru da către poporul t.glez — așa fel ca intrigeri, de ori unda vor veni, să ca pmtă tur nu la nici o clipă arnica.fi iw.. țînniro» noastre. Congresul naţional Ultimul congres sudenţic (al studenţilor din vechiul regat) ţinut în 1916 la Galaţi, primise propunerea d-lui Tsfrali, profsor universitar de la Iaşi, de a ţinea viitorul congres la Cluj. Primise şi aplaudase cu frenezie această propunere şi de atunci înainte acea studenţime nu încetă un moment de a lupta pentru înfăptuirea ei, prin ţinerea de întruniri în timpul dinaintea declarării războiului, prin participare cât mai intensă la răsboiul naţional — după ce bătu ceasul. Câţi studenţi nu căzură trecât Carpaţii sau rezistând invaziei germanilor cugetând in clipa din urmă că sacrificarea Ior va însemna înfăptuirea idealului de veacuri, că înfăptuirea acestui ideal va permite studenţilor din toate unghiurile româneşti să lucreze pentru mai buna organizare a societăţile Ior. Visul ideal al celor ce hotărâseră actualul congres la Cluj s’a isbândit Mulţi însă, ce mai mulţi poate din cei ce anunţaseră această îndăzneaţă hotărîre, nu şi-au putut vedea visul cu ochi: ei zac astăzi în cimitirele regiunilor ce-au scris noua istorie a Ţarii româneşti: Oituzul, Mirăştii şi Mărăştii, Tisa... Şi-a fost desgur un act de adâncă pietate faţă de aceşti sfinţi profeţi ai idealului nostru naţional, când în amintirea lor s’a pus la Cluj baza „fondului studenţilor eroi”, fond menit să premieze cele mai bune lucrări studenţeşti. Dacă congresul studenţesc nu a corespus aşteptărilor în ceea ce priveşte luarea deciziunilor definitive în anumite chestiuni ardente pentru studenţime, el are meritul de a fi putut aduna în fosta metropolă a Ungurilor, studenţi din toate colţurile României Mari şi a ţinuturilor locuite de români, începând cu Macedonia şi terminând cu Transnistriana. Această întâlnire a firilor tinere şi impulsive a studenţilor noştri, are o deosebită însemnătate pentru desăvârşirea unirii sufleteşti a celor cai fac parte din România-Mare şi a acelor cari n’au dorinţă mai arzătoare decât a face parte din această Românie. Congresul a trebuit să dureze patru zile (inclusiv festivitatea deschiderii) pentru că,în primele zile se părea că n’ar prezenta o omogenitate de vederi. Chestiuni de primă importanţă aşteptau rezolviri. Astfel una din ele era aderarea „Uiunii generale a asociaţilor studenţeşti din România* la Uniunea internaţionalâ a tuturor studenţilor* aliaţi şi neutrii. S’au arătat relaţiile ne sute cu aceasă Uniune în care locul de vca-preşedinte are ci stea să-l ocupe un român (Dr. Marius Georgescu), însemnă atea şi favor rile es decum din aceste relaţii pentru româna cari studază la Paris şi în streinătate. S’a mai hotărît trimiterea unui delegat la congresmnternaţional studenţesc din acest an în persoana studentului Riy, raportorul acestei chestiuni. Cea mai importantă chstine lesă, mult desbătută şi iît sir grat,cele societăţi studenţeşti şi care trebuia să primească acum o rezoluție definitivă, era aceea a primirii oremilor în organizaţiune, noade studenţeşti. O chestiune aşa zicând vitală pentru raporturile noastre cu „Uaianea internaţională a studeţilor*,căci aproape nimeni nu-şi putea închipui că studenţimea română îi poate prezenta studenpmii stene cu un regulament şi stătut şovinist, care să eseadă din „Uniune" tot ceea ce nu este român. Discuţiile pe această temă au durat aproape două zile, şi au fost extrem de animate Încetul cu încetul cei ce gândeau la un fel se grupaseră într’un fel de „dreaptă extremie, pentru ca constituiţi în bloc să şi poată apăra mai bine vedrile lor. Era blocul bucovinşii lor şi a unei părţi din ieşeni, hotăiţi să părăsească congresul dacă studenţii streini şi mai ales cei evrei vor fi primii în centrele studenţeşti. Majoritatea congres ştilor fusese la început pentru primirea streiilor, ideea susţinută de timpul congresului, deci de reprezentanţi oficiali ai centrelor. In urma discuţiilor însă moţiunea bucovinenilor câştgă tot mai mulţi aderenţi , scurile devin din ce în ce mai vii. Voturi enuiate, suspendări de şedinţă. In fine se ajunge la primirea următoarei moţiuni : a) Fac parte din Societăţile studenţeşti, studenţii de naţionalitate română, conform cu statutul centrelor studenţeşti din Iaşi şi Bucureşti, redactat la 1901. AfSgpUcctmu&rcps pag. 4 Frământări și probleme studențesc de la Cluj