Gazeta Transilvaniei, 1924 (Anul 87, nr. 1-149)
1924-04-27 / nr. 45
ATOL aLXXXVlI-len n-l 45 HOMARUL 2 Lei 12 pagini Braşov, Ilumiaee* 17 Aprilie 1924 «tracţiag Adaialstaţîa PIAŢA LIBERTATE! BRAŞOV Telefon 226 Abonament anual 360 lei Pentru streinătate 800 lei Anunţuri, reclame, după tarif. Fundata ia 18HS de i*-»rge Pariţiu Apare de trei ori pe sâptaroana M IR Ut 'NS •v% Fără o presa paţi^t cinstită şi democratică, un popor nu va da niciodată măsura însuşirilor lui culturale şi politice. ,E ce şi cura ar grăi prin pura streinului. ÎNVIERE regrozit de naşterea Pruncului, Herodes porunci uciderea tuturor celor nou născuţi, sperând că între aceştia va pierde şi pe Cel ce peste ruinele trecutului de sclăvie, avea să ridice egalitatea, pacea şi buna învoire între oameni. Zadarnice au rămas însă toate încercurile de a distruge ceea ce chemat era să trăiască. Nici chinurile crucii şi nici întunerecul gropii nu au fost în stare să mlânţuiască şi să înăbuşe puterea de care se temea Herodes. Şi irozii reacţionari de astăzi cred că mai pot opri furtuna care te clatină şi ameninţă cu răsturnare copacul îmbătrânit şi putred, la umbra căruia se lăfâeşte oligarhia zilelor de acum. Zadarnică le este şi va rămânea orice încercare a lor ! Cuvântul democraţie isbucneşte astăzi furtunos din piepturile mulţimilor, cari cer dreptate, căci nu mai vor ca din greul şi munca lor să se îngraşe pântecile oligarhiei, care crede că pentru ea a fost creiată această lume. Iar dacă aceasta oligarhie disperată mai crede că se poate salva, ridicând crucea democraţiei pe Golgota, se înşală. Toată forţa şi toată teroarea desfăşurată de ea nu vor reuşi să distrugă puterea chemată să zidească o nouă lume a dreptăţii pe ruinele mucegăite de păcate ale trecutului oligarhic. Paştile democraţiei n*au sosit încă, dar învierea nu e departe* Lemnul pe care l-a fost hotărât să moară se va prăbuşi. Se va bucura atunci o lume întreagă, dar se vor îngrozi cei ce s’au temut de ea. Şi se va prepa catapeteasma templului oligarhiei când din vârful Golgotei de suferinţe pe cari democraţia le îndură astăzi, glasul puternic al ei va striga lume! întregi izbânda învierei !.. Dela fraţii din America O epocă de refacere în sânul societăţilor. — Chestii bisericeşti. — Emigrările. Din multele scrisori ce ne sosesc dela cititorii noştri din America, constatămcu plăcere că certele de altădată s’au mai domolit şi că atât conducătorii societăţilor cât şi ai bisericilor lucrează din greu pentru reorganizarea instituţiilor româneşti, culturale, sociale şi religioase de acolo. „Şi noi aici ne aflăm într’o epocă de refacere" — ne scrie un prieten al ziarului nostru. „Societăţile româneşti al căror început cade pe la anul 1906, au fost conduse până acum după un plan foarte primitiv. Atât „Uniunea", prima grupare de societăţi culturale şi mutuale, cât şi „Liga şi Ajutorul" au fost silite să adopte planul de organizare „scale" şi astfel ambele instituţiuni au devenit un fel de asociaţii de asigurare legale, recunoscute ca atare de legile de stat. Până acum membrii acestor organizaţii plăteau taxe egale şi în caz de boale, accidente şi moarte se împărtăşeau în mod egal de ajutoare şi beneficii băneşti. După sistemul „scale" taxele diferă după etate, iar beneficiile stau în raport ,cu mărimea taxelor cari corespund primelor de asigurare". „Trecerea dela un sistem la altul s’a făcut însă cu multe greutăţi şi conducătorii societăţilor depun şi astăzi o muncă uriaşă, pentru a convinge pe vechii membrii că sistemul „scale" e un sistem superior celui de până acum şi pentru a-i împrieteni cu noua formă de administraţie". „In vremea din urmă s-a ventilat din nou ideia unirii „Uniunei" cu „Liga şi ajutorul". Bine ar fi dacă s-ar face, dar nădejdile sunt puţine, pentru că şi dintr-o parte şi din alta se ridică şi voci protivnice". „Cu trebile bisericeşti stăm mai prost. Un protopopiat aşa cum l-a contemplat Sibiiul sau un episcopat aşa cum l-a contemplat Sf. Sinod, nu se poate înfiinţa. Românii din America vreau să rămână ei stăpâni pe biserici şi pe administraţia averilor lor; vor păstra însă şi pe mai departe legăturile spirituale ca biserica mamă din patrie, de unde aşteaptă în primul rând preoţi cari să fie la culmea chemării". „Se mai vorbeşte şi astăzi de în protopopiat cu totul independent Surit între preoţi câţiva cari s’au sustras şi până astăzi şi vreau să sesustragă şi pe viitor de sub răspunderile şi obligaţiunile impuse de autorităţile bisericeşti din patrie, dar poporul nostru nu se va alipi niciodată la o autoritate streină". „Lucrările merg bine şi românaşii noştri cruţă bani albi pentru zilenegre. Păcat că autorităţile noastre n-au înţeles la vreme să lase cale deschisă românilor, şi au deschis drum larg streinilor cari aicea fac parale şi apoi se întorc în ţară, unde bietul român luptă şi astăzi cu tot felul de mizerii. Votându-se acum noua lege de emigrare nu vor mai putea pătrunde aici decât un foarte redus număr de cetăţeni români, aşa că acum, chiar dacă ar voi guvernul să-şi repare greşeala, nu o mai poate. UN GEST REGAL şi semnificarea lui de fideoFilhe Popp, deputat. Sa trecut prea uşor peste gestul regal al celor o sută de mii de lei dăruiţi pentru şcoalele, istoricele şcoale naţionale ale Blajului. Totuş el a avut o întreită semnificaţie pe care e bine să o relevăm şi să o subliniem. Publicul şi presa noastră au surprins de la început sensul cifrelor din lista de subscripţie a Augustului donator. Sumele subscrise de miniştri au fost comentate ca o ilustrare vie a gradului de dărnicie, de dragoste şi înţelegere pentru problemele culturale, dar mai ales ca o măsură a gradului de apreciere şi simpatie pentru cea mai veche şi glorioasă şcoală secundară românească. Nu s’a scăpat mai ales din vedere că suma semnată de marele „naţionalizator", de proprietarul moşiei Sîmbureşti, scutită la expropriere, de stăpânul atâtor mormane de acţiuni de membru atâtor consilii de administraţie, de miliardarul ministru de finanţe este egalată, de pildă de subscripţia acelui modest învăţat trăind, când nu e ministru, din leafa sa de dascăl universitar care e ministrul nostru de culte. Dragostea guvernului pentru cultură, dragostea pentru Ardeal — mai ales pentru acel Ardeal curat şi statornic care în România Mare îşi continuă munca tăcută, şi idealismul fanatic, care păstrează tradiţia ardelenismului în sensul cel mai frumos şi nobil al cuvântului—s’a manifestat prin sumele subscrise de papii naţionalizărilor şi comercializărilor, ai formidabilei afaceri care este pentru ei România Mare. Iată deci oamenii şi iată sufletele lor exprimate în cifre. Dar gestul regal are şi o semnificare politică, şi aceasta este al doilea din tâlcurile lui grăitoare. Politica de statificare a şcolilor confesionale, pornirea de centralizare şi subordonare a tuturor instituţiilor de cultură sub voinţa ministerului din Bucureşti este una din crezurile fundamentale ale actualei guvernări.„Cultura nu poate veni decât de la centru, confesiunile, fie şi româneşti, nu sânt vrednice de încrederea Statului român; ele sânt cuiburi de veleităţi primejdioase, separatiste sau poate chiar subversive. Ultimu şc©ală şi ultimul dascăl român trebue adus subt ascultarea ministrului din Bucureşti şi cei ce sub unguri ne-au deşteptat şi ne-au salvat limba şi cultura nu mai sunt decât nişte simpli suspecţi sau chiar trădători în România mare". Această logică fenomenală şi această politică de centralism strâmt şi mărginit primeşte prin dania regală o palmă ce nu se poate atenua prin interpretări şi sofisticării. Orice român va trage de-acuma încheerea că toată legenda „separatismului" şi a „primejdiei" şcoalelor confesionale este o ficţiune. Politica anticonfesională şi centralistă a guvernului, primeşte o desminţire virulentă şi definitivă. Regele însuşi declară prin gestul său că şcoalele din Blaj sunt aceea ce ştim cu toţii că sunt, o cetăţuie a românismului şi a ideii naţionale şi patriotice şi că datoria supremă a guvernului, a tuturor guvernelor este nu de a le distruge, ci de a le ajuta şi desvolta pentru folosul ţării şi al neamului. In sfârşit, gestul regal mai are şi o a treia şi cea mai importantă din semnificările lui politice. Ziarele au anunţat că originea daniei regale este o intervenţie pe care preşedintele partidului naţional a făcut-o la Palat, în urma căreia sa a putut să mulţămească cu prilejul unei audienţe pentru munificenţa regală. Expunerile clare şi documentate ale d-lui Maniu au convins pe Regele despre dreptatea cauzei şcoalelordin Blaj şi au avut darul să obţie ajutorul regal. A fost destul ca un om politic care reprezintă altă tabără decât cea liberală şi altă mentalitate decât cea centralistă şi unificatoare, să dea explicaţiile sale pentru a convinge pe Regele de o mare nedreptate ce se face unor instituţiuni naţionale. O clipă numai a fost spart cercul blestemat al coteriei oligarhice care stăpâneşte palatul o clipă numai adevărul a stat cu regele la masă şi o neînţelegere a fost risipită, o bănuială a fost înlăturată şi o apropiere, o mică apropiere, s-a putut stabili între Rege şi naţiune. Şi d-l Maniu nu fusese de nouă luni de zile în audienţă la Palat... Câte neadevăruri, câte şoapte şi bănueli, câte intrigi viclene şi sinistre, câte urzeli şi lovituri din umbră nu ar putea să fie înlăturate sau paralizate dacă Regele ar sta mai des de vorbă cu reprezentanţii adevăraţi ai poporului şi ce schimbare mare nu s’ar putea produce în soartea României de azi, în îndrumarea României de mâine, dacă minciuna ar fi alungată de le masa regală... Desmintirea unei ştiri tendenţioase şi o lămurire Ziarul „Adevârul“ s'a fâcut *ecoul unor ştiri de senzaţie, enunţând un dezacord între dnii luliu Maniu şi V. Goldiş. Se vorbeşte în aceiaşi rtoiu, de-o consfătuire la Arad. Desmintim categoric această ştire. Am avut prilejul săi vedem zilele acestea atât pe dl Iuliu Maniu, preşedintelePartidului naţional, cât şi pe d nii Alex. Vaida Voevod şi Mihai Popovici. D-lor m-au cutezat să dăm cea mai formată des-amintire ştirilor fanteziste publicate de ziarul bucureştian şi repetate de ziarele minoritare din Ardeal. Ca sâ se vadă câ totul se reduce la fantezia unui reporter, sub Influința unei nopţi de primăvară petrecută sub clarul lunei, este destul să spunem, că la Arad n’a fost .BÎCÎ 0 CfiflSÎitile-D-t V. Godiş a fost întâmplător la Cluj — luând parte la acţiuni de altă natură decât politică. D-sa a avut convorbiri la Cluj cu Preşedintele Partidului national şi ca de obiceiu, tot timpul, a existat acelaş acord tr.tre conducătorii Partidului national român Presa serioasă, având atâtea ocaziuni sâ constate respectul manifestat totdeauna de d-nul luliu Maniu faţă de organizaţia constituţională a Partidului, toate pretinsele combinaţiuni de culise rămân ceea ce sânt : ştiri de senzaţie pentru ziarele ce se lasă prinse în intrigile adversarilor Partidului naţional român... Intre partidele d-lor N. Iorga şi Argetoianu se zice că se face o înţelegere : fuziunea. Deocamdată ar rămâne să se aştepte sosirea Suveranului în ţară pentru a se anunţa această fuziune