Glasul Bucovinei, aprilie 1924 (Anul 7, nr. 1513-1534)

1924-04-27 / nr. 1534

Redacţia şi Administraţia Cernăuţi, Strada Domnească Nr. 33 Se primesc numai articole ticuite. Maaacrtceie aa te înapoiază. ANUNŢURI ŞI RECLAME se calculează după tarif şi se primesc la nistraţie. Strada domnească No. 33 Păstra Inserate la interiorul zisrnicd se acei tm n Porul de Judecată la Cernăuţi. ABONAMENTUL: w» tta an 380 lei, pe */a a» 200 lei, pe trei luni 100 lei, pentru Prum silnic: pe un an 200 lei, pe ‘/ a» 120 lei, pe trei luni 36 lei. Numai numărul de Duminică: pe un an 80 lei, pe ^ u0 lei, pe trei luni 30 lei. Pentru străinătate pe un an 800 lei, pe */s an 400 lei. Plățile se fac la sediul ziarului. Hristos a înviat! Tuturor abonaţilor, prietenilor şi cetitorilor noştri le dorim sărbători cu bine. învierea noastră Sărbătoarea învierii Domnului, care prin patimile şi moartea sa pe cruce a izbăvit omenirea de urmările păcatului strămoşesc, produce totdeauna impresii adânci în sufletul nostru. Dară până în clipele acestea de obştească prâznuire şi mângăitoare reculegere sufletească, gândul nostru, veşnic chinuit de grijele viitorului, nu-şi găseşte odihna cuvenită. El se îndreaptă compătimitor asupra noianului de necazuri şi suferinţe prin care neamul nostru şi-a deschis drumul ca să ajungă la învierea sa de azi. Căci ca şi mântuitorul lumii, acest neam a fost batjocorit, chinuit, scuipat, rupt în bucăţi şi răstignit pe Golgota turcească, maghiară, habsburgică şi muscălească, până să învie, răscumpărându-ş prin potop de lacrimi şi sânge, unitatea şi independenţa, învierea aceluia pe care megieşii hrăpăreţi îl credeau mort, a sguduit adânc pe carturarii şi fariseii moderni, cari văzând misşunea cu ochii, totuşi nu voesc să creadă în ea. Unde namurile cele mai mari şi mai înăintate din lume cred în minune şi recunosc unirea şi închegarea noastră, singure fariseicele căpetenii ale vecinilor noştri din răsărit se fac a nu vedea revelaţia vredniciei noastre şi încearcă sâ declare cu jumătate de gură că nu cred că neamul nostru s’a ridicat din mormântul pe care ei i-l pregătise spre veşnica odinâ... Este adevărat că nici apostolul Toma n’a crezut îndată în înverea Domnului. Dară îndată ce a pipăit ranele s’a convins de marele adevăr şi s’a închinat Domnului. Dacă necredincioşii de peste Nistru sunt de bună credinţă ca şi apostolul Toma, atunci ei n’au decât să pipăie ranele dureroase de pe corpul neamului nostru, ce i-au fost aplicate de Ruşi în timp de o sută de ani, ca să se convingă şi să creadă, că Basarabia este os din osul nostu, sânge din sângele nostru. Ei n’au decât să desluşească murmurul tainic al Nistrului ca să se convingă de isprăvile noastre războinice, săvârşite sub zidurile Hotinului, Sorocei, Orheiului şi Cetăţii-Albe. Ei n’au decât să asculte dulcele şi melodiosul grai moldovenesc, prin care populaţiunea băştinaşă îşi mângâie de veacuri durerile şi ’şi îngână bucuriile pentru a se convinge că dincoace Şi dincolo de Prut vieţueşte acelaş neam, stăpâneşte acelaş gând şi înverzeşte aceiaş nădejde în viitor. Ei n’au decât să răsfoească hotărîrile Sfatulu Ţării de Chişinău, ca să se convingă despre hotărîrea fermă a fraţilor noştri de peste Prut de a se uni cu noi, de a împărţi cu noi toate bucuriile şi durerile şi de a trăi cu noi pe vecie în aceleaşi hotare şi sub aceiaş românească oblăduire. Ţnând seamă de toate acestea, ei s’ar convinge câ Basarabenii s’au pronunţat deja asupra ursitei lor viitoare, că prin urmare o repetare a votului lor prin plebiscit ar fi o muncă zadarnică şi de prsos. Dacă însă nedumeririle lor nu izvorăsc din bunăcredinţă şi încercarea lor de a aduce în discuţie şi chestiunea Bucovinei nu dă mult de bănuit , ci din gândul păgân de a reîntrona în Basarabia domnia bunului plac şi a cnutului muscătesc, sub care gemuse o sută de ani, atunci în zadar am arăta necredinciosului Trotzki urmele piroanelor de pt cruce sau rana sângerând din coasta neamului nostru... In cazul acesta rănile seculare de pe corpul neamului trebue acoperite cu zale sclipitoare de arhangheli răzbunători cari, încinşi cu spada tăioasă a vitejiei străbune şi cu biciul de foc în mână, vor şti sâ conving pt necredincioşi despre învierea noastră, cruşind la nevoie, ca şi în vechime, undele Nistrulu cu sângele fariseilor nătângi şi necredincioşi / Viena, Aprilie 1924, I. Nistor Prinl Congres no Bizanologie Cel dintâiu congres internaponal de studii bizantine a avut loc în zilele dela 14 la 20 Aprilie anul acesta în capitala României. Studiile bizantine, adecă cercetările ştiinţifice cu istoria imperiului bizantin care a avut o durată de peste o mie de ani şi care s’a sfârşit prin intrarea Turcilor în Constantinopolea la anul 1453 şi care în cursul existenţei sale mlenare a produs o civilizaţie strălucită, au fost considerate multă vreme la marile congrese ştiinţifice ca o anexă a studiilor istorice şi filologice. Dar terenul studiilor bizantine era atât de vast, de variat şi interesant, încât în curând s’a simţit necesitatea ca la congresele istorice şi filologice să lucreze independent câte o secţie de studii bizantine. Ba, la cel din urmă congres de istorie generală, ţinut anul trecut la Bruxela, s’a simţit imperios necesitatea unui congres internaţional închinat excluziv studiilor bizantine şi a fost o inspiraţie difi cele mai fericite ale d lui N. Iorga care era faţă la acel congres, să deie ideia ţinerii celui dinâiu congres internaţional de bizantinologie la Bucureşti Un loc mai indicat nici că sa putea. Căci ceea ce a fost Roma pentru Apus, a fost Constantinopolei veacului de mijloc pentru întregul Răsărit. Precum Roma a fost educatoarea şi civilzatoarea Apusului barbar de la începutul veacului de mijoc, tot aşa , Constantinopolea a încreşinat şi civilizat popoarele barbare ale Răsăritului. Românii au fost singurul popor în Răsărit care se împărtăşiseră deja de vechea civilizaţie romană, mai târziu încă fireşte trebuind şi dânşii să sufere o largă şi puternică infuenţă a civilizaţiei bizantine. Iar când imperiul bizantin a căzut sub loviturile sălbatice ale Turcilor, veacuri de-a rândul civilizaţia creştină răsăriteană şi-a găsit scut şi adăpost şi cea mai darnică ajutorare la domnii ţârilor româneşti, până ce în sfârşit această situaţie conducătoare şi protectoare a noastră a trecut cam de pe la sfârşitul veacului al 17 lea asupra Rusiei ţariste. In împrejurările de azi această situaţie de-a fi în fruntea popoarelor din sud-estul Europei, ce priveşte cultura şi civilizaţia, ne revine din nou şi trebuie ca orice jertfă şi muncă stăruitoare s’o obţinem şi s’o menţinem. Primul congres internaţional de studii bizantine e un semn de bun augur în sensul acesta. Căci s’a ţinut la Bucureşti şi a avut un succes desăvârşit şi toate marile somitii ştiinţifice de renume mondial cari au luat parte la acest congres, au recunoscut neîngrădit prin această participare a lor, robul civilizator de frunte şi de focar de cultură în Răsărit a României. Congresul a fost onorat prin prezenţa patriarhului octogenar al bizantinologiei, d Kond. kof de prezent la Praga, a marilor savanţi bizantinologi, d-nii CM. Dithl şi G. Millet din Paris, Sir Ramsay din Idinburg, Wariig din Londra, Zeiller din Paris, Gregoire dela Bruxela, L. Brehier dela Clermont, Perdrizet dels Strassburg ş. a. Ştiinţele înrrudite au fost reprezentate prin somităţi recunoscute, ca slavistul Murko dela Praga, profesorul de istoria dreptului P. Collinet din Pans, Günwld de istoria artelor dela Praga, Citati, profesor de drept de la Palermo, Puigi Cadafalch, directorul institutului de studii cataane din Barcelona, ş. a. Toate ţările din sud-estul Europei au fost reprezentate prin delegaţiuni numeroase, numărând printre membri ei, oameni cu un nume mare şi recunoscut în bizantinologie. Să nu amintesc decât nume ca Sotirin din Atena, Vulic din Belgrad, Filow din Sofia ş. a. Congresul a numărat 55 de congresişti şi s-au făcut în t dai 47 de comunicări şi 6 conferinţe. Programul a fost atât de îmbelşugat, încât mai multe şedinţi au trebuit să se despartă în două secţii, spre a dovedi lucrările. Ştiinţa românească a fost reprezentată cu toată vrednicia. Din cele 47 comunicări, 20 de comunicări au fost făcute de profesori şi învăţaţi români. Observaţiile şi lămuririle date de învăţaţi ca Diehl Kondkof, Millet, Grigorie, Sotirin, Iorga şi atâţia alţii au fost din cele mai competente, dând îndemnuri noui şi deschizând orizonturi largi Excursile şi vizitele făcute celor mai de seamă monumente istorice bizantine au făcut ca învăţaţii să unească comorile noastre artistice şi sâ le aprecieze. La Voroneţ, picturile şi hâutia, aerele şi parementele au fost mult admirate şi apreciate pe deplin de specialişti ca Milet şi Diehl. Congres a avut mari rezultate şi în consecinţele sale imediate. In ultima zi a congresului s’a luat hotărîrea definitivă, ca sâ se editeze o revista „Byzantion", menită exclusiv studiilor bizantine. Numărul prim va apare în Bruxell prin Octomvrie. Revista primeşte şi articole în româneşte, publicându-le în traducere franeză iar la banchetul oferit congresiştilor de ministerul instrucţiunei publice, d. ministru Anghelescu ridicând primul toast a adus ştirea că guvernul român a destinat suma de iei 10 milioane, pentru crearea unui insttut de bizantinologie. In sfârşit primul congres de bizantinologie dela Bucureşti s’a dovedit atât de trebuincios, încât conducătorul delegaţiei sârbeşti, d. Vulic a invat peste doi ani pe congresişti la Belgrad, la al doilea congres, iar conducătorul delegaţiei greceşti, d. Kugeas a făcut invitaţia pentru al treilea congres la Atena in anul 1928. Invitaţiile amândouă au primit aprobarea congres ştilor. Bucureştilor şi României îi va rămâne însă cinstea de a fi găzduit cel dintâiu congres internaţional de bizantinologie. Vasile Grev -8SNI