Glasul Bucovinei, noiembrie 1919 (Anul 2, nr. 278-301)
1919-11-08 / nr. 284
Pag. 2 GLASUL BUCOVINEI Lupta cu morile de vânt Cine nu știe faptele desperate ale ridicolului erou Don Quijote de la Mancha, creațiunea nemuritoare a artistului unic în feiul său, care a fost romancierul Miguel de Cervantes Zaavedra ? Mânat de un dor bolnăvicios de a căuta aventuri războinice, se luptă bietul om ori ca cine se întâlnește în cale. Apucă în goana lăncii sale turme de oi, bieți păstori de măgari, ba în sfârșit odată dă năvală desperată asupra aripelor unei mori de vânt, ce se mișcau alene, dar în închipuirea sa aprinsă, grozav de amenințătoare, în bătaia vântului de seară.Nevrând, îți vin în minte aceste amintiri din lectura de licean fericit, și cugeți ceva mai stăruitor asupra când stai luptei desperat de aprige ce-o duc ziarele evreogermane și consiliile naționale ale concetățenilor noștri de altă limbă și credință împotriva administrației țării. Căci precum închipuită era frica și motivele care-l duceau în lupta pe Cervantes, tot așa lipsite de orice eroul lui temeiu real sânt și motivele de luptă și împotrivire ce le invocă pretinșii conducători ai minorităților dimpreună cu organele lor de publicitate. Se spune că particularitățile de credință ar fi înăbușite ! Dar noi nu avem nici o știre că stăpânirea românească ar fi închis vreun lăcaș de rugăciune al vreunei confesiuni. Dimpotrivă știm că administrația țării a avansat 15 000 de coroane pentru reclădirea casei comunității israelite din Vășeuța. Se țipa că ar fi neândreptățiți și preferați. Dar noi știm că în magistratură au fost confirmați și înaintați cu toții fără nici o deosebire, trecându-se chiar și peste cunoștința limbii statului. Credem că greu s-ar găsi vre-un stat din lume, unde îngăduirea să aibă margini așa de largi. Se face larmă că învățământul li s’ar îngrădi. Dar noi știm că liceul evreesc numai în clasa I-a are peste șase secții, pe care toate le susține statul românesc, și că la primele numiri î învățământul secundar, s’au numit 10 titulari români și 13 neromâni. Mai știm că administrația țârii sprijină naționalizarea dorită și înființarea de școale particulare. Să ni se arate alt stat național în care „o minoritate în raport cu numărul ei, ar avea așa de multe instituțiuni culturale, precum le au evreii și nemții în Bucovina. La universitate ii se fac toate înlesnirile, ca să-și poată urma studiile. S’au plâns că sunt îngrădiți politicește. Dar noi știm că li sa oferit în marginile realității etnice, putința ca să-și poată alege reprezentanți în Constituantă. Și cu toate acestea știm că de dragui luptei s’au îndârjit s’o continue. Mai știm că economicește le merge cel mai bine, văzându-și de afaceri și negoț, nestingheriți de nimenit, și totuși strigă și se apără și se luptă, că sunt asupriți și primejduiți în existența lor. In alte părți,cei străini de localitate sunt siliți pe toate căile și cu toate mijloacele a se întoarce în locul lor de origine. La noi, cu toate că, de pildă, lipsa de locuinți e insuportabilă, totuși nimeni nu e silit a se întoarce la el acasă, ci dimpotrivă oameni străini de localitate vin de și cumpără case și se așează aici nestingheriți de nimeni. Și totuși lupta e dusă tot mai departe cu înverșunare neînfrânată. De aceea să nu fie cu supărare dacă asemănarea cu pornirea de luptă a lui Don Quijote se impune dela sine. A Și nu e vina noastră dacă și completarea asemănării ni se impune mai departe. Căci precum Don Quijote își avea Dulcinea de Toboza pentru a cărei slăbire se credea îndatorat să dea luptele sale, tot așa și pretinșii conducători ai minorităților cu organele lor de publicitate își au Dulcinea lor din Flondoreni, care îi ațâță mereu la luptă Dar ne e mare nădejdea că și aceștia, ca și Don Quijote, se vor încredința în curând de zădărnicia luptelor lor aprinse, dorîndu-le bine înțeles, fără să aibă nenorocul experiențelor eroului lui Cervantes. ---------------------mm--------------------Vasile Grecu DIN UNGARIA OCUPATĂ Ungurii îngrijorați. Lățindu-se știrea că armata româna ar avea de gând să părăsească în curând Budapesta,o delegațiune numeroasă de cetățeni și muncitori sub conducerea primarului din capitala Ungariei s’a prezentat generalului Moșoiu, exprimându-și dorința ca trupele române să mai rămână la Budapesta. Motivul e îngrijorarea populației față de ziua de mână, când ii va lipsi ocrotirea din partea armatei noastre. Guvernul unguresc însuși ar amenința populația cu progromuri și bolșevisme ar fi gata să izbucnească din nou. D. General Moșoiu, văzând încrederea poporului unguresc în armata noastră, a promis că în înțelegere cu aliații va face tot posibilul ca boișevismul să se stârpească cu totul. Pe de altă parte Românii vor rămâne la Budapesta atâta timp până ce poporul maghiar va fi în stare să se apere singur. Nr. 284 BOLNAVUL Fratelui meu Constantin : in memoriam în valuri sure Toamna ’ncet pășește... Și frunzele din crengi susținătoare ca lacrimi pică'n parcul meu ce moare — Lin și nădejdea mea se desfrunzește... Pe alei plâns de femei par că jelește-De-acum apune veștedul vieți soare — Surd sună ritmuri de ciocănitore : o raclă'mi pare că se țintuișete. . Pe 'ncet mă stâng cu rozele plăpânde și trista Toamnă să nu adoarmă cântă..... . Iar Pacea și tinde mâinile ei blânde asupra mea și mă binecuvânta.— și mă sărută mângâios pe pleoape Eu sunt de Dumnezeu atât de aproape ! • (Din Sonete) George Verovidea ■-------*—------— ------------------— O nouă revistă : Unirea Primim în redacție primul număr, apărut în 6 Noembrie in Cernăuți, din „Unirea“, revistă săptămânală pentru consolidare politică și culturală a tuturor cetățenilor bucovineni. Revista apare în 16 pagini, cu același text în românește și îți nemțește, având ideea fericită de a da pe ultimele două pagini dialoguri româno-germane, care să înlesnească deprinderea limbii românești. Din artcolul programatic al revistei reținem : „Poporul românesc, blândul și bunul popor românesc, a lăsat să se mai știe că România Mare va fi pentru toți cetățenii ei, fără osebire de naționalitate și credințe religioase, o patrie bună, dreaptă și egală. Și nici că se putea asfel . Cine mai mult, ca acela care a îndurat prigoana și jugul străin, poate prețui valoarea libertății individului și a neamurilor? S’au găsit însă oameni, cu gânduri meschine și ascunse, cari să turbure bezna armonie dintre cetățenii României Mari. Incapabili de o activitate mai frumoasă și vrednică, ei s’au dedat la semănare de ură și vrajbă între fiii aceleiași patrii.“ Și apoi „In România Mare nu trebuie să existe nici majoritate nici minoritate, ci numai cetățeni români, uniți prin calde simțăminte de iubire către Patrie, Tron și către ei înșiși.“ Pornind cu astfel de gânduri la muncă pentru consolidarea unirii și întărirea patriei noastre întregite și iubite, nu putem decât saluta cu bucurie apariția nouii reviste, dorindu-i spor și izbândă. ■ ■ —•---------------------Abonați-vaia ..Neamul Românesc“ FOIȚA Chestia jidovească la Paris iată părerea D-lui N. Sokolow în chestiunea evreiască din România : „Eu nu văd altă rezolvare a chestiei evreiești în România decât Palestina. Nu știu cât va folosi România prin această soluție, dar evreii n’au asta, și această singură soluție este și cea fericită“, (vezi ziarul „Lumea“ din 25 octombrie 1919). Ordi Sokolow este Președintele delegațiunilor jidovești de pe lângă conferința de Pace la Paris. Având d-l Sokolow în chestia jidovească întocmai aceeași părere ca și mine, și fiind ea, pe baza aceleeași opiniuni, calificat de către ziarele jidovești din loc, de antisemit—urmează că... Dar să nu uităm că la Cernăuți jurnaliștii evrei sunt mai cuminți decât în alt loc și cumințenia lor nu este de ieri al uită ori ci încă de pe vremea când cultura apuseană i-a pus strajă aci în extremul Orient al fostei Monarhii austro-ungare. Și se înțelege că ei nu vor să se lepede așa cu una două de misiunea ce îi s’a încredințat odinioară și să părăsească deodată postul lor—pentru a înfința (sau continua ?) cultura jidovească în Palestina. Deci d-l Sokolow cu ai săi să emigreze dacă vroesc, intransigenții autohtoni din Bucovina rămân pe loc ! In contra acestei hotărâri nu putem zice nimic. Dar putem zice că e greșit a lua o astfel de hotărâre și de a calomnia, în acelaș timp, în străinătate Tara al cărei cetățean vrei să devii—sau a calomnia pentru a deveni mai lesne cetățean. Căci acesta este planul și scopul organizației internaționale jidovești, representați prin comitetul delegațiunilor jidovești la Paris. Aflăm tot (din ziarul Lumea) din declarațiile d-lui Sokolow că secretariatele speciale ale evreilor din Rusia, Polonia și România... s’au constituit metodic, având arhive bine organizate, statistice, istorice, politice, sociale, economice... S’au tipărit broșuri speciale ca documente în facsimile, cu date și legi explicative, s’au tipărit în traducere, ordine secrete, texte de legi, sentințe. Intr’un cuvât s’a extins adevărul asupra situației evreilor din răsăritul Europei. „Eu însumi — continuă d-l Sokolow cunosc aceste ținuturi și am informat personal pe D-nu Clemenceanu, Wilson și Lloyd George asupra unei chestiuni vitale pentru evreii din Polonia și România...“ Și în fine : „Aceste birouri de Informații au servit mult la luminarea conducătorilor politici din occident, fiindcă nu toți au cunoștințele și experiența politică a lui Qemenceanu care a apreciat de la început și cum se cuvine prezența avocatului Rosenthal în delegația română... j Aș fi preferat, în delegația română, pentru informații în chestia jidovească, în locul d-lui Rosenthal pe dl. profesor Cuza — sau cel puțin pe lângă dl. Rosenthal. Sau dacă ar trăi bietul unchiu meu, preotul Dumitru Brăileanu, care la vrâstă de peste 70 de ani a fost dus legat de jandarmii austriaci în urma denunțării unui mare „patriot“ jidan — și dacă acest preot ar fi fost și el la ceaiul dat de d-na Rottschild, despre care vorbește dl. Sokolow („Lumea“ numărul citat), ce mai amănunte picante ar putea povesti dl. Sokolow! „Cercul de potentați ai creditului“ ar fi rămas uimit și ar fi uitat, pentru câteva clipe, de nevoile Românie!“. Dar e picant și ceea ce istorisește dl. Sokolow corespondentul „Lumii“—că adică potentații creditului nu vor acorda României ce cere decât cu „o singură condiție, să-și schimbe moravurile, viața, sistemul politic, reacționare și netolerante“ — adică cum zice ziarul „Vorwärts“ din Cernăuți să devină stat european sau cum zicem noi să devină stat jidovesc. Dar statele europenizate sau cum zicem noi jidovite nu s’au mențînat lungă vreme. Experimentul Lui Bela Kuhn și Tibor Szamnely la Budapesta n’a reușit A trebuit să intervină armata română pentru a scăpa pe bieții creștini de teroarea jidovească și pe jidani de pogromuri. Sau to; nu pot înțelege Evreii că ei n’au talent politic? Ei pot distruge, dar nu pot clădi. Organizația lor internațională este pentru ei o nenorocire. Fără această organizație, se poate că evreii într'un timp oareșcare s’ar fi asimilat precum «pe vremuri s’au asimilat Fenicienii (vezi „Der Rassenkampf“ de Dr. Ludwig Gumplowicz). Dar organizația internațională zădarnicește o deslegare pașinicâ a chestiune!, proclamându-se lupta fățișă în contra statelor cari duoasc să accepteze fără discuție condițiunile puse de „potentații creditului“; intre noi și organizația internațională jidovească se dă acuma la Paris lupta care va decide pentru o vreme soarta lor și a noastră, aruncată in discuția publică — fie cât de cumpătată și obiectivă — e interpretată intr-un anumit sens — anume să se arate necesitatea scutului internațional pentru Jidanii unteia noi. Tendința fiind prea vădită, puterea argumentelor produse scade in aceeaș măsură. Și, în fine, știrile aduse chiar fiind adevărate, așa cum sânt aduse, trebue să producă un efect întocmai contrar edus intenționat. Căci toată lumea se va întreba : dacă în Europa răsăriteană există un curent atât de puternic în contra jidanilor, care este cauza? Deoarece a zice ca popoarele din Răsărit — deia Viena până în Ural — sunt niște horde sâibatele cari omoară pentru a omorâ, ar fi o afirmație foarte greșită. Și cauzele există. Suna doar „Arbeiterzeitung“ din Viena cu ocazia programului din Lemberg că acest eveniment e detestabil dar explicabil la revista — desigur nu antisemită — „Osterreichische Rundschau“ XXII, Heft 2 din 15 ianuarie 1910 frol Wilhelm Bersch publică un studiu: Landwirtschaftliche Bilder aus Galezien in care zice (pag. 144): „Școala primară ar trebui ridicată în un nivel mai Înalt, ciuma rachiului suprimată și în sfârșit țăranul galițian ar trebui liberat din mâniie jidanilor, cărora