Glasul Bucovinei, martie 1939 (Anul 22, nr. 5562-5587)

1939-03-01 / nr. 5562

Ziarul: Telefon Nr. 29-înscris în registrul publicațiilor Mai 1938.— Proprietar: Institu' Director respons«^ AN NAȚIONAL ROMÂNESC -------- APARE ZILNIC 41 • s.v.•­ Tipografia: Telefon Nr. 29-1T __________________­___________________________ ________ ______ .i. Cernăuți, S. III, sub Nr. 15/38 din 26 ttură „Glasul Bucovinei“ S. A.R. Cernăuți 13EL MORARIU REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA: Cernăuți, Strada Iancu Flondor 33 sau D. Petrino Nr. 1 (Cetiți continuarea la pagina II»a­ lui an dela promulgarea constituției Regele Carol II Grandioasele festivități din capitală. — Strălucitul discurs al M. S. Regelui Aniversarea unui an dela promulgarea nouii constituții s’a sărbătorit in mod Înăl­țător, atât la București, cât și în întreaga țară. La ora 11, s’a oficiat un te­remn la ca­tedrală, la care au luat parte: Curtea civilă și militară a M. S. Regelui, consilierii re­gali, membrii guvernului și înaltele oficia­­cialtăți de stat. La ora 12, M. S. Regele și Marele Voevod Mihai au primit, din balconul Pa­latului Regal, defilarea înalților demnitari, conducători și membri ai Frontului Renașterii Naționale, a membrilor guvernului, directo­­ratului și consiliului superior național al F. R. N., — îmbrăcați toți în uniforme al­bastre — a unui batalion din garda națio­nale și a delegației de săteni, precum și a asociațiilor patriotice. Dejunul de la Paletul Regal După defilare, membrii consiliului su­perior al Frontului Renașterii Naționale au luat parte la un dejun oferit la Palatul Re­gal de M. S. Regele. La cuvântarea d­lui Armand Călinescu, vice-președintele consiliului de miniștri, pe care o vom publica in ex­enso în numărul viitor al ziarului nostru, M. S. Regele a răspuns prin următoarea cuvântare : Domnilor. In această zi de înălțătoare sărbătoare cele dintâi cuvinte le trimit Poporului Meu, căruia îi mulțumesc pentru impresionantul răspuns, dar prin plebiscitul de acum un an, la chemarea de salvatoare regene­rare a Patriei, răspuns care Mi-a sporit puterile și Mi-a întărit forța morală pentru nobila cauză a unei mai bune și mai sănătoase așezări a orânduirii Ro­mâniei. Mulțumirile Mele se îndreaptă apoi către acei bărbați în cap cu I. P. S. S. Patriarhul, care au pri­ceput năzuințele nouei așezări, și n'au precupețit o clipă munca lor pentru opera măreață a renașterei naționale. Bilanțul anului ce a trecut, înfățișat Nouă astăzi, prin frumoasa cuvântare a Vice-Președintelui Consi­liului de Miniștri, arată ce s’a putut înfăptui într’un așa de scurt timp, grație unei lozinci noui, grație unui imperativ hotărîtor de salvare a Statului. Statul, în noua concepție nu este o noțiune abstractă administrativă, ci este chiar sinteza comu­nității naționale, este chiar înfățișarea autoritară a tuturor intereselor obștești. Statul este nația organizată. Bilanțul ce ni s’a supus astăzi este pozitiv, și roadele lui abia simțite astăzi vor spori în viitor. Efectele salvatoare ale actului din 10 Februarie 1938 se vor vedea zi pe zi ce trece. Dacă România s’a putut înfățișa cu un progres vădit, aceasta se datorește faptului că la temelia muncii ce s’a depus a fost o desăvârșită credință că aceea ce se face este bine. Guvernarea nouă, încătușată numai de interesele superioare românești și de acelea ale integrității na­ționale, a putut înfăptui cu spor, a putut lucra cu conștiinciozitate pentru întărirea și ridicarea României. Eu, care din locul Meu de răspundere și de veghe am urmărit clipă cu clipă această muncă, îmi dau seamă mai bine ca oricine de sforțările făcute. Dar tot Eu sunt dator astăzi să afirm că aceste sforțări nu sunt decât un început, nu sunt decât așe­zarea temeliei solide pe care se va ridica clădirea majestuoasă și de nedărâmat a României Renașterii Naționale. Cu o nespusă mulțumire am putut constata că însuflețirea care a zguduit Poporul Meu cu prilejul plebiscitului a fost reînoită după un an prin înscrie­rile în Frontul Renașterii Naționale. Am dovedit deci iarăși că înțelepciunea ce a arătat-o Neamul Românesc în decursul veacurilor, în marile clipe de mântuire, este tot așa de vie astăzi ca și în trecut. Pe această înțelepciune colectivă, pe această pricepere a clipelor mari, M’am bizuit până astăzi și Mă voi bizui totdeauna în munca Mea fără șovăire pentru cel mai curat ideal al sufletului Meu : așezarea Patriei Mele la locul ce i se cuvine în lumea ci­vilizată. De când am început să muncesc în slujba Țării, un gând M’a condus ca un fir luminos al Arianei : acela că numai o credință desăvârșită și o muncă fără preget pot duce la o deplină izbândă. Cu acea­stă credință, care a fost călăuza primilor Mei pași în viața publică, M’am urcat pe Tronul Înaintașilor Mei, și cu această credință am muncit și voi munci toată viața Mea, în locul de răspundere în care gra­ția lui Dumnezeu și Voința Națională M’au așezat. Vor fi poate, în această zi, când se sărbătore­ște prima filă a nouei vieți Românești, unii care să se îndoiască de viitorul înfloritor al nostru. Eu unul nu Mă îndoesc și nu Mă pot îndoi, căci toată cartea Neamului ne arată vădit că suntem sănătoși, că avem posibilități, fără margini, de pro­gres și că tocmai aceste posibilități trebuesc desvol­­tate prin mijloace noui isvorâte din timpuri și din credințe noui. Toți Românii trebue să creadă fără șovăire în viitorul Țării și toți trebue, deci, să fie alături de Conducătorii Statului pentru înfăptuirile ce le cer zi­lele de mâine. Credința e singură salvatoare și această credință trebue să fie în sufletul tuturor. De la sine se pricepe că în opera ce s’a întreprins se vor întâmpina greutăți. Unele chiar poate foarte mari, dar cu cât greutățile vor spori cu atât trebue să sporească energia colectivă a Nației pentru a le înlătura. Domnilor. In această zi aniversară, pentru prima dată am plăcerea de a avea înaintea Mea pe toți membrii înal­telor foruri ale Frontului Renașterii Naționale. Cuvintele ce rostesc astăzi, dacă se îndreaptă către toată suflarea românească se îndreaptă și către Domniile Voastre, care cei dintâi aveți sfânta datorie, ca elemente reprezentative ale puterii productive a ță­rii, să întrețineți acest suflu și această credință. Să ne ferim de greșelile trecutului. Ochii noștri trebuesc ațintiți cu hotărîre către viitor. Am putut realiza după lungi sforțări unitatea națională; această unitate trebue păstrată cu sfințenie și întărită în orice clipă. Individul nu mai poate însemna ceva în viața publică decât în măsura folosului ce-l poate da obștei — orișice pas, orișice progres făcut de azi înainte este de­sigur spre lauda aceluia ce-l face, dar trebue să fie mai presus de toate în folosul irațional. Domnilor. _ De fapt, toată munca depusă, chiar sistemul a­­plicat, sistem în care credem cu fermitate, au menirea de desăvârșită întărire a României, dându-i puterea de a progresa și aceea atât de imperioasă de a rezista tuturor valurilor, apărând cu sfințenie integritatea ei teritorială și entitatea ei națională. Pentru atingerea acestui scop nici o jertfă nu e prea mare, nici un efort nu e de prisos. Cu sacrificii crude am dobândit dreptul nostru, și acest drept va trebui păstrat orișice s’ar întâmpla. Iată de ce rezistența noastră trebue, pe lângă puterea armată pe care o vom întări continuu — să se bizuie pe o rezistență de solidaritate morală, pe o credință de unire a tuturor forțelor vii ale națiunii —

Next