Gazeta Transilvaniei, ianuarie-iunie 1921 (Anul 84, nr. 1-138)
1921-01-14 / nr. 10
Unul a 1 84-lea a4l Ceaibor , P. Petru Numitul SObani Braşov,■ Vineri 14 iantaiuie 1011 întemeiată la 1838 de George Bariţiu Redacta Administraţia Braşov, Piaţa Libertăţii 23 Bucureşti, Teatrul ."Regina. Maria Breşov, Piaţa Libertaţii 23 Bucureşti, Teatrul r Regina Maria Cu tot disprețul pentru popor aristocraţii şi oligarhii nici 24 de ore a fost în stare să susţină singuri statul. {Istoria Transilvaniei), G. BAR apare seara in fiecare zi de fc Redactori-şefi Ion Clopoţel Virginiu St. Iosif Se crater da redacţie: Victor Braî Redactor responzabili: Ion Biotea A’nunţuri şi abonatmente la toate agenţiile de publicitate din furt după twiki - special NAMENTUL Trei luni Şaae Iun! Un nn Lei bO Lai 60 Lei 120 Pentru străinătate abonamentul îndoit TELEFON, BRAŞOV, ‘029 In pragul noului an politic La af&rşirel anului ortodox creştin 1920, fără vrere îndrept gâade! către trecut, scormonind cenuşa faptelor ce s’au adăogat la b**e democraţiei noul iu ţara tomn irească. Cu obiectivitate judecând, eforturi generoase au fost în lupta nedomolită pe care au început-o ■9 menii noui — dar nu îndestul antimatizate ca să de# un rezultt politic mai apropiat. In zbuciumat de-a lămuri opinia publică asupra tendinţelor fta-rirei grupări politice, avem de înregistrat un pregres însemnat, deoarece aaî?zi toată lumea ştia unde sunt republicanii şi antidinastici oportunişti — insiscând feţele oligarhişr perseverenţi — şi unde acut luptătorii pentru o idei generoasă, democratică, de-a regenera forţele de producţiune şi de civiiizaţiune creatoare a ţărei întregite. Fără rea credinţă, noi este cetăţUri care ia nu ştie că Lupu nu e bolşevic, că M.halache nu e agitatorul clasei ţărăneşti ci conducătorul eî îetetapt şi iibitor de ţară, că Maiu, N lorga, Vaida-Voevod, Incatat, Pilivan şi toţi fmntaşîi Federaţiei nu a oamenii intereselor momentane ci, ca preţul sacrificiului de sine, încearcă să facă drum, fără turburări, carenţelor noui cari vor s,.limba iutiai’ga faţă a viaţei uceaice. împotriva d lui N. Iorga s’a Interest mal alea săgeţile veninoase ale oligarhiei. Vădită miestiune de-a provoca o micşorare a poplaritătei taie prim îns’mjări şi ataceri nedemne au provocat, mai ales în provinciile aţipite, o avalanşă de protestări reri vădesc curăţenia şi .Sinceritatea admiraţiunei ce se poartă acestui învăţat bărbat al neamului. Ca şi provocaţiunile infame îndreptate Împotriva bărbaţilor conducători ai Ardealului, Bucovinei şi Basarabiei — şi atacat împotriva d-lui N. Iarga, face parte din programul intrigilor bizantine cari ţin loc de alte preocupări mai superioare atât în gruparea de la guvern, cât şi in opoziţia slabă liberală. Solidaritatea dintre partidele democratice a fost o platoÿâ de nepătruns pentru a’gc.ne vftmoase şi pentru îmbierile dalcege la coruptiane politică ale aceluia? bilanţ nsm politic. Aci sântem astăz’, în ajunai anului coc. Zicem însă câ eforturile generoase intra gruparea anul mănunchiu puternic al tuturor forţelor democratice n’au fost în măsură ca să dea aite rezultata politice imediate. Nu vrem să cercetăm din ce pricină nu s’a putut desvolts !C3ste eforturi, dar trebuie să constatăm cl, ca toată întârziere», e de mână fatal la ceea ce unii doreau încă de mult să fi fost împlinit. Asigurările pe eati di Vaida-Voevod Ie-a dat în intervscuiile recente, ne indintfleşte să speram Ini.O grabnică rezolvira a situaţiei în acest sens din opoziţia naţională care, prin perfecta ei solidaritate, va ajunge să Inchige mult aşteptatul partid mare demoratic. Iora are nevoie de garanţia unui mare partid democratic care id şi iarăspunderile unei gr’ele conduceri. De mnit încă acest lucru se doreşte şi se aşteaptă- Tatonările şi dibuirile inerente pregâtirei momentului decisiv sunt necesare, e drep’, dar prelungindu-se, ele ecerv©*ză. Acestei enervări, mai ales în oraşe, se datoreşte rătăcirea unor naivi cari caută o rezolvare posibila în aţipirea de unul sau altul din partidele vechi politice. Tot aceste enervări se datoreşte posibilitatea de-a se pasa unele intrigi bizanine aie aşa ziselor partide de ordine, cari caută s o zădărnicească solidaritatea dintre partidele democratice şi mai alesunirea lor într’un mare partid, ceea ce face pe unii bărbaţi poli-Salit să afirme câ orice întârziere ndepărteezâ rezultatele politice erbcite generale, din cere ţara ar fi tras numai beneficii. In pragul anului nou, Uvând în considerare situaţia politică, cred că pe viitor trebuie să ne adepţiim la maximum de ciortan din partida orgarhiior ca să-şi menţină ceea-.ce rendit până azi să capteze. Deci lupta democraţiei noui va fi şi mai grea ca în trecut să nu ne facem dar socotelile cu prea mult optimism. Victoria va veni, însă cu o atât de aprigă luptă, tacât numai prin închegarea puternică, de nezdrrancinat, a partidelor democratice intr’o singură tabără, înt'un singur partid, se va putea da, ca succes. Mai ales c& masseîe mari așteaptă o orientare sigură, care să le călăuzească pe un drum bine bătătorit. Orice tergiversare ar dezorienta aceste masse și poate le-ar divide îndreptând majoritatea lor către curentele extremiste sociale, ceeace ar fi un nespus pericol. De aceea privim spre viitor cu oarecare îngrijorare, diar cu multă nădejde că bărbaţii noştri politici, coborâendu-se la rândurile masaelor vor aduce vestea om luminoasă care să închege toate energiile neamului într’o eligiură muncă pentru reorganizaTe.* radicală, adâncă, a vieţi româneşti. Imparţial. Politics -------""B D. Toma Jopensen, delegatul României în Liga Naţiunilor, face mare zgomot în propunerea sa în conferinţa p©poa celor de-a fi oferit oameni, armei şi muniţiuni în armata internaţională care să apere Armenia. D-f?« spirne c;î contribuţia* Românie! s'ar nedisee la câteva *aute de voluntari. Deşi ni se; rdestăinuieşte ce tot felul de amătecante — ba că i s’a strâns căîdrs M s mâna, ba că l’su upland®!, bsi că a fost admis în Consiliul suirs* rîor al naţiunilor — propunerea m rămas... fără rezultat, fiind-că, preşedintele Consiliului superiorii adăogat că problema e atât de dificilâ încât cere multă chibzuîre. Ceea ce wiste mal nostim însă, dl Toma Iohescu crede că a tăiat nodul gordian al situajiei dificile în care se abătea Liga Naţiunilor îndrăsnind să propună organizarea unei armate întarnaţionale în sujba Ligei . Care crede că a făcut mare ispravă şi ar vede că tocmai dificultăţile cari le ridică această chestiune au silit pe iluştri bărbaţi de Stat streini să nu vină cu o astfel de propunere care ar rămâne un simplu deziderat şi ar însemna un nesucces pentru diplomatul care o face. Dl Toma Ionescu, diplomat nou, fltră experienţe, fără să ştie prea multe — ca îa chirurgie , taie şi vindecă ! — a a repezit cu ofertele... în «plance’e intenţionat binevoitoare care să acopere cu entuziasm, cel puţin de-o clipă, elanul ilustrului bărbat de Stat român ! Sunt situaţii neplăcute, dureroase, cum totuşi te ridică ; sunt altele, ca străluciri de foc: bengal, care te coboară! * Dl Titulescu are o nouă nemulţumire: acţiunea diplomatică, independentă de d su, a d lui Toma Ionescu.şi dl Titulescu ameninţă cu două demisiuni: din guvern şi din gruparea d-lui lake lonescu ! * Buletinul librroflor : Unul nou Ortodox. Serbătoare. Ghinion ! Regele nu lucrează și deci guvernul nu poate să cadă. Vânt, ploaie, ghiaţă ! Imp O carte pentru România de N. Iorga Cetitorii ardeleni si ziarelor, ce se împart ca nemiluita sie onor anume persoane politice, migtere în a calomnia şi înşela, vor fi crezut că, oricare ar fi meritele d-rului N. Lupu în apărarea libertăţilor, concepute modern, ale României Mari, el ar fi mai curând o personalitate politică vehementă aparţinând mai puţin lumii culturale. Cei cari cunosc pe foatul ministru jîe Interne ştiu ce studii bene a făcut în vechile noastre vremuri, când eram csprbUî să înghiţim pe băncile şcolii întregi enciclopedii, şi mai ales cât interes a purtat, şi după specialarea sa îa medicină, cugetării epoceaste şi literaturii, atât de necesară oricui în aceste vremuri în care aie rd social o aşa de aspru. Cetind şi vorbnd trei limbi de cultură, „bolşevicul" s’a iniţiat cu iubire în literaturile corespunzătoare. De aceia scrisul său e colorat Şi via, iar, mai presus de toate, însufleţit de acel spirit de iubire pentru cei mici, de nesfârşit! milă pentru durerile lor, de nobilă indigere pentru nedreptăţile ce 15 se fac. Şi de aceia când, cu aceste casităţi, în vremea războiului, a cutreierat ca propagandiat acţionar Italia, Argila, America, el a putut vorbi oamenilor de aco în, rari trebuiau câştigaţi, nu în frastologia pe care ni-o îngăduim între noi, ci în singurul fel care poate face pe cineva să fie ascultat şi crezut. Conferinţele acesta», care, cum nu declara cu distins profesor Italian, un emoţionat idâic prntru patimele noastre, au fost publicate în englezeşte de o firmă din Boston, supt titlul :România $1 Războiui* (Roummla andthe.wat) şi fie constituie pentru cetitorul de acolo, ca şi pentru orice om cult, o lectură deosebit de interesantă şi de plăcută. Se înfăţişează în ele, pe scurt, dar complect, Istoria neutralităţii noastre tulburate, a sforţărilor noastre deznădăjduite pentru a întrebuinţa în folosul unei dreptăţi a aşa de mult întârziate ceasul unic care trecea înaintea nosstră, plin de speranţe sublime, dar şi de sinistre prevestiri, ca să ajungem la ceasul cel mai dureros din viaţa noastră naţională modernă. Se relevesc toate calităţile şi virtuţile titratelor adânci ale poporului nostru — este un frumos capitol despre vrednicia femeii de la ţară —, trecându-se ca o hotărâre, pe care n’aşi fi avut-o, asupra păcatelor care, şi în dauna celor nevinovaţi, — mai ales a lor —, ajunseseră la o inexorabilă scadenţa. E ca neputinţă să străbată cineva această carte, împodobită şi cu o ilustraţie aleasă, fără a se simţi atins de ceea ce a trebuit să răbdăm pentru ca să îjungem la un scop în putinţa căruia autorul se arăta aşa de impresionant sigur. Pe clevetitorii drului Lupu îi trimetem la lucrarea lui, — admiţând că să îi capabili *o cetească şi s’o înţeleagă. Prin recenta convenţie încheiată între ministerul de finanţe şi Banca Naţională, cel dintâi se obligă să nu procedeze la achitarea cotei de 40 la sută a coroanelor, înainte de 1 Februarie 1920. Cuvinte democratice VIII. Vorbind despre rege, am ajuns la conclus?l că: poporului nostru îi prieşte naîitatea; că misiunea regelui rouân este că »git« spre progres ,portoral; şi că, pentru ajungerea aciestui scop, o desvoltare eugenică a dinastiei ne încântă. Toate soluţiu mile noastre ne silesc, acum, ei co 'nchidera că regelui nostru ar treimit ni-i însuşim, chiar prin constitaţie, putinţa de-a se manifestaindividual mai mult decât până', acum. In privinţa aceasta casa regală română a eărass chiar îa urma constitaţiei. Htapo constitatince (Art. 76, p. 1) mostenitorul tronurii român face parte din senatul țări!. Actualul re;*, fiind moștenitor, a luat chiar ic «n senat, dar fapta a ramas o simplă ceremonie, după care nu a nmi urmat nimie. Ce-ar fi urmat însă, dacă senatorul regal ar fi rostit ■vreodată un discurs la un proect de legi? Ce-ar fi urmat, dacă acest senator foarte ascultat ar fi vorbit despre chestiuni cu răsunet în țară, evitând, firește, a fi — guvernamentia! sau opozant ? Țara ar fi fost veselă să afle câ viitorul ei rege vrea să conducă și că poate condoles. D.?r aceasta nu s’a întâmplat. Senatorul regal nici nu a mai dat pe lui senat, care, nici el, nu s’a supărat că augustul coleg nu a mai dat pa acolo. Dacă ţara îi dă însă moştenitorului un drept el trebue să-l practice. Aşa cred eu. Practicându-i ei face dovadă câ ţine la tot ce i se cuvine, că literaconstituţiei ii este sfântă şi că se simte vrednic de rolul ce i se dă. Acum, dacă, în viitoarea constituţie, i s’ar da regelui mai multe posibilităţi de a se adresa ţării ţară să fie totdeauna nevoie de tutela iscăliturilor ministeriale, ce-ar fi ? ! Pentru ce regele nostru nu ar avea măcar posibilităţile de comunicare pe care le are preşedintele Statelor Unite ale Americei ? Ţara ar avea, în plus, un ferment mai viu, făţiş, deschis , şi o vieţă politică mai sinceră, deoarses aceasta ar fi nevoită să fie luai sinceră. Eu cred chiar că, prin scoaterea mai la iveală a personalităţii regale, t’«r ssana culisele politice, in care regele poate să fie prins şi de oameni neslaceri, nu numai de patrioţi cinstiţi, cari devin tot mai rari. In privinţa aceasta, a „culiselor* palatiete, oameni politici ai ţării picură din când în când informaţiuni cari nu ne plac.',Culisele, „cataarila", vor fi existând ; este firesc să existe . Când o putere este silită să vorbească lumea politice numai oficial, în intimitate vorbeşte cum crede, poate cum n'a vorbit în public, ci cu totul altfel. Cine ştie ? î A da regulat posibilităţile de care vorbim mai sus iar semnează a micşora putinţa culiselor, camarilelor, deoarece atarici, regele ar putea să fie totdeauna sincer, deoarece el ar putea să apară oricând din misterul actual al palatului şi să se adreseze deplin liber poporala. Dacă nu vom lua măsuri constituţionale ca regele să poată fi conducător intelectual şi moral pe propria sa răspundere, dacă-1 vom ţine, ca până «ea», la sfera lipsei de iniţiativă care-1 mărgineşte si, el nu va putea fi agentul viu ce noua noastră bieaţă cere să fie. Lăsându-1, creinde-i o sferă de iniţiativă, regele ar fi mântuit de unele defecte grave ale stărilor actuale. Defectul tandemental constat îa primejdia ca informaţiunile culese de rege să fie unilaterale, fi ca, pe baza lor, regele să ia apoi hotâriri cari să nu pară cela mai bane sau chiar să nu fie bane. Un caz recent va expira înţelesul afimnaţiuneî aecraia . Senatorul Grigorovici, om sincer, mărturiseşte că gen. Arerasetj i-a spus despre rege cuvintele: „Regele nu este, după cum spun unii, prisonierul liberalilor, ci alinul lor*. Na prisonier, ceeace ar însemna ua om si.il a iscâit, ci aliat, adecă an om care iacăiestss bucuros ce iratifide d. I. I. C. Brătiana. Iasă noi, democraţii, na admitem aici una, nici uita. Regele nu poate taliatul partidelor, cum vrea d-l L I. C. B.ăifaca, nici prisonierul Ier, cum vrea gen. Averescu, car® și-s sdua îa capitală trupele pa care poate... conta. Regele tribale sâ fie, după noi , El însuşi, cu putinţa da-a vorbi oricând cătră toată naţia , ago, ecoul voinţei naţionale, căreia sâ-i poarts acelaş respect pe care i-1 parăm noi ; la sfârşit , scrutătorul calm al acestei voinţe, pe care la nevoie, o va ţhe în joc, ca să se lămurească, să caute aite căi ori să afirme că stăruie şi mai conşhant pe caisa apucată. Intre manifestanta acestea regale şi firească laacţiune a poporului nu are, nu trebue să intervină nimeni, decât în măsura în care regeie are nevoie da sfat, nu d® i alianţe interesata de partid. Regele sol mai constituţional ce ni-i dorina este, aşadar, regele independent în mijlocul unui popor independent. Dacă noua constituţie nu va asigura regilor noştri liberul exerciţiu al funcţiei lor grata şi mulţămitoare numai când ea se exercită în libertate, — constituţia cea nouă va păstra aa mare defect al celei vechi. Timpul îa curs dinastiile să nu-şi ia partea lor de răspundere la faptele politice aie ţârii ; timpul la care minîştrii îndrăzneţi lâ-şi permită a aspira la „alianţă* (!) cu dinastii, — trebue să fi trecut şi pantaa noi ! El va fi trecut îa momentul în care votul parlamentului va libera pe rege din cumsele constituției actuale. G. Bogdan- Dulcu. In prin Paris, 31 Decem .020. Ic coloanele chiar fie »ce»tul ziar se punaau miri «peranţe în Societatea Naţînnlor. Sa credea, fără îndoială, că Preşedintele Wilson, Iniţiatorul acestei şubrede injghibărî internaţionale, avea să susţină Societatea Naţiunilor cu toată forţa incontestabilă a bogăţiei poporului american. Dar evenimentele şi-au luat însărcinarea de a ne risipi iluziile. Statele Unite s’au despărţit, pe nesimţite. Indirect, de rândul de vedere al Aliaţilor, şi Societatea Naţiunilor a fost lăsată să plutească în voia întârapiarei. Şi am văzut-o plimbându-şi desagii prin toată Europa, dând cu gravitate decizii şi inaplicabile fiindcă lipsite de sancţiune, până ce sosia a voit să-i găsiască an calcaşe Geneva! Gătrea unui loc de aşezare nu însemnează, cu toate acestea, că Societatea Naţiunilor răspunde chemării ce i-au atribuit popoarele afiate, în entuziasmul lor prea înflăcărat pentru tot ce vine de peste Ocean. Ca să întrebaiaţez o expresie fericită a d-lui Duiliu Zamfireanu, veştile din America au puterea de atracţie pe care o exercită depărtarea. „Poezia depărtării" ere trtlul unei admirabile lucrări dramatice reprezintată mii acum câţiva ani în Bucureşti pe scena Teatrului Naţional, el publicată în traducere franceză de „Revue Roumaine", admirabila revistă a regretatului meu frate Caion. Avftizi teoria d-lui Daidiu Zamfirescu, pe atunci aplicată într’un domeniu intim şi sentiment*!, îşi găseşte, ca să zic aşa, ,rependant", în politica Internaţională. Şi t°t datorită acestui farmec al depărtării vidam pe Francezi ponegrindu-şi ţara ior neîntrecută şi punând-o chiar mai prijos da Republica bratelor-Unite din America. Dragostea pentru lucrurile exotice a făcut pe Europeni să găsiască genială invetiţiunea lui Wilson. Se şi întrezăriau vremuri fericite. In care pasea nu va mai putea fi tulburată. Mergeam chiar până a rectmoeşti, de drept, Statelor Unite rolul de «apraarbitra în conflictele mondiste. Din fericire, tonă, nu a trebuit să aşteptăm prea mult ca să, vedem unde ne ar fi dus eroarea îa care ne adâncisem. Dar ochii ni se dichid nu pria noi înşine, ci tot pria Amercani, cari socotesc că la ea asî da folo3 ăţii Naţiunilor o alipire de duşmanii noştri dieri. Germanic le au rîde şi prietenii ei de mâine, — binevoitorii ei ds azi — *’an şi declarat admiratorii procideelor germane de războire. Armata americană a adoptat, apu ultimele telegrame, întrebuinţarea gazelor asfixiante. Se lucreazS la solidificami ior, pentru a fi uşor purtate cu sine de fiecare soldat. Veştile acestea îndreptăţesc, afirmareia mea de acum câteva luni: „Grattez l’Américain, voua trouverez ta Roche !” Iar senatorul Domraque Delahaye avea deplini dreptate când numia pe Englezi el Americani: „Ies nouveaux Roches*. Wilson, prin Parlamentul său, a dat,cu piciorul Societăţii Naţiunilor, şi noul Preşedinte lansează ideia unor codificări a dreptului Internaţional, proclamând, în acelaş timp, falimentul asociaţiei din Geneva. Sarcina aplicării dispoziţiunilor noului cod ar reveni naun tribunal internaţional,,în felul Cartei arbitrale din Haga. Deciziunile acelui tribunal, ar fi, totuşi nişte petece costisitoare de hârtie, lipsite de interes practic, căci neavând sancţiune, toată speranţa — «labă speranţă! — ar rămânea în buna credinţă a firei condamnate şi mai «ies în forţa morală, pe cine ar dobândi-o Comisiunea de judecată. Ori, cam până acumens se găsit condamnat mulţumit, care, fără teamă şi de bună voie, să execute sentinţa de condamnare, planul In Harding pare sortit aceleiaşi neşanse ca şi Societatea Naţiunilor. Partizanii cei mai fervenţi ai acestei Societăţi smt siliţi să reconoască, de sigur, că, până azi, n’a putut face aici cel mai mic sarviciu. Chestiunea insulelor Aaraud, ,care-i fusese deferită, a putut sft fie rezolvată? Dar retragerile ultime ce dovedesc ele decât că Societatea Naţiunilor se desface şi, spre fericirea noastră a tutulor, nu va mai dăinui multă vreme? Menţinerea Societăţii Naţiunilor, de îndată ce s'a văzut că e o greşalâ, că nu poate aduce nici cel mai mc folos pentru asigurarea pacei generale, câ armonia dintre popoare nu se poate obţine decât prin evitarea ciocnirilor de interese, iar nicidecum prin ciocnirea paharelor ca şampanie la banchetele diplomatic,este o cheltuială zadarnică de timp, de muncă şi de bani De bani, mai cu seamă, îmi spunea au prietin. N’ai observat, mi-a adăugiit, ca, după lungi peregrinaţiuni, Societatea Naţiunilor a găsit cu cine să se stabilească in ţara a cărei moneta este mai ircatâ? Şi mi-a amintit de cifrele rotunde, pe care Cluent Vauter ie publica acum câteva săptămâni. Societatea Naţiunilor, pină sti, a dat dovada unei organizări bine amenajate, din punctul de vedere al cheltuielilor. Salariile sîneciniştiior cari o compun, variază între 50.000 de franci şi 600.000 de fr. Să nu se cite că e vorba de franci elveţieni ! Spre a ne da şi mai bine socoteala de risipa ce se face cu Societatea Naţiunilor, într’o vreme când brauî este atât de scump, să facem o mica comparaţie. Voia lua ca cifră pentru demonstrat suma de 600.000 franci. România, pentru a vărsa, în tezsurul societăţii Naţiunilor, o asemenea sumă trebuia să dea, după cursul dela 20 Decemvrie, 11 milioane 610.000 la!. Franţa, ea însăşi, vărsa pentru 600.000 franci elveţieni, acelaşi dată, 2 milioane 322 060 franci. Csraul nostru era, la 20 Decemvrie, la Paris, la 181/*Dar Austria, a cărei moned, la 20 Decemvrie, în Geneva, valora 135, cât ar trebui să dea pentre 600.000 de franci? Nici mai mult nici mai puţin ca vre-o 44 441,444 coroane. Un simplu aprod, apunea d-l Clement Vauter, este plătit 50.000 de franci dlvcţleai pe an. Câţi profesionişti ai sinecurilor,din acela care, pe vremuri, deşi aveau profesiuni în raport cu instrucţia lor, figurau in statele sergenţilor de oraş, nu se vor fî adresat deja ministerului nostru de externe pentru a obţine un loc de uşier la Societatea Naţiunilor din Geneva ! O declaraţie Onorată Redacţie !" Zilnic sânt asaltat de diverse persoane ,Şi mai ales politice ca neplăcuta întâmpinare — pentru taine — cum că, aţ fi trecut când în partidul poporului, cânda cel liberal — Rog binevoiţi a publica prezenta scrisoare cu rugămintea de a sublinia următoarele : Am foarte mulţi cunoscuţi atât în Braşov cât şi aiurea şi printre ei am foarte mulţi vechi prieteni de care mă leagă amintiri prea duioase şi cari au stabilit legături frăţeşti între noi, cari sânt prea presus ca să fie confundate cu legăturile politice ! ?... Subsemnatul am fost, sânt şi voi fi membru devotat al partidului „Naţional Român, aşa după cum an» publicat motivele mele nn Nr 190 din l1 Spt. 1919 al onor. „Gazeta Transilvaniei11, cu atât mai mult că, după cum n’am avut nimic da cerut partidului naţional şi după cum nici n’am de cerut de la celelalte partide politice dar , cam................................. poate au ceva de oferit. Aceasta, ca să fiu clar şi ca să se ştie!.... Cu toată dragostea și ca un soldat disciplinat Dr. EMILMICHALESta