Glasul Bucovinei, martie 1937 (Anul 20, nr. 5017-5038)

1937-03-02 / nr. 5017

De ce rulat frinte? In strălucita ei existenţă de aproape 7 decenii, Mitropolia Bucovinei, focar de răs­pândire şi întărire a credinţei creştine or­todoxe şi a sentimentelor naţionale româ­neşti, a cunoscut mulţi conducători, şi mai pricepuţi, şi mai slabi. In galeria acestora, un Silvestru Morariu sau un Repta fac fi­gură de istorică şi recunoscătoare pome­nire, alături şi de alţii cari poate nu au corespuns locului de înaltă chemare şi răs­pundere bisericească şi românească, loc în care poate o eroare, sau o speranţă înşe­lată i-a aşezat. Oricum însă, trebue să re­cunoaştem că fiecare din cei ce au fost vremelnic înscăunaţi în locul de Mitropolit al Bucovinei, a căutat în măsura puterilor sale şi în cadrul posibilităţilor — niciodată aşa de darnice şi fericite ca acum — să contribue cu oricât de puţin la întărirea şi înălţarea în prestigiu şi strălucire a scau­nului de Mitropolit ortodox din Cernăuţi. Aceste strădanii creatoare — este adevărat au fost încoronate de mai mult sau mai pu­ţin succes, care şi acesta a fost sub vre­muri şi în funcţiune de priceperea, puterea de muncă şi cinstea sufletească a omului. Până la un­de piedicele materiale ca şi si­­tuaţiunile de constrângere morală în cari persoana era pusă de însuşi faptul că ocupa loc de Mitropolit, nu erau rare, şi de câtă pricepere, dragoste de neam şi biserică, de cât tact a ştiut să dea dovadă prea fericitul Silvestru ! Dar şi după unire blândul Nectarie, care în arhipăstorirea sa s’a lovit de multe greu­tăţi şi a cărui bunătate sufletească a fost de multe ori confundată cu slăbiciunea, a căutat să stăpânească patimele, să se înalţe peste cele lumeşti şi trecătoare şi să lase urmaşului său un scaun neştirbit în strălu­cire şi în stima celor drept credincioşi. Toţi arhipăstorii Bucovinei au ştiut să facă faţă unor împrejurări destul de dificile şi să înalţe cu o cărămidă trainică piedestalul sfinţitului scaun de la Cernăuţi. Puterea lor creatoare şi puterea biruinţii lor asupra vremurilor şi — atunci când a fost nevoie şi asupra patimelor omeneşti, nu sta numai în înţelepciunea lor şi în tactul lor perso­nal, ci în primul rând ea rezida în credinţa — oţelita până la convingere — de marea necesitate şi importanţă nu numai istorică,­­ ci şi actuală a Mitropoliei Bucovinei. Nu vom discuta problema importanţei Mitropoliei bucovinene sub prizma actuali­tăţii ei, căci în faţa pericolului comunist şi a diverselor secte orice discuţie se elimină. Vroim numai să stabilim că până astăzi toţi mitropoliţii noştri au fost animaţi inacţiunile lor în primul rând de dragostea, stima şi veneraţia ce şi ei înşişi o aveau pentru Sca­unul acesta, că în funcţiunea lor ei au vă­zut o misiune sacră, pentru care în sufle­tul lor ei şi-au găsit chemarea. Iată secre­tul, cheia de boltă a înfăptuirilor lor pe tă­râmul creştinesc şi naţional precum, şi pe cel economic la Fondul Bisericesc, iată tai­na puterii care i-a învrednicit să treacă cu autoritate şi demnitate de Mitropolit şi să învingă tot ce se aşeza pieziş şi nejustifi­­cat în dreapta lor cale. De un an şi jumătate însă, în Eparhia Bucovinei se petrec lucruri ciudate, cari cu drept cuvânt stârnesc deopotrivă mirarea şi indignarea drept credincioşilor din Bucvi­­na. Căci niciodată nu s’a deschis cel atât de senin deasupra Mitropoliei din Cernăuţi şi niciodată nu au concurat împrejurări spi­rituale şi economice în mod atât de favo­rabil, cum au fost acelea cari au prezidat alegerea şi începutul păstoriei actualului Mitropolit. Vitregia vremurilor de stăpânie străină, ştearsă odată cu graniţa dela Bur­­dujeni, iar duşmăniile personale cari au mi­nat situaţiunea predecesorului său, dispăru­te în faţa omului nou, în care toţi drept credincioşii Bucovinei vedeau un continuator al tradiţiilor creştineşti din aceste melea­­guri, dar şi un inovator acolo unde un ritm de viaţa nouă se impunea. Pe lângă aceste, conjunctura excepţională a pieţii mondiale a lemnului deschide perspective din cele mai strălucite nouei păstoriri şi îndreptăţea speranţe dintre cele mai frumoase. Dar, rând pe rând, lovitură cu lovitură aceste speranţe au fost dărâmate,căci „du­hul nou“ s’a manifestat ca duh pervers, până ce „sugestia“ de desfiinţare a Mitropoliei Bucovinei a atins culmea şi a trădat încă­­odată sentimentele noului chiriarh faţă de Eparhia sa, începută cu critici la adresa arhipăs­toriei precedente, continuată cu aspre dar nemeritate mustrări adresate vrednicii noas­tre stări preoţeşti, urmată de măsuri de ne­chibzuită „mână forte* în Administraţia Fon­dului Bisericesc unde am ajuns să notăm afaceri ca Krages sau Eisenstein, pe când ţăranii au rămas fără lemn neputând suporta un preţ de 440 de lei pe metru cub,—acti­vitatea „noului duh“ s-a dovedit a fi de un negativism încăpăţânat, care îşi găseşte a­­devărată şi adecvată încoronare în tenta­tiva de desfiinţare a Mitropoliei noastre. Spirit distructiv, de la început şi până acuma, el se atinge şi de sfânta noastră Mitropo­lie, sub pretextul direct calomnios al unei necesităţi de întregire spirituală a Moldo­vei, ca şi când noi, cei ce am fi trăit aci nu am fi fost întotdeauna trup şi suflet, una cu toţi ceilalţi români, şi ca şi când exis­tenţa Mitropoliei Bucovinei ar stânjeni uni­­tatea spiritului şi simţimântului românesc! Iată gândul chiriarhului nostru, a ace­luia care s’a cerut — candidând — a ne fi conducător sufletesc! Ceea ce-i mai grav, este că această idee nu-i este nouă, inspi­rată eventual de corifeii săi de sfetnici cari în Administraţia Fondului îl împing la a­­tâtea, dar — după cum nu poate tăgădui nici I. P. S. S. părinte — acest gând îl­­ roade de mulţi ani; un „Glas în pustiu“ — ch­iar el acolo­ stă vie mărturie pentru faptul că înainte de mulţi ani Mitropolitul nostru de astăzi s’a exprimat pentru desfiinţarea Mitropoliei noastre. Şi atunci cu drept cuvânt, când epis­copul de Hotin Visarion vedea lucrurile în aşa fel şi când — se vede — a nutrit ascuns acest gând hain faţă de Mitropolia noastră atâţia ani dearândul, când deci era de pă­rere ca Mitropolia Bucovinei să-şi sfâr­şească existenţa odată cu înmormântarea fericitului Nectarie, cu drept cuvânt din mij­locul întregii populaţiuni bucovinene se des­prinde din ce în ce mai puternic şi mai ca­tegoric, un murmur şi o întrebare : „de ce ai candidat, părinte ?“ Pentru ca în haină de Mitropolit să poţi unelti mai uşor la desfiinţarea Mitropoliei ? Pe când deci neuitaţii săi predecesori au avut dragoste şi stimă pentru scaunul lor, actuala conducere a Mitropoliei porneşte din gândul de distrugere a acestei sfinţite aşezări creştineşti. Iată cea ce îndreptăţeşte şi face să stăruie o singură întrebare : Unde a fost legitimitatea morală a candidaturii Episcopului Visarion la Scaunul de Mitro­polit al Bucovinei ? ? ! Un cleric Alegerile comunale în jud. Câmpulung Comuna Frasin Liberalii 229 voturi Naţional Ţărăniştii 106 voturi. Cu­za 12 voturi. Vaida 31 voturi. George Brătianu 51 voturi. Mandate : Liberale T. Naţional-ţărăniste 3. Comuna Dorna romftnaascá Liberalii 229 voturi. O listă cetăţenească 223 voturi. Mandate: Liberale 5, Lista cetăţenească 5. Comuna Breaia Liberalii 170 voturi. Naţional* ţărăniştii 220 voturi. Mandate: Liberalii 4, Naţional*ţărăniştii 6. Comuna Ciocăneşti Liberalii 83 voturi. Naţional*ţărăniştii 110 voturi. Cu­za 113 voturi. Vaidiştii 34 voturi. Mandate: Liberalii 2, Naţional*ţărăniştii 4, Cuza 4, Totalul Liberalii 18 mandate, 46*/6 din voturi, Na­­ţional*ţărăniştii 13 mandate, Lista gospodărească 5 mandate, Cuza 4 mandate, Vaida şi George Brătianu nici un mandat.

Next