Gazeta Transilvaniei, septembrie 1920 (Anul 83, nr. 188-206)

1920-09-26 / nr. 204

ini d 81411 * 204 Hsua&rùl 10 bft&i Dominée! 26 SsptNmv i% ArvriifiA­uAiiblA flntereeiatâ ia 1838 de Giorg§ Bariţia Cu tot dispreţul pentru popor aristocraţii şi oligarte 24 de ore n’ar fi fost în stare sâ susţină singuri statul (Istoria Trai­­ G. BARIŢIU Braşov, Piaţa Libertăţii 28 Bucureşti, ss. Voevozi 50 Redacţia Administraţia­­ SSSTfiSSfi?" APARI SEARA IR FLECARI îi ftedactori-Sefr loss €lvp®ţeî W.irtf tintss 83. los Secratar­ia reia Hfdootvf rssponmbit. ^ \ /v 'Wdsîm Concesiunea anunţurilor şi abonamentelor: Prima Română de publicitate GH. ILIESCU Bucureşti, s. Ionică 0 ABONAMENTUL Trei Ioni S­ t bp luni Un cm Lei 30 Lei 60 Lei 120 Pentru streinătate abonament îndoit TELEFON: BRAȘOV 2S6 Spre pacea reală Din ultimele întrevederi ale şe­filor de guverne din Apus, cât şi din hotărîrile organizaţiilor mun­citoreşti, reese un lucru hotărât: că tendinţa generală este «tabrirea raporturilor de pact» de pace du­rabilă şi fecundă, care să fie ga­ranţia nestrămutată a dezvoltării economice şi politice, a devenire l­aociaie nestingherita, pentru bineie comun al lu‘Dr°r. Atmosfera colec­tivă este pentru îndruma­r aces­tor raporturi cât repede pe drumul realităţii^ “politic© şi so­ciale şi nu verdem întrucât ar fi îndreptăţit? piedicile ce eventual a’ar opune de cei cari folosesc de pe urma situaţiei de azi. Când ten­dinţa aproape unanimă este pen­tru stabilirea urgentă a păcei între toate popoarele, aceasta este o do­vadă sigură că pacea se apropie şi se apropie cu paşi repezi. Nu putem crede că, faţă de ho­­tărirea manifestată cu tărie de massele muncitoare şi faţă de im­perativa nevoie de a se începe cât mai grabnic refacerea şi reorgani­zarea în toate laturile vieţii so­ciale, spre cineva care, opanân­­du-se, să nu se gândească la ur­mările deplorabile ce in chip ne­cesar ar veni. Popoarele obosite vor astăzi pacea şi au dreptul la rigoare s’o impue. Şi pentru cine-şi dă seamă de curentele sociale şi politice actuale, acesta este un fapt de o n--Închipuită importanţă. Părerile şi tendinţele opiniei pa­­ctice nu mai sunt cantităţi negli­jabile în calculele omului politic, ci sunt indicaţii sigure şi precise care­­ îndrumă spre ceea­ ce el trebue să facă, iar curentele so­ciale nu mai sunt socotite ca până acum drept râvnri imponderabile şi deci care pot fi ignorate, ci dimpotrivă, drept orientări lămurite, hotărîte şi clare, de care neapărat trebue să se ţină seamă. Iată de ce când spunem că ne îndreptam fără ezitare spre pacea reală, suntem convinşi că aşa este. Cesaco contribue în largă măsură la grăbirea stabilirii raporturilor de pace generală, sunt necesităţile eco­nomice. Lumea a eşit de mult din faza primitivă în care era mulţu­mită cu ceea ce-i oferea, ca tre­­buinţe­ materiale, natura sălbatec de igarcită prin unele locuri, iar prin altele dumnezeele de dornică. Desvoltarea istorică a omenire!, a făcut ca bogăţiile să circule de la un popor la altul, schimbat să de­vie, în relaţiile internaţionale, un fapi indispensabil şi in acest chip popoarele să se­­ajute reciproc şi să conlucreze pentru propăşirea lor proprie. Războiul a rupt rela­ţiile economice normale pe care le statornicise vremea cu încetul şi pe nesimţite. Complexitatea rapor­­tur lor internaţionale, care era o chestiune vitala pentru orice popor, fiind distrusă, au putea să nu se răsfrângă asupra situaţiei interne a fiecărui popor în parte. Şi dacă au putut indura lipsurile cele mai feroce, le-au îndărăt cu speranţa unor zile mai bune şi mai drepte. Astăzi, însă, când oamenii politici întârzie şi tărâgănesc, ezitând, re­luarea raporturilor internaţionale prin stabilirea unei păci reale şi durabile, opinia publică sau hotărit, ea vrea pacea fecundă şi trainică, pentru a înlătura privaţiunile ce în chip fatal decurg din situaţia ac­tuală. Tendinţa generală aşadar va triumfa şi pacea nu va mai fi in curând numai o iluzie, ci o reali­tate trăită. Desvoltarea popoarelor deprinse cu complici­ţ­ile econo­mice, stingherită azi,­­ îşi va lua cursul normal. Şi în chip necesar duşmăniile vor înceta în urma in­tensificării raporturilor internaţio­nale, făcând posibilă o conlucrare între toate popoarele pentru binele lor comun. Această vreme nu mai e departe, căci forţele sociale lucrează cu eficacitate pentru grăbirea ei. Şi pentru toţi va fi un bine. Aşa le apune d-l Lupu genera­lului Averescu şi d-lui I. C Bră­­tianu, cari şi-au trimis telegrame cu prilejul serbărilor dela Gurbă­­neşti, când s’au împroprietărit finii d-lui preşedinte al consiliului. Bine le zice cumetri, iu dublul înţeles: rude de politică veche şi rea pentru popor şi şireţi (cume­­tri) politici cari vor să arunce praf în ochii ţăranilor. D-l I. C. Brătianu a înscris în Constituţie — aşa zice „Îndrepta­rea — împroprietărirea. Auziţi de ce i-a trimis telegrama generalul. De fapt era semnalul aplicirei, după învoiala de mai înainte, a reformei agrare, desuficientă şi ne­folositoare pentru ţărani, alcătuită anume aşa de partidul liberal. Ge­neralul Averescu, ca să vină la putere, a făgăduit liberalilor, boeri cu mari moşii, că reforma lor va fi aplicată şi nu alta. Acum şi-au început opera —­ şi generalul a felicitat pe autorul re­formei atât de puţin folositoare ţăranilor. Liberalii pot fi fericiţi mai ales ca generalul n’a vorbit incâ de preţul pământului ce-l ca­pătă ţăranii lăsând ca să se fixeze mai pe urmă, cum or vrea boerii. De preţ ar fi vrut să ştie şi cel dela Grrbăneşti şi s’ar fi lipsit, bucuros, da serbările scandslosse la cinstea loaniţeştilor şi altor oşti din partidul poporului. Telegrama d-lui Averescu mai are insă un tâlc. Drul Lupu o spune în Ţ­ara Nouă : „Cei doui cumetri ce şi-au zis? Avem unul poporul, altul influinţa necesară sus. Cu aceste arme la îndemână, împrumutate reciproc, guvernăm ţara ca în trecut şi nu ne pasă de vot universal, de redeşteptarea po­porului şi altele de-al­de aceste. Târgul a fost încheiat: generalul a renunţat la răspunderi (promisese că va răfui rău guvernările libe­rale N. R.), s’a obligat a aplica le­gea agrară liberală, în schimbul puterei. Acum când prin incapaci­tate şi Incorectitudini s’a înecat, el întinde mâna către tovarăşul tău, îi trece puterea, e scăpat şi el de răspunderile lui şi aşa mai departe*. Încă odată corb la corb nu*şi scoate ochii. Toate fanfaronadele generalului că va stârpi pe libe­rali, că-i va băga în pușcării, că va antrona cinstea — s’au evapo­rat, fiindcă și el cu al­tul n’au fă­cut decât ceeace au făcut liberalii. Şi când e vorba de răspunderi — fiindcă de ele nu scapă nici ave­­rescanii, le trebuia o supapă de salvare. Guvernul să-l ia liberalii, pe cari generalul i-a iertat, ca la rindul lor să ierte pe generalul ! Socoteală infamă, pe spinarea ţârei ! Şi drul Lupu o spune iarăşi îa­dar« Nouă, că nici poporul, nici celălalt factor nu pot fi în mâna acestor oameni fiindcă : „ulti­mele alegeri i-au dovedit-o (gene­ralului) chiar în Ilfov, unde vrea să arunce ţărână în ochii ţăranilor că nu are la mână factorul popor, „Oir celălalt factor, de care, cu in­solenţă, uzează şi abuzează d-nul Brătianu, nu poate fi un instrument nici în mâna d-sale nici în a ge­neralului. El trebue să-şi acorde hotărîrile, după ritmul tumultuos indicat de viaţa masselor ţărăneşti şi muncitoreşti*. Ţara, poporul dela sate şi mun­citorii ca şi oricare intelectual care iubeşte pământul şi poporul nostru — nu vrea nici pe d-l Brătianu, nici pe d 1 general­­ Cumetria dar le-o va strica — şi pentru totdeauna. Peste două săptămâni se va numi comisiunea pentru verificarea co­roanelor ce au fost prezentat la schimb și considerate ca dubioase. La acest interval ministerul de fi­nanțe va rezolvi cererile prin cari se fac noul declarări de coroane a acelora cari vor putea dovedi că au fost în imposibilitate de a le declară la timp. Viitorul guvern. „Cei doi cumetri**.. — la delegarea d-Ior Averescu — I. C. Brătianui. — Pentru consolidarea finanţelor ţării — Scrisoare deschisă către d-l Take Ionescu minis­tru al finanţelor. — — Sfârşit. — Să se facă cadastrul tuturor a­verilor, de­ ori­ce soiu­­l ori unde s ar găsi ele, pentru toţi locuitorii ţârei româneşti. Acest cadastru să se alcătuiască pe baza declaraţiunilor, ce ar face fiecare, pentru una şi aceeaşi zi în toată ţara, pe răspundere per­sonală, acoperită de sancţiunea ca „averea nedeclarată să fie con­fiscată in folosul Statului şi de­nunţătorii­ doveditori să primeas­că o primă de 40 Vo din valorile confiscate. Acest cadastru trebue făcut de­odată şi pentru aceeaşi zi în care să se facă şi preschimbarea nu­măr­ult­ui ai. Sistemul practicării ar fi: Ca fiecare ştiutor de carte, pe lângă declaraţia sa personalei să mai acrie şi pe a celor 10-12 laalfabeţi ce i s-ar desemna pe baza unui tablou da mai înainte şi în prealabil întocmit, cu răspun­dere solidară pentru scriitor ca şi pentru declarant. Dria această cor­­vadă să nu se poată sustrage nici un ştiutor de carte. Acest cadastru va servi de bază pentru aşezarea unui sistem de impozit, proporţio­nal şi progresiv, asupra surplusu­lui de valută realizat în urma răz­boiului şi in raport cu posibilitatea de obţinere a unui fond de circa 50 miliarde recunoscut necesar, spre a se întrebuinţa: s) La plata despăgubirilor cuve­nite sinistraţilor de război, care, foarte probabil, rămâne să fie su­portate de noi, căci, cei din afară nu par a fi grăbiţi să ne recunoas­că, necum, să­­ne şi trimeată o cotă parte cuvenită pentru pagu­­bele reclamate şi suferite din cau­za războiului. b) La susţinerea Invalizilor, vă­duvelor şi orfanilor de războia. c) La acordarea unei prime de 25o/0 asupra valorei clădirilor, ce ar fi a se face în aceste timpuri anormale. Această primă este ne­cesară pentru acoperirea unei părţi din paguba ce, fatal, vor avea a suferi actualii clăditori pentru mo­mentul normalizărei d­eftinireî construcţiunilor şi când clăditorii de ln hotel aceia­aşi războia-pă­gubitor pentru unii — vor rămâ­nea, cu cea mai mare parte din plusul-valuta realizată, fără muncă, pentru clădirile lor. Fără acordarea acestei prime nu se întrevede po­sibilitatea începerea unei acţiuni constructive. Toţi aşteaptă fără să ştie ce va veni... dar aşteaptă şi nu lucrează! d) Va servi la plata dobânzilor cuvenite împrumutului forţ­ă, reali­zat ca mai sus; şi e. Va mai servi la plata lucră­rilor de irigare, drenare, canaliza­re a râurilor şi utilizare a căderilor de apă, realizându se, cu această ocazie, şi un surplus de supra­faţă cultivabilă. Făcându-se cadastrul şi pres­chimbarea întregului numerariu — procedându-se ca mai sus — se va putea efectul, mai sigur, şi controlul averilor de război reali­zate de slujbaşii necinstiţi, care, nu se vor mai putea sustrage de la control, ca acum, când se tinda la preschimbarea numerariului în trei serii (intâi coroanele, apoi rublele şi mai apoi leii Banca Ge­nerală) care pare anume organi­zată, pentru slujbaşii îmbogăţiţii necinstit în timpul războiului să’fi poată îndosi numerariul (care n’are ochi nici gură) şi cu această oca­zie să mai poată face şi speculaţii cu coroane, ruble şi lei Banca Generală. Făcându-se cadastru şi pres­chimbarea, deodată a întregului numerariu, se va putea face se­­lecţiunea slujbaşilor cinstiţi şi ne­­cinstiţi, care, vor putea fi recom­­p­ens­aţi după merit. Propunerile, ce fac mai sus, sunt convins d-le Ministru, te veţi găsi şi d voastră, că sunt mai proprii pentru satisfacerea nevoilor reale ale ţarei... Şi... dacă ele sosesc — poate — cam târziu, îmi permit amintirea. „Urare humanum est — perse­verare diabolicum. Sânt sigur, d-le Ministru, se vor găsi mulţi, care, să tune şi să ful­gere în contra propunerilor, ce fac. Dar... sânt tot aşa de sigur că : Sunt şi mai mulţi aceia care se topesc, aşteptând realizarea lor ! Da aceea, d­­e Ministru, un mo­ment de curagiu şi păşiţi pe caisa firească şi dreaptă, ce vă indic ,­ea duce sigur la întronarea unei vieţi româneşti, care să ne facă cinste ! Ţara vă va fi recunoscă­toare ! Aceasta nu e puţin !... Ca toată consideraţia la I. F. Gheorghiu din Comăneşti, jud. Bacău,­­ F. S. — Această scrisoare vă parvine pe calea publicităţei, pen­tru ca toată ţara să ştie, că — în termen util — vi s’a atras atenţia asupra unei serii de măsuri, ce se impun, a se lua — satisfăcând interesele generale cinstite pen­tru îmbunătăţirea întregei stări economice — chiar, fără realiza­rea marelui împrumut extern, care va înlesni — numai — d-lui ban­cher Arigold Blank lichidarea com­p­­turiior, ce are în străinătate , iar ţara românească îşi va pierde avu­tul naţional, căile ferate şi petrolul, care va trece in mâna străinilor ipotecari (ca nevoaează ca pe mi­­t­orii scumptatori al moştenirilor în perspectivă) Prea mare ar fi pă­rtat... dacă, ceea ce streinii nu t­e-au putut lua ca forţa brutală... ar reuşi să ne smulgă prin michaavelismul unor coade de la­portavocali înstrăinaţi... Nădăjduisc ca­­ de data aceas­ta — Domnule Ministru, veţi con­veni să aplicaţi, în totul, propune­rile ce fac în interesul general şi că nu veţi mai face, numai, apli­cări parţiale — ce înlesnesc obţi­nerea rezultatelor contrari celor preconizate prin totalitatea propu­nerilor — după cum aţi procedat la aplicarea propunerilor ce am făcut prin scrisoarea mea dela 15 iunie 1920 (adresată, la ter­mea ulti, d­lui prim-ministru gece­al Ave­rescu, pe atunci, ad-interim şi 1* Finanţe — despre care desigur ofi luat cunoştinţă) neaplicând impo­zitul de răz­boi şi împrumutu! for­ţat (pentru care mai puteţi zice — şi aţi fi îndreptăţit — ca: impo­zitul de război­ se mai poate rea­liza din reţinerea de 400­/o,r­ăfflândnd ca împrumutul forţat sâ se reali­zeze cu ocazia preschimbărei în­tregului numerariu circulatoriu) aţi splicat, numai, propunerea, ce am susţinut, documentat, pentru ca fiecare două coroane să fie plătite cu un leu... (numai aceasta v­a conveni­??...) Aplicând numai a­­ceasta, singură propunere — în loc de consolidare — aţi realizat o şi mai intensă zdruncinare a finanţelor ţarei. Aplicând întreaga serie de propuneri, ce fac prin prezenta scrisoare (şi este, tocmai, timpul pentru aceasta) — se va obţine ridicarea valutei noastre faţă de toţi, aceia, care ar avea nevoe de cerealele sau produsele muncii noastre. Iată de ce nu trebue să văî mai ngăduiţi crâmpee de măsuri... Ia - ne... dacă cangrena va căta să se întindă şi dacă încercările de extirpaţie n-ar fi suficiente, a­­tun­ci, neapărat, va trebui să se­acă operaţia amputărei — îa timp util — ori­cât de dureroasă ar fi operaţia !... Altfel... tot organismul va fi pierduţi­­ţara întreagă aşteaptă să vadă intronată Ordinea, Cinstea şi Le­galitatea — ce i-a fost promisă.. In­g V. I. Gheorghiu. Prin ataşarea secretariatelor generale din Transilvania pe lângă ministerele respective din Bucureşti, în Cluj nu vor mai rămâne, pentru controlul ad­ministraţiei ardelene, decât inspectoratul administrativ pen­tru Transilvania. înalţii oaspeţi Trei învăţaţi de la Universitatea din Edinburg (Anglia) sunt oaspeţii Braşovului. Trei reprezentanţi su­periori ai bisericei reformate — în­tre cari secretarul general al co­munităţii reformate din întreaga lume. Vizita lor, după cum ne spunea o notiţă de ziar, este să studieze şi raporturile ro.. ro-maghiare Sub forma aceasta enunţată, nu credem că corespunde tocmai ade­vărului, fiind­că scopul vizitei, sun­tem informaţi, că este numai stu­diul situaţiei bisericei reformate ungare din Ardeal. Nu poate avea, credem, un scop politic, vizita ce­lor trei feţe mari bisericeşti şi punându-ne pe acest punct de ve­dere ne place a vedea în cele trei persoane distinsa din Anglia, ga­ranţia imparţialităţei şi obiectivi­­tăţei. Dacă ar fi fost că se aşeze vi­zita aceasta în rândul unor acţiuni politice, de­sigur că n’ar­ fi putut privi cu aceiaşi linişte cercetările ce fac cele trei personalităţi en­gleze. Nu vrem să credem că nu se vor despărţi chestiunea religi­oasă de chisduaea politică ma­ghiară. Libertăţile cultului sunt a­­sigurate în România Mare ca şi în eve­nii Civilizate vechi State eu­ropene. B­iericele maghiare se bu­cură de cea mai largă şi deplină desvoltare, atât cât nu încearcă să întroducă şi să propage agitaţiuni politice în ele. Şi nu poate fi mai prejudicios pentru un cult oare­care, de­cât acest amestec.­ Prin b­serică înţelegem sâ se păstreze caracterul naţional, dar nu­ putem­ admite să fie întrebuinţată b­serica de la Edinburg şi toate instituţile culturali legate de el, pentru o scţiune de submi­nare a Statului român. P­ină aci dar libertatea. Statul român e­ste dator să-şi asigure apărarea şi din partea a­­ceasta atunci când const­ă din nefericire, că în biserica şi şco­lile maghiare legste ,de ea se f­ace multă agitaţia politică împotriva In). Învăţaţii profesor! de la Biri­­beg, în obiectivitatea cor,vineri­lor ior, vor fi constatat acestea şi de­sigur vor fi sfătuit la o ia frâ­nare a patimeioe politice d­ii duse pe treptele altarului, şi -­­ d­ă, aprind agitaţii subversive ,i­aţi-vă pe inconştienţi la crime de Stat, cari vor fi totdeauna greu pe­depsite. Salutăm, în acest înţeles, pe re­prezentanţii engl­ei al bisericei reformate şi ai univ it­ii din Edinburg — ca­rsar..­.'tî! ?i iubi­­re­a ce-o păstră a marei vostre prie­tine Anglia, a cârei deosebită aten­ţiune pentru viaţa romanilor sub stăpânirea maghiară s’a dovedit pria strălucitele­­spanii a:a lui Stead ş' Scotua Viitor­ia­ in vremea din ur­mă pr­o cordiala şi nobila prietenie a du Loyd George, arătată fostumi r­e­n­­tant al țării ia conferise păcii, di Vaida-Voevid. Legăturile st, Sana și cordiala între România sî . A agi*..., ne per­mit s& sperăm într’o tot • ' apro­piată cunoaștere a poporului nos­tru da către poporul t­.glez — așa fel ca intrigeri, de ori unda vor veni, să ca pmtă tur nu la nici o clipă arnica.fi iw.. țînniro» noastre. Congresul naţional Ultimul congres s­udenţ­ic (al studenţilor din vechiul regat) ţinut în 1916 la Galaţi, primise propune­rea d-lui Tsfrali, prof­sor universitar de la Iaşi, de a ţinea viitorul congres la Cluj. Primise şi aplaudase cu fre­nezie această propunere şi de atunci înainte acea studenţime nu încetă un moment de a lupta pentru înfăp­tuirea ei, prin ţinerea de întruniri în timpul din­aintea declarării răz­boiului, prin participare cât mai in­tensă la răsboiul naţional — după ce bătu ceasul. Câţi studenţi nu că­zură trecâ­t Carpaţii sau rezistând invaziei germanilor cugetând in clipa din urmă că sacrificarea Ior va în­semna înfăptuirea idealului de vea­curi, că înfăptuirea acestui ideal va permite studenţilor din toate unghiu­rile româneşti să lucreze pentru mai buna organizare a societăţil­e Ior. Visul­ ideal al celor ce hotărâseră actualul congres la Cluj s’a is­­bândit Mulţi însă, ce mai m­ulţi poate din cei ce anunţaseră această înd­ăzneaţă hotărîre, nu şi-au putut vedea visul cu och­i: ei zac astăzi în cimitirele regiunilor ce-au scris noua istorie a Ţarii româneşti: Oi­­tuzul, Mirăş­­tii şi Mărăştii, Tisa... Şi-a fost desgur un act de adâncă pietate faţă de aceşti sfinţi profeţi ai idealului nostru naţional, când în amintirea lor s’a pus la Cluj­ baza „fondului studenţilor eroi”, fond me­nit să premieze cele mai bune lu­crări studenţeşti. Dacă congresul studenţesc nu a coresp­us aşteptărilor în ceea ce pri­veşte luarea deciziunilor definitive în anumite chestiuni ardente pentru studenţime, el are meritul de a fi putut aduna în fosta metropolă a Ungurilor, studenţi din toate colţu­rile României Mari şi a ţinuturilor locuite de români, începând cu Ma­cedonia şi terminând cu Trans­­nistriana. Această întâlnire a firilor ti­nere şi impulsive a studenţilor noştri, are o deosebită însemnătate pentru desăvârşirea unirii sufleteşti a celor cai fac parte din România-Mare şi a acelor cari n’au dorinţă mai arză­toare decât a face parte din această Românie. Congresul a trebuit să dureze patru zile (inclusiv festivitatea des­chiderii) pentru că,în primele zile se părea că n’ar prezenta o omoge­nitate de vederi. Chestiuni de primă importanţă aşteptau rezolviri. Astfel una din ele era aderarea „U­iunii generale a asociaţilor studenţeşti din România* la Uniunea internaţionalâ a tuturor studenţilor* aliaţi şi neutrii. S’au arătat relaţiile ne sute cu aceasă Uniune în care locul de v­­ca-preşedinte are ci stea să-l ocupe un român (Dr. Marius Georgescu), însemnă atea şi favor rile es decu­m din aceste relaţii pentru româna cari stud­ază la Paris şi în streină­­tate. S’a mai h­o­tărît trimiterea unui delegat la congresm­­nternaţional studenţesc din acest an în per­soana studentului Ri­y, raportorul acestei chestiuni. Cea mai importantă ch­st­ine lesă, mult desbătută şi iît sir­ g­rat,­­cele societăţi studenţeşti şi care tre­buia să primească acum o rezol­uție definitivă, era aceea a primirii o­re­­m­ilor în organizaţiune, noad­e studenţeşti. O chestiune aşa zicând vitală pentru raporturile noastre cu „Uaianea internaţională a stu­de­­ţil­or*,căci aproape nimeni nu-şi pu­tea închipui că studenţimea română îi poate prezenta studenpmii st­e­ne cu un regulament şi stătut şovinist, care să ese­adă din „Uniune" tot ceea ce nu este român. Discuţiile pe această tem­ă au du­rat aproape două zile, şi au fost ex­­trem de animate Încetul cu încetul cei ce gândeau la un fel se grup­a­seră într’un fel de „dreaptă extremie, pentru ca constituiţi în bloc să şi poată apăra mai bine ved­rile lor. Era blocul bucovinşii lor şi a unei părţi din ieşeni, hotăiţi să pără­sească congresul dacă studenţii streini şi mai ales cei evrei vor fi prim­ii în centrele studenţeşti. Ma­joritatea congres ştilor fusese la în­ceput pentru primirea strei­ilor, ideea susţinută de timpul congre­sului, deci de reprezentanţ­i oficiali ai centrelor. In urma discuţiilor însă moţiunea bucovinenilor câşt­gă tot mai mulţi aderenţi , scu­rile devin din ce în ce mai vii. Voturi enuiate, suspendări de şedinţ­ă. In fine se a­­junge la primirea următoarei mo­ţiuni : a) Fac parte din Societăţile studenţeşti, studenţii de naţionalitate română, con­form cu statutul centrelor studenţeşti din Iaşi şi Bucureşti, redactat la 1901­. AfSgpUcctmu&rc­ps pag. 4 Frământări și probleme studențesc de la Cluj

Next