Glasul Bucovinei, octombrie 1920 (Anul 3, nr. 528-552)

1920-10-20 / nr. 544

APARE ZILNIC­­ Organul democrat al unirii Telefon No. 01 Pondator: Sectîl Pușcăria ABONAMENTUL: REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA : «NUNȚURI ȘI RECLAME: Cernăuți, Strada Domnească Șt c. 3$ » catoriează darpă tarif și se primesc Is administrații Síreda Domnească No. 33 Se primesc numai articole iscatite , pe Uree Hmt ISC less . (Ramiscacele na se stiaoaiasft P*wtmi Inserats te intsramU siarntot si arcs tana cs pft nt m SB Id, pe »1, an * *0 lei, pe trei tuni 70 lei, pentru Itanus atest pe un an 40 lei, p«­­ «n 20 tei, pe trei temn 10 lei,­­ «s»»*» n­ossnns de Outinmeft p» «on an 10 Id­, pe H­­ass S lei. Cum se lămuresc lucrurile (Pentru serviciul S gura^țai și alte servicii mai mari) la presa din Viena se d!scată cu mult in­teres cazul documentelor sustrase din Arhiva delegațiunii magh­are d­e Viena și publicate in w Arbiter Z­imug“ socialistă documente c*rl doved­sc legătura iatre regimul actual din Un­garia și curental creștin-social din republica vieneză. Corespondența iatre Budapesta,­­ legiu­nea magh­ară din Viena și foile creștin-sociale, publicată cu facsim­ie, des celeste sprijinul acor­dat de Unguri foilor germane din Vie­n­a, care sprijin se urcă la peste două milioane coroane. Nu este primul caz când un stat străin subvenționează cu banii săi presa străină pentru a­i susține interesele sale. A­m experiment­at a­­cest sistem pe prop­ia noastră piele in timpul neu­tralității. Nici nu ne privesc discuțiile ang­uj­ate In piesă Asupra autenticității acelor acte. A­­ceste discuții seamănă la total cu alte discuții in asemenea chestiuni delicate și ne reamintesc cazul scrisorii­­ apăratului Carn către cumnatul său Sixt, la chestiunea păcii La inceput se tă­gădui­­ște orice autenticitate. Când probele se nnmule­sc, se cedează , a fost ceva dar cu to­tul altceva etc. Desigur că pentru noi n’are importanță prea mare, dacă Viena creștin-socială este sau nu spr­­in­ă de U­g­aria, care e Rogat dacă, un Reg­e cu tron vacant, de nădu­j li trezite unde trebuie Poate să întârzie Regele,­­un prinț străin, un Englez, sau Carl care n’a uitat să ia cu sine din Schatzk­imm­­r la exilul din Elv­­­a coroana lui St­­efan, care poate servi la caz de nevoie ș ca amanet. Ne Interesează mai mut că presa cehă desvelește aceleași lu­c­r­­ări maghiare de p­opagandă intre Slovaci. Desigur că această activitate, care cântă să lege viitor la aîb­oțe cu part de care pot ajunge la conducerea republicei austriace, se întinde și înspre răsărit prin mijloace pe care nimeni nu le bănuiește. Desigur că în cuprinsul Transilvaniei lu­crează paralel cu acțiunea g­uvernului dela Bu­dapesta care se gândește că nu i ar­ strica un loc într'o mică antantă, capitalul prop »gându-i subversive, a acelora cari se gândesc că într’o bu­n­zi In legatură cu Viena și ca alte combi­nații s’ar putea reface ceva d­a ce a fost ob­servi câte o iată o perfectă unitate de acțiune. Äs fel o notiță injurioasă la adresa Statului ro­mân apare succesiv la Cluj *­, Budapesta și i­­mediat e reprodusă in Reichspost, organul par­tidului creștin social, condus pe vremuri de Lueger, pri­tenul Românilor. Pe de altă parte un do­tor eiorian — cu 4 Forel, care a fost la­­­­ Chișinău — un altul pe care 1- a Inter­­sat Transilvania și Banatul își publică în N»ue Zu­­richer Zeitung» impresiile Pornind delà câtâ ■ tona cu trenul, pe care i­’o uită nici un străin care ne viz­teazâ în a­ceste vremuri și pe care o descrie in amănunțimi, mai cretnd cu fante­zia unde realitatea i s’a părut necompletă, vor­bește despre situația din Ardeal și B mat în termeni cari trebuie să îngrozească și să re­volte. Oricine e­ra d­epl­să și spule părerile cum ți place, mai ales doctorii din țările centre. Dar omul naiv stă un moment și se pare acest Ardeal ca frumos» ți se și între­a­bă : bogățiile sale nu exista inainte vreme, când făcea parte dintr’o civilizată împărăție apuseana? Atenei nu prezintă nici un interes pe­tin domn­i doctori călători, atone­­ti­c stă prea1 s tim­p călătoria până pe aceste l­ocuri, ca să vadă suferințele unui popor. D­ar atunci nu existau bironrbe­ de pt­ wi,­­ organizația fie de propagandă și apoi, asupra unor anumite luc­ruri se deschid ochii cu puterea fermecătoare a banului. Altfel n’aș înțelege cum cineva, care pleacă la Transilvania anume să­­ vadă peli­cu­le mult lăudate, vede numai și numai un singur lucru: asuprirea barbară română. Ve­deți, pentru lămurirea acestor enigme sânt de mare folos lucide­nte ca cele cu actele sustrase din arhiva secretă a biroului de presă de pe lângă legațiunea m­ghiară din Viena. România nu există cna noțiune eroică și politică in conștiința europeană și n’ar exista nici ca noțiune geografică și ca termen iluan clar, dacă n’ar ex­sta atâtea pofte după grâul și petr­e­ț­el. Ia U­g »rit domnește sub regimul lui Horthy­­ și urm­ta teroare albă. Pătrund câte odată la lumina zilei fapte care arată că apele Du­nării care n’au isprăvit să care cadavrele regimului lui 8ela Kh­in, își continuă aceeași funcțiune de purificare socială și sub regimul lui Horthy. Au încercat fără succes organizațiile mun­citorești din Amsterdam săi boicoteze. Boico­tul a trebuit să sfârșească, iar bătaia a fost introdusă prin lege și numerus ci­usus la uni­versitare. Totuș, Cetește presa străină și vei vedea că U­ngaria tre­c de­­­ră apuseană civilizat , care ii fiecare zi are de sens ceva lumii des­pre ce se petrece la ea acasă. In România n’a fost ucis nici an j<d­a și totuși ea trece intre țările programurilor și când se intâmplă vre­un pogrom la Tarnopol sau Kamenetz Podolski, hotarele române­ști se întind și cuprind în sinul lor și aceste locuri. Toate aceste lucruri nu le înțelegi. De ce România nu există in conștiința lumii apusene, cu toate năzuințele ei de stat ; tânăr, cu toate calitățile ei de rasă latină pe care le distinge numai de at­o hiu­­m­ul străin ce trece pe la noi fără patimă, fără alte gânduri de at­acele cinstite de a vedea și Înțelege acest stat latin, care are de luptat aici, nu izolarea sa cu toate nevoile ? Petru că Interese străine, dușmănoase nouă, ne imgresc prin agenții lor organizați, pentru c­ă nu ne apărăm de loc împotriva aces­tor ata­ri **) Leg­iui­le altor țări sunt adevărate ce­­tâțul ne luptă și apărare in străinătate. D­ilo­m­ații străini aleși dintre oamenii cei mai pri­cepuți și mai vrednici ai n­amului nu uită să păs­reze necontenit contactul cu opinia publică și să fie aț­șați ai poporului lor in mijlocul altui popor. In acest scop organizația fiecărei legațiuni cuprinde și un birou de presă, care se poate folosi și de alte mjloace decât de acele folos­i­­ de legațiunea ma­h­ară din Viena. G­igore Nandriș. **) In Bucovina de a­*o dată s’a fâcut totuși tot pos­ b'lol . D Averescu l­a numit lichi­dator pe Popovici—Z habre her, care-l așteaptă pe împăratul K tl lângă moaștele sfântului loan din Suceavă, generalul Fis­c­r a fost ti­berat, iar un doctor deasemenea elvețian dis­cută cu secretarul general dela Interne scoa­terea de sub sechestru a averii acelui gener­l, Kr kalia cere plebiscit și averescanul ti admiră cu gurile căscate, guvernul capitulează t­aintea unor chelneri, dintr’o adunare prezidată de d. Flondor pleacă soli la Pars, ordonanțe se publică și se invocă iară iar în Palatul admi­nistra­tiv se serbează toate acestea cu gran­dioase orgii ale unui parastas politic. (N. R.) * Și o anumită p­esă din reședința veres­cană a lui Popovi­ci Z th *br­echer are ambiț­i să an rămâne în urmă. — N. R. f Zoe Hacman Duminecă 11 Octombrie ce a încetat din îndelungata și binecuvântata ei viață d­na Zoe Hatman născută Antonovici în etata de 81 de ani. A dispărut din mijlocul nostru una dintre acele puține figuri distinse și venerabile, care știu să c<­u­ne în povestirile lor șirul lung al atâtor prefaceri, ci atâtor zile furtunoase și semne trăite de­ ele înseși. Având întinse­­ gături de înrudire și prietenie în societatea bucovineană, moartea ei va evoca doroase și gingașe amintiri în cercuri largi. Pe ori­unde trecea Zoe Hacman aducea par­că ceva din farmecul vremurilor când de­a mur­dările părinților și bunicilor noștri ne în­călzeau. In alămurile sufletelor noastre se stinge un ecou găjit de altădată c­ăci n­atura își ur­mează legile impecabile și neîndurate. O viață întreagă Zoe Hicmen a fost una dintre acele rare mame ca A știu sa-și jertfească toată ființe pentru creșterea copiilor lor. Nu de­mult moartea îi fapt pe fiul ei iubit Dr. Nicu Hac­­man, iar acum s’a stin­s, aici la Cernăuți, sub osul ficei sale D­na Eugenia Pgrcec și a fiului său Max Hacman, profesor universitar și decan al fa­u­tății juridice. Copii, nepoți și strănepoți s’ au adunat în jurul sicriului ei și a>u condus o a­st­ăst ie Octombrie­­, în mijlocul unei foarte alese asis­tențe la jocul de vecinică odihnă.

Next