Glasul Bucovinei, februarie 1920 (Anul 3, nr. 341-364)
1920-02-21 / nr. 357
Număr pentru țărani Cernăuți, Sâmbătă 21 Februarie 1920 Nr. 357 Anul ÏTI APARE ZILNIC Abonamentu 11 !în an 60 lei, pe ’i, an 80 lei, pe treiSilifi 15 lei, pentru st&rsusi zilnic , pe un an 30 lei, pe 'i, an 16 lei, pe trei tani 7 £ 0 numai numărul de Duminică pe un an 10 lei, pe '|san 5 lei, pe trei luni 2.50 lei. Un număr costă 25 bani. Redacția și administrația Cernăuți, Strada Flondor No. 33 (FOSTĂ DOMNEASCĂ) Se primesc articole numai iscălite Anunțuri și reclamei se calculează după tarif și se primesc la administrație STRADA FLONDOR No. 33 Penatru inserare in interiorul ziarului se urcă taxa cu 50^1. .1 f * partidului democrat al unirii Telefonul 7i Fondator: Sextil Purcariu Desființarea Consiliului Dirigent din Ardeal Pe vremea unirilor în a. 1918 se înființase și la noi și în Ardeal câte un sfat național, ca să intârtască soarta acestor țări. Acele sfaturi în unire cu voința poporului românesc din Bucovina și din Ardeal au hotărât unirea cu România veche, după cum știm cu toții. Statul național din Bucovina s’a desfințat, pentru că nu mai avea rost S’au înființat secretariatele de stat pentru toate treburile țârii și aceste necatariate sânt și până azi, având să se desființeze abia când iu întreaga Românie va o lege singură, votată de Parlament, care să fie o lege de adevărată unire. In Ardeal acel sfat nu s’a desființat. Această țară, fiind de vreo 14 —15 ori mai mare decât Bucovina, trebuia sa aibă, până la inchegarea ei trainică pe temelii românești un stat mai joaste care se chiama Consiliul dirigent. Membrii din consiliu erau un fel de deputați, iar consiliul singur un fef de parlament al Ardealului. Făcându-se acum câteva luni alegerile de deputați pentru Parlamentul de București, se înțelege că Consiliul dirigent, adecă parlamentul ardelenesc nu mai are rost, căci e vorba doară de unirea poporului românesc într’o singură țară, ta care trebue să se facă numai un soiu de legi pentru un singur fel de conducere. Consiliul dirigent prin urmare se desființează după cum s’a hotărât intr’o ședință (se desface), a Camerei deputaților din București. Ar urma să rămână In Ardeal numai șefii de resorturi sau secretarii șefi, cum le zicem noi, ca sa conducă trebile Ardealului după legile vechi, până ce vor fi gata legile cele nouă pentru conducerea unitară(intr’un singur fel) a întregii țâri. O parte din deputați plănuesc odată cu desființarea Consiliului dirigent și desființarea resorturilor, adecă a secretariatelor de stat din Ardeal, voind să se mute la București pe lângă fiecare ministeriu. Și acelor seurtariate de pe lângă ministerele din București ar voi deputați aceia să le supuie afacerile tuturor țărilor desrobte. S’ar plănui prin urmare și desființarea de acum a administrației din Bucovina. Noi de bună samă că de-abia așteptăm să vedem gata legile cele cu totul noua ale României, dorim să scăpăm de cele patru feluri de legi vechi, câte sânt astăzi in România noastră. Dar fiindcă acuma trebue sâ ne conducem toti după cele vechi, și conducerea treburilor dela noi trebue sâ fie aici. Prin urmare deputații noștri împreună cu domnul ministru Nistor Își vor pune în cumpănă puterea cuvântului lor ca admnistrația de astăzi a Bucovinei să rámâne ii â o bucată de vreme, până ce toți Românii vom putea avea o singură lege Sigur că vor sta administrativă (de conducere), pe punctul vedere că și în Ardeal trebuie să râmâne secretariatele de stat atâta vreme cât și acolo vor fi re gice cele vechi, având să se desfințze numai Consiliul dirigent, adecă parlamentul Ardealului, la conducerea vechiului regat a fost până la unirea noastră o mare greșalâ. Și anume conducerea țârii era întreagă la București Acuma după noireși Românii din România vei de vreu, ca și noi, ca sa împartă prin 1 ge* cea nouă putere aceasta de conducere în mai multe părți, având de gând să înființeze un set de dretorate tot la un număr oarecare de județe Dar fiindcă noua lege administrativă nu e gata și Directorate nu sânt, nu este nici o pricină că sâ se mute Secretariatele de stat din țările alipite la București, unde deocamdată sânt alte legi ca la voi sau aiurea. De aceea deputații noștri și domnul Ministru Nistor au toată dreptatea dacă zic că Secretariatele din țările desrobite se vor putea desființa numai odată cu descentralizarea conducerii din Bucureși când se va face un lucru Întărit pentru totdeauna, nu de azi pe mâne, cum s’ar Întâmpla dacă s’ar desființa administrația de azi a Buovinei, Ardealului și Basarbiei Desfințarea Concluded dirigent n’are aici Inclini 1 în mânecă r la desfințarea administrațiilor din țările desrobite, până ce vom avea legea cea noiă. Incasrabla s!a desființat mai bine de un an. Sfatul Țârii iar în Bucovina Consiliul național. Secretariatele însă au rămas până ce se va lua o hotârire definitivă (pentru totdeauna). Ardealul credem că va face la fel. Va desființa ca și noi și ca și Basarabeșii numai Consiliul dirigent, iar Secretariatele sevor păstra fără să se mute la București, căci lucrul acesta n’are rost. • ... |»-----------------— Ion Dominte. Cum ne putem feri de boale? Prin țară bântae boale foarte primejdioase, care se lățesc mereu. Șoaree s’au închis din pnena aceasta pe vreo săptămână și apoi vâzându-se că boalele nu s’au potolit s’a mai amânat deschiderea lor cu o săpămână. Boalele acestea se răspândesc prin necurețerie și prin răceala. Un om răcit, care cade la pat, dar care iți caută b ne de trupul lui, se vinieă ușor, pentru că pr n curățare se alurgă boala, iar atul care n’are gros de trupul lui se poate îmbolnăvi as* din senin și scapă numai cu foarte mare greutate. B[ mai prime] luiește și pe alții, făcându i să se imbolnăvească de boale molipsitoare. De aceia cel mai bun lac pentru însărătoșrea noastră este curățenia. Trebuie să fii totdeauna binspălată și curat Îmbrăcați. Iar In casele noastre trebue sâ gr jm mereu. Mir osul și puterea de var proaspăt omoară microbii (viermii de tot mici) boalelor, cari sboară prin a«r unde e nerurățme. De aceia e b ne să văzuim cât mai des prin rae. Sătenii voștri trebue se se ferească de refugiați cari vin prin Rusia și de prin a te părți ca vai de dânșii, plini de piduchi și de alte necaârț nli. Toată lumra d-la sate trebue să știe că păduchii sânt cei mai slașnci răspânditori de boaie. Ei au toate necurățeniile pe dânșii pentru că din necurățenia omului trăire. Vă dăm sfatul prin urmare să vă feriți de necurățenie și vă veți păstra sănătatea sau poate chiar și viața. Cei chemați de prin sate să deie povețe, pot ținea conferințe despre păstrarea sănătății sănilor lor, cari nu ști .cum să se apere de boalele ce băntae prin țară cu atâta putere. I. C. H Un boier si un țăran in sfatul tarii in zlele trecute a vorbit in Senat un boier, un fel de clocolu, om de altfi cu multă învățătură. Domnul asta a stat multă vreme In Roma in numele Românei, a scris multe scrieri unde zugrăvește viața de la țară pe care o cunoaște insă numai din spusele altora. De la o vreme ,s’a așezat la moșia lui la vie, că are vinuri multe și vestite. Ce-o fi făcut acolo, Dumnezeu știe, datul că acum l au ales și pe el senator. Și cum a venit la Senat, cum s’a râțoit la ceilalți membri din Senat, s’a cutat cu președintele, s’a certat cu oameni cari nici nu erau acolo, nu i-a plăcut una, nu a plăcut alta, la urmă a început a bate câmpii și !u loc să vorbeasă despre nevoile târii a început a spune că poezia, doinele noastre frumoase pe care le cântă florii și fetele noastre îndrăgostite, n’ar fi ceva ești de la țărani, din popor, ci ar fi fost iscodite de nuntea boierească. Vezi, tu, boierul ăsta nu se prea apropie de țărani, că nu e miroasă bine opinca. Frește, ceilalți senatori nu l-au dat pace câti au văzut că îndruma câte verzi uscate. Dar la urmă după ce s’a potolit zgomotul, s’a ridicat țăranul Andronescu din Bucovina. Ș când a votat știi cum a fost ? L niște ca in bisercă ! Toți ascutau și numai din când în când băteau din palme de bucurie că vorbește cu most țăranul. Și-a spus snatorul Andronicescu că țara i-a chemat acolo si lucreze, să aime durerle tuturora nu sâ se Cădească. Tot ce-i mai frumos in limba românească la țăran s’a păstrat. La țăranul din vechil Rget, din Basarabia, din Bucovina și din Ardeal. Ș ei, țăranii, vor și acuma sa lucreze că dar țăranii ar face atâta vorbărie ar pieri de foame. Deci pentru muncă s’au întrunt la Senat și nu pentru sfată. Și ce credeți că s’a intâmplat! Toți senatorii, și mitropol', și episcopi, și protopopi și profesori d advocați, toți au bătut din palme și i-au strigat lui Androicescu plin de aucune : la traascä ! Tuturora le-a plăcut cum a votaut țăranul cuviincios cuminte și cu înțeles, pe când bierul Zimfirescu, prietn și cu domnul sacu Folclor la care a fost odată Ia Crnăuț, ca să se arete și pe aici cum aveți o icoaă, a to ut rușinat la o pane. He hl cum se schimbă lumea, bunul simț nu mai umb â imbricat la drie haine scumpe boieși, ci In bitul suman țărănesc I . Cândea. ------------------------ 4»—............ . ■ Se nu ne bat un joc de imba românească , nucă nu e mai dulce și mai frumos decât limbi noastră, pe care am deprns-o din leagăn, când mamele nostre, cântând de dragul nostru și desmierdându-ne, ne-au învățat a vorbi limba pe care au vorbit-o Români din moși strâmod. Cu multă părere de râu trbuie să spunem că sânt fruil sât n! care, dușiu din ce pricină, se rușinează să mai spuie „malțâmesc“, crezând că »mersi« e mai ca ocarm, nu le mai prce adună ziua“ și z'c „bonjur“ tot fruhzește. Noi am pune întrebarea : Carc Francezii din Paris, care e așa de dștept, iși dau bineț în limba românască sau z'c „molțămesc“ când primuțl, ceva? Credem ca nu. Ei țin la limbi lor ca la ochi din cap. Sătenii sâ nu se lese după cuconași, care se rușinează de limba noastră și la orice vorbă îi auzi: mersi, bon jur, bon soar, schimosindu-se de parcă one știe cine-ir fi ei, dacă știu câteva cuvinte franțuzești Un om deștept nu ce nu ia de-ai stea nici ca coada ociului. Sânt niște îngâmfați. Să nu uităm că noi cei de azi avem datoria să lăsăm și urmașilor noștri o limbă fumoastă 1 curată cum am primit-o și noi dela părinții noștri. Ce s’ar intâmpla, dar noi cei de azi am schimoși-o, cei de peste 10 ani ar schimoși-o, cei de peste 20 de ani tot așa. Am avea limba noastră culce româneasă peste 30, 40 sau 100 de ani, când fiecare șla bate joc de dânsa? I. 0. *•