Glasul Bucovinei, martie 1920 (Anul 3, nr. 365-390)

1920-03-28 / nr. 388

NUMĂRUL 25 BANI ..... 11 "■ [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK]­­ I 11 ! 1 ■ ' I » " Cernăuți, Duminică 28 Martie 1920 Telefon nr. 71 i­l­­ i­ucovinei Nr. 388 Anul I0 ! • ®» «a 60 lei, pe *|s an 30 lei, trei lani 15 lei, pentru dlsmai zilnic , pe an an 1ö0 ley» |»e *|, an 15 lei, pe trei Inai 7.50 numai număru­l ici Duminică pe an al 10 lei, pe '!, an 5 lei, pe trei luni 2.50 lei. Un numir costă 25 bani. Redacția si administrația Sopn Anfip Strada Flondor No. 88­­ POSTA DOMNEASCA! Se primesc articole numai iscălite Anunțuri si reclamat­i se calculează după tarif si se primesc se administra#* STRADA FLONDOR No. 33 Pentru Inserate In interiorul ziarului se urcă taxa ca 50*!« in­ part in­ satul n­acant Basarabia, Bucovina și Transilvania ca păr­țile românești din Ungaria au fost silite până de cărând să rabde prin veacuri întregi jogul unor stăpâniri cu totul străine de interesele și aspirațiunile întregului neam românesc, ba chiar de-a dreptul potrivnice acestor interese și as­pirații. Prin urmare și căile de comunicație ce s’au făcut în aceste provincii românești de stă­pânirile trecute nu țin seamă decât întâmplător de trebuințele și nevoile țării noastre fiind con­struite în vederea altor scopuri și a altei me­niri. Și când spun căi de comunicație, mă gân­desc în prima linie la căile ferate. Astfel în Basarabia căile ferate ce s’au construit de stăpânirea rusească nu aveau alt scop decât­ să lege marile centre­ ale nesfârși­tului Imperiu moscovit cu apusul Europei. As­tăzi în Basarabia, cu trenul, nu poți călători bine decât numai între Chișinău și înaintea războiului dela Cetatea Albă la Tighina. Chiși­nău călătoreai cel mai bine și mai repede, lu­ând vaporul la Odesa, iar de acolo trenui pen­ăra Chișinău. Azi ca să ajungi de la Soroca sau Cetatea Albă la Chișinău, spre a te putea în­drepta spre orice parte a vechiului Regat, tre­­bue să călătorești zile întregi. In Bucovina, linia principală de cale ferată era o lnie de transit între Constantinopol și Berlin, mai îndeplinind și legarea Bucovinei de Viena, pe care o aproviziona, iar liniiile secun­dare locale erau făcute pentru a înlesni exploa­tarea codrilor din Carpații Bucovinei. Toate în­cercările însă ale Bucovinei de a determina Vi­­ena, bună­oară să lege Dorna cu Bistrița, înles­nind astfel contactul economic și Bucovina românească și Ardealul cultural între românesc, au rămas zădarnice. Ca să treci în Ardeal, trebuia să tai drumul Coloniei­ prin Galiția. In Ardeal toate căile ferate gravitează con­vergent cătră Budapesta, neglijând mult legătura între singuritele centre orășenești ale Ardealu­lui. Apoi întreg regatul vechia dimpreună cu Basarabia e legat cu cealaltă jumătate a pă­mântului românesc de dincolo de munți, abia prin patru puncte: la Vârciorova, Târgu-Jiu, (Câineni) Predeal și Târgul-Ocna (Ghimeș). Cu siguranță că aceste stări de lucruri vor trebui să fie schimbate în grabă, atât în intere­­sul refacerii economice a României întregite, cât și în vederea unei grabnice închegări sufle­tești a ei. Lucrările au și început. S’au trimis com­i­­siuni în Basarabia, ca să studieze la fața locu­lui construirea de non­ căi ferate, iar Camera deputaților în ședința din 6 Martie a admis ur­gența unui proect de credit, depus de d. mi­nistru Inculeț, în vederea construirii unei linii de cale ferată între Bălți și Chișinău prin Or­­heiu. De asemenea se va construi linia Buzău- Fondator: Soiț­l Pallas,la Disolvarea Corpurilor Legiuitoare fixo­ și dfi oosmm­icafie și psih­ru Bucovina Disolvarea Parlamentului a urmat Vineri, 26 Martie în urma declarațiilor la expo­zeul guvernului. Liberalii prin d. Ionel Brătianu și progresiștii prin d. Marghiloman­­ au asigurat guvernul de sprijinul lor. D. Maniu a dat o declarație ambiguă în numele par­tidului național din Ardeal. D. Buzdugan a dat o declarație în numele Basarabenilor în contra guvernului. In numele federației democrate a refuzat sprijinul guvernului d. Mi­­halache. A vorbit în contra guvernului d. Lupu. D. Cuza a sprijinit guvernul în numele partidului naționalist-democrat, d. Toma în numele partidului democrat al unirii, de asemenea și d Balanescu în numele independenților. Declarațiile acestea au fost pen­tru președintele Cosiliului un indiciu că nu se poate sprijini pe o majoritate suficientă,, pentru proectele sale de legi și a cerut și a și obținut dela Maiestatea Sa Regele decre­tul de disolvare a Corpurilor Legiuitoare. Noile alegeri vor avea loc pentru Cameră în 25, 26 și 27 Main, iar pentru­ Senat în 29 și 30 Main și pentru Colegiile universitare în 1 Iunie. Nehoiași, spre a se mai stabili încă o legătură cu Ardealul. Ne bucurăm mult, di © to­ T acestea, am dori însă numai ca nici Bucovina, care e o parte așa de scumpă, atât din punct de vedere is­toric, cât și economic, a Patriei întregite, să nu fie uitată în această privință. Să se ia numai decât în vedere construirea unei linii ferate care să lege Vatra-Dornei peste Măgură cu Bistrița și Câmpulungul-Moldovenesc prin Iaco­­beni și Cârlibaba cu Rodna. Astfel s­ar încă două legături între întreaga Moldovă stabili a lui Ștefan cel Mare cu Ardealul românesc, având a se construi numai porțiuni mici de cale fe­rata, însă ce-i drept pe teren accidentat. Azi ca să pleci din Bucovina la Cluj bu­năoară, trebue să faci un ocol de 3 — 4 ori mai mare prin Târgul­ Ocna sau chiar prin Pre­deal, decum ar putea pleca peste Măgura prin Dorna. N’ar trebui însă să se uite nici legarea Siretului cu Dorohoiul și poate și a Sucevii cu Fălticenii, refăcându-se calea ferată dintre Ițcani și Suceava care a fost demontată de Ruși. Vassie Grecu. -----------------------••----------------------­ I «intriI ’­­ .­.V . O cărticică frumoasă Zilele acestea a apărat o cărticică «ab titlul „la cinstea ostașilor Diviziei I-a“ cu menirea de a fi distribuită soldaților din această divizie, ca să le rá­mâne drept amintire a vremurilor frecate, vremuri de durere, suferinți, de glorie și mângâiere. Broșură de 70 pagini frumos tipărite este publicată de Coman­damentul diviziei și conține un mic istoric al luptelor acestei divizii de la izbucnirea războiului până la serbarea din 11 Noembrie 1919. V • Cu emoție sufletească citești ordinile de zi, ar­ticolele, micile istorisiri despre soldații cari ei înșiși au făcut istorie, au scris una din cele m­ai glorioase pagini din istoria neamului nostru. Ii vedem pe bravii ostași ai diviziei 8-a mobi­lizați, îi vedem pe câmpul de luptă, 31 vedem biruind la Parayd, Sovata, Ceres-Domb, 31 vedem făcând in 1917 zîd de piepturi la granița Moldovei pentru a apăra partea neinvadată din micul Regat de odinioară împotriva încercărilor desperate ale­­ unui dușman lacom de pradă. Și o durere ne cuprinde gândindu-ne la vitejii noștri cum au trebuit să-și înfășure steagul pentru zile mai bune, fără a-și vedea visul cu ochii.­­Dar dreptatea divină a birnut, și la 29 octombrie 1918 detașamentele diviziei 8-a sub comanda d­e general Zadik trec în Bucovina, pentru a face frăția de vech­ni Moldovenii de aici înstrăinați ura secol și jumătate. Și începe o altă luptă. Lupte cu arma n’au prea avut decât în jurul Hotinului unde au bătut în scurtă vreme bolșevicii, liberându-i de obseda­re­a de a mai înscena revoluții pe la noi . In Bucovina dușmanii se făceau nevăzuți, cum se topla și marea armată ucrainiană în fața trupelor noastre care înaintau în Pocuția pe armele lui Ștefan cel Mare. Dar soldatului diviziei 8-a i-a revenit și rolu­l greu nu numai de a face pace de a Întrona ordinea­, dar și de a fi sentinelă a culturii umane, de a da strălucire numelui de Român. Și Românul nostru, ne­căjit, flămând, rău îmbrăcat, însă cu demnitate ști stăpânit de un adânc sentiment de valoarea etică a omului, care luptă pentru dreptate, și-a îndeplinit această misiune istorică. Dar să lăsăm cărticica să vorbească : „Ne aducem aminte cu deosebită admi­­rațiune și recunoștință de ostașii noștri goi, desculți,, flămânzi, dar neclintiți la postul lor, acolo de parte pe vârful munților, pe malurile Ceremușului, și ale Nistrului, având fiecare adânc săpat în convingerea și inima sa, că niște haine militare zdrențuite acopăr totuși un ostaș român, care cu arma in mână străju­­ește la hotarele României Mari, reprezentând fiecare individ o parte din Suveranitatea Națională“ Această cărticică cu menirea simplă de a le fi soldaților diviziei o amintire scumpă este însă mai i mult, este un omagiu sincer adus soldaților noștri. Și nu pot încheia fără a mă gândi la rolul frumos pe care l-au îndeplinit d-n general Zadik și d-l coloneii Rovinaru. De dânșii nu se vorbește în broșură, fiind ea publicată de comandament. Dar cine nu-și aduce aminte de tactul, de prevenirea, de bunătatea d-îuli general Zadik față de toate păturile societății și față de toate națiunile din Bucovina ? Cine ar putea uita pe prietenosul și simpaticul colonel, pururea gata de a te ajuta? Dacă li s’a adus soldaților omagiu prim broșură, se cuvine să le aducem și noi distinșilor și înalților ofițeri omagiile noastre pentru înțelepciunea cum au condus soldații, pentru solicitudinea ce am avut-o pentru populație. Ar fi bine, dacă această broșură împodobită și cu chipurile Regelui, Reginei, moștenitorului de tron, ge­neralilor Prezan, Petala, Lupescu și Zadik s’ar diatribui și bibliotecilor școlare din Bucovina prin secretariatul de serviciu pentru culte. Ar avea și tinerimea noastră școlară prilejui! să-și reimprospereze într’un mod plăcut evenimentele mari din trecutul atât de apropiat. R Cândva. Citiți „Glasul Bucovinei”

Next