Glasul Bucovinei, octombrie 1919 (Anul 2, nr. 252-277)

1919-10-10 / nr. 260

j, A * •r * * Anul sf. Cernăuți, Vinari, 10 Octomvrie 1919, Momm zilnic. Orariura/CLl io’bsi­ h* : ASsansmentu­li ?* «B la 60 isi, pe Vs an 30 lei, pe trei luni 15 lei, pentru­­ Iinal, silnic , pe un an 30 lei, pe 1 g an 15 lei, pe trei îmi 750 lei, «<;&­ai numărul de Duminică pe un an 10 lei, pe Va an 5 lei, pe trei luni 2’69 lei. Un «urnă»* costă S3 &ani; xt­d-“U.l“U.S democrat­anl Telefon Hr. 8t Fondator: Sextil Redacția și adrainistrația Cernăuți, Strada Bazicil­­r STr. X (în palatul fo­stei bănci austro ungare) Se primesc numai a­itioafe iscălite» Anunțuri și reclam se calculează, după tarif și se primesc la instrație , Strada Băncii Ho­ Í. Pentru inserare în interiorul ziarului se urcă taxa cu 50 °­ C, OLGA STURZA. In timpul războiului, în lașii pribegiei și al du­rerilor am văzut-o muncind din zori până’n seară pentru alinarea suferințelor micuților copii, rămași făiră părinți, cari vor întări mâine rândurile scăzute prin eroizm și mucenicie a nației noastre, am văzut-o înființând ateliere pentru haine și magazii pentru alimentarea celor săraci și năcăjiți și împărțind, cu mână darnică, din avutul ei particular atâtea daruri, acolo unde nevoia era mai mare. Cine cunoaște activitatea întinsă și rodnică a acestei doamne, mai ales în timpul războiului, în care România a căutat să-și câștige, prin sânge și lacrimi, situația ei, firească de neam întreg cu drep­­­turi întregi, cine știe cât sânge s’a spălat de pe ră­nile și câte lacrimi s’au șters din ochii celor sufe­rinzi prin munca acestei­ doamne, va simți un fior de bucurie la știrea că, prezidenta societății „Ocro­tirea orfanilor din războiu“ e de Marii oaspete scump al Bucovinei. A venit in țărișoara noastră, pentru­ a lua in­fo­rmațiuni despre lucrările filialelor bucovinene ale acestei societăți și a le da noi îndemnuri și în­drumări. Ii urăm bun sosit la noi. D. Marmeliuc. Sub stare de asediu și censură. Printre motivele de nemulțumire a unei părți din presa locală față de noua stare de lucruri, se găsesc și aceste două : starea de asediu și censura. Oricâte am fi organul unui partid al cărui președinte este în aceeași vreme și șeful Administrației țării, nu vom lua, în coloanele noastre, apărarea acestor două măsuri, cari evocă în mintea noastră însăși negațiunea libertății. Libertatea cuvân­tului trebuie să-i fie sfântă oricui poartă un condeiu ; orice măsură de restrângere împotriva acesteia ne este, prin urmare, și nouă deopo­trivă de odioasă, și datori cântem, când e vorba de a o combate, să nu mai zărim lagăre și adversari, ci numai colegi cu cari, în cazul acesta, trebue să luptăm umăr la umăr. Odată făcută această mărturisire de cre­dință, să vedem întrucât a pătimit în țara aceasta libertatea cuvântului din cauza acestor măsuri, împotriva cărora se plânge când dezo­lată când revoltată, presa scrisă în limba ger­mană. Cine a cunoscut presa aceasta în timpul stăpânirii austria­ce înainte de războiu, va rămâne uimit câtă slobodă agresiune, câtă nestăvilită cutezanță și câtă lipsă de respect pentru instituțiile și autoritățile țării va descoperi în coloanele ei. Pe atunci, când am cunoscut-o noi, nu era ca azi nici stare de asediu nici censura, erau însă în schimb guvernatori, al căror mod de a înțelege gu­vernarea unui popor era adese un lanț de crime, și cu toate acestea revoltații și atât de războinicii noștri confrați de azi nu știau cum să "îndulcească mai mult fraza ori de câte­­ori rostiau numele, nu al guvernatorului însuși, ci al oricărui alt „gulerat“ de mai puțină im­portanță. Am urmărit cu cel mai atent interes tot ce a scris, sub tirania cleonului roșu, presa minorităților și punem premiu să ne arate în tot trecutul ei o singură coloană, care să poată sta, ca pildă de violență și libertate în­găduită, alăturea de­­ nenumăratele coloane trecute pe sub ochii censorului din Cernăuți în cel dintâiu an al stăpânirii românești. O presă care sub domnia stării de asediu și a censurei, a putut tipări la adresa Ministrului țării, care este ceva mai mult decât un fost guvernator austriac și care pe lângă această calitate mai este și un erudit profesor univer­sitar și membru al Academiei Române, cum și la adresa celorlalți colaboratori ai săi, niște jigniri ca aceste : oamenii aceștia cari până ori nu erau nimica, iar azi sânt totul pentru ca mâne să fie iarăși ceea ce au fost ori ; o asemenea presă trebuie să te revolte când afirmă că nu găsește destulă libertate în Ro­mânia Mare. Odată ce au putut scrie ceea ce au scris până azi sub ponegrită stăpânire ro­mânească, dar ceea ce n’ar fi îndrăznit nicio­dată să o facă sub lăudata și regretata stăpâ­nire austriacă, am fi foarte curioși să i auzim pe nemulțumiții noștri confrați, ce anume cred că mai pot aștepta deja libertatea cu­vântului mai mult decât atât ? Cunoaștem azi, din diferitele articole pu­blicate a doua zi, cum au motivat diferiții confrați tonul desaprobat de dl. ministru Nistor în convorbirea la care i-a invitat Du­minecă. Unii au că­­tat să documenteze că tonul este haina firească a unui anumit sen­timent, ca să ajungă apoi la concluzia, că pentru sentimente ca acele pe cari minorită­țile le încearcă zilnic nici tonul n’a putut fi altul decât cel întrebuințat. Să înceteze deci mai întâiu cauzele, cari au produs asemenea „sentimente, și va înceta de la sine și tonul care exprimă amărăciunea lor. Sau, cu alte cuvinte, să nu ne atingem de nici o nedrep­tate care ne-a lăsat-o moștenire Austria. Să lăsăm țara aceasta batjocorită așa cum am găsit-o în ceasul dreptății biruitoare , cu uni­versitatea ei germană, cu teatrul german, cu întreg caracterul străin ce i-a fost impus în mod silnic — și dacă vom înțelege a nu face altfel, atunci și tonul presei va fi cel mai dulce posibil. Alții au găsit că tonul este expresia tim­pului și dacă între tonul de slugă gudură­­toare din timpul stăpânirei austriace și între violența cu care atacă noua stare de lucruri este o deosebire, ei ne aduc aminte că între o stăpânire și alta se găsește un războiu de patru ani — și adăugăm noi — ale cărui rezultate de ordin moral le ex­ploatează mai mult tocmai aceia cari l­e - a­u dorit mai puțin. Nu timpul, nici celelalte cauze invocate au contribuit ca să cunoaștem acest ton ; el este produsul unei libertăți, care, în Bucovina românească, chiar sub stare de asediu și cen­­sum­, este mai largă decum am cunoscut-o vreodată în cursul unui secol și jumătate. Deci mai puțină revoltă și mai mult simț pentru dreptate și adevăr. 8. Rotiță. Nr. 260 Ardealul și noul guvern. „Românul“ din Arad scrie următoarele: „Nu trebue să uităm, că guvernul de azi, este eșit din lipsa de solidaritate a par­tidelor în momente decisive pentru țară; nu trebue să uităm că el este expresiunea și for­mula frământărilor și agitațiilor din timpul crizei și că el a luat naștere, pentru că nu s’a putut forma altul mai bun. Din moment ce acesta este singurul gu­vern pe care l-am putut avea, să-l lăsăm să lucreze, deoarece el are o datorie de a dus la îndeplinire. Prin atitudinea ce el va ști să păstreze, prin încrederea ce i se va acorda de cătră țară și prin autoritatea ce va înțelege să-și creeze, este menit să fixeze mai departe, într’o precizie și mai luminoasă încă­ punctul de vedere al intereselor naționale, față de rigorile ce ni se arată din partea consiliului suprem. A cere, cu o înverșunare mereu reînoită, înlăturarea și a acestui nou guvern, fără să arătăm cinstit și limpede cu ce - am putea în­locui, ar însemna că, facem o operă anarhică și disolvantă pe care marea conștiință a na­­țiunei nu ne-ar putea-o tolera.“ Oaspeți distinși. O școală de industrie casnica. Ieri au sosit la Cernăuți d-na Olga Sturdza, prezidenta societății „Ocrotirea orfanilor de războiu“ și dl. Mârzescu, fost ministru de interne, cu d-na, spre a inspecta secția Cernăuți a acestei societăți, și a da îndrumări pentru prospe­­rarea ei. Tot­odată distinșii oaspeți vor lua iniția­tiva înființării unei școale de industrie casnică. Se știe că industria casnică în Bucovina e una din cele mai frumoase și originale și odinioară era una din cele mai înfloritoare arte poporale. De aceea înființarea unei școale care să promoveze industria casnică și să o aducă la starea înfloritoare de mai înainte, nu putem decât să o salutăm cu mare bucurie, sprijinind-o din toată puterea noastră. Arta poporală ro­mânească a fost apreciată așa de mult de cei mai de samă bărbați de știință din străinătate, cunoscători specialiști ai artei poporale de pre­tutindeni, și pusă în rândul întâia față de cea a altor popoare, de aceea nici o silință nu poate fi prea mare ce s’ar depune, ca să ne păstrăm și pe viitor acest titlu de glorie. Parastas pentru Regele Carol. Sâmbătă va avea loc la Curtea de Argeș un parastas la mormântul primului rege al României Carol I. Cu acest prilej se va oficia o panahidă și in catedrala din localitate, în aceeași zi la orele 11 dimineață. Publicul cernăuțean e invitat să ia parte în număr cât de mare. * ë­ a»

Next