Gazeta Transilvaniei, ianuarie-iunie 1921 (Anul 84, nr. 1-138)

1921-04-23 / nr. 89

Untul hi' M4m mmmte^i te# terniiBwbbvi SAmbMtS S3 Aprilie NISI Istiffiii&tl I* 1888 d* tege Barttm HfiiÎRRtla ! Bm?®T* tebatm SS iwasspa B®oor&*ti. Vmtrisi Rsfflau Administraţia Bsocrești, Isatrul Reglate Mfeîia 8ra?tevt Hața Libertății SB Bucureşti, Teatral Re&i&g Maria —„Ca tot dispreţ»! pentru popor «m­afio oraţii ţi ®ligarhil aici 24 de or» n’ar fi f«st la star« si ssațisS 'slugări atstoL (istoria rWssavssid), Gh BABItlU APARE SEARA IN FIECARE ZI DE LUCRU ‹/ »l abossîneate la ti ›S›,\ · tM* a«p» torit %. 5* K ABOMA leal fa sa Inai O» te» Lei ISO a m ' Lei ®0 entra itrslpfdtate abternaaatal Îndoit EBLETOH, BRAȘOV, 326 bilob­ita Ultima săptămână a fost bogată în ştiri de senzaţie şi în Intrigi politice. Ziarele bucureştene, unele interesate politiceşte, altele influ- Iniste nu mai anunţau: când cola­­bor­­­re­a cu partidul liberal a parti­dului naţional, când o apropiere de averescani, când blocul partide­lor din provinciile alipite — când un govern de concentrare. Trebuie să spunem, înainte de orice, că situaţia guvernului Ave­­rescu nu a format obiectul cetei mai mici disciffîuni, de oarece e de atât de şubredă, încât orice zi poate aduce căderea sa Intr'gele ce s’au ţesut săptămânile acestea au vizat nu guvernai Averescu, ci succesiu­nea lui, care poate obveni în orice clipă. E poate neomenos a apune adevărul situaţiei, în care se află guvernai Averescu, dar e un ade­văr, de care nu ne putem­ nici în­doi, orî­ câtă bunăvoinţă am avea. Deci panelul de plecare al între­­gei acţiuni politice din vremea din urmă a fost constatare», ca guver­­nul Averescu nu rămâne la putere decât până se va alcătui o nouă formaţiune politică, care să-şi a­­sume răspunderea guvernărei. Şi atunci lupta s’a dat în jirul problemei, dacă această formaţiune să fie făcută prin însăşi partidele democratice din Opoziţia naţională sau prin ele ş! cu concursul ve­chilor partide ? îdeia anul guvern de concentrare iar s’a ventilat $i s’au făcut chiar tatonări îa vede­rea realizând ei. In acelaş timp partidele oligar­hice au căutat ca, punând tema unei colaborări, să rupă solidarita­tea între part­­ele Opoziţiei naţio­nale. Şi, pe această cale, s’a mers până a se afirma (cum o face „România Nouă", ziar liberal sub conducerea d-lui G. Creangă), că acordul între d-nii Maniu şi I. Brâtianu s’ar fi încheiat rămânând numai să se stabilească metoda de anunţare a lui. Nu încape îndoială pentru nimeni, că s’a urmărit prin intrigă şi cam­panie da presă o lovitură ce urma să rupă Federaţia, tocmai fiindcă as­odatitarea ei îngrijorează pe ce­lelalte partide. Opoziţia naţională a fost dlar centrul, în jurul căruia s’au învâr­tit toate machinaţiunite unor poli­tician! dibaci, cari urmărind sco­puril» personaje politice, cari nu şi le pot împlini prin forţele pro­priului lor partid, caută să d­e­lin­­ieze gruparea partidelor democra­tice şi în acelaş timp să pătrundă, sprijiniţi de unul sau altul din aceste partide, la guvern. Ştirile făţişe, pe care ziarele în serviciul ocult al partidului liberal le-au publicat dând ca definitive tratativele cu partidul naţional — au demascat jocul interesat al a­­cestui partid, care în urmărirea guvernul­ui nu ştie cum să se spri­jine la m­assele populare, cari i-au­ refuzat, de două ani încoace votul, în alegerile generale ca şi în cele parţiale. Ziceam că problema în jurul că­reia s’au iscat dezbateri serioase a fost dacă partidele opoziţiei na­­ţionale să formeze, ca un partid, un guvern sau să sa acorde o co­laborare şi partidelor vechi. Din ducaţiunile ce-au urmat aş a văzut­­că o concentrare de guvern a tu­turor patrtidelor politice nu e po­sibilii, deci, înainte de-a se pune la cale discufiunea succesiunei gu­vernului Averescu, partidele din Opoziţia naţionalâ să formeze un bloc mai strâns, care să fia un partid mare şi paternic de guver­nământ. Solidaritatea dintre aceste par­­tide a reuşit dar să le menţină strâns legate cu juful unui pro­gram care, fie la guvern, fie în opoziţie, dă grupatei ponderea na­­cesara ori­cărei organizaţii politice serioase. Departe dar de-a se îi reuşit ca Intrigile atât de meşteşugit ţesute. — Ele au dat dimpotrivă, un re­zultat contrar strălucit, ducând in tabăra Opoziţiei naţionaie recunoaş­terea forţei reale a partidelor ce-o compun şi relevând superioritatea situaţiunei ce o ocupa în viaţa noastră politică. Manifestaţi indie fruntaşilor ei politici in dezbaterile contactais! central sa ridicat mo­­ralul tuturor celor’ cari s’au îndoit, o clipă, de tenacitatea cu care par­tidele opoziţiei naţionale urmăresc executarea programului lor. Că fuziunea a cestor partide nu s’a fâcut acum, este datorită impo­­sibilltsțpi de a se lua asemene* hotărîri de către comitetele exe­cutive ale partidelor. Congresele cari vor urme, probabil în chiar vacanța aceasta parlamentară, au chemarea să se pronunțe definitiv. Ua pas însemnat însă s’a făcut. Coas’derând faptele petrecute în cele din urmă două săptămâ­ni putem spune că nici când situaţ­i partidelor din Opoziţia Naţională n’a fost mai conformă cu mijloa­cele reale de realizare ale progra­mului ce şi-au impus, iar prepon­derenţa ce-au câştigat-o în viaţa noastră politică o menţin prin so­lidaritatea ce încă odată a fost pusă la încercare. Şi să nu se uite că prin propunerile de colaborare ce s’au făcut s’a recunoscut pe faţă că, atunci când va găsi că este momentul, partidele opoziţiei naţionale pot obţine orice conce­siuni din partea celorlalte partide zise istorice. Flînd­că „unde-s doar puterea creşte şi., liberalul nu sporeşte* !... Imp. Rîtuatîa politică. Democraţia pusă la încercare »0 monstruozitate «... Referindu-se la o nfirmare a d-lui de putat Dr. Do br'sco,f^cută în şe­dinţa d'n 19 Aprilie a Camerei, mi nistrul G'ig» s’a exprimat. Inte­r pelătorul meu a spus ca lucru mon­­«truos şi anume că, înainte de Unire, viaţa în Ardeal era m«i ro­mâneaieâ decât azi". (Am repro­dus cuvintele d-l ui m'nistru după „Un­v*red­“.) Da ! Este cn lacre monstruos. Dar nu ceea ce a spus deputatul Dobreeco, ci faptul că este adevă­rat ceeace a afirmat d-sa. Iar vina acestei criminale monstruosităţi nu o po*»tă decât felul acriei admi­­nistratii — cu toate păcatele el — din Ardeal, căreia ministrul G g* îi aduce elogii în discursul său parlamentar. Vorbim de viaţa şi sentimentele româneşti ale Românilor din Ar­deal ! Cu toa tă urgia şovinismului un­­guresc, Românul de­odată al Ar­dealului a ştiut să fie şi a rămas Român. L’ara văzut ţ^âid cu în­dărătnicie şi jertf­nd bucuros pen­tru susţinerea tuturor instituţiilor lui româneşti; l’am văzut înfrun­tând baionetele jandarmilor pentru c* să-şi facă drum la uris electo­rali, ba am văzut chiar şi sânge românesc In jurul urnei, în care administraţia ajutată de puştile jan­darmiilu*, nu voia să lase să între­b lefel* de vot ale deputaţilor ro­­ft­âni. Ş‘ pe acelns Român l’am vă­zut mergând cu fruntea rid!cetî în Ufa Judecătorul ist ungur, care avea s* pedepseas­ă fspta Românului, p­­ntrncă ea era dictată şi fă ntă d­e drepte sentimente româneşt'. Şovăeii cunosc puţine, etât d* patine, încât ele nu pot întuneca d* Ioc sentimentele acelei masse româneşti, care ştia privi cu tot d'spreţel meritat pe puţ nil vSniS­­trr! de altuaţii di-a mda stăpânirii m­uureşt!. Ac est* era Ardealul de odată ! Astăzi? C^ute d-1 m'niafru Gopa acea legătură de sentimente care unie pe acele vremi toate inimile ro­­mânişti dintre Carpaţi ! Caute cum scut astăzi priviţi da cătră chiar conducătorii ţării, împreună cu dân­sa!, şefi fruntaşi ai Ardealulu! cari au condus Înota de conservare şi exitenţă a Românilor ardelen! îm­potriva şovinismului distrugător un­guresc! Conte d­e Goga Spiritul de jertfă româiesscă da odată şi c­ompare-l cu îmbulbia stăpânilor de mii şi milioane de azi ! Caute îi sfârşit or) «I ce dovadă cu care va putea susţine şi arăta că este mal românească vi«ţa Ardealului de azi, decât a celui dinainte de unire. Întrecerea după cipătueli şi spe­culă sub masca românismului a luat azi locul ad­vârâtelor senti­mente româneşti de piată. Căci poznele excepţii nu pot ţine locul situaţiei generale. Politica de partid, trecută cu toate păcatele ei dincoace da C­irpsţi, a aduss pe Ardelean într’o zăpăcen­ă, din care un naşi poate distinge şi daostbl pumnul politicei ungureşti de pumnul politicei argetoniane. Căci dacă odată putea să şi vali­­diteze glasul său la urna păzită de baionetele jandarmului, astăzi ră­mâne neputincios în feţa obuzului administraţiei. Dovadă Sân Mărti­­nul şi alte atâtea cazuri la fel. Valori necunoscute trase la su­prafaţa vieţii politice cu urdiţa de căpătuială a guvernului, trădătorii de­odaiâ ai neamului ajunşi azi tot din stotputernicia guvernului la situaţii nemeritate şi îa sfârşit ceata tuturor mititeilor, călări azi pe mormane de milioane — era natural ca să stârnească în sânul ro­mânilor ardeleni, sentimente şi doruri, cari nu mai aunt egale cu cele de odată. Şi vlaa na e poate atâta a lor, cât a celor dela cari iau pildă, d­ei „exemplu hahual" şi „dela locul cel nul mare învaţă ce! mai mic să are". Iată dar d-le ministru, că depu­tatul Dobrescu nu a spus un lu­cru monstruos, când a afirmat că viața în Ardeal era mai româ­nească înainte de Unire, de­cât astăzi, ci cu toată durerea unui adevărat Român, a afirmat un trist adevăr, care nu poate fi răstorn­it decât prin fapte. Prin fapte cari să dovedească că lat cârma ţârii avem barbiţi, cari pe lângă o minte săsătorită mal dispun şi de o inimă pentru ţară. Altfel monstruozităţile se vor ţine îsnţ. B-i. România şi Ungaria — Ungurii se plâng de aliaţii României, deşi aceştia au greşit favorizând Ungaria. — Journal de Genève publică un interesant şi documentat articol de polemică cu pretinsele juste tânguiri al contelui I. Andrassy îa Reine de Gen­tva (Nr. 8 a. c ). Articolul e datorit corespondentu­lui ziarului la Bucureşti, nu-1 Ea­­gèie Roux. Nu­­ vom reproduce în întregime, vom da iasă părţile cari ne interesează. Ast­fel, după ce arată că An­­drssry induce îa eroare atunci când vrea să scoată nevinovăţia Ungariei îa declararea războiului mondial space, privitorii recrimi­nările împotriva aliaţilor României (cari ar avea „Inexorabila atitu­dine a înv­igatorilor*): „Cât priveşte inexorab­ii atitu­dine­a Învingătorilor, n’a consistat ea, da fapt, in a proteja Ungaria împotriva Cehoslovaciei şi a Ro­­mâniai? Şi nu oare, zbătând de această bunăvoinţă, Statul major unguresc a putut —• ca concur­sul ofiţerilor gsrvisni — să orga­nizeze, în secret, acea ofensivi de mica intindere care sa daslSntel. Ca din întâmplare, la 20 Iul­i 1919, «l cărei obiectiv sa Hm ia ia.. Bu­cureşti, şi care se potrivi — iarăşi ca o întâmplase — cu greva ge­nerală a cheferiştilor român­, din fericire neizbutita? Se ştie urmarea. Armata română, diatr’un singur elan, puse în­du­­rată trupele lui Bela Kun şi merse, împotriva dorinţei aliaţilor, să ocupe Budapesta. 10a făcu ast­fel cau­zei idleei mondiale un servi­ciu de care se dă seama tot mai mult astăzi. Aliaţii, râu in­formaţi, au continuat sâ menajeze Ungaria până la exasperarea Ro­mâniei, Cehoslovaciei şi Jugula­vÎ2'. Când vedem în­­ ce se petrece acum la Berlin, putem să ne în­chipuim ce s'ar fi petrecut la Bu­dapesta dacă.. Dar Ungurii, el, graţie ocupaţi­aei române, se simt cu totul învinşi. Această sensajie pâra chiar sâ fie începutul camun­­ţen­e! — dar contagiunea din Mu­nich şi Berlin este atât de tard... şi aliaţii dau atât de puţin impre­sia că sunt uniţii"... „...Ce-ar fi zis contele Andrassy dacă aliaţii, toni clar­văzători şi mai puţin în­şelaţi de protestele de prietenie ala Maghiarilor, ar fi permis luni mai mult ocupaţiunea Buda­pestei şi ar fi procedat la dezar­marea trupelor ungureşti*... Şi ce să mai spui când came­tăriile alia­­ţilor au putut comite greşala să construiască pe acest popor ma­ghiar o Europă centrală antiger­­mană din care ele voiau să facă unul din principalele pivot al păcei? Vor vedea în sfârşit că învingă­torii sunt calificaţi «zi de inexora­bili de către scess­ă Maghiarie înciudată, al cărei vis, dupâ Sa­dovs, era de a deveni pentru Aus­tria ceva­ ce Prusia era pentru Germania". „Na, n’a fost deplorab­­ — ci foarte judicios — că Antanta n’a permis elementelor antirevoluţio­nare ungureşti să dărâma bolşe­vismul ungur. Aceata era un prefido-bolşevism favorizat pe sub mână — doviz le abun­ia — prin­­tre populaţiunila alogene aie Un­gariei d­­e el, de citre Károlyi în­­ru­şi. El nu era de­cât mandata­rul clasei diriguitoare şi aceasta spera că aliaţii, alarmaţi de scente turburări, vor însărcina „elemen­tele antirevoluţionare", ca să res­tabilească ordinea. Excelent prl­­ pentru a înâlta el elementele alo­­gene, să rsstsb lease* vechia Un­garie și să întindâ mâna de-o parte la Berlin și de alta la Moscova". . % Crastm Opoziţiei naţionale Comitetul Opoziţiei na­ţionale va ţine azi la orele 6 o consfătuire cu toţi parlamentarii din Opoziţia naţională. Se va face un expozeu asupra hotărîri­­lor luate în şedinţele Co­mitetului. {Tel). . % Politica Suntem informaţi, din cercuri diplomatice că vor urma con­vorbiri diplomatice între mi­­nistrul nostru de externe, şi miniştrii Cehoslovaciei şi Iu­goslavia. Obiectul convorbiri­lor va fixarea unei acţiuni comune în importantele ches­tiuni externe la ordinea z­ei, cu deosebire asupra evenimen­telor recente din Ungaria, cari vi au primit o soluțiu­ne defnitivă conform cerințelor Statelor vecine. Imediat ce vor sosi răspun­surile dela Braga și Belgrad, se va da un comunicat pentru lămurirea opiniei publice. * Aseară a avut loc un con­siliu de miniștri, unde s'a dis­cutat întrebuinţarea practică a resturilor armatei lui Wran­­gfiel. Consiliul a hotârit ca inte­rimatul Ministerului de Co­merţ — în lipsa d­lui general Averescu, care pleacă de săr­bători la Mehadia — să fie încredinţat ministrului Cu­dalba. Dacă în timpul vacanţelor va fi nevoe de ţinerea unui Consiliu de miniştri, acesta va fi prezidat de d. Titulescu. Grupările politice din Cameră au hotărît să delege la congresul inter­parlamentar din Stockholm, o comisiune compusă din d­nii: Brăescu, Davila, E. Goga, Grigorcen, Max Otateleşanu, filisu Protopopescu, Hanibal Teodo­re­scu, Mh. Vlădescu, St. C. Pop, C. Banu, I. Pălivan, Stelian Popescu, Vir­­g­i Tempeanu, Gr. Sunion și Rudolf Brandsch. Comisiunea va pleca la vară in luna Iulie. Serbările din Oradea-Mare — Dela corespondentul nostru special. rE Or*dea-Mare, 21 Aprilie.— EH la­­ orele IO a. m. a avut loc un Te- J de’in în catedrală. Au asistat toţi i of ferii g»rnizoîu»l îi fruntec cu generate.'Moşoiu. Mo«a, Pasalega şl Nicule8 a şl aitoritSţi'e civile, in bisnrîcă, a vorbit protopopul Hirw­tt, care a evocat vremurile trecute rfe suferinţă şi atunci când chinurile erau mai grozave, au so­sit mântuitorii, dorobanţii. Se Im­­plin­sc doi ani de fetuici. Com3* morsrea acelei zile tribute să fie o­ă bSteau, mare penteu noi. A­­duce elogii general­ului Moşoio, care a teteat în fruntea armatelor, liba acol oraÿfri dia­mu nile bolşe­vicilor, Se roi c­olegii M. S Rege­lui. Corai H­­arii cântă „Trăiască Rig ie®. A urmat defilarea în or­­dinea următoare : şcolile de băieţi şi fete, un detaşament din regim, 5 vânători, şcoala de jandarmi, regim­ de lrtiterie de mante, reg. 39 de artilerie şi un escadron da crificBSi.'Ţinuta trapei a fost demnă. Parad* a fost comandaţi de gene­ralul Nicolescu, comandantul bri­­găzii­­ de vânători­ In sala de joc a primăriei, după un servi­ciu divin, s’a desvelit pia * comemorativă. Prefectul ora­șului, Gh. Popa, ţine o cuvântare. Mai vo­reli subprefectul Besan, primarul Coriolan Bucico şi gene­ralul Moşoiu, par s­upune­ că eli­berarea nu se datoreze norocului, ci vitejiei şi sacrifici­lor soldatului român. Mulţumeşte pentru placa comemorativă, care va fi pentru gen­eraţia viitoare o pagină din is­toria glorioasă a prezentului. In sala fesd­in a primăriei, generalul Nicotescu face istoricul luptelor din Transilvania, conduse de ma­rele general Moşoni, pentru vitejia­rul. Camarazii şi autorităţile civile din localitate îi oferă o pitea de bronz, frumos înrărită şi artistic lucrată. In acest sens mai vorbeşte şi prefectul. Răspunde generalul Moşoiu, care mulţumind spune : primesc şi voi păstră cu sfinţenie acest frumos obiect, ca reprezen­­tant al trupelor liberatoare de acam doi ani. Ştiu că prin mine se aduc elogii lor. S’a servit apoi o gustare. La orele 2 s’a dat un banchet la co­mandament. Au luat parte gene­ralul Moşoiu, Colonel Negulescu, şeful statului major, lt.-col. Dra­­gomirescu, lt.-col Debu, maior Bal­­sianu, maior Ionescu dela aviaţie şi restul of­ţerilor comandamentu­lui, apoi reprezentanţii presei. Primul toast l’a ridicat generalul Moşoiu pentru M. S. Regele, apoi pentru presă. Aduce elogii presei. Răspunde d. Dinu Cezianu, dele­gatul Asociaţiei prese!. Seara, la orele 8 luna. .s’a jucat de ofiţerii comandamentului, piesa Prostul de Ludwig Fulda. Vr­nita­­riie sunt destinate pentru complec­­tarea fondatei necesar monumen­talul M. S. Reginei, care va fi a­ Su­zat în faţa teatrului «Regina Ma­ri»". Avem numai cuvinte de laudă pentru sforţările depuse de colonelul Nagulescu la reuşita re­prezentaţiei. După teatru s’a dat o masă cu invitații, în sala cercu­lui militar, Mim. Reforma agrară din Ardeal Discuţia la Senat la şedinţa de Mercuri a Senatu­lui s’a început desbaterea proiec­tului de lege al reformei agrare din Ardeal. După cetirea expunere! de motive a acestui proiect de cătră d­l seartor Ilie Beu, s lust cavin­­tal d­e Longin Hossu, care arată că Iegea agrară pitru Ardeal şi ţi­nuturile da pesta munţi este un act de dreptata socială şi naţională pentru ţărănimea din Ardeal. Aceş­tia au suferit şi mai rău ca ţăranii din regat, căci el ma ocean pentru a îmbogăţi proprietari cari erau străini şi asupritori ca stăpâni al pământului, asupritori ca stăpâni­­tori politici. Legea e bine­venită şi trabue votată. D. Bogdan-Duică face istoricul problemei agrate In Ardeal. La în­ceput proprietatea In Ardeal era comanâ. A devenit apoi comunală. După civăilii, Românii s’au aşezat pe locurile libere, dar lor li­­s’a dat totdeauna mai puţin. Ungurii ţinesu de 2 ori mai mult. In timpul din urmă însă, Ungarii au fost puşi în stare de inferioritate economică de către Români. Da aci prigoana po­litică a fost şi mai mare. Pe cale administrativă se caută să se com­­­penseze această inferioritate. — Raportul dintre Români şi Saşi în ce priveşte stănăcirea pământului între 1860 şi 1880 este în favoarea Saşilor. Face socoteala şi după date statistice arată că Românilor le revenea elle­­ juger şi două zecimi cadastrale. Aşa fiind Saşii nu vor fi loviţi da această reformă agrară, căci ei au au spirit foarte practic pe terenul economic. In raport cu Ungurii arată cu cifre ca din toată proprietatea ru­rală din Ardea! Românii deţineau 50 la sută. Pe masură însă ce Un­garii şi Secuii se retrăgeau dila sate la oraşe, proprietatea rurala a trecut în stăpânirea Românilor. Vorbind de opera agrară a con­siliului naţional de la Alba-Iulie, spune câ ’acea operă rezolva în mod mult mai eduitabil problema împroprietărirei ţăranilor decât pro­iectul de faţă al d-lui Garoflid. Toţi trebue să contribue la amen­data acestei legi ca să iasă o operă cât mai bună pentru ţărăni­mea din Ardeal. D. Borgovan arată suferinţele în­durate aearargul veacurilor din partea uagurilor feodali ca­i îi ex­­plosstau. Citeşte an document din care reiese ca ţăranii munciau 4 zile pe săptămână la moşia ba­­­rului ungur, 1 la carte şi 1 la vi­­nătoare. Nu le mai rămânea vreme de mnacă ca să-şi plătească nici dările. Proprietarii exploatau pe ţiran nu pământul. Cu­ ţăranul să simtă că azi nu mai e sub stăpânire străină, ci sub acea a naţiei lui, ca să vadă şi el că acum e mai bine în ţara lui, trebuie să i­ se dea o altă si­­tuaţie decât avea sub neguri. De aceea e necesar să se facă o re­formă agrară care să împlinească dreptele cereri ale ţăranilor arde­leni. Astfel se va consolida Ro­mânia Mare. D. dr. Mic sa descrie starea de servitute In care s’au aflat ţăranii din Ardeal. Intrând în analiza proiectu­lui, declară în numele parti­dului naţional din Ardeal, că nu admite coeficientul de 20 la preţul arendei din 1916 cât Va ridicat comitetul delegaţi­lor ca preţ de plată al pă­mântului la expropriat.­­ Cere coeficientul de 10 sau în ca­zul cel mai rău de 15 cum îl fixase guvernul. Apoi partidul naţional ro­mân din Ardeal crede că nu era nevoe de acest proiect, ci era suficient să se modi­fice decretul-lege dela Alba- Iulia, după experienţa de 2 ani ce s’a făcut cu aplica­rea lui. Cere ca din pământul ex­propriat în primul rând să se constitue păşuni comunale, de cari ţăranul ardelean are foarte mare nevoe. Cum însă ţăranii cari aveau păşuni în servitute au fost eludaţi de acest drept acum la alcătuirea păşunilor să nu plătească. Să fie o res­tituire a dreptului lor ce P au avut şi de care pe nedrept au fost deposedaţi. fŞtdinţa se ridică la orele 7 seara­. In şedinţa de erl a Sf. Sinod­a’a luat în discuție antiproectul de unificare a bisericii. Sinodul a ho­­tărît menținerea consistorului ca o anexă a Sinodului. S’a discutat apoi chestiunea reorganized­­a l­anutirlior.

Next