Gazeta Transilvaniei, 1924 (Anul 87, nr. 1-149)

1924-04-27 / nr. 45

ATOL a­­LXXXVlI-len n-l 45 HOMARUL 2 Lei 12 pagini Braşov, Ilumiaee* 17 Aprilie 1924 «tracţiag Adaialstaţîa PIAŢA LIBERTATE! BRAŞOV Telefon 226 Abonament anual 360 lei Pentru streinătate 800 lei Anunţuri, reclame, după tarif. Fundata ia 18HS de i*-»rge Pariţiu Apare de trei ori pe sâptaroana M IR Ut 'NS •v% Fără o presa paţi^­t cinstită şi demo­cratică, un popor nu va da niciodată măsura însuşirilor lui culturale şi politice. ,E ce şi cura ar grăi prin pura streinului. ÎNVIERE regrozit de naşterea Prun­cului, Herodes porunci uci­derea tuturor celor nou nă­scuţi, sperând că între ace­ştia va pierde şi pe Cel ce peste ruinele trecutului de sclăvie, avea să ridice egali­tatea, pacea şi buna învoire între oameni. Zadarnice au rămas însă toate încercurile de a dis­truge ceea­ ce chemat era să trăiască. Nici chinurile crucii şi nici întunerecul gropii nu au fost în stare să mlânţuiască şi să înăbuşe puterea de care se temea Herodes. Şi irozii reacţionari de astăzi cred că mai pot opri furtuna care te clatină şi ameninţă cu răsturnare co­pacul îmbătrânit şi putred, la umbra căruia se lăfâeşte oligarhia zilelor de acum. Zadarnică le este şi va rămânea orice încercare a lor ! Cuvântul democraţie is­­bucneşte astăzi furtunos din piepturile mulţimilor, cari cer dreptate, căci nu mai vor ca din greul­­ şi munca lor să se îngraşe pântecile oligarhiei, care crede că pentru ea a fost creiată a­­ceastă lume. Iar dacă aceasta oligar­hie disperată mai crede că se poate salva, ridicând cru­cea democraţiei pe Golgota, se înşală. Toată forţa şi toată teroarea desfăşurată de ea nu vor reuşi să dis­trugă puterea chemată să zidească o nouă lume a dreptăţii pe ruinele muce­găite de păcate ale trecu­tului oligarhic. Paştile democraţiei n*au sosit încă, dar învierea nu e departe* Lemnul pe care l-a fost hotărât să moară se va pră­buşi. Se­ va bucura atunci o lume întreagă, dar se vor îngrozi cei­ ce s’au temut de ea. Şi se va prepa catape­teasma templului oligarhiei când din vârful Golgotei de suferinţe pe cari democra­ţia le îndură astăzi, glasul puternic al ei va striga lu­me! întregi izbânda învie­­rei !.. Dela fraţii din America O epocă de refacere în sâ­nul societăţilor. — Chestii bisericeşti. — Emigrările. Din multele scrisori ce ne sosesc dela cititorii noştri din America, constatăm­­cu plăcere că certele de altădată s’au mai domolit şi că atât conducătorii societăţilor cât şi ai bisericilor lucrează din greu pentru reor­ganizarea instituţiilor româneşti, culturale, sociale şi religioase de acolo. „Şi noi aici ne aflăm într’o e­­pocă de refacere" — ne scrie un prieten al ziarului nostru. „Societăţile româneşti al căror început cade pe la anul 1906, au fost conduse până acum după un plan foarte primitiv. Atât „Uniunea", prima grupare de societăţi culturale şi mutuale, cât şi „Liga şi Ajutorul" au fost silite să adopte planul de orga­nizare „scale" şi astfel ambele instituţiuni au devenit un fel de asociaţii de asigurare legale, recunoscute ca atare de legile de stat. Până acum membrii acestor organizaţii plăteau taxe egale şi în caz de boale, accidente şi moarte se împărtăşeau în mod egal de ajutoare şi beneficii băneşti. După sistemul „scale" taxele diferă după etate, iar be­neficiile stau în raport ,cu mă­rimea taxelor cari corespund primelor de asigurare". „Trecerea dela un sistem la altul s’a făcut însă cu multe greutăţi şi conducătorii socie­tăţilor depun şi astăzi o muncă uriaşă, pentru a convinge pe vechii membrii că sistemul „sca­le" e un sistem superior celui de până acum şi pentru a-i îm­prieteni cu noua formă de ad­­ministraţie". „In vremea din urmă s-a ven­tilat din nou ideia unirii „Uniu­­nei" cu „Liga şi ajutorul". Bine ar fi dacă s-ar face, dar nădej­dile sunt puţine, pentru­ că şi dintr-o parte şi din alta se ri­dică şi voci protivnice". „Cu trebile bisericeşti stăm mai prost. Un protopopiat aşa cum l-a contemplat Sibiiul sau un episcopat aşa cum l-a con­templat Sf. Sinod, nu se poate înfiinţa. Românii din America vreau să rămână ei stăpâni pe biserici şi pe administraţia ave­rilor lor; vor păstra însă şi pe mai departe legăturile spirituale ca biserica mamă din patrie, de unde aşteaptă în primul rând preoţi cari să fie la cul­mea chemării". „Se mai vorbeşte şi astăzi de î­n protopopiat cu totul in­dependent Surit între preoţi câţiva cari s’au sustras şi până astăzi şi vreau să se­­sustragă şi pe viitor de sub răspunde­rile şi obligaţiunile impuse de autorităţile bisericeşti din patrie, dar poporul nostru nu se va alipi nici­odată la o autoritate streină". „Lucrările merg bine şi româ­­naşii noştri cruţă bani albi pen­tru zile­­negre. Păcat că autori­tăţile noastre n-au înţeles la vreme să lase cale deschisă ro­mânilor, şi au deschis drum larg streinilor cari aicea fac parale şi apoi se întorc în ţară, unde bie­tul român luptă şi astăzi cu tot felul de mizerii. Votându-se acum noua lege de emigrare nu vor mai putea pătrunde aici decât un foarte redus număr de cetăţeni români, aşa că acum, chiar dacă ar voi guvernul să-şi repare greşeala, nu o mai poate. UN GEST REGAL şi semnificarea lui de fideoFilhe Popp, deputat. Sa trecut prea uşor peste gestul regal al celor o sută de mii de lei dăruiţi pentru şcoa­­lele, istoricele şcoale naţionale ale Blajului. Totuş el a avut o întreită semnificaţie pe care e bine să o relevăm şi să o sub­liniem. Publicul şi presa noastră au surprins de la început sensul ci­frelor din lista de subscripţie a Augustului donator. Sumele sub­scrise de miniştri au fost co­mentate ca o ilustrare vie a gradului de dărnicie, de dra­goste şi înţelegere pentru pro­blemele culturale, dar mai ales ca o măsură a gradului de a­­preciere şi simpatie pentru cea mai veche şi glorioasă şcoală secundară românească. Nu s’a scăpat mai ales din vedere că suma semnată de marele „na­­ţionalizator", de proprietarul moşiei Sîmbureşti, scutită la expropriere, de stăpânul atâtor mormane de acţiuni de membru­ atâtor consilii de administraţie, de miliardarul ministru de finan­ţe este egalată, de pildă de sub­scripţia acelui modest învăţat trăind, când nu e ministru, din leafa sa de dascăl universitar care e ministrul nostru de culte. Dragostea guvernului pentru cultură, dragostea pentru Ardeal — mai ales pentru acel Ardeal curat şi statornic care în Ro­­mânia­ Mare îşi continuă munca tăcută, şi idealismul fanatic, care păstrează tradiţia ardelenismului­­ în sensul cel mai frumos şi no­bil al cuvântului—s’a manifestat prin sumele subscrise de papii naţionalizărilor şi comercializă­rilor, ai formidabilei afaceri care este pentru ei Rom­ânia­ Mare. Iată deci oamenii şi iată sufle­tele lor exprimate în cifre. Dar gestul regal are şi o sem­nificare politică, şi aceasta este al doilea din tâlcurile lui grăi­toare. Politica de statificare a şcolilor confesionale, pornirea de­ centralizare şi subordonare a tuturor instituţiilor de cultură sub voinţa ministerului din Bu­cureşti este una din crezurile fundamentale ale actualei guvernări.„Cultura nu poate veni decât de la centru, confesiunile, fie şi româneşti, nu sânt vred­nice de încrederea Statului ro­mân; ele sânt cuiburi de ve­leităţi primejdioase, separatiste sau poate chiar subversive. Ul­timu şc©ală şi ultimul dascăl român trebue adus subt ascul­tarea ministrului din Bucureşti şi cei ce sub unguri ne-au deş­teptat şi ne-au salvat limba şi cultura nu mai sunt decât nişte simpli suspecţi sau chiar trădă­tori în România­ mare". Această logică fenomenală şi această politică de centralism­­ strâmt şi mărginit primeşte prin dania regală o palmă ce nu se poate atenua prin interpretări şi sofisticării. Orice român va trage de-acuma încheerea că toată legenda „separatismului" şi a „primejdiei" şcoalelor con­fesionale este o ficţiune. Politica anticonfesională şi cen­tralistă a guvernului, primeşte o desminţire virulentă şi definitivă. Regele însuşi declară prin gestul său că şcoalele din Blaj sunt ace­ea ce ştim cu toţii că sunt, o ce­­tăţuie a românismului şi­ a ideii naţionale şi patriotice şi că da­toria supremă a guvernului, a tuturor guvernelor este nu de a le distruge, ci de a le ajuta şi desvolta pentru folosul ţării şi al neamului. In sfârşit, gestul regal mai are şi o a treia şi cea mai impor­tantă din semnificările lui po­litice. Ziarele au anunţat că originea daniei regale este o intervenţie pe care preşedintele partidului naţional a făcut-o la Palat, în urma căreia­­ sa a putut să mulţămească cu prilejul unei a­­udienţe pentru munificenţa regală. Expunerile clare şi documentate ale d-lui Maniu au convins pe Regele despre dreptatea cauzei şcoalelor­­din Blaj şi au avut darul să obţie ajutorul regal. A fost destul ca un om politic care reprezintă altă tabără de­cât cea liberală şi altă menta­litate decât cea centralistă şi unificatoare, să dea explicaţiile sale pentru a convinge pe Re­gele de o mare nedreptate ce se face unor instituţiuni naţio­nale. O clipă numai a fost spart cercul blestemat al coteriei oli­­­garhice care stăpâneşte palatul o clipă numai adevărul a stat cu regele la masă şi o neînţele­­gere a fost risipită, o­­ bănuială a fost înlăturată şi o apropiere, o mică apropiere, s-a putut stabili între Rege şi naţiune. Şi d-l Maniu nu fusese de nouă luni de zile în audienţă la Palat... Câte neadevăruri, câte şoap­te şi bănueli, câte intrigi vi­clene şi sinistre, câte urzeli şi lo­vituri din umbră nu ar putea să fie înlăturate sau paralizate dacă Regele ar sta mai des de vor­bă cu reprezentanţii adevăraţi ai poporului şi ce schimbare mare nu s’ar putea produce în soarte­a României de azi, în îndrumarea României de mâine, dacă minciuna ar fi alungată de le masa regală... Desm­intirea unei ştiri tendenţioase şi o lămurire Ziarul „Adevârul“ s'a fâcut *ecoul unor ştiri de senzaţie, e­­nunţând un dezacord între d­nii luliu Maniu şi V. Go­ldiş. Se vorbeşte în aceiaşi rtoiu, de-o­­ consfătuire la Arad.­­ Desmintim categoric această­­ ştire. Am avut prilejul săi ve­­­­dem zilele acestea atât pe d­l­­ Iuliu Maniu, preşedintele­­Par­tidului naţional, cât şi pe d nii Alex. Vaida­ Voevod şi Mihai Popovici. D-lor m­-au cute­­zat să dăm cea mai for­mată des-a­mintire ştirilor fanteziste publi­cate de ziarul bucureştian şi repetate de ziarele minoritare din Ardeal. Ca sâ se vadă câ totul se reduce la fantezia unui repor­ter, sub Influința unei nopţi de primăvară petrecută sub clarul lunei, este destul să spunem, că la Arad n’a fost .BÎCÎ 0 CfiflSÎi­til­e-D-t V. Go­diş a fost întâm­plător la Cluj — luând parte la acţiuni de altă natură decât politică. D-sa a avut convorbiri la Cluj cu Preşedintele Parti­dului national şi ca de obiceiu, tot timpul, a existat acelaş a­­cord tr.tre conducătorii Partidu­lui national român Presa serioasă, având atâtea ocaziuni sâ constate respectul manifestat totdeauna de d-nul luliu Maniu faţă de organizaţia constituţională a Partidului, toate pretinsele combinaţiuni de culise rămân ceea­ ce sânt : ştiri de senzaţie pentru ziarele ce se lasă prinse în intrigile ad­versarilor Partidului naţional ro­mân... Intre partidele d-lor N. Iorga şi Argetoianu se zice că se face o înţelegere : fuziunea. Deocamdată ar rămâne să se aştepte sosirea Suveranului în ţară pentru a se anunţa această fuziune

Next