Glasul Bucovinei, martie 1920 (Anul 3, nr. 365-390)
1920-03-28 / nr. 388
NUMĂRUL 25 BANI ..... 11 "■ [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] I 11 ! 1 ■ ' I » " Cernăuți, Duminică 28 Martie 1920 Telefon nr. 71 il iucovinei Nr. 388 Anul I0 ! • ®» «a 60 lei, pe *|s an 30 lei, trei lani 15 lei, pentru dlsmai zilnic , pe an an 1ö0 ley» |»e *|, an 15 lei, pe trei Inai 7.50 numai numărul ici Duminică pe an al 10 lei, pe '!, an 5 lei, pe trei luni 2.50 lei. Un numir costă 25 bani. Redacția si administrația Sopn Anfip Strada Flondor No. 88 POSTA DOMNEASCA! Se primesc articole numai iscălite Anunțuri si reclamati se calculează după tarif si se primesc se administra#* STRADA FLONDOR No. 33 Pentru Inserate In interiorul ziarului se urcă taxa ca 50*!« in part in satul nacant Basarabia, Bucovina și Transilvania ca părțile românești din Ungaria au fost silite până de cărând să rabde prin veacuri întregi jogul unor stăpâniri cu totul străine de interesele și aspirațiunile întregului neam românesc, ba chiar de-a dreptul potrivnice acestor interese și aspirații. Prin urmare și căile de comunicație ce s’au făcut în aceste provincii românești de stăpânirile trecute nu țin seamă decât întâmplător de trebuințele și nevoile țării noastre fiind construite în vederea altor scopuri și a altei meniri. Și când spun căi de comunicație, mă gândesc în prima linie la căile ferate. Astfel în Basarabia căile ferate ce s’au construit de stăpânirea rusească nu aveau alt scop decât să lege marile centre ale nesfârșitului Imperiu moscovit cu apusul Europei. Astăzi în Basarabia, cu trenul, nu poți călători bine decât numai între Chișinău și înaintea războiului dela Cetatea Albă la Tighina. Chișinău călătoreai cel mai bine și mai repede, luând vaporul la Odesa, iar de acolo trenui penăra Chișinău. Azi ca să ajungi de la Soroca sau Cetatea Albă la Chișinău, spre a te putea îndrepta spre orice parte a vechiului Regat, trebue să călătorești zile întregi. In Bucovina, linia principală de cale ferată era o lnie de transit între Constantinopol și Berlin, mai îndeplinind și legarea Bucovinei de Viena, pe care o aproviziona, iar liniiile secundare locale erau făcute pentru a înlesni exploatarea codrilor din Carpații Bucovinei. Toate încercările însă ale Bucovinei de a determina Viena, bunăoară să lege Dorna cu Bistrița, înlesnind astfel contactul economic și Bucovina românească și Ardealul cultural între românesc, au rămas zădarnice. Ca să treci în Ardeal, trebuia să tai drumul Coloniei prin Galiția. In Ardeal toate căile ferate gravitează convergent cătră Budapesta, neglijând mult legătura între singuritele centre orășenești ale Ardealului. Apoi întreg regatul vechia dimpreună cu Basarabia e legat cu cealaltă jumătate a pământului românesc de dincolo de munți, abia prin patru puncte: la Vârciorova, Târgu-Jiu, (Câineni) Predeal și Târgul-Ocna (Ghimeș). Cu siguranță că aceste stări de lucruri vor trebui să fie schimbate în grabă, atât în interesul refacerii economice a României întregite, cât și în vederea unei grabnice închegări sufletești a ei. Lucrările au și început. S’au trimis comisiuni în Basarabia, ca să studieze la fața locului construirea de non căi ferate, iar Camera deputaților în ședința din 6 Martie a admis urgența unui proect de credit, depus de d. ministru Inculeț, în vederea construirii unei linii de cale ferată între Bălți și Chișinău prin Orheiu. De asemenea se va construi linia Buzău- Fondator: Soițl Pallas,la Disolvarea Corpurilor Legiuitoare fixo și dfi oosmmicafie și psihru Bucovina Disolvarea Parlamentului a urmat Vineri, 26 Martie în urma declarațiilor la expozeul guvernului. Liberalii prin d. Ionel Brătianu și progresiștii prin d. Marghiloman au asigurat guvernul de sprijinul lor. D. Maniu a dat o declarație ambiguă în numele partidului național din Ardeal. D. Buzdugan a dat o declarație în numele Basarabenilor în contra guvernului. In numele federației democrate a refuzat sprijinul guvernului d. Mihalache. A vorbit în contra guvernului d. Lupu. D. Cuza a sprijinit guvernul în numele partidului naționalist-democrat, d. Toma în numele partidului democrat al unirii, de asemenea și d Balanescu în numele independenților. Declarațiile acestea au fost pentru președintele Cosiliului un indiciu că nu se poate sprijini pe o majoritate suficientă,, pentru proectele sale de legi și a cerut și a și obținut dela Maiestatea Sa Regele decretul de disolvare a Corpurilor Legiuitoare. Noile alegeri vor avea loc pentru Cameră în 25, 26 și 27 Main, iar pentru Senat în 29 și 30 Main și pentru Colegiile universitare în 1 Iunie. Nehoiași, spre a se mai stabili încă o legătură cu Ardealul. Ne bucurăm mult, di © to T acestea, am dori însă numai ca nici Bucovina, care e o parte așa de scumpă, atât din punct de vedere istoric, cât și economic, a Patriei întregite, să nu fie uitată în această privință. Să se ia numai decât în vedere construirea unei linii ferate care să lege Vatra-Dornei peste Măgură cu Bistrița și Câmpulungul-Moldovenesc prin Iacobeni și Cârlibaba cu Rodna. Astfel sar încă două legături între întreaga Moldovă stabili a lui Ștefan cel Mare cu Ardealul românesc, având a se construi numai porțiuni mici de cale ferata, însă ce-i drept pe teren accidentat. Azi ca să pleci din Bucovina la Cluj bunăoară, trebue să faci un ocol de 3 — 4 ori mai mare prin Târgul Ocna sau chiar prin Predeal, decum ar putea pleca peste Măgura prin Dorna. N’ar trebui însă să se uite nici legarea Siretului cu Dorohoiul și poate și a Sucevii cu Fălticenii, refăcându-se calea ferată dintre Ițcani și Suceava care a fost demontată de Ruși. Vassie Grecu. -----------------------••---------------------- I «intriI ’ ..V . O cărticică frumoasă Zilele acestea a apărat o cărticică «ab titlul „la cinstea ostașilor Diviziei I-a“ cu menirea de a fi distribuită soldaților din această divizie, ca să le rámâne drept amintire a vremurilor frecate, vremuri de durere, suferinți, de glorie și mângâiere. Broșură de 70 pagini frumos tipărite este publicată de Comandamentul diviziei și conține un mic istoric al luptelor acestei divizii de la izbucnirea războiului până la serbarea din 11 Noembrie 1919. V • Cu emoție sufletească citești ordinile de zi, articolele, micile istorisiri despre soldații cari ei înșiși au făcut istorie, au scris una din cele mai glorioase pagini din istoria neamului nostru. Ii vedem pe bravii ostași ai diviziei 8-a mobilizați, îi vedem pe câmpul de luptă, 31 vedem biruind la Parayd, Sovata, Ceres-Domb, 31 vedem făcând in 1917 zîd de piepturi la granița Moldovei pentru a apăra partea neinvadată din micul Regat de odinioară împotriva încercărilor desperate ale unui dușman lacom de pradă. Și o durere ne cuprinde gândindu-ne la vitejii noștri cum au trebuit să-și înfășure steagul pentru zile mai bune, fără a-și vedea visul cu ochii.Dar dreptatea divină a birnut, și la 29 octombrie 1918 detașamentele diviziei 8-a sub comanda de general Zadik trec în Bucovina, pentru a face frăția de vechni Moldovenii de aici înstrăinați ura secol și jumătate. Și începe o altă luptă. Lupte cu arma n’au prea avut decât în jurul Hotinului unde au bătut în scurtă vreme bolșevicii, liberându-i de obsedarea de a mai înscena revoluții pe la noi . In Bucovina dușmanii se făceau nevăzuți, cum se topla și marea armată ucrainiană în fața trupelor noastre care înaintau în Pocuția pe armele lui Ștefan cel Mare. Dar soldatului diviziei 8-a i-a revenit și rolul greu nu numai de a face pace de a Întrona ordinea, dar și de a fi sentinelă a culturii umane, de a da strălucire numelui de Român. Și Românul nostru, necăjit, flămând, rău îmbrăcat, însă cu demnitate ști stăpânit de un adânc sentiment de valoarea etică a omului, care luptă pentru dreptate, și-a îndeplinit această misiune istorică. Dar să lăsăm cărticica să vorbească : „Ne aducem aminte cu deosebită admirațiune și recunoștință de ostașii noștri goi, desculți,, flămânzi, dar neclintiți la postul lor, acolo de parte pe vârful munților, pe malurile Ceremușului, și ale Nistrului, având fiecare adânc săpat în convingerea și inima sa, că niște haine militare zdrențuite acopăr totuși un ostaș român, care cu arma in mână străjuește la hotarele României Mari, reprezentând fiecare individ o parte din Suveranitatea Națională“ Această cărticică cu menirea simplă de a le fi soldaților diviziei o amintire scumpă este însă mai i mult, este un omagiu sincer adus soldaților noștri. Și nu pot încheia fără a mă gândi la rolul frumos pe care l-au îndeplinit d-n general Zadik și d-l coloneii Rovinaru. De dânșii nu se vorbește în broșură, fiind ea publicată de comandament. Dar cine nu-și aduce aminte de tactul, de prevenirea, de bunătatea d-îuli general Zadik față de toate păturile societății și față de toate națiunile din Bucovina ? Cine ar putea uita pe prietenosul și simpaticul colonel, pururea gata de a te ajuta? Dacă li s’a adus soldaților omagiu prim broșură, se cuvine să le aducem și noi distinșilor și înalților ofițeri omagiile noastre pentru înțelepciunea cum au condus soldații, pentru solicitudinea ce am avut-o pentru populație. Ar fi bine, dacă această broșură împodobită și cu chipurile Regelui, Reginei, moștenitorului de tron, generalilor Prezan, Petala, Lupescu și Zadik s’ar diatribui și bibliotecilor școlare din Bucovina prin secretariatul de serviciu pentru culte. Ar avea și tinerimea noastră școlară prilejui! să-și reimprospereze într’un mod plăcut evenimentele mari din trecutul atât de apropiat. R Cândva. Citiți „Glasul Bucovinei”