Gazeta Transilvaniei, ianuarie-iunie 1921 (Anul 84, nr. 1-138)

1921-01-14 / nr. 10

kkîo—mt IM Cercetări politice p- Idei dintr’o Introducere mai lungă. — Tratatul de politică, pe care on. redacţie a Gazetei l a anunţat cu vorbe mai calde decât aşteptam, nu este o lucrare originită, ci o pre­lucrare după cele trei volume dess­pre esenţa şi scopurile politicei de Gustav Ratzenhofer, sociologul po­zitivist, a cărui gândire a fost de­terminată mai ales de Auguste Comte şi Herbert Spencer, în a c£rui operă —filosofică şi sociolo­­g­că— s’au atrâns însă şi alte la­­tiuenţe, asupra cărora nu insist. Cea mai hotărîtoare influenţă a­­supra operei sale a avut-o obser­varea vieţii politice într’o fără în cere conflictele erau­­ ordinea zi­­lei, îa care materialul de observare ca bogat, în Austria. Dar privirea filosofului sociologic a trecut re­fulat şi dincolo de ţara Iul­­­iosti­­um­ea l-a mijlocit material de gân­dire şi prilejuri de propagare de idei sănătoase. De ce n’am lua şi el cunoştinţă mai amănunţită des­­pre produsul acestui bogat amestec de experienţă şi gândire?! Dacă nu aş fi prelucrat, el aş fi t radus pe G. Ratzenhofer, studiile lui din cele trei volume de Politică­­■T fi cuprins peste 1200 de pagini in octav şi des tipărite. Pentru a-i asigura o circulaţiune mai folosi­­toare, m­’am mulţimit să-l prelu­crez. Adecă: Am păstrat aproape toste ideile fundamentale împreună cu motivările lor. Am renunţat la acele nuanţe de tm­otivare şi expu­nere, care mi s’au părut netrebuin­­cioase clarităţii, deşi e­i erau ade­seori adimenitor de plăcute. Am trecut peste unele exemple care dovedeau idei destul de bine pro­bate prin câte un singur exemplu satr prin două-trei. Am eliminat pasaje prea depărtate de interesul publicului românesc căruia i se a­­dresează prelucrarea mea. Şi am adaos puţine note scrise pentre pu­blicul cel mare, pentru a-i aduca din când în când aminte că sene’­rea de faţă trebue cetit­ă cu gândul dus în fiecare moment la stănle noastre sociale şi politice, la oa­menii noştri conducători, la lumea foarte vinovată că s’a lăsat a fi «ondusâ de ei facă să- i fi­e reche­mat, când abusau de situaţiile uşur­­pate, fără ca ea să fi servit ca o contraponderare la Inconsecvenţa atât a ideilor cât şi a sentimen­telor celor din frunte. Aşa a fost suprafaţa generală a vieţii politice a ţării noastre înainte .­­ De aceea viaţa aceasta de mulţi cari nu simţiau nare de a se aae­ tesa ■ul ei. De aceea unele , dar lipsite de milă, au . _____,spretneascâ şi s’o ţină nevrednică de apropierea lor, de „scoborîrea" lor până unde ar fi fost de folos, pentru­ ea, reînce­pând urcuşul, ele să se ridice du­când la deal, ca o călăuză printre pietrile munţilor, pe etice singuri nu puteau să urce, pe cei ce, n-gâ­­sindu-şi călăuza, au rămas tot jos, în vale, unde scurgerile se bdanarâ mai departe, cuprinzându-i până k glesne, până la genunchi, până­ la şolduri,—­ iar astăzi pa­r’că — pânâ la inimă. O teorie a politicei, pe care nu a întinat-o nicio intenţiune egoistă, trebue să lovească în astfel de lume ca o pleasnă de-a Iul­ieus in „tem­plul" ticăloşilor. De aceea am pre­lucrat teoria de faţă, na alta ! Cine voeşte să sîm­ţâ plăcerea că lumină se face ssap a fenomenelor politice scrutate până larcde mai din urmă ale lor rădăcini; cine voeşte să-şi smorească privirea asupra tu­turor legăturilor intime dintre fe­nomene ; cine doreşte să ne vasă destoinic, să măsure singur puteri­e reale din lupta şi scopurile, pentru care se dau luptele; cine vrea să-şi alcătuească o bază sigură, dar şi multiplă, a independenţei de judecată politică; acela să vie în­coace, unde an a fost şi eu ; să vie hotărît a studia—nu a ceti, ca îa cafenea, o gazeta, ci a studia — o operă de îndelungată gândire, care-i va îm­prumuta tot ce nu are, tot ce-i trebue ca­ să-şi completeze sau sâ-şi rectifice convingerile şi mult din ce este de absolută nevoia ca să-şî faptueascâ bine. Mult, nu tot, de­oarece pentru faptă elementele de cultură au sunt deajuns; pentru faptă este necesar şi un caracter, care, în principala­-i parte, este un dar al naşterei, al pârinţilor şi al protopărinţiior. Pentru faptă te şi naşti ; dacă naşterea nu ţi-a dat şi simburii vieţii complete, nu esre întră fapta, — nu mai încerca ! * * * Autorul — impresionat adânc de aspectul luptei din natură — pune unii temeri pe elementul luptei. Acesta este firesc, deci omul nu-i poate ocoli. Nici nu trebue să-l o­­colessscă, dacă voeşte să creeze ceva durabil în dreptul ţării, prin politică. Tendinţa aceasta corespund? u­°e părţi din suflului poporului nostru. Poporul român no-i rhîar *3* de bun şi de blând, rrm l-a zugrăvit — amu­glndn-l?— V. Alec­­sandri în .studile* asie folklorice de os­t 1849—1850 sim—adulator orăşenesc — B. Ştefănestul-Drli­­vrancea în monotona repeţire a conferinţei Invariabile despre doină- El este, ca toste popoarele, şi în­dărătnic, arţăgot, interesat, stăru­itor asupra Interesului său — ca­litate, pentru care nu îl criticam­, ci îl felicităm —, dec! şi certăreţ. Forma certăreaţă a luptei lui d­e, pentru vază ori drepturi reale este o notă caracteristică generală. D la el nota s’a ridicat, deodată cu copiii lui, în toate formale superioare culturale înfiinţate în ţară Este un secret public, că cearta caracteri­sat toate grupările noastre: con­siliile comunale, ju­deţene, parla­mentul; adunările profesioniştilor; consistoriul bisericesc şi sinodul; so­cietăţile învăţătoreşti şi profesorale; presa, oh! oh! oh! ca marghioală de fandată mahala, noroioasă şi plină de cârciumă, uneori ce canalie chiar conştientă a fost presa noas­tră jidăcită, literatura cu revistele ei pretenţioase, neîncrezătoare în valoarea lor, pa care şi-o spriji­neau deci­pria critica necruţătoare a altora şi propria lor căde­iţare. Tot, tot a fost o ceartă, un răz­­boiu. La ce? Ct» să-şi rezerve fiecare o hrană cât mai abundentă a or­goliului sau a trupului. De ce ? Pentrucă o permitea fe­lul naţional, pentrucă firea noastră, lăsată constituţional liberă să se pronunţe, aşa s’a prezentat. *şi s’a relevat. Fireşte, fanariotismul încă viu în sângele familiilor de origine grecească, primitivismul încă viu în vine de origine bulgară, colonia­lismul modern, care a inundat ca­pitala ţării cu tot soiul de tendinţe egoiste ; fireşte, acestea au sporit excesul, au înmulţit formele şi pri­lejurile de manifestare, au îngroşat aparenţa că suntem chiar mai rău şi mai certăreţi decât suntem­ Dar chiar făcând subtracţiunea nece­sară, tot rămâne ceva, care este mult când nu are frâu şi când se poate reflecta nepedepsit În viaţa so­cială, în viaţa publică, În viaţa po­litică. Suntem certăreţi şi iubitori de luptă. Acest, fel de a fi va găsi în au­torul nostru un judecător naturalist, deci element, care va aproba in­stinctul material, care așa se mani­festează pretutindeni,­­ toate po­poarele. Dar în acela? timp auto­rul va şi călăuzi produsul instinc­telor. Limurîndu-ne asupra firei noastre, nu ne va tăinui că ea nu-i de preţ, dacă rămâne cum este; nu ne va lăsa niciodată fără o­­glinda culturală a contrarului mai bun, mai preferabil; şi din rău ne va arăta pe ce scări ne putem urca spre mai bine, spre binele­­ ci­vilizaţiei. Din amândouă cauzele era bine ca un astfel de autor Să fie cu­noscut da Români. Deoparte el Ie vorbeşte la suflet; de altă parte îi chiamă spre forme superioare ale sufletului omenesc, spre forme care nu sunt privilegiul niciunei naţiuni aşazise „culturale", spre forme în care se poate sălăşlui orbea suflet naţional, spre forme para se pot ajunge, dacă rânduîa că te va face în capetele cam goale ale bărbaţi­lor şi în Inimile cam fluştaratice ale femeilor. Dacă partidele noastre ar fi des­­voltat o vioajă politică inspirată cel puţin de dragostea intereselor generale, ele ar fi popu­larizat prin fapte, prin repeţiri de fapte, atâta înţelepciune şi cumin­ţenie politică, încât astăzi n’ar fi nevoie de o revizuire generală a tu­uror bazelor politicei noastre. Dacă aşa ar fi fost făcută politica românească, ce fru­mseţe de at­mosferă politică ar exista ?stăzi în ţara noastră ! Ce claritate s’ar face, oarecum dala sine, împrejurul fie­cărei idei, fiecărei grupe îa răsă­rire, fiecărui om nou ivit pe teren politic! Aca­stă lipsă, acest refuz de educaţie politică, pretind deci o îndreptare «­in altă parte. Acum teoria este datoare să luminize, ca într’un furnicar, vieaţa noastră politică, lipsită de contururi clare, cufundată într’o fumerie, prăfoasă egalitate de figuri, care seamănă grozav m­ai ales la căutătura vânâ­­torească după profit — amintiţi-vă la rapezsslă ochii văzuţi într’o plimbare pe Calea Victoriei! — şi care svâcnesc prompt la mirosul ce­lei mai mici prade de pe terenul, pe care operează ca animale ome­neşti, nu ca oameni, nu ca băr­baţi. Acum pe aceşti politiciani şi pe naivii care le-au dat crezâmânt, teoria trebue să-l ducă înapoi, la zilele sale, ca să-l înveţe : a ru­mega noţiuni încă neînţelese; a în­ţelege şi practica nunţe de sen­timent cultural; şi a ori să se desbrace de „mentalitatea" ve­che, cum s’ar desbrăca de blana dăruită de şef ori de vr’an Mochl Fischer, de cantaşala mătăsoasă făcută din rochia vr’anei fimante, cere va fi fost însă feracea unui amic politic, da Inelele elaborate în alcovuri, de grăsimea furată din cornul vreii, osos al țăranului, de toată pielea aceasta albă-timonie de origine grecesscă sau neagră­­roşîetică biligrră. Să voescă. să se dezbrace, nentrucă teoria nu Intră în vase necurat-3; puntmcă tovără­şie nu mai poate fi între părăsitul politico estetic, de ieri şi de astăzi încă şi muncitorul politic sever al viitorului, pentru că fără dor de-a frânge oscioare nu se mai pot în­crucişa mâini dure de lucru cin­stit cu mâini moale înmăauşate. Acum deci teoria trebue să propege ideale politice, pe care le vor în­făptui: generaţiile nouă, care au suferit sufleteşte un dezastru mere­ui — cu învoirea lor şovăitor, pru­dent dată — pocăiţii sinceri ai societăţii corupte, pe care dezastrul — poate — s f a pulberat-o. Acum teoria se cere, ca busolă, ca prie­tină fără şiretlicuri şi pasiuni ome­neşti, ca lese, S* cerel Autorul «astru scrie adeseori s­­foristîc. Forma aforismului l-o cere mulţimea de observări asupra a­­mănuntelor fenomanelor politice, mulţime greu da concentrat în id»! generale, care ar cere jertfirea a­­mănuntelui. Vieaţa politică este însă realitate foarte variată, deci şi amănunt. A o lumina bine însem­nează a-i împrumuta amănuntul. A-l împrumuta însemnează a da teoriei consistenţă şi catitorului în­­crederea că, terminând cetirea şi ieşind în stradă, sau mergând la club, ori asistând la o şedi­nţă a consiliului comunal ori a Camerei, el pricepe mai bine, vede mai a­­dânc, na^sa mai înşală atât de u­şor ca până acum. De aceea s’au păstrat multe aforisme, multe frize numai la aparenţă fără legătură strânsă cu idea fundamentalâ in­dicată de titlurile capitolelor. Partea întâia a operei. Teoria generală a politicei, aşeeză bazele teor­ei politice şi expune chiar o parte mare a teoriei. Bîzele sunt naturaliste, întrucât derivarea for­melor politice moderne este urmă­rită până la originile animalice ale societăţii şi întrucât modul de ac­ţiune al societăţilor este derivat mai ales din natura atât de puţin serafică a omului cara le alcătu­­eşte şi pe care autorul o explică, tot ca naturalist, punând mult te­meii pe cunoştinţa instinctelor şi intereselor din fondul când clar, rând mascat al faptelor omeneşti. Studiind pe om în istoria sa, da la stadiul primitivităţii sale sălbatice până la mare?Ca-i culturală de as­tăzi, etudiindu-l ca cugetător pozi­tivist, autorul a consolidat mai în­tâia un fundament psihologic al politicei, câte­odată, rareori, greu de urmărit, totdeauna folos­tor.Cu cât înaintăm în cetire, cu atât ne convingem mai bucuroși că auto­rul nu a umblat după un om hi­­patetic, ci după cel real. G. Ralzenhofer a f­ost sociolog înainte de a fi teoretician al poli­ticei. Apropiiatu-sa de faptele po­litice le-a văzut din capul locului legate, motivate, produsa de so­cietate, modificate de societate în cursul desvoltării lor; modificând societatea îa fatalul cheul social, în care a’au produs,le-a văzut deci cu deplini lor causslitate şi pro­­­ducţie mai mult sau mai pujin ra­ţională sau materială. Din acest fe­l de a vedea au trecut îa politica lui o mulţime de amănunte şi de nuanţe, care îi dau o atmosferă de generalitate, cu care spiritele numai concrete nu se împacă de la prima vedere. Totuşi atmosfera a­­ceasta o socotesc drept calitate e­­minentă a operei: la chiamă pri­virea în larg; o scoate din îngusti­mea politicei familiare, de corpo­raţie, de club, de clică în club, de oculte şî de astişambrieni, şi o duce spre orizontul vast al lamei mari. De micime sufere lumea pre­tutindeni, de îngustimea materia­listului miop şi de orbirea hârcio­­gilor politici sufere pretutindeni, dar ca la noi, mai rar. De aceea lăr­­gimea aceasta a privire! socîale­­politice are pretutindeni, dar mai ales la noi, un rol mare.Cum raza solară, jucîndu-i mereu, a desvol­­tat odată un ochia dintr’un petec organic al suprafeţii anul animal de necanoscută formă, aşa gândirea fiocial-polîticâ, generalisatoare,*ga - «erală va fonna vederea politicei, simţul vederii politice în întregime gi lumea —se va bucura că simțul­­ s’a desvoltat. De­ aitfel acesta este efectul ori­cărei opere serioase de teorie po­litică, nu numai al operei lui G. Ratzenhofer. Q. B. D. GAZETA­ TRANSILVANIEI Ă, COTRUŞ Frământări (fragment). Cât vor ţinea aceste calde­ reci Ce tulburară pentru totdeauna Şi sufletu-mi Şi ochii n\«i nebuni?!.. Copilărie, Amintirea ta re’nvie — i mă doare : isările — întregul mau avut, Pământul drag, pe care m’am năs­cut, Câmpiile­­imense, codrii Iul, Cirezile-i de boi, de vaci şi junei Şi herghelii­le-i de fo­c, Căpiţele de-ocară de pa­runci Şi feţe mari cântând, Voinici trataşi, Bronzate feţe de vânjoşi cosaşi Şi carel e ’ncărcate de pe drum Şi satul alb acoperit de fum, Biserica cu ţigle cenuşii Şi mama mea — Şi cel mai rău copil dintre copii... furtimi, O, stima-mi da frac... O, suflet­u-mi de flăcări pace «’ar«, In frământarea»­ aspră şi gemeaţi.­.. Dă visurilor orizontul fără zare, / Să-şi tolănească în oazele pustii Şi pe nisipurile purpurii Păgâna bucurie de-a trăi, Viaţă ! Viaţă !... Desrobire Către amiazi, cu inimă senină, Fără regrete, , Am coborît de pe perete Pe toţi stăpânii sufletului mei rebel, Tiranicelor lor portrete — Şi dornic de lumină şi hodină, Deschijj-am larg fereastra spre gradină.... Cugetări „Lumea e tânără. Oamenii mari ai tre­cutului ne chiamă, afectuos. Noi încă tre­bue să scriem Biblii, pentru a uni din nou cerul cu lumea pământească. Taina Geniului e în a nu tolera în jurul său existenţa nici unei făţărnicii; în a rea­liza tot ce ştim ; în a exige întotdeauna — în rafinamentele vieţii moderne, în artă, în ştiinţă, în cărţi, în oameni — buna credinţă, realitatea şi un scop; şi de la început până la sfârşit, mai presus de toata şi totdeauna, a onora orice a­­devăr trăindu-l“. (R. W. Emerson).* * • „Tinereţă ! Tinereţă ! tu mă vei face să domnesc ca un sultan ardent şi puternic, ca peste palmierii şi peste viile vr’unei Cyntiane, ci peste gândurile virgine ale unei fecioare. Mă vei mai întreba încă, copile, pen­­tru ce te-am ales, pentru ce mi-a plăcut să-ţi ating, inima şi să întemez în ea un fel de Califat al spiritului meu ? Eu vreau să fiu Domnul gândurilor tale. Precum în împărăţia mea eu sunt stăpân abso­lut, tu vei fi numai a mea, îmi vei apar­ţinea întreagă. Peet cu spiritul şi cu da­rurile sale va fi pentru tine mai mult decât o îngrămădire de comori şi de giuvaere. Despărţirea ar fi moarte,... pentru tine, se’nţelege. Toată fiinţa-ţi, care se lasă în voia mea, fie deci pă-n trunsă ,de Iul meu !“ (H. Ibsen , Fest Gynt). • * * — Cund soarele se întunecă, Crist se simţi rău şi zise : „Doamne, pentru ce m’ai părăsit?1* — * — Boala şi singurătatea sunt înrudite. Omul care cade bolnav, fie chiar foarte ușor — se ziuate mai singur e« înainte. — — Ce» mai înaltă espresiune a mora­lei e: fiii (O. Tiiininger). Văzute şi auzite La Poşta Centrală din Bucureşti, în faţa ghişeelor telegrafice, lume multă aştepta să-i vie rândul ca să poată preda, oficiantelor tel gramele, înghesuiala prea mare însă impune şi ai­­ aşteptare şi pardere multă de vreme, f­iecare luându şi locul în ordinea sosirei. Un demn gras, bine făcut, cu obrajii lucios, cu mustaţa retezată, cu o hârtie scrisă în mână, se aşează în coadă aşteptându-şi findul. E un deputat din majoritate care mereu întrerupe şi bata din picioare, când vorbeşte cineva din opoziţie contra guvernului. Dup­ţ câteva mi­nute de aşteptare, enervat iese de la locul unde sa aşezase şi cu faţa crispată strigă domnişoarei care servia publicul: — Ce înseamnă asta, domni­şoară, stau de zece minute aici şi nu-mi mai vine rândul? Ce faceţi? Păziţi porcii? — Pardon, domnule, nu-i păzim, îi servim! răspunse domnişoara calmă şi flegmatică. Şi obrazul roşu al domnului de­putat, ale cărui picioare în Cameră sunt foarte active, se făcu vânăt în urma spiritului tă­os al domni­şoarei şi a râsului înfundat al publi­cului. Probabil că telegrama pe care voia s’o t imeată nu era aş­a de urgentă, căci a­m plecat repede fără s’o mai predea, bolborosind ceva neînțeles din gură. ........................ ftttgîiia à , jü ............ ' n ’ - i ■ - " • ■ -------------~nfTn11~iiiMrfH>mu«i—rm-;t Restaurantul „Maiorul Mura Braşov ” Dorum AN NOU FERICIT 1921 tuturor persoanelor cari simt clientela restaurantului nostru şi pe cari am a­vut onoarea să le servim în timpul de când am închiriat localul din oţelul EUROPA în Braşov. Frecvenţa mare este un îndemn pentru noi în viitor şi avem nădejdea că vom fi încurajaţi din ce in ce m­ai mult de publicul oraşului nostru. Cine doreşte să petreacă „Revelionul^1 să grăbiasere a-şi opri masă la Restaurantul nostru. Se va petrece până la iduâ. Proprietarii restaurantului „Materni Mura", Alexan­dru Haimagielu şi Yisue Dejan. „INDUSTRIA ARDEALULUI"* Societate ^-3a*orxljoczJk Capitel Lei 40i000«000 cT,I­n care Cepliei Les luJiOiOOO SedlKu iaa Brgysv, Sfrr, HTr. 17. Vci«f«B îfr. 7#1, * Consiliul de Administrație Președinte : bal9ti Ketissa- secator, mare proprietar, Zanusfi. Vice-presddint« : Itl @. SK'adisteafls, fost Miaisti», mare proprietar, Bucureşti. Administratori delegaţi : Dr. I. Sostinsseu, mare proprietar şi industriaş, Bucureşti, A­sx. Jira, fost Comisar Guvernial pentru alimentaţie, Braşov. Consilieri : Dr. G. Bârlilescu, fost Profeec al Judeţului Braşov M. Berceanu Adm. delegat al Băncei Franco-Române, Bucureşti. D. D. Bragadiru, mare industriaş, Bucureşti. G. Coclaş, Adm. delegat al Băncei Româneşti, Bucureşti. W Gzell, mare industriaş, Braşov. Ing. T. Eremia, mare antrepr. Adm. delegat al Sec. Creditul Trebl­e, Bucureşti. Ing. loan Ionică, Directorul Fabricei de Celuloză din Zemeşti. W. Paul, Preşedintele Camerei de Comerţ, Braşov, sect. 8USSH, Preşed. Consil. de Adm. al Societăţii FORESTIERA, Qoj. W. S­u­reîn­er, mare industriaş, Braşov. M. P. Ştefânescu, Director General al Băncii Româneşti, Bucureşti. Director general: Si­xamctifti­­Sara. Director technic : Director comercial: Ioan Ionîţă. Intros în F. Sratesin. ii. Operaţiunile societăţii: 1. Srd­ză­ri participă cu capital la înfiinţarea de nord întreprin­deri industriale, 2. Finanţează întreprinderi industriale existente 3. Procură instalaţiuni industriale, materii prime, semi-fabricate şi tot felul de ar­b­ole technice de ţară şi străinătate. 4. Reprezintă case importante din străinătate pentru maşini şi mate­riale necesare industriei şi agriculturei. 5 Procură întreprinderilor industriale articole de hrană și îmbră­căminte. 6. Exi :ttă transporturi de mărfuri la Calea Ferată în Ardeal şi Au­tocamioane in tot cuprinsul României Mari. Soeîe­atea „Industria Ardealului* în decurs de un an. 3. A epingsăx­at: a) T­ate acţiunile Fabricei de celuloză din Arad, devenind cu asta proprietatea Societății noastre. Fabrica de prezent este evaluată la suma de Lei 10 000.000— b) Cantități însemnate de lemn,de construcția. II. A participat: La următoarele întreprinderi existente fi­nd­ fondate : 1. Cu Lai 500.000 la Antrepozitele Generale ale Ardealului J­ia Bra­şov, Societate Anonimă. Capital social Lei 2 000.000. 2. Cu Lei 1.000000 la Minele de cărbuni Ilieni, Societate Anonimă. Capital social de Lei 5 000.000. 3. Cu Lei 150.000 la Fabrica de produse de ciment, piatră artifi­cială şi construcţiuni, Dem. Gartner & Co , Societate Anonimă, Braşov. Capital social de Lei 2 500.000. 4. Cu Lei 500000 la Societatea „Petrolul Românesc14, Bucureşti. 5. Cu Lei 500000 la Soc. „Industria Română de Petrol" (I. R. D. P.) Bucureşti 6. Cu L­ei 1 250.000 la Societatea „Chimico-Farranceatica", Brașov. Capital social de Lei 5 000.000.­­ 7 Cu Lei 250.000 la „Trasia* Societate Anonimă pentru exploatarea de trass din Dej Cspital social Lei 3500.000. 8 Cu Lei 300 000 la Fabrica Română de locomotive și vageaue, Brașov, Societate Anonimă. Capital social Lei 6.000.00®. 9. Cu Lei 100000 la „Industria Sonica". 10 Cu Lei 2.000 000 la „Banca Ardealului". 11. Cu Lei 1.000 000 la Societatea „Petroșani". 2-® „NAŢIONALĂ" Societate generală de Asigurare. Fondată Ia 1882. CAPITAL RE ACTNIJXI LEI 10.090.2019.— FOfllOUfiJBKGAR&lHTgE „ 52.000.000.— Baisneplătite dela faadarea Societăţii:lei 147.000.000 „NAŢIONALA4* dină, Transport, Accidente şi Furt pi*in spargere Asigurări asupra vieţii IN CONDiŢiUNîLE CELE MAI AVANTAJOASE: Caz de moarte, Sup­ravisţu­ire­restre, Rente via­gere, etc. Aa­gurări contra riscurilor de război d In ramurile „VIAŢA* şi „TRANSPORT" Informaţiuni la sediul social: .Str- Paris No. 12 (Palatul Societăţii şi iar Mastria Ardealului­ Braşov, agenţia „Naţionalei." Agenţii în toată ţara. 2—0

Next