Gazeta Transilvaniei, ianuarie-iunie 1921 (Anul 84, nr. 1-138)

1921-02-24 / nr. 40

m Anul al 84-lea n-i 40 întemeiată, la 1888 de George Barlţ n Redacţia Administraţia Braşov, Piaţa libertăţii 23 Bucureşti, Teatrul Regina Maria Braşov, Piaţa Libertăţii 23 Bucureşti, Teatrul­ Regina Maria Numărul SO banii Braçow, Joi 34 Februar 1081 C­a tot dispreţul pentru popor aristocraţii şi oligarhii nici 24 de ore n’ar fi fost în stare să susţină singuri statul. (Istoria Transilvaniei). Sh BĂRITITJ APARE SEARA IN FIECARE ZI DE LUCRU Anunţ: -■ - ■ ■ .....im rjNg.işo lament® îa toate ag •4fi. 'rMiroă tariful nost*. ABONAMENTUL yCXXcv ' i Sa»® lumi «* °cy Lei 60 Us» •«* Lei 120 jj- Qy _ __ __ w _ Peiv ^ *are abonamentul îndoit ' A J?0N, BRAŞOV, «26 Ânarchia în in zilele din urmă s'a putut citi un zisre că, în Avrig se va în­fiinţa un liceu de băieţi. Oriece om cu judecată se va fi întrebat de sigur, la ce mal era nevoie de lîceu într’o comună, situată la cfiţi­va chitomriri între Sibiu şi Făgăraş, când ambele oraşe au licere compieete. Şi ca deosebire astăzi, când lipsa de forţe did­ac- U tice e una din problemele cele mai grava ale Statului romă*! • Da r de-o vreme încoace, fap­tele cele mai multe nu tocmai particularitstea de-a fi lipsite de raţiune. Pe la noi suflă cu furie an vânt de nebunie şi reacţiunea sănătoasă nu s’a putut organiza încă. N’a fost miteoră, ori-cât de nechibzuită, care să nu se fi luat, şi n’a feri ambiţie, ori-cât de ca­raghioasă, pe care «I n’o fi văzut înfăptuindu-se. Fără îndoială, trăim in epoca de aur a tuturor aventu­rierilor, cari nu cunosc imposibi­lul. Dar să vorbiască faptele!­­ In primăvara anului 1919, când tocmai ae lucra la org­aizarea în­văţământului la Ardeal, d-l O. Ghibu a făcut o Inspecţie la li­ceul ortodox din Braşov. Din par­tea corpului profesoral i­ s-a ari­tat atunci d-lui Ghibu, că numă­rul elevilor din clasele superioare fiind destul de mic, ar ajunge de­ocamdată 19—12 licaîe com­plecte. Cam 4 e­au în fiinţă din timpul regimului unguresc, mai rămânea să se creiezs vre-o 8 li­­ceie coal. In schiub In toate cen­trele mal însemnate trebuiau des- v chise clisele I —II, căci se preve­dea o mare afluenţă a copiilor mici dela sate. S­oarele urmau să ca complecte­ze an da an ca die o clasă, dupâ cum ar fi cerut tre­buinţa. In felul acesta s’ar fi re­­zolvit la chip malfimitor problema corpului didactic. Era suficient un număr de 100—150 profesori cur­­sişti, dintre cei 600 anunţaţi se peteau siege camai elementele in­­tr’ac­evăr valoroase. Am fugit ca toţii pe d­i Gtriba să nu introducă pemeu! neche­­maţi la şcoală. învăţământul ar da faliment, şi mai bine şcoale paţiue şi bune, drcât multe şi rele. Di Ghibu a s-a asigurat, că şi d-sa gândeşte la fel. Lucrurile i’au desfăşurat însă învăţământ altfel: nu cum doream să se pe­treacă, ci cum ne temeam că se vor petrece. Am aflat mai târziu ce s’a în­­tâmplat. Patriotismul local, acest izvor nssecat de ambiţii neroid­, n’a ţinut seamă de Interesele ge­nerale. Dir. toate oraşele unde eu era proiectat liceu complect, ne­gustorii raţionalismului au dat nă­vală mânioşi la resortul r­strac»­ţioaeL „Se poate, ca oraşul nostru să rămână fără liceu ? ! * Ia zidar li­ se arăt», că nevo­ie colturile nu-1 reclamă, că nu av*m forţele didactice neces­re. Urmaşii prima­rului dou­ă zii — îa vedere* ale­geri!or — ţineau cu orice preţ să aibă mente in ochii concetăţenilor. Se vad-1, că di Ghibu n’a putut resteta. Cu voia, sau fără voia d-sale, s’au deschis o mulţime de şcoale, s’au recrutat profesorii in condiţiile pe cari ie conoajtem. Astăzi^ se poate face b!l*n{-il : $60 ile multe, elevi putini ş! pro­­fesori slabi. Dar furia ref.inţării de liceie n’a înestat. In Cobrim — care da pa­tru oie doi* Braşov — funcţio­­nează un licea de băieţi condus de —­ o d­roagă. Ea e şi director şi profesor şi predă toate mate­riile celor 45 elevi de cl. I. Dacă se îmbolnăveşte sau pleacă de-a­­casă, şcoala sa închide şi ea, în­temeietorul rate di deputat I. U­sa — profesor universitar! — care a ţinut sa facă un plocon slegitori­­lor. D si are iluzia câ şi-a asigu­­rat pe viaţă mandatul, dar noi ştim, câ în circumscripţie se află mulţi patriot, cari o sâ-i supra­liciteze îa acordarea de liceie. Alt caz, Lis Righiu &’a tafirinţat un liceu, despre care nu se ştie cum funcţionează, dar să ştie că poartă nurueie: Fiore Bogdan. Se spune, că dl deputat, cu ocszia inaugurării, ar fi exclamat: „Te-am întrecut TrauctUtl. Evident, fiecara mărime provin­cială şi anonimă va voi să-şi vadă eternizate silabele numeim. Treaba merge foarte uşor. Nu cosca nici jertfe materiale nici energie su­fletească. Profesorii? Oricine şi oricum! Trăişi câ anarchie ! file Cristea prof. D-l lui Nu Maniu despre problemele de politica externă în comisiunea Camerei. Răspunsul d-lui Take Ionescu și replica d-lui Maniu. Răspunsul d-lui ministru de externe D. Take Ionescu, ministru­ de externe își exprimă bucuria că are ocazia înaintea acestei comisii sa arate pun­ctul de vedere al uni­versului în chestiunile importante puse în discuţie de dî Mania. In ce priveşte propaganda din străinătate, constată că organizarea ei e o arzătoare necesitate, în scopul de a informa în mod exact străinătatea asupra stărilor din Ro­mânia, pe care adversarii noştri aşa de des te decaturează. De­sigur acest serviciu pretinde sacrificii materiale către stau in măsură foarte­­strâmtă la dispo­ziţie. Asupra dezarmărei Uaparici este de acord cu dl Mania, câ ea trebue făcută complect şi fără a­­mânare. In genere, d-aa cre­de că tratata­ dela Txisnon trebue exe­cutat întocmai şi na i admis să se schimbe nici o părticică din ei. In comisia interaliată dela Bu­dapesta, d-sa are încredere, nă­dăjduind câ’şi va face drtoria. In afară de aceatia iegaţia română şi comisia de lichidare din Buda­pesta vor fi în situaţia de a servi guvernal In intenţia sa de a face eficace toate dispoziţiile tratatului dela Trianon. Guvernul maghiar are pretenţiile sale in aceasta privinţă, având numărul mare de of­ţari, dar el va trebui să învingă a­ste greu­­tăţi, căci dezarmarea trebui făcută neapărat­ In această privinţă gu­vernul român va şti să-şi facă da­toria comptând pe întregul sprijin al aliaţilor. Dl Take Ionescu e de acord cu di Mania şi în ce priveşte reve­nirea Habsburg­lor pe tronul Un­­gariei. Aceasta este de asemenea o Chestiune care urmează tratatului de pace, în care nu se poate transige. Guvernul nostru nu vrea să se amestece în sfecerile interne ale Ungariii, însă revenirea Hibsbar­­gilor e o chestie care trece mar­­gin­le politicei interne a Ungariei, având o importanţă absolut inter­naţională, la consecinţă o asemenea încer­­care de reîntoarcere a Hibsbargî­­lor va trebui să se iubească nu numai de rezistenţa celor intere­saţi in tratatul de pace ci şi de mijloacele coercitive, care da sigur vor fi puse în aplicare. In chest­a Maramureşului, dl Take Ionescu e da părere ca eva­cuarea trebuia să se facă, hotarele României fiind definitiv stabilite, căci aici chiar după tratatul din 1916, Maramureşul nu­­ae revenea în întregime nouă, la ce priveşte acţiunea de viitor, a convenit cu guvernul Cehoslo­vac asupra unor puncte, ca d. p. înfiinţarea unei zone vsnit­e pen­tru as­gurarea şoselei către Sighet pentru noi etc. Di Take Ionescu asigură că gu­vernul român va aee tot posibilul ca delimitarea frontierei să se facă cu posibila satisfacere a interese­lor locale și generale românești, la deosebi va îngriji, ca lacră- , i* Sa cu!lo*șfe campania de defăî­­mvo pe cere pr aa parfidelor fi­­berri și avereBsatj *ți dus: o î^oo* partidelor democ­raticr. Ten­dința era să arate oolaicii publice ră sieste partide n’a­ud substrat n*.t­ îrri ri surtt immal rezultata! unei anîtețiunî răscolitoare de p«­­timi. Mîi alea partidul liberal, în­frânt îa doua­legeri generale, căuta să arate că gruparea acestor partide nu poate avea rădăcini du­rabile în popor, droarece ele su prezintă o forţă unitară de cuge­tare şi nu sunt întemeiate decât din ura de clasă şi din nemulţu­rairile trecătoare ale guvernărilor trecute.­ Nu era zi ca zîarrle liberale să nu batjocorească pe oamenii noi şi sâ insinueze că ţara nu poate aş­tepta binele decât numai dela p­r­­tidul lib­eral. Greşelile guvernerel averrscana chiar, alerte ziare le arunca tot în aarcina aşa zişilor oameni noul, cari is’ar fi având experienţa necesară nici priceperea guvernărei pe când partid­ul liber îl­l avea dia prisos şi oameni şi expe­rienţă. In acelaş timp, averescanii fi­neau hangul criticilor liberale, nă­pustindu-se cu violenţă asupra personalităţilor ardelene şi ale ce­­lori tu­s partide din Federaţie. Această Federaţie era ţinta tu­turor atacurilor şi, sistematic se săpa la rădăcina ei pentru a o zdrobi. In cercurile unde influinţa libe­rală mai subsistă încă şi în acele unde gener­alul Averescu cu d­l Argetoie nu puteau avea cuvânt hotărîtor — se născuse o ură cres­cândă impotria oamenilor noui din partidele democratice, ură care alimenta zilnic o campanie de de­făimare prin viu grain, mai ales în vechiul regat. Acuzaţiile cele mai nesăbuite, minciunile cele mai grosoline erau şoptite aş­a ca să se răspândească în m->■ sete mari. Şî latre aesstea să nu uităm eam^.in;a pe care o dineean wait «ștept printre m­iliari, ca să­­fac toate tocmai la armată ura «lOlîtlSă împotriva bărb­iţi­lor cari hotărâseră să ă*a fapta cu or'ce preţ pentru realizarea dre /turHor fărănimei şi mun­­citorimei româneşti. Faţă de această campanie veninoasă şi fără scrupule, par­tidele democratice au opus scopurile nobile pentru cari se expuneau acestor atacuri, dovedind în ori­ce ocaziune că nici un fel de interes de partid sau personal nu prevede la baza programelor lor de reforme radicale ce vor să dea ţării. Nenumăratele declaraţii fă­cute­ în Parlament că ele aş­teaptă să contribue la desăvâr­şirea acestor reforme, nu im­portă cine le va depune; de­punerea legilor acestora chiar şi î­i parlamentul averescan a arătat că nu e vorba de in­terese de partid, ci numai de o fericită preocupare de inte­resele generale ale ţării. Freraâulurila nesfârşite dintre Dart dele politice în Cameră ip în Senat nu încetau în*e, tocmai fiind i pîrtidul dels guvern, aţîţat de cel­­ libe-r al, credea că poate­­uza toate forţele democraţiei in astfel de certuri ca apoi să o încingă la aşezarea temeliilor viitoarei vieţi politice a ţării. Şi erau, îa marele publia, nerăb­­dâtori, cari îaci?pas©ră să găsească o vioă tbcn,s! acelor f­actori cari, rezistâad sta,­urilor îatmnite sie oîigvthisî, iovecu ca patera la râa­­du! lor, ca să suxxţie echilibrul în fa voirea dreptului şi cinstei şi da­toriei către naţiune şi ţară. Lupta aceasta în Parlament, cu toate criticile şi zeflemelele ziarelor interesate sau cointe­resate, nu era însă zac­arnică. Dimpotrivă ea ducea la cla­rificarea situaţiunei şi la pre­gătirea evenimentelor viitoare cad se vor petrece — ca şi până acum — neîndoios că­tre o tot mai fericită desvol­­tare a influenţei partidelor de­mocratice în massele ţării. Despre aceasta însă, mâine. Imp. din alegerile parţiale Campania de defăimare împotriva Federaţiei. rile comisia­ mixte româno echo-­ slovacă s a fia în mod corespun­zător îndrumate. Răspunsul d-lui Maniu Dl Maniu s’a arătat satisfă­cut de răspunsul d-lui Take Ionescu asupra dezarmărei Un­gariei şi nerevenirei Habsbur­­gilor. S’a arătat însă nemul­ţumit de felul cum crede dl Take Ionescu a rezolvi ches­tia Maramureșului. D sa a repetat că guvernul român trebue să găsească o modalitate ca frontiera ro­mână să se întindă până în culmile nord-vestice ale Ma­ramureșului. Episcopul I­OSU si Concordatul Bucureşti, 18 Fabr. 1921. Şedinţa Saastaiai, care s’a ocu­­pat cîn politica externă, ae-* adu* şi o scurtă discuţie a Concorda­­tsîaT, care vina. Du. ministru al cultelor %’* sim­ţit dator sâ coasaUe şi pe liberali în privinţa Concordatului. Liberalii s’au pus la sfat cu teologii or. Aici fiecare partid îşi are Şi popi’ şţi. Preoţii aceştia a’au alarmat. Şi ia loc să fie liniştiţi în discuţie, au exagerat. Viitorul, gazeta cea mai fanarioticeascâ din regat — aitfel bine rîmâ —­i a agitat ofe­rind sprijinul part­i dar care... vi­ne (?), şi care ar merita aumîla 'nmofiătic de: liberal-naţional-or­­todox. Chestia bine pusă ar fi aceasta : Admitem Concordata! ; îi discutăm numai coadiţmnile. Aşa am si o piua .ea, dacă voia desvoîta interpe­larea «uunţatâ. I.î d'jrutte a intervenit epîs:apal Ho»o, tieîa Gherla. Br^yo 1 Iad­ial episcop, român greco­c.^­­tolic lulad cuvântai în polemică psolamentară ! A fost frumos cuvântai ; a fost •patriotic ; a fost pi u de grija ca strai­ii să nu ne creadă mtole^ant, ceeace nu santem ; ca străinâtatt­u să isu coaîund© cu cine știe ce ramssi înapoia vremii» Era y'a eps­opol; era tâ­râr în gust; cap­ul ae mişc*, căutând par’că desonaul Abstract prezent in incintă : intole­ranţa. Tichia, laaccaad, tribala în­toarsă m-rsu înapoi spre creştetul supt care locpeşte, de s'gor, o in­teligenţă fericeaâ’.' Când pr. Pop 3 a voit să răs­­punzâ, când g­u­ricţa! Tudoraa a încercat să ajaagâ la tribună, ie­ara­, ţinut calea, sâ repaute , să con­­timjă a nu strica efectul patriotic al cuvântării episcopale. Cred că sceneie acestea vor avea o armare . Se va reluta poi la tonul O. Bogdan-Duiioi. DCDAOT A »­Dr\5 Win A\iL*JL VU A smj A WBUall a aVt Semnificația rezultatelor Congresul social-democra­­ţiei la Viena Dn­i Grigorovici şi Pistiser au plecat la Viens, Lus!, să esîate la congresul social-democriţisi, dupa sa nu avut o largă întrevedere ca di­ne era! Averescu. (Tstegr) Desbaterile parlamentare Aspecte. —­ Amănunte. — Comentarii. Camera. Din ședinţa dela 16 Februarie 1921. ^tsosfera şedinţei relativ llois­­"t­ 0. Numii membrii guvernului saemţi. IotrebSrila indiscrete aîe opbzUis* naţionale a*apra fărSde­­l'-g­­or şi Eerr.gr-Ie'or săvârfs’te zi ’de zi de sdrn’nîstrrtţîâ sverescaaă, Sh'drejrţj amărăciunea guvernuluî. Ginera’Ti Avrreicn, altădată venin şi zâ­mbitor, stă poromorît şi pă­­mânto* la faţă, bl?ati mându-şi cea­sul când s’* am?Btecat în politică, care i-^ întunecat gloria şi laurii culeşi ca militar. Preşedintele Dni’iu Zamfir?smu­ngită e sergic ciocâneîni stăpân’lor. Deputatul ţăria de Lipova, Mişa Vassiescu comuaică guvernului că in Banat auiorităţile percep o taxă şi împroprietărire care nu­ se aplică nicăieri in site flauturi. Guvernul tace aprobativ. Dep. ţărănist Giulea cera g m­r.;a lui să zogeaaci adu­cerea iu deebrierila Camerei * re­formei «lector'»l‘.‘, caras se h­erdi­­zeszt în omisii. Ministru! pumnu­­lui Argh­dianu drept alt răepans atribuc întârzierea deputaţilor cari n’ar lucra înd-sjuns. D ‘putatul ţerâaist de Ilfov Dr. Virgil Madgearu, din opoziţia na­ţională.. desvali­e guvernului o nouă afacere necurată înlesnită trafican­tului pirtidu'Uî *­veresian S­chuiler, htreîbâ pe ministrul de finanţe, dică ars cunoştibjă că in timpul interi nu tal­ui d lui C Argetoianu, dl Aron Schuller a grist la Eanca Comercială Italiană ,bonul de te­zaur No. 48092 în valoare de 500000 lire sterlings, obţinând în schimb uit cr­oit de. 20 midoane Ire.- utrfi­eae. Bacca Comercială Ita­liană. Întrebând Legaţia noastră din I. Roma de».îă bonul de tezar îa chestiune ’'fusese emis în mod regulat de Statul român, a primit răspunsul că Le-gcţia n'are nici o ctmoştînţă aesare acsîsta. Mt-nis­­terul de f­iinţe se ,iz*t la rândul său ds către Legaţia noastră dia R­oma, s’a mărginit a răspunde că buna! de tezaur îa chestiune nu eris emis de oi, f­ăr& să ss pots­­.neiscâ ă mai facă o cercetare. Faptul că aceartâ afacere îa stil nur» petrece ia timpul când dl C. Argeto aaa, îa calitate de iote­­timăr la win­sterul da fiasnts, a­­c­ordeuo îi chipai știut d«lai Arca S.hiiler, exportat a 3000 vagoane de porumb, scutite de crioa tsxă, păgubind numai fisenî cu circ» 18 mjiio^ns­Îs*, ne face si credem, că tot d-sale i s» dstorește faptul stfinm, câ ministerul d * finanțe, n’« făcut filei o cercetare, ca M dovedeasc/4 cine « omis va bon da tezaur de o vsioare atât de în­seninată, 500.000 lire sterlin­gs, sau circa 1375 ani,omis lei, si sâ urmărească pe vinovat. Capatărul ♦ă'ciaitor din Tecuci, prof. Dr. J. Jiăducanu, din opo­ziţia naţională, atrage atenţia ga» virnaki ei nu se îngrijeşte nici pânâ acum să aducă budgetul de­finitiv, deşi mai sa at numai şase «ap.;aa?âui până is .'nceputui nouiui financiar. Ftptai ? ca atât na! primejdios pentru ţară cu cat pssionat­ al discuţiei şi se va con­­îîuîî* liaiştit, dean. Din diosarsui­ episcopal rămâne o pârsie importantă, îa ehsstie : Esc. Sa priveşte concordatul ca un tratat internaţional Aceasta este una din ca­s trei coacepţii juridice aie concordatelor. Dacă aşa va fi, va exista şi o reziliere ; dacă rezi­­liere va exista, parlidal naţional­­lîberal­ ortodox va putea rezilia ce scisfiial gavera va fi încheiat, în­cheind dia Hau, căci sâ na îachec n’ar îi posibil. asspre acestea îată, altă dată. Acum am ţinut, mai aies, sâ aam­­,nsez bărbăteasca faptă, românes­cul discurs al unui episcop deose­bit de simpatic, acest budget atâraă de reforma finaacî.ara ps care guvernai de*»»e­­minea a’* isprăvit-o îacă pentru desbateriie pariamîaiaki. De »Ct toală deprecierea creditului ţârei îa străinătate. Ia lo­Ul ministrului de finstlte răspunde dep. t&ki#t Pavlică Bir­t­aşa­nu, ad­gurând opoziţia că d-l Titulescu se va ţine de cuvânt a­­ducând proiectele ceruta în discuţia Camerei până la 1 Martie. Deputata­ Răducanu nemulţumit şi sttu­ de făgăduieli, anunţă o interpelare in această chestie şi cere urgenţa pe care Camera o admite. D^patriul ţăran de Lîpova, Afişa Vassiescu citeşte o plâagare a ţă­­ran­or­ din Lipova Timiş privitor de fârâdul®glie autorităţilor locale ca f­riiirea arenzii pământului, pre­tinzând ţăranilor sume exagerate. (Va urma) Prinţul Sapieha la Bucureşti Prinţul Sapieha­, ministru de externe polonez, va sosi la Bucu­­reşti Sâmbătă 26 Febr. ca să a­­siste la cusuuia principesei Elisa­­beta. (Teltgr ) Marea întrunire a funcţionarilor publici din întreaga ţară. Duminecă s’a ţinut la Bucureşti marea întrunire a funcţionarilor publici, la care au participat de­e­­gaţi din întreg cuprinsul ţării. Adunarea a fost presidată de dl Brădişteanu, preşedintele societăţii functonarilor publice din România. Primiri orator­e dl Schina, pre­şedintele Utrinnei generale a sin­dicatelor funcţionarilor, cari ex­pune pe larg statutul unic al func­ţionarilor arătând principiile demo­cratice aplicate la alcătuirea statu­tului de salarizare. Drept­atea cau­zei fuacţionanlor trebuie si biruie lumea veche, care a ţinut atâta tim­p Incâtui stăd­in» fa acţionarilor. D-nii Nastase (din Bucovina), Niator (Ardeal), Dr. L’zăr Fopo­­vici şi O. Patîci (Bănat), Vasîle Manicescu (Basarabia), salată ca însuflţire avucsrea, declarând câ susţin din toate puterile statutul asie, care va da 1* o parte toate elementele «tricăcioase şi va scoate ls iveală toate dementele de va­loare muncitoare, clastitp şi con- Ştierstloaae, «ungare di care ţara are lipsă. Aduasrea » ovaţionat cu deose­biri pe dl Dr. Lszsr Popovici, care * criticat da;^ă cuviinţă­mo sus după gologani, certările pe spina­rea tarii şi nevrednicul sistam de favoruri, ceri din nenorocire au fost şi sunt încă practicate la noi. Dintre celelalte discursuri este de remarcat cel­e1 d-lui senator D. Dobrescu, decanul baroului avo­caţilor din Bucureşti, cura lutr» aplauzele generale a spus câ sta­tului unic al funcţionari­lor este celul de moarte al politicianismu­lui din ţara noastră. Moţiunea De încheiere s’a votat unanim umnătoarea moţiune: Societatea centrali a funcţiona­­rîlor publici din Bucovine, Aso­ciaţia gentralâ a funcţionarilor pu­blici din Ardeal, Banat şi ţraaturile angarene, Asociaţia funcţionarilor publici din BiSa*rab­a, Societatea fu­ncţionarilor publici din România şi Uniunea generaă a aindicatelor profesional naţionale ale salaria­ţilor de Stat, judeţ şi comună, convocând la adunare generala extraiordiaura, astăzi 20 Februarie 1921, în palatul Atanenlei Român pe toţi salariaţii publici, faţă fiind reprezentanţii autorizaţi ai acestor organizsţiual, precum şi salariaţii de orice categorie din întreaga ţară, în urma discriemnilor avute, aprobă întru totul proiectul de statut unic al funcţionarilor, ela­borat de numitele asociaţiuni şi deleagă reprezentanţii lor împuter­niciţi, să depună acest proiect de stetut atât guvernului, cât şi Cor­purilor Iffigiultoare. A­utorizii deasam­anea, să se tri­mită telegrama de omagiu M. S. Regelui, precum şi dTai preşedinte ai consiliatei de miniştri, d-lor pre­şedinţi şi Corpurilor legiuitoare şi­ , d-lui ministru al justiţiei, în cali­tate de preşedinte al comisianei for­mata de guvern în vederea al­­cătuirei proiectuiui de statut al HQ^^Continuare^pe pag. 4

Next