Gazeta Transilvaniei, ianuarie-iunie 1921 (Anul 84, nr. 1-138)
1921-04-23 / nr. 89
Untul hi' M4m mmmte^i te# terniiBwbbvi SAmbMtS S3 Aprilie NISI Istiffiii&tl I* 1888 d* tege Barttm HfiiÎRRtla ! Bm?®T* tebatm SS iwasspa B®oor&*ti. Vmtrisi Rsfflau Administraţia Bsocrești, Isatrul Reglate Mfeîia 8ra?tevt Hața Libertății SB Bucureşti, Teatral Re&i&g Maria —„Ca tot dispreţ»! pentru popor «mafio oraţii ţi ®ligarhil aici 24 de or» n’ar fi f«st la star« si ssațisS 'slugări atstoL (istoria rWssavssid), Gh BABItlU APARE SEARA IN FIECARE ZI DE LUCRU ‹/ »l abossîneate la ti ›S›,\ · tM* a«p» torit %. 5* K ABOMA leal fa sa Inai O» te» Lei ISO a m ' Lei ®0 entra itrslpfdtate abternaaatal Îndoit EBLETOH, BRAȘOV, 326 bilobita Ultima săptămână a fost bogată în ştiri de senzaţie şi în Intrigi politice. Ziarele bucureştene, unele interesate politiceşte, altele influ- Iniste nu mai anunţau: când colaborrea cu partidul liberal a partidului naţional, când o apropiere de averescani, când blocul partidelor din provinciile alipite — când un govern de concentrare. Trebuie să spunem, înainte de orice, că situaţia guvernului Averescu nu a format obiectul cetei mai mici disciffîuni, de oarece e de atât de şubredă, încât orice zi poate aduce căderea sa Intr'gele ce s’au ţesut săptămânile acestea au vizat nu guvernai Averescu, ci succesiunea lui, care poate obveni în orice clipă. E poate neomenos a apune adevărul situaţiei, în care se află guvernai Averescu, dar e un adevăr, de care nu ne putem nici îndoi, orî câtă bunăvoinţă am avea. Deci panelul de plecare al întregei acţiuni politice din vremea din urmă a fost constatare», ca guvernul Averescu nu rămâne la putere decât până se va alcătui o nouă formaţiune politică, care să-şi asume răspunderea guvernărei. Şi atunci lupta s’a dat în jirul problemei, dacă această formaţiune să fie făcută prin însăşi partidele democratice din Opoziţia naţională sau prin ele ş! cu concursul vechilor partide ? îdeia anul guvern de concentrare iar s’a ventilat $i s’au făcut chiar tatonări îa vederea realizând ei. In acelaş timp partidele oligarhice au căutat ca, punând tema unei colaborări, să rupă solidaritatea între partele Opoziţiei naţionale. Şi, pe această cale, s’a mers până a se afirma (cum o face „România Nouă", ziar liberal sub conducerea d-lui G. Creangă), că acordul între d-nii Maniu şi I. Brâtianu s’ar fi încheiat rămânând numai să se stabilească metoda de anunţare a lui. Nu încape îndoială pentru nimeni, că s’a urmărit prin intrigă şi campanie da presă o lovitură ce urma să rupă Federaţia, tocmai fiindcă asodatitarea ei îngrijorează pe celelalte partide. Opoziţia naţională a fost dlar centrul, în jurul căruia s’au învârtit toate machinaţiunite unor politician! dibaci, cari urmărind scopuril» personaje politice, cari nu şi le pot împlini prin forţele propriului lor partid, caută să delinieze gruparea partidelor democratice şi în acelaş timp să pătrundă, sprijiniţi de unul sau altul din aceste partide, la guvern. Ştirile făţişe, pe care ziarele în serviciul ocult al partidului liberal le-au publicat dând ca definitive tratativele cu partidul naţional — au demascat jocul interesat al acestui partid, care în urmărirea guvernului nu ştie cum să se sprijine la massele populare, cari i-au refuzat, de două ani încoace votul, în alegerile generale ca şi în cele parţiale. Ziceam că problema în jurul căreia s’au iscat dezbateri serioase a fost dacă partidele opoziţiei naţionale să formeze, ca un partid, un guvern sau să sa acorde o colaborare şi partidelor vechi. Din ducaţiunile ce-au urmat aş a văzutcă o concentrare de guvern a tuturor patrtidelor politice nu e posibilii, deci, înainte de-a se pune la cale discufiunea succesiunei guvernului Averescu, partidele din Opoziţia naţionalâ să formeze un bloc mai strâns, care să fia un partid mare şi paternic de guvernământ. Solidaritatea dintre aceste partide a reuşit dar să le menţină strâns legate cu juful unui program care, fie la guvern, fie în opoziţie, dă grupatei ponderea nacesara oricărei organizaţii politice serioase. Departe dar de-a se îi reuşit ca Intrigile atât de meşteşugit ţesute. — Ele au dat dimpotrivă, un rezultat contrar strălucit, ducând in tabăra Opoziţiei naţionaie recunoaşterea forţei reale a partidelor ce-o compun şi relevând superioritatea situaţiunei ce o ocupa în viaţa noastră politică. Manifestaţi indie fruntaşilor ei politici in dezbaterile contactais! central sa ridicat moralul tuturor celor’ cari s’au îndoit, o clipă, de tenacitatea cu care partidele opoziţiei naţionale urmăresc executarea programului lor. Că fuziunea a cestor partide nu s’a fâcut acum, este datorită imposibilltsțpi de a se lua asemene* hotărîri de către comitetele executive ale partidelor. Congresele cari vor urme, probabil în chiar vacanța aceasta parlamentară, au chemarea să se pronunțe definitiv. Ua pas însemnat însă s’a făcut. Coas’derând faptele petrecute în cele din urmă două săptămâni putem spune că nici când situaţi partidelor din Opoziţia Naţională n’a fost mai conformă cu mijloacele reale de realizare ale programului ce şi-au impus, iar preponderenţa ce-au câştigat-o în viaţa noastră politică o menţin prin solidaritatea ce încă odată a fost pusă la încercare. Şi să nu se uite că prin propunerile de colaborare ce s’au făcut s’a recunoscut pe faţă că, atunci când va găsi că este momentul, partidele opoziţiei naţionale pot obţine orice concesiuni din partea celorlalte partide zise istorice. Flîndcă „unde-s doar puterea creşte şi., liberalul nu sporeşte* !... Imp. Rîtuatîa politică. Democraţia pusă la încercare »0 monstruozitate «... Referindu-se la o nfirmare a d-lui de putat Dr. Do br'sco,f^cută în şedinţa d'n 19 Aprilie a Camerei, mi nistrul G'ig» s’a exprimat. Inter pelătorul meu a spus ca lucru mon«truos şi anume că, înainte de Unire, viaţa în Ardeal era m«i româneaieâ decât azi". (Am reprodus cuvintele d-l ui m'nistru după „Unv*red“.) Da ! Este cn lacre monstruos. Dar nu ceea ce a spus deputatul Dobreeco, ci faptul că este adevărat ceeace a afirmat d-sa. Iar vina acestei criminale monstruosităţi nu o po*»tă decât felul acriei administratii — cu toate păcatele el — din Ardeal, căreia ministrul G g* îi aduce elogii în discursul său parlamentar. Vorbim de viaţa şi sentimentele româneşti ale Românilor din Ardeal ! Cu toa tă urgia şovinismului unguresc, Românul deodată al Ardealului a ştiut să fie şi a rămas Român. L’ara văzut ţ^âid cu îndărătnicie şi jertfnd bucuros pentru susţinerea tuturor instituţiilor lui româneşti; l’am văzut înfruntând baionetele jandarmilor pentru c* să-şi facă drum la uris electorali, ba am văzut chiar şi sânge românesc In jurul urnei, în care administraţia ajutată de puştile jandarmiilu*, nu voia să lase să întreb lefel* de vot ale deputaţilor roftâni. Ş‘ pe acelns Român l’am văzut mergând cu fruntea rid!cetî în Ufa Judecătorul ist ungur, care avea s* pedepseasă fspta Românului, pntrncă ea era dictată şi fă ntă de drepte sentimente româneşt'. Şovăeii cunosc puţine, etât d* patine, încât ele nu pot întuneca d* Ioc sentimentele acelei masse româneşti, care ştia privi cu tot d'spreţel meritat pe puţ nil vSniStrr! de altuaţii di-a mda stăpânirii muureşt!. Ac est* era Ardealul de odată ! Astăzi? C^ute d-1 m'niafru Gopa acea legătură de sentimente care unie pe acele vremi toate inimile românişti dintre Carpaţi ! Caute cum scut astăzi priviţi da cătră chiar conducătorii ţării, împreună cu dânsa!, şefi fruntaşi ai Ardealulu! cari au condus Înota de conservare şi exitenţă a Românilor ardelen! împotriva şovinismului distrugător unguresc! Conte de Goga Spiritul de jertfă româiesscă da odată şi compare-l cu îmbulbia stăpânilor de mii şi milioane de azi ! Caute îi sfârşit or) «I ce dovadă cu care va putea susţine şi arăta că este mal românească vi«ţa Ardealului de azi, decât a celui dinainte de unire. Întrecerea după cipătueli şi speculă sub masca românismului a luat azi locul advârâtelor sentimente româneşti de piată. Căci poznele excepţii nu pot ţine locul situaţiei generale. Politica de partid, trecută cu toate păcatele ei dincoace da Cirpsţi, a aduss pe Ardelean într’o zăpăcenă, din care un naşi poate distinge şi daostbl pumnul politicei ungureşti de pumnul politicei argetoniane. Căci dacă odată putea să şi validiteze glasul său la urna păzită de baionetele jandarmului, astăzi rămâne neputincios în feţa obuzului administraţiei. Dovadă Sân Mărtinul şi alte atâtea cazuri la fel. Valori necunoscute trase la suprafaţa vieţii politice cu urdiţa de căpătuială a guvernului, trădătorii deodaiâ ai neamului ajunşi azi tot din stotputernicia guvernului la situaţii nemeritate şi îa sfârşit ceata tuturor mititeilor, călări azi pe mormane de milioane — era natural ca să stârnească în sânul românilor ardeleni, sentimente şi doruri, cari nu mai aunt egale cu cele de odată. Şi vlaa na e poate atâta a lor, cât a celor dela cari iau pildă, dei „exemplu hahual" şi „dela locul cel nul mare învaţă ce! mai mic să are". Iată dar d-le ministru, că deputatul Dobrescu nu a spus un lucru monstruos, când a afirmat că viața în Ardeal era mai românească înainte de Unire, decât astăzi, ci cu toată durerea unui adevărat Român, a afirmat un trist adevăr, care nu poate fi răstornit decât prin fapte. Prin fapte cari să dovedească că lat cârma ţârii avem barbiţi, cari pe lângă o minte săsătorită mal dispun şi de o inimă pentru ţară. Altfel monstruozităţile se vor ţine îsnţ. B-i. România şi Ungaria — Ungurii se plâng de aliaţii României, deşi aceştia au greşit favorizând Ungaria. — Journal de Genève publică un interesant şi documentat articol de polemică cu pretinsele juste tânguiri al contelui I. Andrassy îa Reine de Gentva (Nr. 8 a. c ). Articolul e datorit corespondentului ziarului la Bucureşti, nu-1 Eagèie Roux. Nu vom reproduce în întregime, vom da iasă părţile cari ne interesează. Astfel, după ce arată că Andrssry induce îa eroare atunci când vrea să scoată nevinovăţia Ungariei îa declararea războiului mondial space, privitorii recriminările împotriva aliaţilor României (cari ar avea „Inexorabila atitudine a învigatorilor*): „Cât priveşte inexorabii atitudinea Învingătorilor, n’a consistat ea, da fapt, in a proteja Ungaria împotriva Cehoslovaciei şi a Româniai? Şi nu oare, zbătând de această bunăvoinţă, Statul major unguresc a putut —• ca concursul ofiţerilor gsrvisni — să organizeze, în secret, acea ofensivi de mica intindere care sa daslSntel. Ca din întâmplare, la 20 Iuli 1919, «l cărei obiectiv sa Hm ia ia.. Bucureşti, şi care se potrivi — iarăşi ca o întâmplase — cu greva generală a cheferiştilor român, din fericire neizbutita? Se ştie urmarea. Armata română, diatr’un singur elan, puse îndurată trupele lui Bela Kun şi merse, împotriva dorinţei aliaţilor, să ocupe Budapesta. 10a făcu astfel cauzei idleei mondiale un serviciu de care se dă seama tot mai mult astăzi. Aliaţii, râu informaţi, au continuat sâ menajeze Ungaria până la exasperarea României, Cehoslovaciei şi JugulavÎ2'. Când vedem în ce se petrece acum la Berlin, putem să ne închipuim ce s'ar fi petrecut la Budapesta dacă.. Dar Ungurii, el, graţie ocupaţiaei române, se simt cu totul învinşi. Această sensajie pâra chiar sâ fie începutul camunţene! — dar contagiunea din Munich şi Berlin este atât de tard... şi aliaţii dau atât de puţin impresia că sunt uniţii"... „...Ce-ar fi zis contele Andrassy dacă aliaţii, toni clarvăzători şi mai puţin înşelaţi de protestele de prietenie ala Maghiarilor, ar fi permis luni mai mult ocupaţiunea Budapestei şi ar fi procedat la dezarmarea trupelor ungureşti*... Şi ce să mai spui când cametăriile aliaţilor au putut comite greşala să construiască pe acest popor maghiar o Europă centrală antigermană din care ele voiau să facă unul din principalele pivot al păcei? Vor vedea în sfârşit că învingătorii sunt calificaţi «zi de inexorabili de către scessă Maghiarie înciudată, al cărei vis, dupâ Sadovs, era de a deveni pentru Austria ceva ce Prusia era pentru Germania". „Na, n’a fost deplorab — ci foarte judicios — că Antanta n’a permis elementelor antirevoluţionare ungureşti să dărâma bolşevismul ungur. Aceata era un prefido-bolşevism favorizat pe sub mână — doviz le abunia — printre populaţiunila alogene aie Ungariei de el, de citre Károlyi înruşi. El nu era decât mandatarul clasei diriguitoare şi aceasta spera că aliaţii, alarmaţi de scente turburări, vor însărcina „elementele antirevoluţionare", ca să restabilească ordinea. Excelent prl pentru a înâlta el elementele alogene, să rsstsb lease* vechia Ungarie și să întindâ mâna de-o parte la Berlin și de alta la Moscova". . % Crastm Opoziţiei naţionale Comitetul Opoziţiei naţionale va ţine azi la orele 6 o consfătuire cu toţi parlamentarii din Opoziţia naţională. Se va face un expozeu asupra hotărîrilor luate în şedinţele Comitetului. {Tel). . % Politica Suntem informaţi, din cercuri diplomatice că vor urma convorbiri diplomatice între ministrul nostru de externe, şi miniştrii Cehoslovaciei şi Iugoslavia. Obiectul convorbirilor va fixarea unei acţiuni comune în importantele chestiuni externe la ordinea zei, cu deosebire asupra evenimentelor recente din Ungaria, cari vi au primit o soluțiune defnitivă conform cerințelor Statelor vecine. Imediat ce vor sosi răspunsurile dela Braga și Belgrad, se va da un comunicat pentru lămurirea opiniei publice. * Aseară a avut loc un consiliu de miniștri, unde s'a discutat întrebuinţarea practică a resturilor armatei lui Wrangfiel. Consiliul a hotârit ca interimatul Ministerului de Comerţ — în lipsa dlui general Averescu, care pleacă de sărbători la Mehadia — să fie încredinţat ministrului Cudalba. Dacă în timpul vacanţelor va fi nevoe de ţinerea unui Consiliu de miniştri, acesta va fi prezidat de d. Titulescu. Grupările politice din Cameră au hotărît să delege la congresul interparlamentar din Stockholm, o comisiune compusă din dnii: Brăescu, Davila, E. Goga, Grigorcen, Max Otateleşanu, filisu Protopopescu, Hanibal Teodorescu, Mh. Vlădescu, St. C. Pop, C. Banu, I. Pălivan, Stelian Popescu, Virgi Tempeanu, Gr. Sunion și Rudolf Brandsch. Comisiunea va pleca la vară in luna Iulie. Serbările din Oradea-Mare — Dela corespondentul nostru special. rE Or*dea-Mare, 21 Aprilie.— EH la orele IO a. m. a avut loc un Te- J de’in în catedrală. Au asistat toţi i of ferii g»rnizoîu»l îi fruntec cu generate.'Moşoiu. Mo«a, Pasalega şl Nicule8 a şl aitoritSţi'e civile, in bisnrîcă, a vorbit protopopul Hirwtt, care a evocat vremurile trecute rfe suferinţă şi atunci când chinurile erau mai grozave, au sosit mântuitorii, dorobanţii. Se Implinsc doi ani de fetuici. Com3* morsrea acelei zile tribute să fie oă bSteau, mare penteu noi. Aduce elogii generalului Moşoio, care a teteat în fruntea armatelor, liba acol oraÿfri diamu nile bolşevicilor, Se roi colegii M. S Regelui. Corai Harii cântă „Trăiască Rig ie®. A urmat defilarea în ordinea următoare : şcolile de băieţi şi fete, un detaşament din regim, 5 vânători, şcoala de jandarmi, regim de lrtiterie de mante, reg. 39 de artilerie şi un escadron da crificBSi.'Ţinuta trapei a fost demnă. Parad* a fost comandaţi de generalul Nicolescu, comandantul brigăzii de vânători In sala de joc a primăriei, după un serviciu divin, s’a desvelit pia * comemorativă. Prefectul orașului, Gh. Popa, ţine o cuvântare. Mai voreli subprefectul Besan, primarul Coriolan Bucico şi generalul Moşoiu, par supune că eliberarea nu se datoreze norocului, ci vitejiei şi sacrificilor soldatului român. Mulţumeşte pentru placa comemorativă, care va fi pentru generaţia viitoare o pagină din istoria glorioasă a prezentului. In sala fesdin a primăriei, generalul Nicotescu face istoricul luptelor din Transilvania, conduse de marele general Moşoni, pentru vitejiarul. Camarazii şi autorităţile civile din localitate îi oferă o pitea de bronz, frumos înrărită şi artistic lucrată. In acest sens mai vorbeşte şi prefectul. Răspunde generalul Moşoiu, care mulţumind spune : primesc şi voi păstră cu sfinţenie acest frumos obiect, ca reprezentant al trupelor liberatoare de acam doi ani. Ştiu că prin mine se aduc elogii lor. S’a servit apoi o gustare. La orele 2 s’a dat un banchet la comandament. Au luat parte generalul Moşoiu, Colonel Negulescu, şeful statului major, lt.-col. Dragomirescu, lt.-col Debu, maior Balsianu, maior Ionescu dela aviaţie şi restul ofţerilor comandamentului, apoi reprezentanţii presei. Primul toast l’a ridicat generalul Moşoiu pentru M. S. Regele, apoi pentru presă. Aduce elogii presei. Răspunde d. Dinu Cezianu, delegatul Asociaţiei prese!. Seara, la orele 8 luna. .s’a jucat de ofiţerii comandamentului, piesa Prostul de Ludwig Fulda. Vrnitariie sunt destinate pentru complectarea fondatei necesar monumentalul M. S. Reginei, care va fi a Suzat în faţa teatrului «Regina Mari»". Avem numai cuvinte de laudă pentru sforţările depuse de colonelul Nagulescu la reuşita reprezentaţiei. După teatru s’a dat o masă cu invitații, în sala cercului militar, Mim. Reforma agrară din Ardeal Discuţia la Senat la şedinţa de Mercuri a Senatului s’a început desbaterea proiectului de lege al reformei agrare din Ardeal. După cetirea expunere! de motive a acestui proiect de cătră dl seartor Ilie Beu, s lust cavintal de Longin Hossu, care arată că Iegea agrară pitru Ardeal şi ţinuturile da pesta munţi este un act de dreptata socială şi naţională pentru ţărănimea din Ardeal. Aceştia au suferit şi mai rău ca ţăranii din regat, căci el ma ocean pentru a îmbogăţi proprietari cari erau străini şi asupritori ca stăpâni al pământului, asupritori ca stăpânitori politici. Legea e binevenită şi trabue votată. D. Bogdan-Duică face istoricul problemei agrate In Ardeal. La început proprietatea In Ardeal era comanâ. A devenit apoi comunală. După civăilii, Românii s’au aşezat pe locurile libere, dar lor lis’a dat totdeauna mai puţin. Ungurii ţinesu de 2 ori mai mult. In timpul din urmă însă, Ungarii au fost puşi în stare de inferioritate economică de către Români. Da aci prigoana politică a fost şi mai mare. Pe cale administrativă se caută să se compenseze această inferioritate. — Raportul dintre Români şi Saşi în ce priveşte stănăcirea pământului între 1860 şi 1880 este în favoarea Saşilor. Face socoteala şi după date statistice arată că Românilor le revenea elle juger şi două zecimi cadastrale. Aşa fiind Saşii nu vor fi loviţi da această reformă agrară, căci ei au au spirit foarte practic pe terenul economic. In raport cu Ungurii arată cu cifre ca din toată proprietatea rurală din Ardea! Românii deţineau 50 la sută. Pe masură însă ce Ungarii şi Secuii se retrăgeau dila sate la oraşe, proprietatea rurala a trecut în stăpânirea Românilor. Vorbind de opera agrară a consiliului naţional de la Alba-Iulie, spune câ ’acea operă rezolva în mod mult mai eduitabil problema împroprietărirei ţăranilor decât proiectul de faţă al d-lui Garoflid. Toţi trebue să contribue la amendata acestei legi ca să iasă o operă cât mai bună pentru ţărănimea din Ardeal. D. Borgovan arată suferinţele îndurate aearargul veacurilor din partea uagurilor feodali cai îi explosstau. Citeşte an document din care reiese ca ţăranii munciau 4 zile pe săptămână la moşia barului ungur, 1 la carte şi 1 la vinătoare. Nu le mai rămânea vreme de mnacă ca să-şi plătească nici dările. Proprietarii exploatau pe ţiran nu pământul. Cu ţăranul să simtă că azi nu mai e sub stăpânire străină, ci sub acea a naţiei lui, ca să vadă şi el că acum e mai bine în ţara lui, trebuie să i se dea o altă situaţie decât avea sub neguri. De aceea e necesar să se facă o reformă agrară care să împlinească dreptele cereri ale ţăranilor ardeleni. Astfel se va consolida România Mare. D. dr. Mic sa descrie starea de servitute In care s’au aflat ţăranii din Ardeal. Intrând în analiza proiectului, declară în numele partidului naţional din Ardeal, că nu admite coeficientul de 20 la preţul arendei din 1916 cât Va ridicat comitetul delegaţilor ca preţ de plată al pământului la expropriat. Cere coeficientul de 10 sau în cazul cel mai rău de 15 cum îl fixase guvernul. Apoi partidul naţional român din Ardeal crede că nu era nevoe de acest proiect, ci era suficient să se modifice decretul-lege dela Alba- Iulia, după experienţa de 2 ani ce s’a făcut cu aplicarea lui. Cere ca din pământul expropriat în primul rând să se constitue păşuni comunale, de cari ţăranul ardelean are foarte mare nevoe. Cum însă ţăranii cari aveau păşuni în servitute au fost eludaţi de acest drept acum la alcătuirea păşunilor să nu plătească. Să fie o restituire a dreptului lor ce P au avut şi de care pe nedrept au fost deposedaţi. fŞtdinţa se ridică la orele 7 seara. In şedinţa de erl a Sf. Sinoda’a luat în discuție antiproectul de unificare a bisericii. Sinodul a hotărît menținerea consistorului ca o anexă a Sinodului. S’a discutat apoi chestiunea reorganizeda lanutirlior.