Gazeta Transilvaniei, octombrie 1920 (Anul 83, nr. 207-227)

1920-10-20 / nr. 223

« / /­î c 1­4 Spre greva generală? — Greva de la căile ferate. — Greva generală la căile ferate a izbucnit, în mod surprinzător. Nu ne-aşteptam la o atât de generală şi gravă manifestare la căile fe­rate, mai ales când ţara are ne­voie de-o îmbunătăţire a transpor­turilor nu de-o » gr*­va­re a situa­ţiei ior. Momentul acestei greve — In afară de ori­care altă conside­­raţiune — este rin ales, fiind­că In pragul ernei această grevă aduce Jale şi nemulţumire tocmai tn pătură care suferă mai mult ne­dreptăţile incapacităţii unui regim oligarhic şi fără de vre­o orientare. Dacă greva durează — ea va lovi tot mai adânc aceste pături sărace, umilite de suferinţă şi lip­suri. Nu credem dlar câ acesta este scopul grevei de sol. Greva, ca mijloc de luptă eco- , nomicâ, are de sigur o raţion* r­atonei când prin felul acest* ex- I tra-ordinar poţi ajunge la îmbună­tăţirea situaţiei îndreptăţită a mun­citorilor. Greva ca manifestare politică iarăşi îşi poate avea ros­tul dar numai pe un timp foarte scurt — grevele de-o oră — ca să arate solidarizarea intre munci­torii cari urmăresc câştigarea unui postulat politic mai înaintat. Dar greve politice lungi, de zile, la Institcţiunile cari constitue viaţa unui Stat — înseamnă nu mani­festarea solidarităţei ci un act re­voluţionar, de forţă impotriva ne­dreptăţilor sau forţei. Şi la cazul nostru, greva dela căile ferate, în ajunul anunţatei greve generale a tuturor muncitorilor, ni­ se pare primul punct al unui program re­voluţionar care urmăreşte răstur­narea stârei actuale fie şi prin mijloace violente. Ori,«ceasta nu o putem «proba — înainte de a fi sfârşit toate mijloacele unei acţiuni de îndrep­tare, înainte de toate, şi muncito­rii trebuie s’o recunoască, nu s’au sfârşit sforţaiile cumpătate de luptă pentru impunerea dreptăţei ce o aşteaptă — iar ţara nu e In si­­tuaţiune astăzi să suporte fără zdruncinare mare Întrebuinţarea grevei generale ca mijloc de im­punere a acestei dreptăţi. Nu am discutat aci vina hotă­­rîrei ce au luat-o organizaţiile mun­citoreşti — nici pricina ei. Suntem perfect de acord cu muncitorii cu guvernul de azi, prin incapacitate şi lipsa unui program de Stat, nu numai n'a putut rezolvi problemele economice ce i s’au pus, dar le-a forţat îndrumându-le spre dezle­gări violente. Apoi, recunoaştem — şi am spus-o la timp — ca le­gea d-lui Trancu-Iaşi, ministru al muncei (lege impusă de Argeto­­ienii din guvern) este o continuă provocaţiune a organizaţiilor mun­citoreşti. In loc să rezolve ches­tiunea, legea o complică prin in­tervenţia inevitabilă a forţei ar­mate. Şi iarăşi cerem, împreună cu muncitorii, părăsirea căilor de reprimare violentă, prin armată, SAU intervenţia factorului manu militari in conflictele din ateliere !.. Tot ast­fel dreptul de grevă II re­cunoaştem ca un principiu câşti­gat asupra căruia nu putem să mai revenim — fiind­că nici liber­tatea muncei n’o poţi îngrădi. Nu admitem două violenţa nici din partea muncitorilor, dar va fi ales teroarea organizaţiunilor mun­citoreşti. Libertatea de grevă im­plică şi libertatea de muncă — nu împiedicarea ei prin forţă. Nu putem admite ca organizaţiile profesionale ale muncitorilor să fie întrebuinţate în scopuri politice streine de scopul lor,­­ mai ales când sunt în joc interesele de viaţă ale ţarei. Nu putem admite deci greva ge­nerală ce se anunţă prin greva de la căile ferate din vechiul regat. Ziarul nostru, care a fost tot­deauna o tribună deschisă pentru dreptate şi adevăr, unde şi-au gă­sit adăpost plângerile sârăcimei, ale mulţimilor de suferinzi şi de necăjiţi, unde s’au propovăduit cele mai înaintate idei democra­tice—şi de-aci înainte va lupta cu speranţa că izbânda definitivă va fi de partea celor mulţi şi amuriţi. Ocrotitoare a fost în trecut, vio­­lentă în lupta de idei,­­ dar Înainte de toate iubitoare de ţară şi neam. Pentru această iubire şi credinţă a suferit mucenicia stă­pânirilor ungureşti şi primeşte şi azi lovituri de la oameni cari pun interesele personale înaintea celor ale ţării. Astăzi însă, când vedem că mun­citorii pornesc pe calea greşită a violenţelor­­ şi mai aleg când ştim sgitaţiile ungureşti făcute prin emisari cari imbra­u haina socială ca să servească cauzelor de la Bu­dapesta — datoria nu este şi ri­dicăm glasul cu atât mai hotărît, către o cumpănire dreaptă şi în­ţeleaptă a situaţiei şi să sfătuim pe muncitori ca să nu facă pasul cel greşit spre prăpastia care poate înghiţi toată vlaga Statului nostru şi întreg rodul jertfelor făcute pen­tru uni­ea neamului ! Nu trebuie să uite muncitorii ro­mâni că au o fard a lor în care dreptate se va face, fiind­că mulţi sunt luptătorii pentru ea — dar mai ales să nu uite că sunt in sâ­nul lor şi agenţii propagandei streine, cari râd de necazurile noas­tre şi aţiţă spre violenţe primej­dioase. Cu speranţă că buna chibzuială şi iubirea de neam va învinge re­volta din suflete, înd­eptăm­ acest sfat către muncitorimea română, care este reazimul puternic al des­­voltărei noastre economice şi po­litice de viitor. La banchetul dat alaltueri la Paris de comitetul franco­­romăn in onoarea d-lui Take Ionescu reîntors din Londra, d-l Barthou a toastat pentru România şi d-l Take lonescu, relevând avantajele micei în­ţelegeri şi folosul pentru aliaţi. D-l Take lonescu a răspuns glorificând Franţa şi a arătat meritele poporului francez care a jertfit totul pentru această sublimă glorificare. (A. D). ml mH'ln­in 223 Mwatirttl #0 bmmt Mercori 20 OctoifW­­ils GAZ.ETA TRANL JntJLIJu ill M»­AuJnULmk* întemeiată la 1838 de George Bariţiu , Cu tot dispreţul pentru popor aristocraţii şi oligarhii nici 24 de ort ^tf fost In stare să susţină singuri statul (Istoria Transilvaniei) G. BAh. ^ / Redacţia Braşov, Piaţa Libertăţii 2F Bucureşti, Teatrul Regina Maria, A rtm­îniota-a+în I Br**cv' Pifct» Libertăţii 28 Administraţia § Bucureşti, a. Ionică 6 * AP#RE SEARA DB F1K/FI ZI Bf.LUCRb^ m ,, | I®9» Ciopnÿe) Storetae at? rececfie: Victor Hrănise# neaaCiQ t-seți J Jgi»4* Bn/ocior imponibil: Im Jfwteetc* )NAMIWV /ret IvnS­­­Un ■■ , Lei 80 Lei 12d Pentru străînătate abonament îndoit TELEFON: BRAȘOV 226 Politice Nici când păcatele un­ui partid nu s-au răzbunat mai crud. Deşi partidul liberal plesneşte de bănci şi instituţii financiare bogate , organizaţiile lui cele mai puternice pier. La Craiova a fost o tristă în­morm­ântare pentru partidul liberal. Şi ceremonia s-a făcut în mijlocul veseliei generale. La mort să fie bucurie?! * Ziarele băncilor liberale, cobilă a... îngropăciune Se gândtea la Federaţie — şi erau ca un picior în groapă. Tocmai cu piciorul pe care-l credeau mai tare. * Una locală: — Avem un straşnic prefect nou de poliţie... — Dar de ce pui ştirea tocmai la politice? — Fiindcă e un aviz supărător averescanfior dela noi cari f c po­litică de tripouri !... Greva de la C. F. Rr. Bucureşti, 19 Oct. Controlorii fracţiunii mecanicilor şi fochişti­­lor de la C. F. R. au declarat greva din cauza nesatisfacerii doleanţelor lor, care a fost supusă spre studiere Consiliu­lui de miniştri. D-l general Averescu sosind cu Simplonul la Bucureşti, a ordonat mo­bilizarea şi rechiziţionarea greviştilor. In gara de Nord s’a înfiinţat un co­mandament militar. Pleacă zilnic 2 trenuri militare. Se vorbeşte de dimisiunea din guvern a generalului Vă­leanu şi generalului Macri, directorul general al C. F. R . (Ag. Damian). Cooperativa din Braşov-Şchei — O lămurire. — Drept răspuns la întrebările şi sfaturile ce ni se pun, respective ni se dau într’un articol apărut în „Gazeta Transilvaniei" No. 217 din 13 Oct a. c., precum şi pen­tru rezolvirea adresei ce ni s’a prezentat din partea a 65 membrii ai Cooperativei în scopul conche­­tărei unei nouă Adunări gene­rale, ne luăm voe a comunica ur­mătoarele : 1. Adunarea generală ordinară a Cooperativei s’a convocat şi ţi­nut în conformitate cu dispoziţiu­­nile §4 şi 28 din Statute. Acest­a nu cere nici zi de săr­bătoare şi nici o anumită oră din zi pentru ţinerea Adunării gene­rale. 2. Nici în restimpul de 8 zile dintre prima publicare a convocă­­rei până la ţinerea Adunărei şi nici la deschiderea şi declararea capabilităţii de a aduce hotărîri valide, nu s’a găsit nici unul din­tre membrii nemaiţămiţi acum să-şi ridice glasul şi să facă con­statarea, ca Adunarea generală ar fi fost convocată pentn o zi şi o oră nepotrivită. Ei au ridicat pro­test in această direcţie numai la ultimul punct da ordinea de zi : alegerea a trei membrii în Consi­liul de administraţie. Dar şi a­­ceaata numai când s’a făcut con­statarea, că n’a reuşit lista pre­zentată de ei. 3. Absolut toate hotărîrile — afară de alegerea a trei membrii în Consiliu — s’a luat cu unani­mitate de cei 44 membrii prezenţi la Adunarea generală, cari repre­zentau 649 cvote cu 284 voturi. 4. Alegerea a trei membri noai în Consiliul da administraţi­une s’a făcut conform dispoziţiunilor din Statute, prin votare secretă, de­­clerâoda-ce aleşi cei trei, cari au întrunit mai multe voturi. 11. In baza celor de mal sus, Con­siliul de administraţie considerând, că Adunarea generală s’a ţinut în conformitate cu dispoziţiuaile sta­tutare; considerând, că au fost membrii prezenţi un număr legal pentru a se aduce hotărîri valide; considerând, că toate hotărîrile au fost luate în unanimitate, cu concursul şi sprobirea chiar a multora dintre aceia, cari fac azi pe nemulţămiţii şi nedumer­­ii; considerând, ca alegerea celor trei membrii în Consiliu s’a făcut în conformitate rea dispoziţiuniie statutare, nu poate lua în considerare ce­rerea celor 65 de membrii pentru convocarea unei nouă Adunări ge­nerale, ca fiind nebazată. 6. Pentru­ ca să piară orice ne­dumerire și sa putem da ascultare şi răspuns tuturor nemulţimirilor, Consiliul de administraţie învita pe cei 65 de membrii nemulţămiţi să-şi designeze o comisiune, care să se prezinte într’o zi şi oră fi­xată de comun acord la biroul ro -­tro, pentru luarea tuturor informa­­ţiunilor, privirea cărţilor de conta­bilitate, bonurilor, chitanţierelor, dommenteior etc şi clarificarea tu­turor nedumeririlor şi numaiţăuntri­lor. Aon dori ca în această corni-­ slane să între şi au membru din redacţia „Gazetei Transilvaniei". Credem, că prin aceasta am făcut tot ce ne-a stat în putinţă pentru oameni de bună credinţă. Braşov, In 14 Octomvrie 1920, Consiliul de­­ administraţie al Coo­perativei tovărăşie de consum Braşov-Scholt. Consiliul de miniştri ungar, o­­cupânduse cu chestia suspendării cenzurei obligative, a hotărît ca consiliul de supraveghere al pres­se! să rămână numai ca factor consultativ. (A. D).* Buletinul oficial ungar publică un comunicat prin care se opreşte orice fel de import şi export clan­destin. Aceia cari vreau să pără­sească Uagtria pot duce cu sine numai bunele strict necesare și cel mult 3000 cor. la bani. (A. D). ■Actualităţi pol­tice. înmormântarea liberali dela Craiova N’am pcliticat. dlctr’un senti­ment omenesc (când adversarul ţ?-e prăpădit la pământ, ds ce tă-l ma lovești?) demisiunea sau mai b!oe zis descompunerea totală a partidului nfft'.onsl-liberal dela Craiova. In trecutul de luptă al partidului, — Cr^ovs era o citadelă tare îşi făcea o onoare da-a fi întâia în o­ gapiz^tîllf lberaie. Alegerileierau, şi îir opoziţie, un triumf psnim partidei liber*!. Iar când d-l Ionel Brăi.aua descăleca în cetatea Ba­nilor Olteniei — t»erb.r.o?irea nu o întrecea nici manifestârile de stra­dă, zgomotoase şi de firească bu­curie nestăpânită, ale agenţilor hă­mesiţi, in ora când aflau venirea la putere!.. Craiova ! Nume atât d® plăcut urechilor liberale ! Craiova, draga şefului ! Craiova milionarilor libe­rali. — Craiova contrbuţiunilor celor mai mănoase pentru caseta partidului ! Vai ! — ce-ai făcut, tu, oraş a­ gloriei liberale ? Cum nu pieri în prăpastia ce ai deschis o între t­ne şi inima şefului ! Glorie veş­tejea ! Tu, cetatea Banilor, care ai a­dăpostit atâtea generaţii de luptă­tori liberali — astăzi nu ai nici unul d­a urmaşii lor ! De ce ur­maşii au trădat steagoi ? Ei susţin că şeful l-a terfelit ! Se poate. — Dar cum poţi, ori­cum, exista fără liberali ? Nu-ţi mai aminteşti oare de te­legramele gâd­­itoare ale şefului? N­i te ai cutremurat de cuprinsul telegramei de «frăţie a d-lui Ces­sna de la Timişoara ! N’ai si­­ţit furnicarul dorinţelor de altădată ? Na ? — O­­ rece şi Împietrit oraş ! Atâta nerecunoştinţa pentru săr­manul partid care încearcă să-şi îndulcească deziluziile cu telegre rude d iar Cosma dela Timişoara!... La Craiova, o înmormântare. Partidul liberal a fost îngropat definitiv­ Marele partid, îmbătrânit în rele, după ce a căutat să ca­pete în zadar sânge virgin de prin Ardeal, răposează rând pe rând începând cu oraşele gloriei tre­cute. Veştejite cad puternici la ra­muri ! Şi poporul râde!.. înfrăţirea de la Cluj totuşi în cea­sul agoniei stăpânului, scrie — după nefericitul deces de la Craiova — despre: „ Rostul partidului li ■ beral!“ Rostul care a fost! Dar de morţi... vorba latinului. 0­0M de prost pst Răspuns „Românuln!" din Arad. Răspunsul pa care „Românul1* din Arad îl dă articolului nostru ,,0 infa­­mieu nu este decât recunoaşterea din partea ziarului aradan a celor sustinute de noi. Ziarul nostru se ridicase împo­triva felului şi a comentariilor de per­siflare pe cari „Românul11 le făcuse des­tăinuirilor D-rului Lupu despre suferin­ţele şi torturile ţăranilor. Nu putem crede ca o minte şi o inimă românească să aprobe afirmaţii, ca ale „Românului**, că adecă : 'schingiuirea ţă­ranilor şi bătăi după cari bieţii neno­rociţi îşi scuipau plumânile — ar fi „un delicat refletx de auroră şi un suav murmur de favor.“ Am răspuns deci. Iar răspunsul nostru I a deschis ochii „Românului** şi l-a făcut să priceapă cutezanţa criminală a afir-­­ xnaţiei de sus. Pentru ca totuşi retractarea să nu fie prea pe faţă, ziarul aradan, în răspunsul ce ni-l dă, mărturiseşte că a pus numai în evidenţă un „mic defect** al D-rului Lupu. Afirmaţie aşa­dară, care se lo­veşte în cap cu cele afirmate tot de „Românul * în articolul cu pricina. Şi-o mai face apoi „Românul** şi pe naivul, spunând tot despre acel articol — de fond — că în el a făcut „numai « g­l­u­­mă pe socoteala facultăţii de a exagera a fostului ministru de interne**. Numai cât o glumă la adresa zisei „fa­cultăţi de a exagera** este egală cu o glumă pe socoteala suferinţelor ţăranilor, b’o ştie şi aceasta „Românul** ! Va înţelege atunci oricine că gluma „Românului** a fost de prost gust Glu­mele de acest fel nu plac nimănui şi e mai bine să nu fie făcute ! Deci conse­cinţele : ??.... Articolul de chestie al „Românului** nu trebuia să apară ! E firul logic acesta al declaraţiilor din răspunsul „Românului**, care duce la aceeaşi concluzie pe care şi noi am ex­primat-o, când am atacat articolul cu pricina. Ne dă aşadară însuşi ziarul aradan dreptate. Ne-am înţeles atunci. Mai mult aiei soi o’am voit. Un discurs al regentului Horthy „Ungaria are nevoie indispensabilă de-un Rege* Prin telefon de la A­g. Damian. — Cluj, 19 Oct Cu ocazia intrării trupelor na­tion -ti­ în orăşel Székesfehérvár s-a desvâlit monumental eroilor naţionali maghiari Cu aerst pril-­j Regentul Horty a rostit o vorbire, arătând bucuria sa că arsul de faţă a început cu mai mult noroc pentru Ungaria şi că străinătatea a început de câ­teva luni a cunoaşte mai bine du­rerile Ungariei şi a se convinge tot mai mult că serviciile ce se depun în interesul ţârii în străină­tate pornesc din adevărul curat, de care nici un duşman nu se poate atinge. Horty a respins apoi încercările şi tend­iţele unor anumite gru­puri politice şi a declarat cu voce tare, că toţi Maghiarii trebue să-şi pernă toa­te forţe­le lor, pentru ca Uagtria să-şi poată continua viaţa sa milenară sub cârmuirea unui rege înţelept. Ac­ia cari luptă contra readuce­­re Regelui Ungariei nu sunt ma­­bun şi ei lucrează conştient coa­uis intereselor ţării servind astfel duştmiilor noştri din jurul nostru materialul de care au nevoie. Ori­care maghiar bun şi care îşi iu­ pe«te­ne»mul mai presus de toate, trebue să ştie zi şi noapte că for­ţa Ungariei stă şi se bazează nu­mai pe un regat şt­eft prin ur­mare Usgana are nevoe india pensati­­, de-un rege ce va fi adus in conformitate cu hotărîrile Adunării Naţionale, care azi­mite cel mai mart for al Ungariei. De încheiere Horty declară ca dânatii nu râvneşte la tronul Un­gariei şi ca singura sa dorinţă e­ite de a vedea cu ajutorul lui Dumnezeu iarăşi mare şi puter­nică fir a sa condusă de un rege înţelept şi temut, pe care ţara desigur îl aşteaptă de mult cu braţele deschise. Phaeton... Phaeton!... A fost zadarnic tot sfatul şi toate împotriviiiie părintelui său, su rămas fără de folos atonei când Phaeton, stapat de pofta de a con­duce căruţa soarelui, se hotărîse să is­it o zi locul lui Phoabus Apollo. Vsaitatha, ambiţia de a atinge culmi ameţitoare de admi­raţie, îl împingeau ca tot dioad.n­­-ja« pe fiul lui Apollo acolo unde nu-i era locul. Şi-n cele din urmă părintele a cedat. — Ia seama fiule, — 1-8 «pus părintele cu lacrimi in oel' — şi ţine calea da m jloc ca sa nu o păţeşti. Phaeton a dat bid cailor, şi a pornit ia drum. Neexperiasts îns* $1 mâinile lui g­raşe aşa început să cedeze tot mai mult forţei cai­lor, cart­aforul cu foc pe nări; că­ruţa soarelui se abatu din drumul ti,­sa aprinsa, iar nenororitul din ea se prăbuşi în abis. Acesta a fost sfârşitul celui ce nu se mulţumise a fi fiul tatălui său, el stăruise cu tot dinadinml să ia loc pe scaunul de mărire al lui Phoebas-Apollo. Tristă poveste şi trist sfârşit! Şi când mă gândesc la nenoro­citul Phaeton, îmi apare involuntar înaintea ochilor figura generalului, care în războiul de întregire a neamului românesc, [stârnise ad­miraţia nu numai a neamului Ini, ci şi a streinâtăţii. Dar pofta vine mâncând. Tentaţia de glorie şi «mărire au învins, la inima generalului, bu­nele intenţii ale adevăraţilor lor binevoitori, cari in interesul Ini şi a ţării ii sfătuiau să nu şi mur­dărească reputaţia de general. — Vreau frânele guvernului, fraude Ţării româneşti — a fost ultimul răspuns al generalului! Şi pofta lul a devenit fapt. Strategianui fată nu era politi­cian. Mi Ho­net coate în politice şi slabde de bătrâneţe au ieceput să tremure, frâceie s-au slobozit, i«r c»t­ înhămaţi la teleaga poti­­tuâ a generalului, au părăsit ca­lea şi a galop neban au luat-o spre d­eapta. Generalul nu mai e ătâpâa, pe situaţie. Cadi aleargă in bună vo© pe c»l­a apucată de ei, ia dreapta, tot mai ia dreapta de dram, iar iu fugurii vizitiului ioc se^ntind­ua, văd pe sărmanul Phaeton, care s a prâpuşit în abis io Şi cu toate neghiobiile unui guv­ra f­ără șef, imi vine câte d tî să plâng soarta generalului Averes­cu... O Phaeton, Phaeton!... Opera naţionala din Cluj — Ştiri Îmbucurătoare — Cluj, 17 Oct. 1920. Ia urma întrevederii mele cu d­l Dr. Tib. B­ediceanu, preşedintele onorific «­ Operii din Cluj şi unul dint­e puţ­iii cari au conlucrat cu succes, la înfăptuirea ei, Domnia- Sa, a cedat multelor stârninţi şi s-a declarat dispus a se devota din nou, retejghebării acestei utile instituţiuni. Imediat d­aş a şi luat contact cu maestrul Novak d­e Sibiu, care­­ accept­­­a dirij­a şi anul acesta 8 mfi nieere şi spectacolele Opării din O­­. Domnul Dr. Tiberia Brediceanu m­i-a exprimat adânca sa părere de râu ca d­l ministru Oct. Goga se ocupă aşa de puţin de existenţa Operii din Cluj şi a considerat ca o adâncă jigni­e, faptul că n-a fost consultat în caltate de preşe­dinte şi prim membru fondator al Operei din Cluj — atunci când s a hotărît fuziunea cu Opera din Bu­cureşti!... Accentuând că va căuta să gră­bească soluţionarea acestei ches­tiuni, d­l Brediceanu, m-a rugat să comunic colegilor mei, buna veste fi sâ-i îndemn să continue pregătirile pentru o eventuală a­­propiată des­hidere a stagiunii Opesii la Cluj. In Bucureşti, mi s-a comunicat de către câţiva fruntaşi ai Operii da acolo, că e mai mult decât si­gur că fuziunea nu va mai avea loc. Corurile Operii din Cluj au lavărat până azi — afară de Aida şi T­an­ta, Onem­ie: „Enterfly*, „Visul fantoma* şi „Fanat" iar re­petiţiile continuă, cu­­toate lipsu­­rile şi neajunsurile pe cari le în­tâmpina cu insuficienţa lefurilor şi lipsii alineatelor şi locuinţelor, etc. Soliştii şi orchestranţii anat­rop prezenţi. D­­­a si Pavel a început re­­petsiune de regie şi... în două săp­tămâni, ar fi posibilă desch­derea «tigiuon!... Dacă aceasta va avea loc, e îa:â problematici.. Totul de­pinde de dispoziţiile d-lui DeL Goga. Cel puţin de data asta, Domnule Ministru al Artelor, dovedeşte că Iubeşti Ardealul şi dă-i posibilita­tea sâ şi cultive sufletele cu înăl­ţa­to­­r­ea artă nu azi caia!.. Niciodată nu ţi va părea răul.* Henry Blaeian Tenor, la Opera Naţională din Cluj. La alegerea parţială parla­mentară din Şomcuta-mare a reuşit candidatul ţărănist Pa­na Ieşcu, care a fost sprijinit de Partidul naţional, cu 2525 voturi. Candidatul averescan a întrunit 722 voturi, iar cel liberal 688 voturi.

Next